La Bruxelles prin Luxembourg - ziua 3

Dimineaţa m-am trezit devreme să ajung la un market, am întrebat la recepţie dar cred că m-am orientat greşit, am nimerit printr-un parc pustiu şi am ajuns la o staţie de tren? metrou dar magazine nu erau,aşa că m-am întors cu coada între picioare.

Am luat un mic dejun foarte generos şi ne-am pus pe drum spre Frankfurt. Pe drum am trecut pe lângă Wurzburg, unde învaţă Marc S. şi mi-am amintit de plimbările cu familia lui Mircea pe acolo.

Wurzburg

Oprim la aeroportul Frankfurt unde recuperăm jumătatea de colegi de excursie care vin cu avionul aici. Suntem 18 cu autocarul şi mai sunt 15 cu avionul. Cu ei vine şi ghida, Higea, profesoară de engleză, mică, dar cu aere de plutonier, cea temporară reîntorcându-se cu avionul. Ghida avea destule informaţii despre locuri şi istorie, dar unele le va încurca rău de tot, prin Marea Britanie şi Irlanda, că o mai corectam cu voce tare din spate, lucru care o scotea din sărite pe Adriana, că de ce mă bag.

Mosela

Trecem în apropiere de frontiera cu Luxembourg şi peste râul Mosela cu dealuri acoperite de viile care ce dau un vin alb de bună calitate.

Luxembourg

Ne oprim în Luxembourg şi avem program liber.

Căutăm rapid o toaletă. Asta este marea problemă a mersului cu autocarul, trebuie să-ţi controlezi vezica funcţie de opriri.

Monumentul eroilor din Luxembourg

Luxembourg este una din puţinele ţări unde sentimentul pro american este foarte puternic şi îşi amintesc că au fost eliberaţi de aceştia! Intrăm şi prin catedrală Adriana se uită şi prin magazine. Ne întoarcem la autocar şi ne continuam călătoria. 

Urma să ne revedem prietenul Edi P. în Bruxelles. Edi ne-a replicat pe e-mail că va trebui să plece a doua zi la Viena şi că este presat de timp. Adriana este cam anxioasă, eu îi trimit sms-uri şi clarifică treaba după ce mă sună Edi. Ne vom vedea cu el în faţa Primăriei din Grand Place. 

Primăria Bruxelles

Oprim la Palatul Regal şi apoi mergem spre o parcare ca să ajungem la Grand Place. Aranjăm cu şoferii să lăsăm bagajul în autocar şi coborâm de lângă Gara Centrală. Îl aşteptăm pe Edi, care întârzie din cauza problemelor cu parcarea că apare şi grupul nostru în Grand Place.

Vine şi Edi şi lăsăm la maşină nişte inutilităţi pe care le luasem.

Revenim pe strada restaurantelor ce porneşte din Grand Place tot la Chez Leon. Este unul din cele mai bune restaurante de scoici din Bruxelles.

Selfie cu Adi şi Edi

Eu dau buzna şi un chelner strigă după mine. S-a schimbat faţă de ianuarie 2009, trebuie să fii condus la masă.

Comandăm scoici în vin alb, eu şi Edi, iar Adriana ia un magret de canard, adică piept de raţă cu sos de piper verde, mmmmm! Luăm şi  un rose Gris Blanc de Languedoc. Scoicile de la Leon sunt un poem, sunt bune, buune!

Bate vântul şi este frig rău, iar Edi ne-a spus că ieri erau doar 11 gr. Celsius! Cică aici ori iulie, or august trebuie să fie reci!

Nu stăm mult şi plecăm spre hotel. Trecem pe lângă şcoala unde fetele lui şi ale Ioanei, soţia lui învaţă. Edi ne explică cum se muncesc belgienii să aplatizeze învăţământul să nu existe vârfuri, toţi să fie la fel. Ceea ce demonstrează că tâmpiţi există distribuiţi democratic peste tot.

La hotel după ce ne recuperăm bagajele ne oprim la bar să bem o bere cu camarazii de excursie. Hotelul avea o negresă la recepţie care era şi la bar, iar prin hotel mişunau mulţi indivizi de culoare. Cred că îi picau greu ghidei, care era de un rasism nemăsurat!