duminică, 30 iulie 2017

Afterimage - Powidoki ultimul film al lui Andrzej Wajda

Andrzej Wajda este probabil cel mai important regizor din Polonia şi posibil şi din Răsăritul Europei.
Am văzut câteva din filmele sale, Cenuşă şi Diamant fiind una din capodoperele sale, cu Zbigniew Cybulski, actor fetiş al regizorului, dispărut mult prea devreme.

Aşa că am văzut aseară ultimul său film. Mă gândeam că va fi un film dificil, dar a fost dimpotrivă o dramă extrem de tristă, dar de urmărit ca un film thriller. 

Pentru că acest de acţiune tensionată este ultima parte a celui mai important pictor polonez interbelic Wladislaw Strzeminski, fondator al curentului modernist al artei polonez şi important teoretician de artă.

Este perioada instaurării regimului comunist în Polonia şi concepţiile acestui pictor interpretat convingător de actorul Boguslaw Linda intră în coliziune cu realismul socialist. 

Strzeminski era un mare mutilat din Primul Război Mondial lipsindu-i mâna stângă şi un picior, lucru care nu-l împiedică să devină un mare pictor, lucrând cu marii pictori ruşi ai începutului de secol Malevich, Chagall. Strzeminski se născuse la Minsk în 1893 şi făcuse studii în Rusia, Polonia fiind incorporată în Imperiul Ţarist. Când un miliţian îl apostrofează că este cetăţean sovietic după locul naşterii, el replică că este cetăţean polonez.

Fiind profesor la Academia de Artă (Stuka în poloneză) din Lodz fondase şi primul Muzeu de Artă Modernă din Polonia şi era cel mai audiat profesor al acestei academii. El este demis din funcţii pentru că nu se conformează cu realismul socialist. Astfel este scos din toate funcţiile şi lăsat să moară de foame.
Singura lumină este fiica sa Nika, care este fiica unei importante sculptoriţe poloneze interbelice Katarzyna Kobro. Fiica este crescută şi la orfelinat pentru că mama ei bolnavă se stinge la sfârşitul anilor 40. Nika este extrem de confuză, a fost botezată de mamă ortodox şi de tată catolic. Nika a fost o la maturitate conservatoarea memoriei părinţilor săi.
Şcoala îi împuiază capul cu propagandă bolşevică, este mândră că este pionieră şi că va duce steagul la manifestaţia de 1 Mai. M-a amuzat cum a luat nota 10 la Limba Poloneză la traducere, de fapt ea zice 5, sistemul impus de bolşevici în tot Estul comunist, pe care l-am prins şi eu în clasa I-a în 1956!

Represiunea este organizată de securitate care îl pedepseşte pentru opinii dar îl şi momeşte ca să colaboreze lovindu-se de refuzul ferm al artistului. 
Militanţi imbecili şi îndoctrinaţi ghidaţi de securitate distrug expoziţia de artă organizată de YMCA din Polonia (ciudat cum a supravieţuit la începuturile comunismului?).

Singura pată luminoasă în viaţa chinuită a artistului este dată de dragostea cu care este înconjurat de  către studenţii săi, una dintre ele îndrăgostindu-se la propriu de artist.


Este un film trist, foarte trist despre condiţia artistului în societatea comunizată cu forţa de cizma bolşevică, avertisment pentru cei care au uitat şi mai îşi aduc aminte cu nostalgie de copilărie şi tinereţe în acel sistem opresiv pe care nu-l simţeai cu adevărat din cauza vârstei.

luni, 24 iulie 2017

Dunkirk

M-am dus cu plăcere şi interes la cinema să văd filmul Dunkirk. Recunosc că mă duc rar acum în sala de cinema, dar filmul ăsta m-a interesat.
M-am dus pentru că în studenţie am văzut un film pe aceeaşi teamă cu Jean Paul Belmondo, numit Weekend la Zuydcoote.

Pe plaja de la Dunkerque se strânsese Corpul Expediţionar Britanic împreună cu rămăşiţele armatei franceze după dezastrul din mai iunie 1940. Dacă filmul cu Belmondo de acum 60 de ani era un film franţuzesc, acest film este un fel de docudramă britanică, deci punctul de vedere britanic, englezesc.

Este poveste retragerii de pe plajele de la Dunkerque a acestei armate. După cum spune cineva Churchill miza să ajungă pe insula Marii Britanii măcar a 300 de militari. În final au fost retraşi 335000 de militari din care erau 120000 de francezi. 

Singurul actor cunoscut în film este Keneth Branagh în rolul unui comandor marin englez. În rest sunt actori tineri mai puţin cunoscuţi pentru că şi militarii erau tineri. 
Sunt foarte spectaculoase scenele cu atacurile aviaţiei hitleriste care reuşeşte să scufunde mai multe nave, dar şi replica avioanelor britanice Spitfire. De fapt luptele aeriene sunt cele mai spectaculos filmate. În final un pilot englez după ce doboară bombardiere şi aparate de vânătoare rămâne fără benzină şi este obligat să aterizeze pe plaja ocupată, fiind arestat de nemţi.

Este un film spectaculos, genul patriotic şi melodramatic care mie îmi place foarte mult!

Filmul este subiectul articolului de fond din revista TIME!

Cekistul - un film rusesc

La sugestia lui Toader Paleologu, am căutat filmul rusesc Cekistul. Este realizat în 1992 când se prăbuşea comunismul sovietic.

Filmul se pare ca avut un oarecare succes la Cannes, dar a fost scufundat în uitare pe fondul ascensiunii lui Putin produs al acestei organizaţii din care se trage şi KGB.

Filmul este regizat de Alexandr Rogojkin, dar scenariul este opera a doi francezi, Jacques Baynac şi Andre Milbet.

Filmul îl are în centru pe şeful Ceka Andrei Srubov şi pe asistenţii lui Ian Pepel şi Isaac Katz undeva în Rusia. Suntem în vremea Războiului Civil din Rusia 1918-1921. De fapt Srubov este un fel de substitut pentru Dzerjinski, fondatorul Ceka.

Este un caz patologic, cum a fost şi Ţurcanu, din Experimentul de Exterminare Piteşti. Este un intelectual, dar are complexe, soţia lui este încă virgină, îl invită la cină pe Katz care i-a omorât tatăl lui Srubov. Şi Katz este alt caz patologic, are o discuţie dură cu un evreu hasidic pe care îl face jidan. ca şi cum  n-ar fi de aceeaşi etnie. 

Acest grup este complet de judecată care trimite la execuţie pe toţi duşmanii revoluţiei, adevăraţi sau închipuiţi. Apare obsedant apartenenţa majorităţii vinovaţilor la aristocraţie - dvoreni în ruseşte.
Apropo de limbă, prima versiune din care am văzut 35 de minute era subtitrată în englezeşte cu o traducere îngrozitor de proastă. Am găsit o versiune mai bună şi am văzut astfel tot filmul.

Scenele sunt puţine şi se repetă ca într-un coşmar, sala de execuţii este într-o pivniţă, unde câte cinci sunt dezbrăcaţi şi apoi împuşcaţi în ceafă cu naganele - revolvere ca ale cowboy-lor.
Cadavrele sunt transportate pe şine cu o targă şi scoase cu frânghia din pivniţă printr-o trapă şi aruncate într-un camion. Executanţii sunt complet abrutizaţi, sunt angajaţi la un abator uman. Scena execuţiei a fost reluată de Andrzei Vajda în Katyn, unde prizonierii de război la sovietici ofiţeri polonezi erau executaţi în mod asemănător de NKVD, urmaşa Ceka. 

Sunt scene ciudate şi comportamentul lui Srubov este aberant, mărinimos iartă pe un fost adversar cu care s-a luptat, iartă pe soldaţii răsculaţi al unui batalion care îl omorâseră pe komisarul lor. 

Finalul este iar de coşmar, Srubov se dezbracă şi se duce la locul de execuţie unde este aproape omorât. Este ulterior internat într-un ospiciu şi tratat cu băi cu furtunul. 

De fapt filmul arată că nimic n-a fost nou în maniera de exterminare hitleristă, nemţii au avut de unde învăţa!


Este un film greu de urmărit, dar este exemplar în acţiunea de aflare a adevărului asupra caracterului criminal al comunismului bolşevic.


A Divided Spy de Charles Cumming

Acest roman de spionaj pare a fi ultimul din trilogia lui Charles Cumming dedicată agentului SIS Thomas Kell.

Două teme se împletesc în roman, a confruntării spionajului vestic cu spionajul rusesc, moştenire a Războiului Rece şi terorismul islamic.

Povestea lui Thomas Kell continuă în confruntarea cu Alexander Minasian, spionul rus. Thomas Kell vrea să răzbune moartea iubitei sale Rachel. 

Kell face o descoperire aiuritoare, Minasian este homosexual! Acest lucru este un blam pentru homofobii de la SVR rusesc din care face parte şi Minasian ;i poate s[/i termine cariera. 

Minasian este capturat în Londra de Kell şi are o discuţie pe alocuri plictisitoare despre avantajele societăţii libere occidentale şi de valorile în care a fost crescut Minasian, care abia se născuse când comunismul se prăbuşea în Rusia. 

Minasian acceptă şantajul lui Kell de a colabora cu el şi implicit cu SIS, dar doar pe tema terorismului. Îi dă detalii amănunţite despre iminenţa unui atac terorist în Marea Britanie. Informaţiile nu sunt luate în serios de cei de la SIS şi Kell decide se ia afacerea pe cont propriu. Îl găseşte pe terorist la Brighton şi îl neutralizează cu ajutorul iubitei acestuia, teroristul sinucigându-se cu o grenadă. Este un final fericit, care din păcate nu a fost confirmat de realitatea atacului cu bombă de la Manchester şi acţiunile teroriste ulterioare din Londra.

Kell devine un erou şi are o ultimă întrevedere cu Minasian la Varşovia. Şi aici scriitorul remarcă că Varşovia spre deosebire de Londra este înţesată de spioni ruşi SVR şi FSB.
Cât de real este acest lucru, mă întrebam? În fond sunt ţări slave şi probabil polonezi dispuşi să trădeze. Dar la noi  în România? Şi am realizat că sunt destui dacă priveşti la Republica Moldova, mai ales cu un Dodon pe post de preşedinte, care confirmă că sunt destui vorbitori de română care detestă România şi pot intra în serviciul spionajului rus!

Întâlnirea din Varşovia clarifică anumite lucruri, succesul acţiuni antiteroriste de la Brighton cu ajutorul informaţiilor furnizate de Minasian îl dezleagă pe acesta de colaborări ulterioare. Minasian mărturiseşte că vrea să părăsească SVR şi să intre în afacerile socrului, important oligarh rus.  El se confesează lui Kell că ordinul uciderii lui Rachel la dat un superior, dar că putea să-l anuleze el. Nu a făcut-o ca să se răzbune pe insuccesul operaţiunii Kleckner. 
Finalul romanului ţine de paranoia serviciilor secrete. Dacă în cazul teroristului musulman, SIS reacţionase iresponsabil, cum se pare că mai acţionează birocratic şi formalist aceste servicii, acum SIS află pe canale secrete că socrul oligarh vrea să-l execute pe Minasian pentru că părăseşte SVR şi nu-i va mai fi de folos. Dar staţia SIS locală din Varşovia crede că ar putea fi o capcană pentru Kell şi că el urmează să fie victima. Realitatea este că Minasian este ţinta, este salvat în ultima clipă de Kell cu cooperarea polonezilor. Acesta îşi calcă pe inimă şi nu mai se răzbună pe Minasian pentru moartea lui Rachel. 

Dar aceste probleme de etică îl divizează pe spion, de unde şi titlul romanului. Un spion poate să se lase condus de principii morale, chiar dacă meseria lui este de a înşele pe alţii?

Şi Kell decide să abandoneze meseria de spion!


Romanul este interesant,  alert şi bine scris, ca toate romanele de spionaj englezeşti, se face referinţă la marea literatură, la 1984 a lui Orwell, la poezia contemporană engleză, la Shakespeare, la Graham Green maestrul şi tatăl romanului de spionaj englezesc. Aşa că nu mi-am pierdut vremea citindu-l!

sâmbătă, 22 iulie 2017

A Colder War de Charles Cumming

Acest roman este al doilea din seria romanelor de spionaj Thomas Kell scris de Charles Cumming.

Sunt romane privind actualitatea preocupărilor serviciilor secrete în Orientul Mijlociu. 

Începutul romanului ne prezintă o serie de asasinate a unor agenţi iranieni care lucrau pentru SIS britanic sau CIA. Unul din cei implicaţi în manipularea acestor agenţi este Paul Wallinger, responsabilul SUIS la Ankara. Acesta după aceste eşecuri pleacă la o conferinţă în Grecia şi după aceea în insula Chios de unde pleacă cu avionul personal care se prăbuşeşte în munţii de pe malul turcesc. 

Kell este desemnat de C, şeful SIS Amelia Levene să investigheze moartea lui Wallinger. Acesta era un mare amorez şi se pare că fusese implicat într-o legătură cu Amelia. Kell participă la serviciul religios şi observă cum fiica lui Paul, Rachel observând un catrte de vizită pe una din coroane o smulge şi aruncă florile. Kell reuşeşte să fure cartea de vizită şi să o fotografieze cu iPhone-ul. Era scrisă în ungureşte şi află traducerea celor scrise de la un colaborator maghiar. Era o poezie de dragoste scrisă de Cecilia Sandor, o fostă colaboratoarea a serviciilor secrete maghiare de care era Wallinger îndrăgostit până peste cap. Şi aşa află că Wallinger îşi petrecuse o săptămână cu această frumoasă unguroaică, retrasă în Croaţia unde avea un restaurant pe insula Lopud. Kell face investigaţii să vadă de unde au apărut scurgerile de informaţii şi unele din cei bănuiţi este un tânăr spion american, Kleckner. Kell face investigaţii, o detectează pe Cecilia şi ajunge în Croaţia după ea ca această să fie ucisă când încerca să o contacteze. 

Pe de altă parte Kleckner şi Kell concurează la cucerirea lui Rachel Wallinger. Rachel îi cedează lui Kell care, divorţat se implică amoros foarte tare. 
Kell reuşeşte să depisteze trădarea lui Kleckner. Cu ajutorul lui Rachel la Londra, telefonul lui Kleckner este controlat şi SIS înregistrează conversaţia lui Kleckner cu şeful spionajului rus  SVR din Kiev, Minasian.

Minasian controlează pe Kleckner, pe Rachel şi pe Kell şi realizază că agentul american este descoperit de SIS.  Kleckner fuge cu un feribot din Istanbul spre Odessa, dar este interceptat de britanici şi capturat. Până la urmă intră şi CIA pe fir şi când era interogat Kleckner, Kell primeşte de la Minasian oferat schimbului lui Kleckner cu Rachel care fusese capturată în Istanbul. Şi americanii conced la schimb, dar Amelia Levene află că de fapt Rachel a fost executată. Această decizie fusese dată peste capul lui Minasian de şefii SVR, care ordonaseră şi moarte Ceciliei Sandot.


Finalul este din ziare unde se află că un tânăr diplomat american, Kleckner a fost găsit omorât într-un club în Kiev. CIA decisese că trădătorii sunt mai valoroşi morţi!


joi, 20 iulie 2017

Jurnalul unui ţăran de la Dunăre de Vintilă Horia

Este a treia carte a lui Vintilă Horia pe care am citit-o. Sper să mai găsesc şi alte cărţi ale acestuia.

Citesc cartea într-o vreme în care sunt dispute aprinse generate de anumite hotărâri privind personalităţi, care în opinia unora precum Alexandru Florian de la Institutul Wiesel ar trebui obliterate. Cazul fierbinte este al filosofului Mircea Vulcănescu, căruia vrea să i se ia numele dat unui liceu bucureştean. Au apărut liste în care se protestează împotriva acestei măsuri. Andrei Pleşu, care nu apare pe aceste liste se explică prin poziţia luată anul trecut în media.
Este adevărat că istoria trebuie luată ca atare. Mulţi din intelectualii noştri au avut poziţii de dreapta în perioada interbelică şi în timpul războiului, dar asta nu-i poate scoate din cultura şi literatura română. Sunt alţii politicieni din trecut controversaţi, chiar detestabili care ar trebui să suporte acest regim.

Vintilă Horia este un caz exemplar. A avut în tinereţe poziţii de dreapta, a scris despre eroii săi Mussolini şi Hitler,  ca apoi să mărturisească disperarea când aceştia au smuls bucăţi din fruntariile României Mari şi acţiunile de protest ca ataşat de presă la Roma împotriva acestor decizii, după cum mărturiseşte în prezentul jurnal.

Jurnalul cuprinde însemnări din 1964 şi 1965. Vintilă Horia este acum un scriitor cunoscut, a primit Premiul Goncourt pentru Dumnezeu s-a născut în exil. Chiar dacă a trebuit să renunţe la premiu din cauza campaniei de denigrare ticăloase din parte statului comunist român.  Face referinţe la alte romane cum sunt Scrisoarea a VII-a despre Platon şi Cavalerul resemnării despre primii domni români. 

Am mai citit jurnalul de scriitor al lui Mircea Cărtărescu şi am găsit asemănări. Şi Vintilă Horia îşi povesteşte visele, chiar dacă proza sa este mai puţin onirică. Vintilă Horia îşi reaminteşte de viaţa grea după prizonieratul şi Germania din 1944-45 şi apoi greutăţile exilului. De aceea povesteşte cu plăcere momentele când mănâncă şi bea un vin în Franţa sau prin Spania. Celebritatea îl face să călătorească mult, Franţa, Italia, Elveţia, Mare Britanie. la Cărtărescu am găsit doar lamentaţii ipocrite despre condiţia lui socială, el, autorul român cel mai tradus în prezent, beneficiar al unor burse şi tantieme. 

Vintilă Horia nu uită să povestească relatări ale unor români scăpaţi din România comunistă care tocmai a eliberat prizonierii politici. Epoca în discuţie este când se văd la noi timide reveniri la normalitate, dar cei scăpaţi din iadul puşcăriilor n-au timp de asta.

Vintilă Horia îşi aminteşte cu duioşie de copilăria la conacul moşiei administrate de tatăl său de lângă Râmnicul Sărat. De fapt legăturile cu trecutul românesc îi torturează memoria.

Cea mai interesantă chestiune  este discuţia despre titlul acestui jurnal literar. Horia foloseşte Petit Larousse pentru definiţia ţăranului de la Dunăre. El ar fi un individ cu înfăţişare grosolană şi sinceritate brutală. Se pare că acest portret este dat de La Fontaine în fabula Le Paysan du Danube. Am avut surpriza să aflu că există o astfel de fabulă, dar se pare că se referă la un personaj antic din vremea Imperiului Roman.  
Revenind de aspectul grosolan al ţăranului de la Dunăre, nu cred că este inexactă. Însă ţăranul român, cel de la Dunăre, duminica era frumos îmbrăcat în costumul naţional în acre predomina albul în care mergea la biserică. Despre sinceritatea brutală însă am reticenţe. Acest ţăran de la Dunăre este cu exactitate redat de Marin Preda şi sinceritatea brutală îi lipseşte! Experienţa cu turcii, cu boierii l-au făcut mult mai rezervat. Este de fapt ciobanul Mioriţei.
Dacă este sincer şi brutal este ţăranul de la munte, cel din Ardeal, care este mai direct, cu o altă experienţă de viaţă.

Din carte reiese atitudinea de dreapta a lui Vintilă Horia. Aflând de moarte lui Churchill n-are decât cuvinte grele pentru cel care a lăsat România şi nu numai în ghearele bolşevismului. 

Sunt surprins că nu-i plac filmele lui Visconti şi ale lui Bunuel, probabil tot din motive ideologice. 

Face o critică la obiect privind Le Noveau Roman al lui Robbe Grillet. 


Este o carte pasionantă a unui autor care merită mai multă audienţă în literatura română. 

marți, 18 iulie 2017

Filmele lui Alain Delon

Cum am mai spus cineva mi-a trimis un link cu film de Alain Delon. Aşa că am văzut şi am revăzut mai multe filme ale lui Alain Delon în rol principal sau secundar.
Dacă m-au impresionat unele în mod deosebit au fost câteva.
De exemplu Aventurierii

Aventurierii este un film de studenţie l-am văzut prin 69-70. Filmul este din 1967. Are în rolurile principale pe Alain Delon, un pilot de avion nebun care vrea să treacă pe sub Arcul de Triumf, Lino Ventura este un mecanic care vrea să facă un dragster cu acre să facă recorduri de viteză pe şosea. Lor li se alătură Joanna Shimkus (actuala doamnă Sidney Poitiers!) o superbă blondă care este artist plastic, face cu sudura sculpturi metalice. Cei trei acompaniaţi de alt aventurier (Serge Reggianni)  recuperează o comoară din Africa. Îi pândesc nişte bandiţi şi Joanna moare în schimbul de focuri.
Finalul are loc la Fort Bayard, un far ciudat în largul Atlanticului unde are loc altă luptă cu bandiţi în care moare şi Delon.


Finalul acestor vizionări a fost o ecranizare în care Delon nu este personajul principal. Este vorba de Ghepardul, ecranizarea romanului de mare succes scris de Giuseppe Tomasi de Lampedusa, unul din marile succese ale romanului italian din deceniul 7.
Este romanul decadenţei aristocraţiei siciliene. Personajul principal este principele Salina, interpretat de Burt Lancaster. Actorul american construieşte un personaj fabulos. De fapt prin aparenţele fizice Lancaster pare un leu bătrân.
Evenimentele au loc în vremea acţiunii lui Garibaldi în Sicilia când Cămăşile Roşii cuceresc Regatul celor Două Sicilii şi-l alipesc Regatului Italiei în 1849.
Lui Garibaldi i se alătură şi nepotul lui Salina, Tancredi Falconeri (interpretat de Alain Delon) şi reprezintă viitorul. El se îndrăgosteşte de Angelica Sedara (Claudia Cardinale) fiica vechilului moşiilor prinţului Salina, devenit extrem de bogat. Salina este realist, aristocraţia este trecutul, vine vremea noii burghezii, din genul Sedara.
La invitaţia unui reprezentant al Regelui Italiei să devină senator, Salina spune că ai lui sunt prezenţi în insulă de 2500 de ani dar că doar cei care au venit de aiurea au construit ceva în Sicilia greci, romani, arabi, normanzi, francezi, spanioli. 

Acest film mi-a stârnit nostalgii. Delon şi Cardinale sunt patetici de tineri şi frumoşi, filmul este făcut în 1963 de Luchino Visconti, descendent al ducilor Milanului. Doar el putea face o asemenea ecranizare. 


Şi iar sunt nostalgic, de ce nu se mai fac oare asemenea filme, sau sunt eu cam anacronic?

luni, 17 iulie 2017

Europe - A History de Norman Davis Capitolele Pestis şi Renatio

După cum am mai spus prezint această enormă carte de istorie a Europei pe capitole. 
Acum le vin rândul capitolelor VII - Pestis: Cristendom in Crisis c.1250 - 1493 şi Renatio: Rennasaince and Reformation c.1450-1670.

Este epoca istorică ce va defini de fapt viitorul Europei. Pe parcursul acestor 400 de ani se pun bazele societăţii europene de azi. Acum apar zorii economici ai capitalismului, se consolidează cele două mari state feudale ale vestului european Anglia şi Franţa. Relaţia dintre cele două puteri feudale este de război, acel lung război numit Războiul de 100 de ani, în care Ioana D'Arc reuşeşte să readucă echilibrul şi englezii după mari victorii împotriva francezilor sunt alungaţi din Franţa.

Epoca începe o catastrofă resimţită în estul european, năvălirea mongolilor care lovesc puternic Rusia kieveană care îşi mută capitala la Moscova şi cest mare Ducat-Cnezat la Moscovei care devine tributar hanatelor tătare timp de 300 de ani. Lovite puternic sunt şi Regatele polon şi maghiar. Marile catastrofe ale epocii sunt de ordin medical, Europa este lovită de epidemia de ciuma din 1347-48-49 declanşată de asediul Caffei de către tătari care aruncă în cetate corpuri de ciumaţi morţi după care se răspândeşte în toată Europa omorând o treime din populaţie. 

Altă ciumă care planează asupra Europei este a Islamului care prin turcii otomani lovesc mortal Imperiul Bizantin. Ei cuceresc Constantinopolul în 1453 şi ortodoxia balcanică şi cea dunăreană este supusă otomanilor. În această situaţie se află Bulgaria Serbia şi Principatele Româneşti Dunărene, Valahia şi Moldova.

Şi dacă am vorbit de aceste formaţiune feudale româneşti, autorul aminteşte de români în două situaţii. El vorbeşte de Vlad Ţepeş, care ar fi avut mania trasului în ţeapă din motivul că în captivitatea otomană a fost sodomizat. Se pare că autorul contează pe cronicile germane care deformează istoria lui Vlad Ţepeş.
Mai apare şi Ştefan cel Mare sub numele Ştefan al IV-lea. El apare prin fiica lui Ana măritată cu un fiu al Marelui Cneaz al Moscovei Ivan al III-lea care marchează începutul obţinerii independenţei faţă de tătari.

Autorul se focalizează în est pe cele trei regate central europene Polonia, Ungaria şi Boemia. Ele sunt legate pentru că prinţi polonezi sau maghiari devin regi ai celor trei ţări, finalmente Boemia intrând în orbita Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană. 

Aici mai apare şi figura lui Matei Corvin prezentat ca cel mai mare rege al Ungariei şi el cu rădăcini româneşti. Corvin a reuşit să colecţioneze cea mai mare bibliotecă a timpului, care din păcate este jefuită după moartea lui. El ocupase inclusiv Viena şi dorea să ajungă împărat. Este interesant că Davis îi atribuie lui celebra zicere despre destinul Austriei: "Alţii puternici poartă războaie, tu fericită Austrie contractezi căsătorii!"

Un alt eveniment fundamental este epopeea maritimă începută de portughezi, călătoria lui Columb în America şi colonialismul, dar mai ale colonizarea de către englezi a Americii de Nord. 

Evenimentele importante ale Europei în secolul XV se întâmplă în Italia unde în puternicele oraşe stat Milano, Florenţa, Veneţia apare Renaşterea în care artiştii extraordinari precum Michelangelo, Leonardo, Boticelli, Rafael se întorc spre clasicismul greco-roman. Efervescenţa spirituală este alimentată şi de capitalismul care se dezvoltă aici urmând apoi să înflorească în Flandra şi Ţările de Jos. 

Un alt eveniment fundamental care are loc în secolul al XVI-lea este Reforma iniţiată de Luther. Ea care proliferează în diverse forme, mai austeră în Geneva lui Calvin, exportată în Scoţia de John Knox şi Andrew Mellvile sub numele de presbiterianism. Anglia face pasul la Reformă prin Henric al VIII-lea exasperat că Papa nu-i mai aproba căsătoriile. Şi aşa apare Biserica Anglicană. De fapt Reforma a avut precedente cu Lollarzii din Anglia şi mai ales cu Jan Hus în Cehia. 
Reforma a obligat pe istorici să nu mai numească Europa ca generic fiind Creştinătatea. Creştinii erau acum împărţiţi în trei mari grupări, catolici, ortodocşi şi reformaţi. Acum Creştinătatea se va numi Europa!

Din acest motiv în Vestul Europei se declanşează războaie religioase în Franţa cu oribilul măcel al hughenoţilor în noaptea Sfântului Bartolomeu în 1572.

În secolul al XVI-lea şi al XVII-lea are loc şi Revoluţia Ştiinţifică acre schimbă faţa omenirii. Sunt aici descoperirile lui Copernic şi Galilei privind sistemul solar şi mai ales a fizicienilor Academiei Regale Engleze, Boyle, Hooke şi în special a lui Newton. 

Această epocă se termină cu o altă mare catastrofă Războiul de treizeci de ani. Este ultimul mare război religios, dar şi  primul război european. Această catastrofă a afectat în special spaţiul german provocând foarte mari pierderi umane, Davis avansează cifra de 13 milioane de germani supravieţuitori din cifra de 21 de milioane. Alţii spun că trei sferturi au murit în acest războaie. Am constatat urmele acestui război pe Valea Neckarului după aproape 400 de ani prin campaniile mareşalului imperial Tilly, care a distrus multe din castele fortificate din această zonă. 


Oricum aceste evenimente pun bazele Europei moderne!

joi, 13 iulie 2017

A Foreign Country de Charles Cumming

După ce am citit istorie mi-am oferit un respiro cu un roman de spionaj.

Charles Cumming este un autor englez care a fost recrutat de SIS sau MI6, serviciul de spionaj britanic.

Ca rezultat Cumming scrie o serie de romane spionaj al căror personaj principal este Thomas Kell.

Thomas Kell a fost dat afară din serviciu pentru că ar fi participat la interogatoriile CIA şi a acceptat metodele acestora la care a fost supus un britanic de origine musulmană ajuns în Afganistan şi ulterior declarat nevinovat de justiţia britanică şi a plătit recompense acestuia. 
Chiar dacă imbecilul a ajuns în Afganistan, unde ajungi doar ca militar din Marea Britanie, sau ca terorist, terţul este exclus!

Romanul începe în 1978 în Tunisia unde un anume Jean Marc şi soţia au angajat o baby sitter - au pair pentru copii acestui cuplu. Tânăra englezoaică de 19-20 de ani dispare din casa familiei. De fapt Jean Marc se încurcase cu tânăra Amelia Weldon şi o prietenă, americanca Joan Gutmann îi spune lui Jean Marc că Amelia se gândeşte la el şi că a plecat având probleme.

Acţiunea se mută în zilele noastre 2011-2012 unde un cuplu de francezi numit Malot este asasinat la Sharm el Sheik în Egipt şi apoi cineva este răpit în Paris de nişte arabi. 

Apare şi Thomas Kell, cel exclus din SIS, primeşte o solicitare din partea unui şef SIS, Marquand. Acesta vrea ca Kell să o caute pe dispăruta Amelia Levene care urmează să devină "C" adică şefa SIS, prima femeie în acest post! Această este o doamnă extrem de bine conservată şi care încă arată foarte bine la peste cincizeci de ani, având intrare directă la Primul Ministru care doreşte să avanseze în acest post. 
Autorul ne întinde o nadă cu persoana răpită la Paris care ar putea fi chiar Amelia.

Kell începe cercetările şi află că Amelia ar fi fost la Paris, apoi la Nice, unde urma un curs de pictură, după care dispare. 

Amelia fusese la înmormântarea cuplului Malot, cei care îl înfiaseră pe Francois, rodul amorului cu acel Jean Marc în Tunisia  în 1978, la 20 de ani. 

Kell o depistează pe Amelia împreună cu Francois în Tunisia unde petrec la un hotel câteva zile ca să se familiarizeze unul cu altul. Amelia pleacă la Nisa cu avionul, iar Francois pleacă cu feribotul la Marsilia urmărit de Kell. Kell află că Francois a plecat de la port direct la Castenaudary, în zona unde se afla cel răpit.

Kell depistează interogând un prieten al lui Francois că şoc! Acela din compania Ameliei nu era de fapt Francois! Totul era o lucrătură a DGSE spionajul francez, supăraţi că britanicii îşi băgaseră nasul în afacerile Africii, domeniul lor rezervat şi operaţiunea era de şantajarea a Ameliei Levene. 

Falsul Francois, numit de britanici Coockoo vine în vizită în Anglia la mama Amelia. Totul este aranjat la casa Ameliei ca Kell să depisteze unde era ţinut ostatic adevăratul Francois. Afacerea era privată, organizată de Kell, astfel ca să nu pună în pericol numirea în postul de conducere al SIS


După multe întorsături de situaţii normal că avem şi happy end. 



marți, 11 iulie 2017

Europe A History - Medium The Middle Age 750 -1270 de Norman Davis

Pentru că această carte este foarte vastă am decis să fac comentarii  pe capitole importante. 
De fapt în aceste comentarii cuprind şi capitolul precedent: Origo: The Birth of Europe Ad cc 330-800.

Perioada cuprinde epoca de început  a configurării Europei din Antichitatea târzie până la Evul Mediu timpuriu şi de mijloc 750-1270. 

Începuturile Europei de azi sunt din vremea domniei împăratului Constantin cel Mare, pentru că el permite practicarea liberă a creştinismului şi pentru că fondează Constantinopolul, pe urmele cetăţii greceşti antice Bizanţ, care împarte Imperiul Roman în două: Cel de Apus cu capitala la Roma care se prăbuşeşte sub asediul barbarilor în 476 şi cel de Răsărit care supravieţuieşte încă o mie de ani până la cucerirea otomană din 1453.

Acest eveniment important împarte Europa în două părţi care sunt foarte clar marcate de creştinism care prin Marea Schismă şi duce la Europa de Apus - Europa Catolică şi Europa de Răsărit - Europa Ortodoxiei.

Două regate importante ale Europei de Mijloc au cochetat atât cu Catolicismul cât şi Ortodoxia. Este vorba de Regatul Ungariei şi Regatul Poloniei, dar au decis mai bine alegând catolicismul. Pentru că Catolicismul şi frământările declanşate de Reformă şi Protestantism au determinat dezvoltarea societăţii moderne de azi.

Cartea lui Davis are inserturi interesante care povestesc diverse amănunte istorice privind epoca respectivă. Astfel am aflat cu surprindere că primul care a tradus Biblia - Septuaginta şi Evangheliile din greacă în altă limbă este de fapt episcopul got Wulfila, care traduce Biblia în gotica germanilor răsăriteni şi nu Sfântul Ieronim care o traduce în latină mai târziu sub numele Vulgata. Vechiul Testament fusese tradus în greacă pentru evreii din Alexandria în secolul al II-lea î. Hr. sub numele de Septuaginta pentru că a fost tradusă din ebraică în greacă de 70 de învăţaţi evrei.

În această perioadă o mare importanţă o au năvălirile barbare. Davis spune că formarea primului Imperiu medieval din apus este determinat de invazia maurilor în Spania pentru că a obligat la concentrarea feudalilor franci care a condus la Imperiul lui Charlemagne. Şi Imperiul său are o poveste, pentru că Papa a convins pe împăratul Bizanţului să accepte să-l încoroneze pe Charlemagne ca Împărat al Apusului contra unor încuscriri. Imperiul său se împarte în trei, ce ulterior formează Regatul Franţei, Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană şi Lotharingia care a constituit Regatul medieval Burgundiei, cu Tările de Jos de azi, Belgia şi Olanda. Germanii refac Imperiul sub conducerea lui Otto cel Mare care îi înfrânge pe maghiari la Lechfeld. 
Normanzii au un rol important în întreaga Europă. Ei fondează Rusia Kieveană sub Varegi. Cuceresc Franţa de Nord formând Ducatul Normandiei de unde porneşte Wiliam Cuceritorul care ocupă Anglia şi formează celălalt foarte puternic regat al vestului european. 

Mongolii dau lovituri puternice celor două regate din centrul - estul Europei Ungaria şi Polonia şi supun timp de trei secole pe ruşi. De momentul de slăbiciune maghiar profită şi feudalii români care formează principatele independente al Valahiei şi Moldovei. Acestea sunt consideraţiile mele personale.

La fel de importante pentru istoria Europei sunt năvălirile începând din secolul al 8 d. Hr. ale oamenilor nordului, vikingi, normanzi, apoi năvălirea maghiarilor şi ultima năvălire a mongolilor cu consecinţe importante mai ales pentru Estul european.


În finalul capitolului Davis discută despre naţionalitate şi teritoriile viitoarelor state naţionale europene. În secolul al XIII-lea aceste teritorii nu le anunţă încă. De exemplu arată cum va evolua cele două entităţi ale Ţărilor de Jos, Flandra şi Olanda care au o limbă comună, dar evoluează totuşi diferit. Sunt opinii diferite de ale lui Lucian Boia care exclude conştiinţa naţională, aceasta fiind un atribut exclusiv începând cu secolului al XIX-lea. Oamenii de atunci au rudimente de conştiinţă colectivă, sunt creştini, ţin de un anume senior, stau în aceeaşi comunitate, sunt sub domnia unui rege. Asta se manifestă la nivel psihologic. Probabil că aceste acumulări sunt mai târzii în Europa de Est care se reinventează în secolul XIX, cum de exemplu este România. Dar atunci, în secolul al XIII, Serbia şi Bulgaria îşi formează biserici autocefale independente de Constantinopol care pot anunţa idei de conştiinţă colectivă şi apartenenţă la un neam.

sâmbătă, 8 iulie 2017

The kill list de Frederick Forsyth

Frederick Forsyth este un clasic al romanelor de spionaj şi thrillere. Celebritatea şi-a câştigat-o prin clasicul The Jackal. Romanul acesta mi-a picat în mână prin anii 80 şi am citit-o cu mare interes.
Apoi am văzut şi filmul prim englezesc şi remake-ul cu Bruce Willis, despre un asasin pus de OAS la începutul anilor 60 să-l asasineze pe Charles De Gaulle.

Ultimul lui roman al lui Forsyth este acesta: The Kill List. Din păcate Forsyth face nişte previziuni care vor deveni realitate din 2015 în SUA, Anglia, Franţa şi Germania. Este vorba de asasinii islamişti fanatizaţi  singuratici care ucid la nimereală.

De asemenea un personaj colonelul Javad în siguranţa pakistaneză, agrent dublu american apare şi în serialul Homeland!

Romanul îl are ca geniu rău pe un predicator islamic foarte bine ascuns care radicalizează fanatici pe internet şi îi pune să provoace masacre. În viziunea lui Forsyth, victimele sunt puţine, realitatea a fost mult mai dramatică. 

Pe urmele predicatorului The Preacher se află colonelul american din Forţele Speciale, Kit Carson. Carson este denumit în continuare ca The Tracker - Vânătorul de urme.

The Preacher era ascuns undeva de unde îşi transmitea predicile prin intermediul unui expert IT care nu putea fi identificat. Asta reuşeşte însă Ariel, cum este poreclit un tânăr pasionat de computere cu sindrom de autism Asperger care îl ajută pe The Tracker să dea de urma expertul IT islamic, care era ascuns în Somalia, în sudul controlat de Al Shabbab.

Tracker află şi cine este The Preacher, un tânăr pakistanez care se radicalizează şi ajunge să peregrineze prin toate zonele controlate de fanatici islamici, Afganistan, Yemen şi finalmente Somalia. Tracker îi convinge pe israelienii de la Mossad să aibă asistenţa unui agent acoperit negru etiopian evreu aflat în zona fanaticilor pentru a-l prinde pe The Preacher.

Pentru al anihila pe Preacher, Tracker cere asistenta Forţelor Speciale britanice SAS şi un comando de paraşutişti ajunge în zona unde se află Preacher. 
Finalmente, după o luptă corp la corp cu pumnale, Tracker îi aplică un cap în gură lui Preacher care-l paralizează şi îl ucide.


Romanul este antrenant şi bine scris, dar cum am mai spus realitatea a întrecut cu mult realitatea sinistră a fanatismului islamist! 


miercuri, 5 iulie 2017

Cărţile vacanţei

În vacanţa din Grecia am citit la greu, pe plajă şi acasă în pensiune. Am citit şi cărţi pe hârtie şi cărţi pe tabletă. Este interesant că dat fiind locul trei din cărţile citite aveau legătură cu Grecia.

Femeia cu păr roşu de Orhan Pamuk

Orice carte scrisă de Orhan Pamuk mi-a făcut mare plăcere. Este interesant că dat fiind geografia, împărţim cu turcii multe inclusiv atmosfera din romanele lui Orhan Pamuk. Pentru că personajele lui sunt oameni din clasa mijlocie care se comportă şi au mentalităţi comune.
Cel mai interesant în romanele lui Pamuk sunt problemele politice ale Turciei moderne şi contemporane. Obişnuiam să văd în Turcia o ţară occidentală cum a creat-o Ataturk şi cu care se munceşte acum  Erdogan să o islamizeze. Cel mai interesant este că romanele lui Pamuk vorbesc de mişcare de stânga comunistă militantă, lucru care a determinat loviturile de stat ale armatei pentru a preveni o guvernare stângistă în Turcia.

Romanul îl are în centru pe Cem (citeşte Gem) un adolescent, fiul unui farmacist cu opinii de stânga, care părăseşte familia şi-l obligă să caute de lucru. Se angajează la un fântânar, meserie care era foarte necesară în zona Istanbulului prin anii 70-80 din cauza problemelor cu alimentarea cu apă. Fântânarul începe munca într-o zonă unde un antreprenor vrea să facă o fabrică de textile. Cem este pasionat de legenda lui Oedip şi de povestea persană a lui Firdousi despre conflictul dintre fiu şi tată care nu ştiu că au legătura de rudenie şi se luptă între ei. Fântâna se dovedeşte a fi dificilă şi cei doi ajutaţi de un tânăr localnic şi sapă adânc. Cem ajunge la un teatru ambulant care pune în scenă povestea persană. Se îndrăgosteşte de o actriţă, femeia cu păr roşu, femeie matură pe la 35 de ani şi după un spectacol petrece cu ea prima sa noapte de dragoste. 
Tot muncind la fântână într-o zi fântânarul este jos în fundul fântânii şi găleata cu pământ ridicată de se desprinde din cârlig şi cade peste fântânar, Cem auzind un urlet de durere. Speriat părăseşte locul fântânii şi fuge acasă. Senzaţia mea a fost că Cem a comis una din cele mai groaznice ticăloşii!

După ani Cem urmează studii tehnice de Geologie şi devine antreprenor imobiliar. Se căsătoreşte dar nu are copii. la un moment dat primeşte oferta unui teren chiar în zona unde muncise la fântână. 

Revizitând locurile dă de femeia în roşu care este acum la peste 60 de ani şi care are un fiu, care este făcut în noaptea de dragoste cu Cem. Află că femeia în roşu, militantă de stânga fusese şi amanta tatălui său, farmacistul. Află că fântânarul a fost salvat de femeia în roşu care l-a observat pe Cem că a fugit de la şantier. În vizita la fântână are companion un tânăr, şi realizează că-i este propriul fiu. 
Are loc o luptă cu fiul şi pistolul lui Cem se descarcă şi Cem moare căzând în fântână.

Romanul ilustrează cele două mituri antice rezultând un roman seducător de dragoste şi ură.

Lanţul de aur de Andrei Cornea

Romanul lui Cornea priveşte tot un subiect antic, dar localizat în perioada respectivă. Este vorba de Şcoala de Filosofie fondată de Platon la Atena. Suntem în anii împăratului Justinian pe la începutul anilor 530 d. Chr. În Atena soseşte în străin dispus să înveţe filosofie clasică greacă. Şeful şcolii, Damaskios i-l dă pe Simplikios ca profesor. Simplikios care a fost cel mai bun comentator al lui Platon, se doivedeşte în roman a fi femeie, salvat de Damaskios din Efes, pe când era adolescentă, dintr-o bună familie care a suferit mari probleme. 

Se fac presiuni în Atena din partea prefectului ca Şcoala de Filosofie să fie închisă, care complotează la acest lucru cu episcopul Atenei. Astfel se pune la cale un concurs de argumente filosofice între filosofia clasic şi şi dogmatica creştină având protagonişti un tânăr învăţat creştin, nepot al episcopului, provenit din Alexandra Egiptului şi Simplikios. 

Concursul va fi arbitrat de străinul venit în Atena. Acesta pus într-o situaţie imposibilă trimite o scrisoare împăratului Justinian. 

După desfăşurarea concursului sosesc împuterniciţi ai împăratului care anulează tot, îi pedepsesc pe prefect şi episcop şi-l arestează pe străin care era de fapt, moştenitorul tronului Persiei marele duşman al Imperiului Bizantin. Străinul este eliberat pe motive politice pentru o pace avantajoasă, iar reprezentanţii Şcolii din Atena sunt învitaţi în Imperiul Persan. Ei apoi pleacă într-o mică localitate de pe Eufrat la graniţă unde Simplikia (femininul lui Simplikios) naşte pe fiul ei conceput cu marele rege persan şi îşi aminteşte după multă vreme de evenimentele din Atena şi cum ei sunt lanţul de aur al filosofiei clasice.

Este un alt roman care ficţionalizează evenimente care au avut loc acum 1500 de ani şi care se împletesc cu argumente ale filosofiei clasice greceşti.


Be Careful What You Wish de Jeffrey Archer


Am ales acest roman dintr-o listă de best sellers pe baza numelui autorului pe care mi-l aminteam că este autor de thrillere. Nu este! Este un roman englezesc clasic, cu evenimente din perioada anilor 50. Romanul mi-a amintit de trilogia lui Ken Folett despre veacul care a trecut. 
Acest roman este al patrulea din seria de şapte romane care alcătuiesc Clifton Chronicles.

Romanul începe pasionant cu un accident de maşină în care se află Sebastian Clifton şi fiul lui Pedro Martinez, afacerist argentinian veros.  Iniţal se crede că Sebastian este cel mort, dar fiul lui Martinez este cel omorât în accidentul care se pare a fi opera lui Martinez. Acesta caută răzbunarea şi pune piedici firmei navale Barrington. Emma Clifton, mama lui Sebastian este fiica familie Clifton măritată cu romancierul Harry Clifton şi membră în Consiliul de Administraţie al firmei Barrington. 

Buchannan pune la cale lansarea navei Buickingham, pachebot de lux pentru traversarea Atlanticului. Martinez cumpără acţiuni la Barrington şi-şi pune un om de paie în CA. Apoi boicotează construirea vaporului făcut la şantierele din Belfast, celebre pentru Titanic, folosind oameni din organizaţia teroristă irlandeză IRA. În spital Sebastian împarte rezerva cu un bancher din Yorkshire care realizează maşinaţiunile lui Martinez. Îl angajează pe Sebastian la bancă, cumpără acţiuni la Barrington şi o impune pe Emma Clifton preşedinta CA.

În pofida acţiunilor lui Martinez vasul este terminat. Între timp se petrece şi povestea Jessicăi, surorii adoptate a familie Clifton, care este o talentată pictoriţă. Jessica se îndrăgosteşte la Academia de Artă de Clive Bingham, fiul lui foarte mare bogătaş, cu avere din pastă de peşte. Martinez complotează şi distruge tablourile Jessicăi şi acesta nefericită se sinucide. 

Cu ajutorul tatălui lui Bingham , bancherul Hardcastle, cel din Yorkshire îl termină pe Martinez. Acesta nu mai poate decât să pună pe unul de la IRA să saboteze vasul Buckingham în primul său voiaj. Ce se întâmplă cu vasul Buckingham  va fi povestit în următorul roman. 

Este o poveste a înaltei burghezii britanice, combinată cu aristocraţia de acolo.


Goodbye to the Dead de Brian Freeman

Nu ştiu cum se face, dar şi acest roman este dintre serie de romane având ca subiect pe poliţistul Jonathan Stride fiind #7 din serie! Acţiunea se petrece în nordul SUA în Duluth, Minnesota, port pe Lake Superior, într-o zonă industrială din aşa numita Rust Belt.

Este o poveste care începe în actualitate, dar care face referire la evenimente petrecut cu 8 ani în urmă. 
Acum 8 ani soţia lui Stride, Cindy, o acompaniază pe Jannine Snow, o celebră doctoriţă chirurg de inimă din oraş. Ea este căsătorită cu un jurnalist de investigaţie negru cu care este la cuţite. Janine ajunge acasă şi este întâmpinată de soţ cu apostrofări. După ce face un duş revenită în living room dă de soţ împuşcat în cap şi bijuterii furate. Pare un jaf, dar juriul o acuză de crimă pe Janine.

Un singur membru al juriului nu este de acord, dar acceptă verdictul crimă, şi ulterior se luptă să dovedească contrariul.

Cindy moare de cancer şi revenim înapoi în actualitate, Jonathan s-a cuplat cu o poliţistă mai tânără, Serena, care găseşte pistolul crimei, negăsit în timpul procesului. Apoi profesorul, membru incredul al juriului dă de o bijuterie din cele furate. Pe această bază Janine va fi eliberată. Poliţiştii află că bijuteriile şi pistolul proveneau din casa unui negru, al cărui fiu fusese pacientul Janinei. Aşa realizează că a fost o crimă pusă la cale de Jeanine, în schimbul operaţiei la care este supus Al, fiul necăjitului negru.
De Al se îndrăgostise Cat, o  prostituată adolescentă, gravidă care este recuperată de cuplul Jonathan Serena. Prietena lui Cat o ospătăriţă era implicată în trafic de persoane. Ea lucra pro bono prin case de amărâţi şi a dat de pistolul crimei şi bijuterii pe care le-a furat din casa negrului.
Cat primeşte de la prietena ei bijuteria care este găsită ulterior la un amanet. Janine eliberată din puşcărie, acceptă o noapte de dragoste cu profesorul, dar sunt împuşcaţi de soţia profesorului. 

Şi aşa se împlineşte pedeapsa pe care o merita Janine!


Europe A History de Norman Davis

Tot acum în Grecia am început impresionantul tom despre Istoria Europei a lui Norman Davis.

Introducerea şi primele capitole ale cărţi se referă la apariţia civilizaţiei materiale în Europa, apoi de primele civilizaţii, importanta civilizaţie maritimă thalasocratioc a Cretei cu capitala la Cnossos, cu poveştile lui Dedalus, arhitectul labirintului Minotaurului şi a fiului Icarus care execută primul zbor, prăbuşindu-se în mare datorită apropierii de soare.
Civilizaţia cretană este distrusă de explozia vulcanului din Tyra din Santorini, care creează un tsunami care face praf coastele Cretei. Civilizaţia cretană este înlşocuită de popoarele mării, predecesorii grecilor.

Se pun bazele marii civilizaţii clasice a Greciei, cu Homer, Pericle, Socrate şi Platon, cu sculptorul Phidias, şi tragicii Eschil, Sofocle şi Euripide.
Vine apoi perioada elenistică a lui Alexandru cel Mare şi se termina cu cucerirea de către romani a Syracusei cetatea din Grecia Magna, apărată de Arhimede.

Urmează capitolul doi privind civilizaţia clasică romană ce trece prin regat, republică şi imperiu. Iată că la 753 Ad Urbe Condita, când se naşte Cristos, în zilele împăratului Octavian August.


Civilizaţia romană clasică se sfârşeşte în momentul când Constantin cel Mare acceptă practicarea liberă a creştinismului în AD 313.

luni, 3 iulie 2017

Vacanţă în Thassos -Skala Potamia 2017

La platan
Ne-am înscris pentru această vacanţă la mare foarte repede prin noiembrie, în perioada târgului de turism când preţul era promoţional. Am ales ca de obicei, acest loc Skala Potamia, insula Thassos, la Studio Nefeli. Suntem a treia oară în ultimii patru ani. De ce ne place? Condiţiile de cazare sunt foarte bune la coana Anastasia, suntem lângă mare, chiar dacă trebuie să mergem la plajă vreo câteva minute la barul Medousa.

Iar cel mai important, mâncăm la Sakis! Sakis Moshidis face parte din galeria cârciumarilor excelenţi din Grecia. Preţurile la el sunt foarte bune, mâncarea este multă şi consistentă, excelentele specialităţi greceşti, iar din partea casei avem zilnic paharul de Uzo şi desertul de pepene roşu, extrem de dulce.
Hortensiile de la pensiune

Spre surpriza Adrianei nu am fost primii la urcarea în autobuz, mai bine că acolo sunt cele mai proaste locuri. Şi unde am stat locurile nu au fost grozave, autocarul avea mai multe rânduri şi erau îngrămădite că nu aveai să-ţi întinzi picioarele. Drumul este obositor mergi toată noaptea în autocarul incomod. Am plecat la 10 seara din Bucureşti şi la 10 dimineaţa era, la feribot în Keramoti.

Ne-am cazat la Nefeli, de data asta la camera 3 şi coana Anastasia ne-a sfătuit să nu luăm aer condiţionat pentru că este suficient de răcoare, era bolta de viţă care proteja de soare camera. Aşa a fost noapte chiar trebuia să punem un cearceaf pe noi, când de obicei dormeam neacoperiţi. 
La Sakis

Am făcut şi o baie în mare, apa era bună, nici foarte caldă, nici rece, ci potrivită. Fiind ora mesei ne-am dus la Sakis, care ne-a întâmpinat cu plăcere! Cum am mai spus Koralis, taverna lui Sakis este o legendă în Sjkala Potamia, toţi au s-au declarat mulţumiţi de serviciile lui. Am mâncat din nou miel la cuptor, musaca, mix de fructe de mare şi mai ales salata grecească cu roşi şi castraveţi şi cu brânză telemea.

În istoria noastră este consemnată perioada fanariotă ca fiind cae mai rea a principatelor cu jaful grecilor. Când vezi ce servicii îţi oferă, cât de avantajoase sunt preţurile faţă de alte zone cum este Italia sau Franţa, că nu percep bacşiş inclus în preţ, că nu se fură, am discutat cu cineva care a vorbit cu un hoţ român care se ferea de Grecia, pentru că poliţia este foarte dură, te întrebi dacă istoria noastră nu este subiectivă cu grecii?
Mix de fructe de mare, salată de vinete şi tzatziki

Sakis face şi politică cu noi. Sunt mari nemulţumiri la Atena şi ne-a făcut aplicaţia pe Skala Potamia. În mod normal au trei gunoieri în extrasezon, în sezonul turistic trebuie angajaţi încă 12 gunoieri. Înainte erau angajaţi 7 luni, acum doar cinci. Sakis ne-a povestit cum Churchill a negociat Grecia în 45 care era să cadă în mâna comuniştilor, dar i-a dat lui Stalin mână liberă în Ungaria şi Cehoslovacia. 
Escalop şi peşte spadă
Am făcut plajă la Medous contra a 6 euro, două cafe frape stăteam la umbră la umbrelă şi cele două şezlonguri. Apa a fost foarte bună, limpede şi curată nu era adâncă, la balize de abia trecea de capul meu. Tot timpul a bătut brizaşi era o răcoare plăcută.
Biserica Sf. Nicolae

Turişti predominau conaţionalii cu copii mici, era raiul copiilor. Erau şi bulgari, macedoneni, sârbi, turci?! Că venii vorba de ei, au fost stăpâni pe insulă până la primul război balcanic din 1913, de aceea biserica Sf. Nicolae este foarte mică, îngropată în pământ! Într-o zi au făcut plajă şi nişte englezi cam ca noi, adică retired! Este un hotel Kamelia unde erau britanici cazaţi.
La tabletă








Mâncam dimineaţa la pensiune unde nu am folosit plita. Mâncare găseam la preţuri bună la un mic market cu preţuri sub magazinul Carrefour! De acolo am luat şi uleiul de măsline Sotirelis, făcut la Panagia sus în munte. Am aflat că magazinul este deschis în continuare. Adrian fusese păcălită că este închis de doaman de la market să-şi vând marfa. Negustoreasa m-a lămurit cu brânza la greci, telemeaua de oaie se numeşte, feta! În schimb cea de vacă se numeşte teleme!

Am reuşit să mă bronzez foarte bine înotând pentru că la plajă stăteam mereu la umbră, citind din cărţi, sau de pe tabletă. Culmea că două din romanele citite aveau referinţe la Grecia Antică, iar din cartea de istorie a lui Davis am citit despre civilizaţia greacă!
Cel mai important accident de dispozitive electronice a fost că telefonul celular, autohtonul Allview s-a stricat definitiv şi nu l-am mai folosit, aşa că majoritatea pozelor sunt de la Adriana. De fapt telefonul s-a stricat mereu şi a fost o pacoste!
 Ajuns acasă am luat un nou telefon Samsung la juma din preţul de acum 3 ani. 

Şi aşa au trecut 7 zile de soare, fără ploaie în Skala Potamia. 

Ne-am întors acasă în ultima zi din iunie. Drumul a decurs iar fără incidente, autocarul avea acum spaţiu mai mare între scaune, deci mai confortabil, dar era foarte cald şi climatizarea putea face cu greu faţă!


Aştept ca ala anul să ajung din nou în vacanţă în Grecia, de ce nu tot la Skala Potamia?