duminică, 30 august 2015

Prima seară a Festivalului Enescu

Astăzi în prima seară a Festivalului Enescu m-am bucurat de deschiderea acestui important eveniment cultural datorită lui Jean Dumitraşcu şi al Cinematografului Trivale.
La Cinema Trivale se preiau 20 de spectacole din acest festival. Ambianţa specială a sonorizării în acest cinematograf dă avantaje auditoriului superioare chiar sălii de  spectacole.
Spectacolul de deschidere sa desfăşurat la Sala Palatului unde a evoluat Orchestra Română de Tineret sub conducerea dirijorului american de origine estoniană Kristian Jarvi. 

Prima piesă a programului a fost Rapsodia Română de George Enescu. A fost una din cele mai bune interpretări pe care le-a audiat. În plus în această piesă însoţea deschiderea şi închiderea postului de radio Europa Liberă. Ascultând-o constaţi că în ea se află chintesenţa spiritului românesc dată de geniul enescian.
Rapsodia Română

A urmat Concertul pentru vioară şi orchestră de Jean Sibelius. Este o piesă de dificultate pentru solist, fiind cântată începând din 1991 când a fost făcut publică de descendenţii lui Sibelius. Concertul a beneficiat şi de interpretarea de excepţia a violonistei coreeano americane Sarah Chang. Ea este unul din copiii geniu începând să cânte de la cinci ani.
Sarah Chang
Am remarcat şi m-am bucurat că în Orchestra de Tineret sunt câţiva instrumentişti ai Filarmonicii din Piteşti, doi violişti, un fagotist, o fagotistă şi interpreta la harpă. Bravo lor!

În partea a doua orchestra condusă de Jarvi a interpretat Cantata Carmina Burana de Carl Orff. Orchestra a avut suportul Corului Filarmonicii George Enescu condus de Iosif Ion Prunner şi de Corul de Copii Radio condus de Voicu Popescu. În plus au cântat şi trei solişti soprana Jennifer O'Loughlin, baritonul Daniel Schmutzard şi contratenorul Max Emanuel Cencic.

Această cantată se pbazează pe 24 de poeme din colecţia medievală  Carmina Burana, sunt în latină în principal dar şi în germana veche şi în provensală. Se cântă bucuria vieţii cu toate plăcerile şi dezmăţul pe care îl dă alcoolul, bucuria venirii primăverii. Prima şi ultima parte a cantatei sunt intitulate "Fortuna Imperatrix Mundi"
Pe lângă voci şi instrumentele normale cantata impune folosirea unor instrumente speciale de percuţie şi a două piane. Am putut urmării cu plăcere pe energicul dirijor cu  a transpirat abundent ca să creeze atmosfera compoziţiei. Îmi amintesc şi de audiţia cantatei al Piteşti dar orchestra era mult mai săracă.

A fost o seară reuşit care a mulţumit pe cei vreo douăzeci de auditori!

joi, 27 august 2015

Pescuit extrem

De luna trecută plănuiam la o ieşire de pescuit pe termen mai lung. Adriana a fost categoric contra până nu facem excursia în insulele britanice. 
Ilie P. şi Nelu. C au fost pe căldurile mari dinainte de 25 iulie la Suhaia, la Gârla lui Iancu.. Rezultatul în două zile a fost spectaculos au luat vreo 40 de kile ci ciortani de dimensiuni reduse. Anul trecut făcusem festival de pescăreală la Suhaia şi de abia aşteptam să o repet. 
Aşa că Adriana a dorit să scape de mine după întoarcerea din excitantă şi obositoarea excursie.
Gârla lui Iancu
 Dar au început ploile. Aşa că am aşteptat ca să oprească şi duminică 23 august (23 August/ libertate ne-a adus!) am pornit la drum. Era în fine soare şi vreme bună.


Răsărit la Suhaia
Am oprit la magazinul de momeli şi apoi la Kaufland pentru cumpărături.
La buştean pe Gârla lui Iancu
Am pornit pe drum spre Roşiori de Vede pe unde drumul este mai scurt, după cum îmi spunea Ilie. Am trecut pe Valea Călmăţuiului, pe la Furculeşti, unde este o baltă mare. 
La Suhaia
Am aflat ulterior că nu-i mare scofală. Ajungem la Suhaia, la Gârla lui Iancu şi reuşim să ne fixam pe Gârla lui Iancu la buştean, pe malul stâng de această dată. 
Ilie la Suhaia
Ilie nu a avut curaj să meargă pe malul drept mai înalt unde am fost anul trecut. Înlocuim o familie din Piteşti, tată, mamă şi fiu adolescent nemulţumiţi de rezultate, dar când au scos juvelnicul era plin cu vreo 20 de kile cel puţin. Fiul, Victor a capturat şi un
Mitica la Suhaia
şalău-strapazan cam de un kil! Până să plece am ocupat locul de proximitate. Tocmai vecini scoteau nişte crapi. Am început să pescuim dar parcă peştii intraseră în grevă. În plus colac peste pupăză constat că iubita mea tabletă nu mai merge. Aflu de fapt azi, joi că s-a fisurat displayul. De fapt le-am ţinut tableta şi
smartfonul împreună, dar nu le violentasem, Dumnezeu ştie cu s-a fisurat, că nu le-am strâns. Marfă proastă! În fine! A urmat şi ziua de luni, când pescarii mai mult se plimbau decât pescuiau. Eu am luat vreo 5-6 caraşi, iar dimineaţa am avut clar o trăsătură de crap serios, deştept crapul a intrat în gardul de răchită de lângă buştean! Mai fusese o trăsătură sănătoasă dar ineficientă duminică după amiaza.
Împingător pe Dunăre
Apare şi Mitică O. alt coleg de pensie şi pescuit. Fusese ghidonat de Ilie ca să-şi ia permis de pescuit de frontieră de la Turnu Măgurele.  
De fapt ideea lui Ilie era să meargă la Dunăre. Surpriza cam neplăcută a bălţii era că preţul era 50 lei/ zi dacă stăteai şi noapte la cort fără să ai voie să pescuieşti noaptea. Preţul pe zi era tot ce 30 lei.
Apus pe Dunăre


A doua zi Ilie era convins să plecăm. Eu eram aproape sigur că acolo pe Dunăre n-o să facem nicio scofală, dar el era şoferul! Eu m-am trezit la 6 şi am început  să pescuiesc, am luat vreo doi caraşi.
La un moment dat mi-a venit ideea să dau la pătrăţică şi am luat la rând cinci ciortani ca la sfert de kil. Regret că nu i-am eliberat că au murit pe drumul spre Seaca.

La amiază vrând nevrând am pornit spre Seaca, la Spărtură, unde nişte informatori ai lui Ilie spuneau că au luat somn şi avat. Am ajuns la Dunăre pe un mal înalt unde se   afla o poiană cu plopi unde a parcat Mitică Renaultul lui. Noi ne-am îndreptat spre Turnu Măgurele să îmi fac PG.
Norocul era că aveam toate actele de pescuit la mine. Prin întrebări dăm de Poliţia de Frontieră. U subofiţer mă îndrumă la un Xerox unde se copiau actele şi era şi cererea de PG. Le-am înmânat aceluiaşi subofiţer şi ne-a spus că va fi gata într-un sfert de oră.

Profităm de acest intermezzo şi mergem să luăm bere de la Penny Market. Apoi căutăm o benzinărie să luăm gheaţă care să prelungească viaţa lăzilor frigorifice. Ilie cumpăr şi nişte râme şi ajungem apoi la Poliţia de Frontieră şi îmi iau PG de Turnu Măgurele. PG-ul era necesar, pentru că miercuri am avut două controale succesive, azi joi nimic, probabil că s-a anunţat că emigranţii nu ajung la Seaca!
Eu cumpăr şi o bere rece şi o apă minerală şi constat că s-a fisurat şi ţâşnea apa, ce sticle de plastic de proastă calitate. Găsesc un alt magazin şi mai iau două Borsecuri.
Este o căldură insuportabilă, undeva am văzut 35 grade C. Ajungem înapoi la Seaca pe malul Dunării. 
Pe Dunăre treceau rar şlepuri cu împingătoare, bulgăreşti, ukrainiene, doar vreo două româneşti Ăsta a fost prilej să-l tachinez pe Ilie cu Băsescu distrugătorul flotei româneşti, inclusiv cea de pe Dunăre! 
Serile ne puneam pe taclale şi şpriţuri cu vin încă rece şi cu tescovine din producţia lui Ilie. Admiram cerul splendid şi spuzit de stele. Am pozat apusuri splendide şi la Suhaia şi pe Dunăre, asta de pescuit extrem!
Iniţial am vrut să mă aşez pe malul apei, dar zona era lutoasă şi nepotrivită. Urc pe mal lângă Mitică care constatase că tot ce a aruncat cu lanseta i s-a agăţat. Dau într-o zonă care pare mai fără probleme în stânga lui şi aştept degeaba. Am pus o lansetă cu un guvide şi constat dup câtva timp că a dispărut. Deci este răpitor, şalău? A doua zi de dimineaţa după un somn odihnitor într-un loc unde  nu se punea rouă mă apuc de pescuit la undiţă şi prind câţiva obleţi şi guvizi pe care-i plantăm la lansete. Nu am prins nimic cu toate că lansetele sunt zdruncinate, un pescar din zonă ne spune că ar fi strapazani de şalău mici. 
Căldura insuportabilă a continuat şi nu mai ştiam ce să fac, să mă răcotresc în Dunăre, să stau la veghe la lansete. Am făcut un compromis, cânf lşa lansete când în apa rece şi reconfortantă.
Însă azi joi dimineaţa, când mă apucasem să curăţ caraşii pentru Nelu C văd că lansetele erau deranjate. Scot pe cea mai sensibilă cu guvidele bine mersi, dar cealaltă avea agăţat un biban de cam un sfert de kil, e drept că şi guvidele era mai mic. Ăştia erau şalăii.  Nelu C se dusese la Gârla lui Iancu  pe căldurile teribile şi făcuse accident vascular M-a rugat să-i aducem 1 kil, două de caras. Dar când ceva merge prost mie mi s-a confirmat. Am reuşit să mă tai chiar la încheietură la venă ca un sinucigaş. Ilie m-a reparat cu curăţind rana cu tescovină de 50 de grade şi mi-a strâns mâna cu o faşă dintr-un tricou de-al lui. Mai avea şi nişte plasture cu care mi-a strâns încheietura.  Acasă Adriana mi-a explicat că aveam plasturi şi Baneocim! 


Am încheiat astfel rapid aventura extremă de pescuit şi ne-am întors acasă. Ilie planifica cu Mitică o altă ieşire la Dunăre. Sunt sceptic pentru că nu-i mare scofală, doar ieşit în natură.

duminică, 23 august 2015

Iarba verde de acasă

Am fost la Perişani, la prezumtivul loc al Posadei lui Basarab, învingătorul lui Carol Robert de Anjou. la intersecţia cu Valea Băiaşului au adăugat şi o statuie al lui Basarab.
De aici, din Ţara Loviştei se trage socrul meu, tatăl Adrianei.






joi, 20 august 2015

Spre casă - ziua19

Budapesta
 
Budapesta
Dimineaţa este o adevărată vânzoleală prin hotel sunt foarte mulţi turişti care se grăbesc la micul dejun şi turiştii chinezi n-au treabă, răbdare şi educaţie.
Fac şi eu o poză cu imaginea Budapestei de pe dealul Gellert cu Dunărea şi Parlamentul.
Aşteptăm liftul că sunt grămezi de turişti, tot inevitabilii chinezi.
Facem ultima urcare în autocarul care a venit din ţară.

Spre ţară

Tisa
Mergem prin pusta maghiară, este cald, vedem câmpurile îngrijite, peisajul este fără ciulini şi câmpuri nelucrate.
Înainte de frontieră dăm de Tisa şi de Mureş.
Mureş
Mergem pe autostradă şi oprim lângă Arad unde Adi cumpără de la benzinărie ţigări româneşti, mare fericire pe capul ei!
Oprim la Orăştie la masă şi reluăm drumul pe autostradă. 
La Sebeş îl livrăm familia Ciorbă care pleacă spre nord-vest.
Munţii Făgăraş
La intersecţia de la Veştem unde poţi trece în stânga peste Hula Bradului la Avrig preluăm o pereche de turişti pe care îi lăsăm la Vâlcea.
Ajungem după 9 seara la Piteşti şi cu taxiul din benzinăria Viilor ajungem acasă.
În sfârşit.

A fost o excursie interesantă şi reuşită. Păcat că nu am stat mai mult în Irlanda.

Vă ofer videoclipuri





Defilarea gărzii la Buckingham palace

 

VID 20150730 112746

Praga, drumul spre Budapesta - ziua 18

Praga

Centrul Europei
Dimineaţa nemulţumirile legate de hotel au fost atenuate de micul dejun, era foarte bogat, inclusiv am găsit tobă!
Mergem spre centrul Pragăi. Oprim la unul dintre poduri şi urcăm la castel prin spate. Urcăm pe lângă grădinile castelului şi palatul Belvedere. Observăm la un moment dat că tocmai se schimbă garda. Mă uit la arma militarului şi este o puşcă ZB clasică de pe vremea Primului Război Mondial. Ajungem la intrarea principală în castel.
Sf. Vit
Ne aflăm lângă Palatul Arhiepiscopal şi Palatul Schwarzenberg unde se află statuia preşedintelui fondator al Cehoslovaciei Thomas Garigue Masaryk. Trecem pe lângă catedrala Sf Vit unde intrăm şi vedem vitraliile lui Mucha. Apoi mergem pe lângă Bazilica Sf. Jiri - George, Palatul Lobkowicz şi ajungem la zidul care dă spre râu şi facem poze. 


Virtraliu Mucha
Ca să intri pe Zlata Ulica - uliţa de aur trebuie să cumperi bilet altă consecinţă a mareei turistice.
Ambasada
Coborâm pe Nerudova trecem pe lângă splendide clădiri renascentiste, unde se află şi Ambasada României. Acolo în clădire cică ar fi stat şi Mihai Viteazu?
Ajungem în Mala Strana şi unde se află imensa catedrală barocă Sf. Nicolae. Coborâm la pod şi la intrare dăm de podul la Trei Struţi unde sigur Mihai Viteazu a locuit.
Notre Dame pe Tynou
Ceasul Primăriei
Mergem pe Kraluvi Most - Podul Karol. Continuăm plimbarea pe lângă statuia lui Karel al IV marele împărat romano german care a construit Praga medievală. Ajungem în Stare Mesto unde se află statuia lui Jan Hus şi catedrala Notre Dame pe Tynu. Continuăm pe Celetna pâna la Obecni dum, unde s-a semnat independţa Cehoslovaciei în 1918, clădire Art Nouveau. Ne întoarcem pe Na Prikope până la capătul marelui bulevard Vaclavske namesti. Revenim şi bâjbâind ajungem din nou în piaţă chiar în faţa ceasului Primăriei.

În fine putem merge la toaletă şi comand o bere blondă la kil pentru mine şi una mică neagră pentru Adi. Plătesc cu cardul, iar berea la kil este cam 8 Euro! Ne întâlnim cu grupul la Sf. Nicolae din Stare Mesto şi continuăm în cartierul evreiesc Josefov şi pozăm marea sinagogă.
Sinagoga
Ne reîntoarcem la autocar şi o luăm spre Ungaria, Budapesta.

Spre Budapesta

Vama ceho-slovacă


Bratislava
Trecem în Slovacia pe autostradă şi continuăm pe lângă Bratislava. Când să trecem de vama slovaco-ungară încep telefoanele cu escrocii de la Christian Tour. Un autocar s-a stricat la Padova şi cel cu care mergem va înlocui autocarul stricat. Aşa că au antamat un autocar unguresc care ne va lua spre Budapesta. Petrică şoferul tânăr este extrem de supărat. Ar fi urmat să meargă pe acelaşi traseu de duminica care urmează şi nu mai are nicio poftă!
Vama slovaco-ungară
Bieţii şoferii pleacă de urgenţă spre Italia şi pe noi ne lasă parcare unde se află un restaurant. Mâncarea este foarte bună, au şniţele imense şi Adi ia unul, eu iau un cârnat maxi şi el foarte bun, mai avem bere cehească şi luăm o masă îmbelşugată. Plătim cu cardul. Ajungem în Budapesta la hotel târziu pe la 10 seara. Hotelul de formă rotundă este plin ochi de turiţti în trecere. După ce ne cazăm cobor şi mă duc la benzinăria de alături, au bere Dreher pe care o bem la terasa hotelului.