Serile Lipatti la final

Lucrurile bune au un sfârşit, aşa şi cu proiectul Serile Lipatti din acest an. 

Doamna Diamandi, generoasa noastră profesoară de muzică ne-a făcut din nou introducerea în frumoasa lume a muzicii. 

Şi pentru că sărbătorim centenarul doamna Diamandi ne-a adus în atenţie personalităţi importante ale lumii muzicale româneşti. 

În această seară ne-a prezentat personalitatea excepţională a pianistului Radu Lupu. Gălăţean de origine evreiască, Radu Lupu nu a urmat vreo şcoală de muzică ci Şcoala Populară de Artă, precum locul unde s-au desfăşurat Serile Lipatti. Apoi a obţinut o bursă şi a studiat în Uniunea Sovietică  şi apoi în Marea Britanie unde a şi rămas. 

Saviana Diamandi

Doamna Diamandi ne-a povestit întâmplări personale cu Radu Lupu, unul din ultimele sale concerte de la Ateneu unde  a fost prezentă şi apoi un concert organizat de domnia sa cu ICR în Amsterdam la Concertgebow. Radu Lupu este considerat unul din cei mai mari pianişti contemporani, însă este cam hirsut şi ursuz şi nu dă interviuri având porecla de Ursul din Carpaţi.

Lyvica Ştirbu Sokolov

Apoi ne-a prezentat programele   celor doi artişti. 

În prima parte a cântat tânăra şi talentata Lyvica Ştirbu  Sokolov cu un program având un fragment din piesa pentru pian scrisă de tatăl ei L. Ştirbu, apoi piese de Rahmaninov şi Poulenc. Lyvica este basarabeancă din Chişinău, are acum 20 de ani, este eleva lui Vlad Dimulescu la Universitatea de Muzică Bucureşti şi deja o carieră prodigioasă. Mi-o amintesc acum 5 ani când mi-a explicat cum se numeşte corect Şostakovici cu accent pe ultimele silabe.

Tudor Scripcariu

A urmat programul altui pianist tânăr Tudor Scripcariu, cu Liszt, Chopin şi  Musorgski.

Nu am urmărit parte lui de concert din motiv de Hamlet Chişinău. Mai bine rămâneam!

Selfie cu Lyvica

Doamna Saviana Diamandi a insistat cu Tablouri dintr-o expoziţie  a lui Musorgski în varianta sa originală la pian nu aranjamentul lui Ravel. 

Aceste piese muzicale sunt inspirate din tablourile lui Viktor Hartmann, pictor contemporan compozitorului. Ne-a explicat despre tema care apare mereu numită Promenade, adică plimbarea compozitorului prin expoziţie.

Apoi ne-a oferit plăcerea de a viziona tablourile lui Hartmann care au inspirat pe Musorgski.

Însă pour la bon bouche ne-a oferit un videoclip cu Gavrilov explicându-l pe Musorgski şi faptul că doar ruşii aveau curajul să chinuie pianul cu lovituri sacadate în clape, lucru pe care germanii nu-l prea fac!

În fine un final de excepţie pentru melomanii piteşteni!