duminică, 17 martie 2024

De-a dacii și romanii de Dan Alexe



Am primit cadou această carte de ziua mea și m-am întrerupt din cititul la Istoria lumii că să mă uit pe ea.

Și m-am apucat să citesc. Știam că Dan Alexe combătea aiurelile dacice protocroniste și speram că această carte poate lămuri anumite lucruri. Citind-o nu-mi venea să cred. Dan Alexe nu combate originea românilor din daci, ci, pe niște criterii cică lingvistice inventează o nouă istorie a începuturilor românilor. Totul pornește de la retragerea aureliană în 271. 

Teza lui Alexe este că s-au retras dacii nelatinizați în sudul Dunării și ulterior au migrat înspre malul Adriaticii și au devenit....albanezi! Ei ar fi albanezii de azi! În schimb populațiile latinizate din Balcani din care fac parte și aromânii și românii de azi ar fi migrat înapoi în Ardeal pe la 900 aduși de ...unguri. Păi pe la 900 ungurii abia se stabileau în Panonia, și aveau incursiuni spre Vest în imperiul german unde sunt învinși la Lechfeld de Otto cel Mare. Abia după aia se reorientează spre Ardeal.

Argumentele lui Alexe sunt date de lipsa dialectelor și unitatea lingvistică a românei din nordul Dunării, lucru care lui Alexe îi pare imposibil. El spune că această unitate este dată de descălecările din Ardeal spre Țara Românească și Moldova inițiate de regii Ungariei, care impun această limbă fără dialecte. Ori cel puțin în Țara Românească vine din Ardeal un nobil român din Făgăraș miticul Negru Vodă din cauza disputelor cu regele ungur. Doar Dragoș este trimis din Maramureș în Moldova de unguri. Cartea este o înșiruire de aberații lingvistice. Una m-a enervat total legată de denumirea Țării Românești în turcește pe vremea călătorului Celebi care denumește Valahia regală Țara Românească pe la 1650, că ar fi Valahia Ungariei regale. Ori atunci Ungaria era de 100 de ani pașalâc turcesc?!

Sunt multe argumente că românii ciobani au migrat peste Dunăre din Balcani și Pind și contribuie la formarea principatului Țării Românești sau Valahiei. Aceste migrații erau facilitate de faptul că ambele maluri ale Dunării erau stăpânite până la anul 1000 de către Primul Țarat Bulgar, care ne-a dat și boierii slavi care au impus ortodoxia slavă, de care am scăpat de abia după Reformă, când apare și primul document de limbă românească, scrisoarea lui Neacșu. Dar de aici la aberațiile lui Alexe este cale lungă. Alexe s-a apucat să rescrie istoria începuturilor românilor într-o bătaie de joc și contrazicând pe toți istoricii români, acuzându-i de naționalism.

Cartea m-a dezamăgit profund, iar Alexe este un tip dubios, cum sunt dacofilii protocroniști.


miercuri, 6 martie 2024

Gambitul turcesc de Boris Akunin


Scormonind internetul am dat peste acest autor rus. Și mi-am reamintit că acest roman a fost tradus în românește la Humanitas și l-am citit, dar nu îmi mai aduceam aminte nimic! 

Aș că l-am reluat în englezește. Este un roman istoric de mare interes și pentru istoria românilor. Este vorba despre Războiul ruso-turc din 1877-1878. Pentru noi se numește Războiul de Independență! Romanul este tributar din acest motiv că este punctul de vedere istoric rusesc. Este vorba despre asediul de la Plevna. 

Tânăra Varvara-Varia Suvorova din Petersburg pleacă spre Bulgaria cu trenul să-și întâlnească logodnicul Petia. S-s deghizat în bărbat, dar căruțașul care o însoțea fuge cu tot avutul Variei. Este salvată de un voluntar venit din Serbia numit Erast Fandorin, un detectiv care apare în romanele  lui Akunin. Ei reușesc să evite să fie capturați de o hoardă de bașbuzuci, tâlhari turci din specia lui Pazvante care jefuiau zona Dunării. Ajung la tabăra rusă, unde Fandorin transmite că trebuie să atace Plevna unde Osman Pașa dorea să blocheze avansul armatei ruse. Criptograful Petia transmite o telegram secretă care trimite trupele ruse spre Nicopole și nu spre Plevna. Asediul Plevnei se lasă cu mari pierderi ruse care de fapt a obligat pe ruși să ceară sprijinul armatei române. Dar acest lucru nu spus în roman. În schimb apare un colonel român Mihai Lucan care face avansuri tinerei Varia. În tabăra rusă sunt mai mulți jurnaliști, printre care francezul Charles Paladin și britanicul Seamus McLaughlin. Fandorin încearcă să dea de trădătorul care dă informații turcilor și printre cei bănuiți sunt pe rând Lucan care este ucis într-un duel cu Paladin. Apoi este contele Zurov care este ucis de colonelul de jandarmi Manzanakis, care se sinucide.  Unul din cei mai importanți generali ruși este Sobolev, care conduce atacurile împotriva turcilor la Plevna. 

Ne aflăm aproape de finalul asediului și McLaughlin primește o informație că Osman Pașa s-ar preda unui general rus. Fandorin își dă seamă că este o capcană și anunță armata rusă să susțină frontul unde s-ar preda turcii. Atacul turcesc este respins și McLaughlin dispărut pare a fi fost trădătorul. 

Fandorin este trimis la Londra să dea de McLaughlin. între timp Plevna cade și armata rusă ajunge la Adrianopole Edirne. Aici se află generalul Sobolev care este îndemnat să intre în Constantinopole. Așa că Sobolev și un batalion iau trenul să ajungă în periferiile Constantinopolului, la San Stefano. Așa am aflat de această localitate unde s-a semnat Pacea de la San Stefano. În continuare este îndemnat să intre în Constantinopole, dar Fandorin sosit din Constantinopole îl oprește. Aceasta ar fi însemnat intervenția escadrei Marii Britanii și un nou război al Crimeii! Și atunci este revelat Anwar spionul! Acesta o ia ostatică pe Varia în speranța că trupele turcești vor interveni. Turcii sunt respinși și se semnează pacea. Spionul se sinucide.

Am văzut și filmul rusesc făcut după acest roman, cu Olbrychski în rolul  lui McLaughlin, care respectă romanul dar modifică finalul și spionul!

 


sâmbătă, 2 martie 2024

Micul Prinț - spectacol de teatru















Astă seară am mers la teatru. la Teatrul Victoriei Sebastian Papaiani. Am fost surprins că sala era aproape plină! Spectacolul a fost realizat în cadrul Teatrului Național București în regia lui Ștefan Ruxanda. Spectacolul se intitulează Micul prinț - un spectacol pentru oameni mari. Spectacolul mi-a dat posibilitatea să fac cunoștință cu bijuteria lui Sant Exupery. Micul Prinț este un poem cu aer suprarealist. Autorul se întâlnește cu Micul Prinț undeva în deșert, unde i se stricase avionul. Acesta venise de pe o mică planetă într-un periplu pe alte planete asteroizi. Acolo, pe aceste planete face cunoștință cu un rege singur, cu un om de afaceri care era proprietar de stele, ca în final, ajungând pe pământ să facă conversație cu o vulpe care se vrea îmblânzită. Da, cât de ciudat că oamenii primitivi au domesticit și folosit animale, ori azi acest fenomen a încetat. Spectacolul are o actriță, Dora Notărescu, care cântă la orgă electronică, un actor, Ștefan Ruxanda, regizorul, care doar cântă vocal și un chitarist,  Vlad Gălățianu. Actorii așezați cântă și recită din textul lui Saint Exupery. Textul este frumos, poetic și interesant, iar intermezzo dat de melodiile cântate completează textul vorbit. În același timp pe ecranul din spatele actorilor se proiectează imagini care fac referire la textul Micului Prinț.  

A fost un spectacol interesant și reușit!


miercuri, 28 februarie 2024

Fals tratat de manipulare de Ana Blandiana
















După ce am citit jurnalul Anei Blandiana Mai mult ca trecutul am căutat și alte cărți de proză ale autoarei. Această carte este în primul rând de memorii, de amintiri. Față de jurnalul finalului de comunism în România, amintirile Anei Blandiana cuprind și evenimente petrecute după 1990. Sunt și amintiri care le-am regăsit în jurnalul Anei Blandiana. 

În primul rând este șocant prin  ce avataruri a trecut Blandiana ca să devină studentă. Era într-o perioadă foarte proastă, când dacă aveai probleme de dosar politic, drumul spre universitate era închis. Și Ana Blandiana sau Otilia Valeria Rusan după măritișul la 18 ani cu Romulus Rusan era fiica unui dușman al poporului, tatăl ei preot ortodox era închis. Religia era opiu pentru popor, cum se exprimase Marx. Chiar m-a amuzat cum anumite persoane pe FB spun că ei erau credincioși în pofida restricțiilor antireligioase. Că iar trebuie să reamintesc necazurile amicului Radu V. Elev prin anii 50 la liceu, de Paști a ieșit la iarbă verde cu colegii să ciocnească ouă roșii, în spatele școlii și au fost denunțați de alți elevi și erau exmatriculați dacă nu intervenea mama a unui coleg, profesoară influentă. Și mama mă ducea la biserică de Paști să trec pe sub masă. Recunosc că nu eram religios și nu-mi plăcea să merg la biserică în copilărie. Dar acum la bătrânețe, când era să fiu omorât de o șoferiță netrebnică, m-am gândit că există un înger păzitor și Dumnezeu și fiul său Isus care ne poate influența soarta. Inclusiv Blandiana face un portret emoționant tatălui ei și mărturisește credința. 

Poate cel mai trist și sfâșietor moment este amintirea întâlnirea cu scriitori români exilați. Era încă studentă când a avut ocazia să se întâlnească cu Emil Cioran și transfigurarea pe care a avut-o acesta când Blandiana i-a mărturisit că a fost la Sibiu recent. Amintirile Sibiului l-au copleșit și toată atitudinea negativă despre români s-a topit. Și relația cu Dumnezeu a mărturisit-o Cioran unui filosof și traducător german: E greu să fi fiu de popă! Cum de fapt era și Blandiana fiica unui preot.

La fel de emoționante sunt amintirile prilejuite de întâlnirea la Chicago cu Mircea Eliade. Acolo are o conversație telefonică cu Matei Călinescu care mărturisește că a hotărât să rămână în America. Este extrem de greu să fii scriitor român și să nu te poți întoarce în România, pe vremea comunismului.

Sunt multe amintirile post decembriste. Una pregnantă este atunci când a fost propusă vicepreședintă a FSN și a refuzat, spre stupoarea lui Iliescu și enervarea lui Brucan. Ea a înțeles atunci manipularea care dă și numele cărții.

Singurele momente când Blandiana a dorit să fie șefă a fost atunci la Congresul Alianței Civice. Și mai este de amintit eforturile alături de Rusan pentru Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet.,

Alt eveniment ca șochează este convorbirea telefonică cu președintele Emil Constantinescu după victoria în alegerile din 1996. Ana Blandiana i-a dat telefon să-l felicite și acest i-a replicat iritat: Ce vrei?  Ca și cum Blandiana i-ar fi cerut vreun favor. Este incredibilă reacția lui Constantinescu, pentru că el este creația Anei Blandiana, care l-a susținut împotriva candidaturii lui Manolescu pentru prezidențiale. 

 

Transpare din amintirile Anei Blandiana faptul că nu suntem o națiune care se simte solidară, că au fost puține momente când românii au fost cu adevărat solidari. 

O carte plină de tristețe!


vineri, 23 februarie 2024

Black Ice de Brad Thor



Citind romane thriller, de spionaj, așa am aflat de Brad Thor. Este un autor de astfel de romane și de el am aflat dintr-un alt roman. Și am găsit acest roman recent, Black Ice al lui Brad Thor.

Este un roman dintr-o serie a autorului, având ca personaj principal pe Scot Harvath. Este un fel de James Bond. A lucrat pentru CIA, dar acum este angajatul lui Carlton Group, o firmă privată care lucrează pentru CIA. Harvath își petrece vremea de vara în Norvegia, unde are o iubită pe Solvi, și ea la rândul ei angajată în serviciul de spionaj al Norvegiei. 

Este și un roman geopolitic. Încălzirea globală facilitează deschiderea unei rute nordice prin Oceanul Arctic, interesantă pentru Rusia, dar și pentru China. Proximitatea geografică a nordului Norvegiei cu Rusia face ca un port din această zonă să trezească interesul Chinei și al Rusiei. Kirkenes este acest port și aici un spion chinez se întâlnește cu consulul rus din Kirkenes și aceștia fac un test care neutralizează un radar care supraveghează submarinele rusești de la Murmansk. Harvath îi prinde pe cei doi și îi convinge să dea amănunte despre test, ei urmând ca aceștia să fie duși în SUA. Echipamentul și testul se numește Black Ice. Echipamentul complementar al acestui test se găsește însă în Arhipelagul Svalbard, mai precis în insula Spitzbergen. Harvath pleacă  acolo să recupereze aceste echipamente. Are niște aventuri teribile cu vremea polară, furtuni, urși albi, etc. Reușește să pună mâna pe echipamente și să le aducă înapoi în Norvegia și să le predea spionajului CIA. 

Paginile cele mai interesante sunt despre confruntarea omului cu natura în condițiile aspre ale Nordului îndepărtat. 


miercuri, 21 februarie 2024

Două filme excelente: Sorry, Wrong Number și Land of Bad


Am dat întâmplător de primul film, mă uitam la filmul cu Jack Ryan de pe Protv și un personaj mersese la acest film, era un remake din 1989, probabil. A vrut să-l văd și l-am căutat, toate ofertele mă duceau la clasicul din 1948 cu Barbara Stanwyck și Burt Lancaster și l-am văzut și nu-mi pare rău. 

Sorry Wrong Number

Acest film se bazează pe o piesă transmisă la radio în 1943, scrisă de Lucille Fletcher. Filmul realizat la Paramount în 1948 de regizorul Anatol Litvak.

Barbara Stanwyck nu se dezminte, aici joacă rolul negativ al unei soții ipohondre și cu probleme psihice, Leona Stevenson, fiica unui mare producător de medicamente din Chicago. Ea l-a răpit colegei sale de colegiu Sally (Ann Richards) pe frumosul Henry Stevenson, interpretat de Burt Lancaster. Henry este un tânăr sărac care muncea la o farmacie! Căsătorit cu Leona ducea o viață îndestulată, dar Henry este nemulțumit de situație pentru că face nimic. 

Leona îl așteaptă în somptuoasa casă din New York. Leona este confinată la pat pentru că din cauza unor probleme nu se poate deplasa. Este singură, i-a dat drumul unei asistente care o îngrijea, iar soțul Henry nu a venit acasă. Așa că îl caută pe Henry la telefon și nu dă de el. E vremea telefoanelor fixe albe clasice de la Hollywood. Pe când aștepta la telefon aude o conversație parazită a doi infractori și asasini care se pregătesc de un jaf. Dă telefon și la poliție, dar nimeni nu o ia în seamă. Reușește să o găsească pe secretară care îi spune că la birou a venit o doamnă foarte bine cu care a plecat și nu s-a mai întors. Regăsește telefonul lui Sally și o caută. Și ea îi povestește că într-adevăr l-a căutat pe Henry ca să-l avertizeze, pentru că a aflat de la soțul ei procuror că ar fi implicat într-o afacere dubioasă. Conversațiile între Leona și Sally se desfășoară la telefoane publice unde trebuie să bagi monede ca să vorbești  și Sally nu mai are. Sunt telefoanele alea primitive cre au doar un receptor și vorbești la microfonul fix din telefonul public. Leona primește și alt telefon de la un anume Evans, băgat în afacerea dubioasă cu Henry. Henry îi transmite și o telegramă avertizând-o că a plecat la Boston. Apoi chiar o caută de la un telefon public să o avertizeze  și finalmente cineva răspunde în locul Leonei: Sorry, Wrong Number!

Un film noir clasic în alb negru!

Land of Bad


Este un film contemporan de război, 2024, în care esențială este la fel comunicarea prin mijloacele de azi celulare, prin satelit, etc.

O echipă din forțele speciale americane pleacă într-o misiune undeva în Filipine pentru a recupera un agent infiltrat în mișcările separatiste teroriste musulmane. În echipa de 5 inși unul este expertul în drone poreclit Air Force ( Liam Hemsoworth). Actorul australian mai are doi frați care sunt actori. Sunt parașutați din elicopter și trebuie să ajungă la vila unde se află rusul Petrov, traficant de arme. În zonă apar însă surprinzător și niște teroriști arabi conduși de liderul Hashimi. Soldații americani sunt depistați și începe un schimb viu de focuri cu teroriști. Aceștia sunt în parte anihilați de rachetele lansate de drona Reaper care este coordonată la sol de Air Force. După atacurile cu grenade propulsate se pare că Air Force rămâne singur. Este ghidat să fie extras de un elicopter, dar locul de aterizare este infiltrat de teroriști. Air Force scapă și este îndrumat spre alt loc. Este prins, apoi eliberat de alt soldat pe care-l credea mort și se duc  să-și recupereze un alt camarad, făcut prizonier de teroriști. În tot acest timp Air Force este coordonat de căpitanul poreclit Reaper (Russell Crowe), care este la baza din America, care ghidează dronele, între cei doi dezvoltându-se o legătură puternică. În timp ce Reaper și sergenta negresă Branson ghidează dronele sau coordonează atacuri ale aviației, ceilalți colegi se distrează vizionând un meci de baschet, și închid telefonul de alertare. Air Force, colegul Bishop și agentul infiltrat supraviețuiesc unui bombardament la peștera unde erau luați prizonieri de teroriști. Urma o nouă lovitură a aviației care îi putea anihila. Air Force recuperează de la șeful Hashimi un telefon prin satelit și acest dă telefoane disperat să anuleze atacul asupra locului unde se aflau. Reaper primește și el telefonul disperat și reușește să anuleze în ultimul moment lovitura aeriană. După incident Reaper le distruge televizorul colegilor care în loc să comunice cu cei aflați în operațiuni se distrau la baschet. Un film extrem de tensionat și foarte bine realizat de regizorul William Eubank.


miercuri, 14 februarie 2024

Pe teren minat de Elisabeth de Fontenay și Alain Finkielkraut



Această carte interesantă este rezultatul corespondenței dintre universitara Elisabeth de Fontenay și filosoful Alain Finkielkraut. Doamna de Fontenay este născută în 1934 și Finkielkraut este congener cu mine, născut în 1949. Elisabeth de Fontenay este de stânga, prezentând opiniile progresismului actual, al corectitudinii politice, iar Alain Finkielkraut are opinii de dreapta. Este întrucâtva paradoxal pentru că Finkielkraut este unul din noi filosofi apăruți după Mai 68, o revoluție a tinerilor francezi care se luptau cu îmburghezirea. Eventual acești noi filosofi au migrat spre dreapta, spre opinii conservatoare. 

Finkielkraut este acuzat de intelectualitate franceză că ar fi apropiat de Le Pen, de dreapta extremă. El este însă îngrozit aș spune de ofensiva progresismului. Acest curent a apărut după prăbușirea comunismului și ideilor marxiste. Promotorii acestor idei s-au reorientat. Muncitorii de azi sunt acum conservatori, de dreapta, asta se observă mai ales în America. Așa că obiectivul acestor neomarxiști sunt minoritățile, sexuale, religioase, etc. Problema este foarte sensibilă în Franța unde există o minoritate musulmană, extrem de agresivă,  cu atitudini antisemite. De aceea Finkielkraut care se proclamă francez și evreu este foarte preocupat. Elisabeth de Fontenay prezintă toate reflexele unei stângi progresiste, care ignoră pericolele care au apărut cu o atitudine pozitivă față de musulmanii din Franța, a emigranților care au devenit teroriști, problemă preocupantă cu evenimente din 2015 -2017 când aceste opinii au fost cuprinse în carte. Totuși Elisabeth de Fontenay recunoaște că a ignora aceste probleme nu este în regulă și nu este de acord cu etichetarea lui Alain Finkielkraut ca fiind un adept al Le Pen este eronată. 

Schimbul de opinii s-a desfășurat prin scrisori, e-mailuri, probabil, sau chiar scrisori clasice pe un teren minat de aceste idei progresiste.

Toate aceste dispute sunt expuse în România Literară, iar opiniile progresiste le regăsesc în Observator cultural. Sunt un adversar al acestor idei progresiste și ader la părerile lui Alain Finkielkraut.