De fapt în aceste
comentarii cuprind şi capitolul precedent: Origo: The Birth of Europe Ad cc
330-800.
Perioada cuprinde
epoca de început a configurării Europei din Antichitatea târzie până la
Evul Mediu timpuriu şi de mijloc 750-1270.
Începuturile Europei
de azi sunt din vremea domniei împăratului Constantin cel Mare, pentru că el
permite practicarea liberă a creştinismului şi pentru că fondează
Constantinopolul, pe urmele cetăţii greceşti antice Bizanţ, care împarte
Imperiul Roman în două: Cel de Apus cu capitala la Roma care se prăbuşeşte sub
asediul barbarilor în 476 şi cel de Răsărit care supravieţuieşte încă o mie de
ani până la cucerirea otomană din 1453.
Acest eveniment important
împarte Europa în două părţi care sunt foarte clar marcate de creştinism care
prin Marea Schismă şi duce la Europa
de Apus - Europa Catolică şi Europa de Răsărit - Europa Ortodoxiei.
Două regate
importante ale Europei de Mijloc au cochetat atât cu Catolicismul cât şi
Ortodoxia. Este vorba de Regatul Ungariei şi Regatul Poloniei, dar au decis mai
bine alegând catolicismul. Pentru că Catolicismul şi frământările declanşate de
Reformă şi Protestantism au determinat dezvoltarea societăţii moderne de azi.
Cartea lui Davis are
inserturi interesante care povestesc diverse amănunte istorice privind epoca
respectivă. Astfel am aflat cu surprindere că primul care a tradus Biblia -
Septuaginta şi Evangheliile din greacă în altă limbă este de fapt episcopul got
Wulfila, care traduce Biblia în gotica germanilor răsăriteni şi nu Sfântul
Ieronim care o traduce în latină mai târziu sub numele Vulgata. Vechiul
Testament fusese tradus în greacă pentru evreii din Alexandria în secolul al
II-lea î. Hr. sub numele de Septuaginta pentru că a fost tradusă
din ebraică în greacă de 70 de învăţaţi evrei.
În această perioadă o
mare importanţă o au năvălirile barbare. Davis spune că formarea primului
Imperiu medieval din apus este determinat de invazia maurilor în Spania pentru
că a obligat la concentrarea feudalilor franci care a condus la Imperiul lui
Charlemagne. Şi Imperiul său are o poveste, pentru că Papa a convins pe
împăratul Bizanţului să accepte să-l încoroneze pe Charlemagne ca Împărat al
Apusului contra unor încuscriri. Imperiul său se împarte în trei, ce ulterior
formează Regatul Franţei, Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană şi Lotharingia
care a constituit Regatul medieval Burgundiei, cu Tările de Jos de azi, Belgia
şi Olanda. Germanii refac Imperiul sub conducerea lui Otto cel Mare care îi
înfrânge pe maghiari la Lechfeld.
Normanzii au un rol important
în întreaga Europă. Ei fondează Rusia Kieveană sub Varegi. Cuceresc Franţa de
Nord formând Ducatul Normandiei de unde porneşte Wiliam Cuceritorul care ocupă
Anglia şi formează celălalt foarte puternic regat al vestului european.
Mongolii dau lovituri
puternice celor două regate din centrul - estul Europei Ungaria şi Polonia şi
supun timp de trei secole pe ruşi. De momentul de slăbiciune maghiar profită şi
feudalii români care formează principatele independente al Valahiei şi
Moldovei. Acestea sunt consideraţiile mele personale.
La fel de importante
pentru istoria Europei sunt năvălirile începând din secolul al 8 d. Hr. ale
oamenilor nordului, vikingi, normanzi, apoi năvălirea maghiarilor şi ultima
năvălire a mongolilor cu consecinţe importante mai ales pentru Estul european.
În finalul
capitolului Davis discută despre naţionalitate şi teritoriile viitoarelor state
naţionale europene. În secolul al XIII-lea aceste teritorii nu le anunţă încă.
De exemplu arată cum va evolua cele două entităţi ale Ţărilor de Jos, Flandra
şi Olanda care au o limbă comună, dar evoluează totuşi diferit. Sunt opinii
diferite de ale lui Lucian Boia care exclude conştiinţa naţională, aceasta fiind
un atribut exclusiv începând cu secolului al XIX-lea. Oamenii de atunci au rudimente
de conştiinţă colectivă, sunt creştini, ţin de un anume senior, stau în aceeaşi
comunitate, sunt sub domnia unui rege. Asta se manifestă la nivel psihologic.
Probabil că aceste acumulări sunt mai târzii în Europa de Est care se
reinventează în secolul XIX, cum de exemplu este România. Dar atunci, în
secolul al XIII, Serbia şi Bulgaria îşi formează biserici autocefale independente
de Constantinopol care pot anunţa idei de conştiinţă colectivă şi apartenenţă
la un neam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu