Maia Morgenstern la Sinagoga Pitești

În această seară am fost martor al unui eveniment cultural de excepție, un spectacol Cioburi de Oglindă cu Maia Morgenstern la Sinagoga Pitești.  Așa sinagoga intră în circuitul cultural piteștean având proprietățile specifice lăcașurilor de cult cu o bună sonorizare. Era păcat să fie închisă! Pentru reușita acestui spectacol s-au implicat Comunitatea Evreilor Piteșteni, Asociația Culturală G. D. Kiriac, Corala Bărbătească G. D. Kiriac și Teatrul Evreiesc de Stat București.

Spectacolul Cioburi de Oglindă este un spectacol de teatru și muzică având protagonistă pe senzaționala Maia Morgenstern. Au fost monologuri din piese ale unor mari dramaturgi. A început cu Viola din A 12-a Noapte de Shakespeare, a continuat cu Nora Helmer din Casa Păpușilor a lui Ibsen, cu Blanche DuBois din Un tramvai numit dorință și alte secvențe din piese de Mario Diament, George Kreisler, Matei Vișniec și Marin Sorescu. Maiei i-a dat replica actorul Marius Călugărița. Suportul sonor l-au asigurat Mihai Murariu la pian și Mihai Pintenaru la clarinet. Unele melodii erau inspirate de folclorul evreiesc. Oglinda a fost Corina Băjenaru și a cântat mezzo-soprana Antonela Barnat. 

Maia Morgenstern a dovedit încă odată că este una din cele mai importante actrițe ale momentului din România. Îmi amintesc cum a lansat-o ca un star al scenei și ecranului românesc Lucian Pintilie în filmul Balanța din 1992. 

Lumea a aplaudat cu entuziasm prestația actorilor și a muzicienilor. 

Și acum ceva despre Sinagoga Pitești. A fost terminată acum 100 de ani. Pentru construirea și edificarea ei și-a adus aportul și sprijinul senatorul Onoriu Bănescu, nașul de botez al prietenului meu, doctorul stomatolog Radu Onoriu Vișinescu. Onoriu Bănescu a sfârșit cu zile la Canal, unde era coleg cu profesorul meu de matematică Ion Grigore, cel care a crescut atâtea promoții de matematicieni la Liceul I.L Caragiale din Ploiești. Ion Grigore absolvise Liceul I. C Brătianu din Pitești cam în anii când s-a edificat Sinagoga din Pitești!

Defectors de Joseph Kanon

Acesta este un roman de spionaj istoric. Pentru că evenimentele din roman se petrec la începutul anilor 60, în finalul perioadei Hrușciov, la Moscova. Personajele romanului se amestecă cu personaje reale, cercul celor cinci de la Cambridge, avându-l ca model pe celebrul Kim Philby. Toți acești spioni fugiți la Moscova erau niște idealiști care credeau comunism. Ei fug în URSS în anii 50 fiind în pericol să fie descoperiți. Am meditat și la numele romanului. De obicei cei care fugeau, erau cetățenii din Estul comunizat în Vest. Aici acești spioni sovietici defectează în Est. Traducerea potrivită pentru acești spioni care dau numele romanului ar fi TRANSFUGI!

Simon Weeks se află la Moscova pentru a se întâlni cu fratele lui Francis- Frank. Francis și Simon au fost doi tineri care au trecut în anii 30 pe la Harvard. Frank pleacă în Spania și se pare că acolo este acostat de NKVD. Frank intră în OSS, serviciul secret american fondat de Donovan, iar Simon lucra în Departamentul de Stat. Surpriza este că Frank se refugiază împreună cu soția Joanna -Joși fiul lor Rick, care însă moare. Jo cade în depresie și devine alcoolică. Frank își scrie memoriile și KGB îi permite să le publice în America. Și asta este rațiunea vizitei la Moscova a lui Simon, care devenise redactor la o editură. Simon vrea să rezolve diverse probleme ale manuscrisului. Are surpriza că Frank îi cere lui Simon să contacteze ambasada și CIA pentru că vrea să revină în SUA! Ca semn de bună credință dă numele unui acoperit al rușilor din CIA. Ideea lui Frank era că Jo nu mai putea suporta viața în URSS plină de lipsuri și de libertăți și era în pericol să fie trimisă într-o clinică psihiatrică care să o distrugă. Spionii transfugi dau cu ochii de adevărata față a comunismului. Cei doi intră în contact cu De Angelis cel care îl instruise pe Simon în vederea călătoriei în URSS.  Întâlnirea acestora cu omul de la CIA într-o mânăstire moscovită este surprinsă de un spion englez fugit și el în URSS. Cei doi îl omoară pe englez și a maschează ca neînțelegere dintre homosexuali. Cum am spus Simon se vede cu alți transfugi la restaurantele de lux din Moscova între care și personajul real, spionul englez Anthony Burgess. Evadarea este pusă la cale sub forma unei excursii la Leningrad, apoi Tallin și Riga. Dar evadarea cum voia Frank este schimbată de Simon care bănuiește neconcordanțe la fratele său Frank. Ei trec granița spre Finlanda cu mașina unui corespondent UPI. Ajunși în partea finlandeză, Frank mărturisește că vrea înapoi în URSS! SE îndreaptă spre frontieră și apare o mașină a KGB care îl execută pe Frank. Totuși Simon împinge cadavrul fratelui în URSS ca să fie înmormântat ca erou al URSS!

Roman complicat care arată ce probleme aveau acești transfugi ajuns în măreața țară a sovietelor.

Proștii sub clar de lună la Teatrul Davila Pitești

Citez:

Piesa "Proştii sub clar de lună" de Teodor Mazilu, subintitulată "falsă tragedie într-un prolog şi trei acte (şase tablouri)", a fost publicată în revista "Teatrul" nr. 11/1962, cu titlul scurtat/cenzurat "Sub clar de lună", potrivit site-ului http://www.cimec.ro/. Premiera a avut loc în decembrie 1962, la Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra", în regia lui Lucian Pintilie. 

După cum se observă această piesă a trezit interesul marelui regizor Lucian Pintilie, chiar dacă era la început de carieră. Asta pentru că este o piesă de caractere, valabilă și azi și care arată că peste piesa lui Mazilu nu s-a depus praful. 

Personajul principal, Gogu este un mincinos, hoț și fără caracter. Singurul lucru de care se teme Gogu este controlul financiar! Urmărindu-l pe actorul Adrian Titieni în rolul Gogu mi-a amintit de marele geniu al scenei românești, Toma Caragiu. Gogu i-ar fi venit ca turnat! Asta nu scade cu nimic excelenta interpretare a lui Titieni în premiera de la Teatrul Alexandru Davila Pitești.

Piesa a fost pusă în scenă de Felix Alexa și voi prezenta distribuția completă.

Gogu - Adrian Titieni

Clementina - Ramona Olteanu 

Ortansa - Ada Dumitru

Emilian - Gogiu Preda

Mama Ortansei - Mirela Popescu

Tatăl Ortansei - Cătălin Mirea

Un chelner - Adrian Duță

Scenografia  Maria Miu

Versiunea scenică, lumini și ilustrație muzicală - Felix Alexa

Piesa este simplă. Sunt cele două cupluri: Gogu Clementina și Emilian Ortansa.

Gogu care este un nemernic exemplar s-a săturat de Clementina pentru că este cinstită! În schimb Ortansa care este o femeie ușoară și fără caracter s-a săturat de Emilian, un funcționar exemplar la Controlul Financiar. 

Așa că Ortansa se combină cu Gogu. Emilian află și se decide să-l omoare pe Gogu că Ortansa l-a părăsit. Gogu îl convinge să renunțe la intenția criminală și ca să o recupereze pe Ortansa să devină și el corupt. 

În final Ortansa și Clementina se ceartă pe Gogu, Clementina dorind să devină și ea ticăloasă. Dar Gogu primește un telefon, vine Controlul Financiar! Și Gogu este disperat se roagă cele două femei să-l ajute să redevină om, să aibă remușcări, că el este corupt și ticălos.

Regizorul a mai introdus personajele mama și tatăl Ortansei care se roagă de Emilian să nu o părăsească pe fiica lor și chelnerul care-i servește pe Gogu și Emilian care se întâlnesc la restaurant,  Emilian fiind disperat să o recupereze pe Ortansa.

Cele două actrițe sunt bine alese, Ramona Olteanu fiind blonda ingenuă părăsită, iar Ada Dumitru, scorpia brunetă agresivă.

Interpretarea a fost de foarte bună calitate, actrițele și actorii fiind ajutați și de textul lui Mazilu. 

Scenografia constă într-un fel de Oranjerie unde este plin de plante tropicale.

Ilustrația muzicală este iarăși bine găsită.  Piesa începe cu primele măsuri din Așa grăit-a Zarathustra de Richard Strauss care dă o atmosferă de mare tensiune. Continua cu Humoresca lui Dvorak care contribuie la accentuarea dramatică a desfășurării piesei ca apoi să ajungem la Simfonia a 5-a a lui Beethoven când se apropie climaxul controlului financiar. 

Stagiunea teatrală de la Teatrul Davila din Pitești debutează în forță și arată că lucrurile la Pitești merg foarte bine. 

Three Days of the Condor, No Hard Feelings, Heart Stone și serialul Powe Book iv: Force

Vă propun niște filme, unul de cinematecă, altele de actualitate și un serial.

Three Days of the Condor

Cred că în cartea de memorii a lui Breban am întâlnit cuvântul condor și mi-am reamintit de filmul Three Days of the Condor. Așa că l-am revăzut. Filmul nu s-a distribuit pe rețeaua de film din România, cu toate că mesajul nu era convenabil imperialiștilor americani, acuza că CIA manipulează criminal este mesajul.

Filmul din 1975 îl are ca personaj principal pe Turner, zis și Condor de unde titlul filmului, interpretat de Robert Redford. Acesta devenise instantaneu vedetă după westernul Butch Cassidy și Sundance Kid., film ulterior interzis în România, după Tezele din iulie din 1971. Condor este angajat la firma de studii literare, anexă secretă la New York a CIA. Angajații citesc romane, ziare, reviste ca să depisteze comploturi împotriva Americii. Totul pornește de la un memorandum al lui Condor, despre acțiuni în Orientul Mijlociu ale CIA menite să destabilizeze regiunea, negat de șefii CIA. Unul însă comandă asasinarea tuturor angajaților. Doar Turner - Redford scapă, trimis să ia prânzul pentru colegi. Suntem în preajma Crăciunului și lumea se pregătește de sărbători. Turner o ia ostatică pe frumoasa Kathy, interpretată de Faye Dunaway, celebră și ea după filmul cu bandiți Bonnie & Clyde! Turner reușește să supraviețuiască la toate atentatele executate de agentul free lancer Joubert (Max von Sidow) și are o discuție finală cu șeful CIA Higgins că dă la presă atentatul. Filmul mi-a amintit de ucenicia mea la IFA, unde era un computer IBM cu cartele. Era teribil să scrii cartele, apoi erau citite de computer și dezvoltau programul care trebuia depanat, că normal, băteai cartele greșit! Abia după 80, când am avut la institut un CDC cu display m-am reapucat de computeristică, cu cartelele era un chin teribil!

No Hard Feelings

Este un film romantic cu superba Jennifer Lawrence - Maddie în rol principal. Ea se luptă să-și păstreze casa care are datorii. Pentru asta ea face Uber, dar mașina ei este distrusă și caută ceva ca să poată conduce. Găsește un anunț al unor bogătani, care vor să facă bărbat din fiul foarte inteligent care va continua la Princeton! Maddie are mari probleme cu introvertitul Percy Becker, dar reușește în final să-l ducă la Princeton cu Uber-ul ei! 

Heart Stone

Este un Netflix cu eroina principală Rachel Stone. Aceasta interpretată de Gal Gadot, frumoasa actriță israeliană, expertă în filme violente. Rachel s-a strecurat în MI6 ca să blocheze acțiunile unui traficant de arme. De fapt ea făcea parte dintr-o organizație numită Carta (Ciarta) care lupta pentru triumful binelui. Adversarul ei este Parker, un tip infiltrat tot în MI6. Ei vor să folosească în scopuri criminale computerul cuantic numit Heart al organizației Carta. Totul se termină cu bine, după niște cafteli teribile ale lui Stone. 

Power Book IV:Force

Acesta este un serial american cu traficanți de droguri, extrem de violent. Tommy Egan (Joseph Sikora) un interlop newyorkez, pleacă de acolo după anihilarea bandei sale. Se oprește întâmplător în Chicago de unde se trăgea de bunica lui, pe care dorea să o vadă. Aici se decide să intre în afacerile cu droguri. Aici se aliază cu clanul de negri condus de Diamond (Issak Keys), tocmai ieșit din pușcărie unde practica frizeria! Și încep lupte pentru dominarea pieței drogurilor. Cu traficanții clasici irlandezi, cu negrii, cu sârbii. Lipsesc semnificativ italienii, care nu se bagă în droguri, dar nici evreii, nici rușii!

Apropo, la noi la Protv continuă Clanul, serial românesc cu interlopi și vine altul nou, Groapa!

Viața mea de Nicolae Breban

Cu această carte inaugurez cărțile de 10 lei, cumpărate la Sibiu de la Târgul Gaudeamus.

Cu romancierul Nicolae Breban am o legătură veche. I-am citit romanele care l-au făcut celebru în ordinea: Animale bolnave,  În absența stăpânilor, Francisca, nu ordinea în care au apărut în intervalul 1965-1968. Cartea care m-a impresionat cel mai tare rămâne În absența stăpânilor, după mine cea mai bună carte a lui Breban.

După ce am terminat această carte memorialistică, am citit capitolul Nicolae Breban din Istoria Critică a Literaturii Române de Nicolae Manolescu ca să îmi fac o imagine completă din punct de vedere literar. Romanele menționate i-au adus instantaneu celebritatea literară și social politică. A devenit în 1969 redactor șef la România Literară și împins de Dumitru Popescu membru supleant al CC al PCR. A regizat filmul Printre pădurile verzi după romanul său Animale bolnave în 1971, care a intrat în selecția de la Festivalul de la Cannes. Aflat la Paris la apariția Tezelor din iulie ale lui Ceaușescu, inspirate după modelul extrem asiatic comunist ale lui Kim Ir Sen și Mao Țedun, Nicolae Breban este primul care protestează în ziarele din Franța și Germania în fața resurgenței proletcultismului asociat cu venerarea conducătorului suprem.  Paradoxul este că Nicolae Breban se reîntoarce în România în 1972, dar între timp primind și cetățenia germană pe baza originii germane a mamei. De aici apar suspiciuni asupra lui Breban și este privit mefient la Paris de Monica Lovinescu și Eugen Ionescu. Întors în țară pierduse tot, vila, postul de redactor șef din care demisionase. Continuă să scrie și îi apare în 1973 Îngerul de ghips și în 1978 capodopera Bunavestire. Publică apoi și Don Juan și ultimul său roman înainte de 1989, Drumul la zid. Dacă toate aceste romane le-am citit cu plăcere și interes ultimul, Drumul la zid mi s-a părut ilizibil, cum au fost și celelalte romane de după 1989. 

Mult mai interesante sunt scrierile memorialistice între care și această Viața mea.

Nicolae Breban a avut o viață foarte zbuciumată. Este fiul unui preot unit greco catolic Vasile Breban și al Olgăi, născută Bomler, șvăboaică din zona Lugojului, născut în 1934. Cartea a scris-o în 2016 la o vârstă impozantă de 82 de ani, acum, în 2023 având 89 de ani!

Originile sale sunt mic burgheze. Preotul Breban slujea în Maramureș în apropiere de Baia Mare și în 1940 se refugiază cu familia în Lugoj. Breban își amintește de o primă copilărie, mai mult germană, la rudele mamei. Peste români pică năpasta comunistă și în 1948 este exclus de UTM din școală. Termină liceul la Oradea, la rude. Încearcă să se înscrie la Filologie, dar este respins. Apoi student la Filosofie este exclus de Athanase Joja. Face o școală de ucenici și devine strungar, dar se apucă de școala de șoferi profesioniști. Mai încearcă studii universitare la Cluj la Germanistică, dar renunță. Începutul anilor 60 îl prinde șofer la Ministerul de Finanțe. Devine prieten de boemă cu Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Cezar Baltag și Grigore Hagiu. Publică în 1965 Francisca care-l propulsează ca un mare romancier. Manolescu îl declară ca unul din cei mai importanți romancieri postbelici, alături de Marin Preda. 

Îl sprijină pe Paul Goma în 1977 prezentându-l lui Cornel Burtică, dar finalmente Goma este arestat și expulzat în Franța, la Paris. Este suspectat de relații cu securitate niciodată dovedite. 

Tentativa de a se afirma la Paris este blocată de și de suspiciunile cuplului Monica Lovinescu - Virgil Ierunca, dar și de propriile sale orgolii. Stă mai mult la Stockholm și Paris până în 1990, după care se întoarce definitiv în România. 

Cartea este interesantă pentru că evocă prieteniile sale literare, dar și războiul său cu alți literați, din exil și din țară.