"Fals tratat de mântuirea a sufletului" un film de Nicolae Mărgineanu

Am început să merg la cinemateca Centrului Multifuncţional Piteşti, făcut în sediul fostului cinematograf Bucureşti, azi sala Filarmonicii Piteşti şi nu-mi pare rău. Poţi vedea filme care nu apar obişnuit pe ecranele de la Mall.

Esenţa filmului lui Nicolae Mărgineanu este că realitate nu este ceea ce pare a fi. 

Cel mai bine se potriveşte această constatare dosarelor de securitate care se află la CNSAS.

Regizorul Nicolae Mărgineanu este fiul unui intelectual român băgat la puşcărie de comunişti. La bază operator de imagine a fost obsedat de trecutul comunist al României, despre ororile puşcăriilor care erau lagăre de exterminare a elitelor româneşti în perioada obsedantului deceniu.

Acest film nu este despre puşcării, ci despre dosarele de la CNSAS.

Personajul principal este Sorin Toma (Ioan Andrei Ionescu) un inspector CNSAS foarte pornit pe preoţii care-i consideră turnători emeriţi din funcţia lor de recipienţi a mărturisirilor drept credincioşilor şi în plus se declară ateu.

El primeşte un nou angajat prin concurs absolvent de Drept (se pare că salariile la CNSAS sunt foarte competitive!). Spre deosebire, noul angajat Radu Olar (Bogdan Nechifor) are legături complexe cu religia din familie şi bunicul lui a făcut puşcărie politică.

Părintele eremit Iustin Manu (Remus Mărgineanu, nu pare rudă cu regizorul sunt de aceeaşi vârstă 80 de ani!) este acuzat de mama unui neofit sosit la mânăstire înainte de 1989, care a murit în condiţii dubioase.

De fapt prima secvenţă nu-l arată pe acesta sus pe o stâncă şi se pare că alunecă sau se aruncă de acolo? 

Justiţiarul de tipul "Fiat justiţia pereat mundus" Toma pleacă împreună cu Olar la munte, la mânăstire să discute acuzaţiile asupra părintelui. Acesta îşi făcuse o chilie sus pe munte. Ajunşi acolo, Toma are o altercaţie cu un om bun la toate al mânăstirii care vrea să-l apere pe părinte. Tembelul de Toma în lupta cu acest individ îl loveşte neintenţionat pe colegul său tânărul Olar. Acesta cade leşinat, mort?

Speriaţi îl duc la vale cu o targă improvizată. Ateul Toma, disperat se închină sperând ca Olar să-şi revină.

În salvare urcă părintele care i se confesează celui leşinat, în comă? 
Neofitul era de fapt ofiţer de securitate care fusese trimis să-l supravegheze pe părinte. Acesta începe să aibă remuşcări şi i se confesează părintelui, după care într-o situaţie limită se pare că se sinucide sau moare accidental. 

Olar îşi revine şi refăcut se reîntoarce la birou ca să-i dea o foaie de hârtie semnată de părinte care spune că se pune la dispoziţia justiţiei ca să sufere toate consecinţele.  

Şi Toma dă foc acestei hârtii complet nefolositoare, oare?

Filmul este extrem de dur şi pune în discuţie realitatea acestor dosare întocmite de securitate. 

Am constatat cu stupoare că acum cei mai fervenţi credincioşi au devenit foştii  politruci şi securişti ca remuşcare pentru căcatul şi pe care l-au mâncat şi crimele comise pentru o pâine albă.

Exemplu este prietenia dintre un jurnalist local care a propovăduit partidul, ca acum să se mândrească cu prietenia cu un înalt ierarh bisericesc, care ar confirma  teza filmului, dar şi imensa ipocrizie acestor profitori ai regimului comunist. 

Toamna muzicală piteşteană - Dirijorul Alexandru Ganea

Corina Răducanu, Eugen Dumitrescu, Alexandru Ganea şi orchestra

În această seară am avut un program mai variat. 

Concertul a debutat cu Uvertura la Don Giovanni în interpretarea orchestrei Filarmonicii Piteşti condusă de dirijorul Alexandru Ganea. Este muzica lui Mozart foarte antrenantă care anunţă desfăşurarea operei. 

A urmat apoi Concertul pentru pian la 4 mâini şi orchestră de Leopold Kozeluch. Kozeluch este un compozitor de origine cehă care a fost contemporan cu Mozart şi Haydn în perioada debutului clasicismului vienez. Beethoven avea o opinie cam proastă de spre Kozeluch. Dar asta este între compozitori. Kozeluch a gravitat în jurul curţii imperiale vieneză. 

Această compoziţie are sonorităţile cunoscute de la Haydn şi Mozart. Solişti au fost Corina Răducanu şi Eugen Dumitrescu un cuplu pe scenă dar şi în viaţă. Orchestra condusă de Alexandru Ganea a acompaniat o muzică plăcută şi frumoasă.

Cei doi pianişti au interpretat la bis o piesă interesantă a cărui titlu doar Alora, care stă în primul rând l-a a auzit: Dimineaţă de iarnă la Istanbul de Fazil Say. Noni N. o prietenă şi cu un auz muzical deosebit mi-a spus că era sigură că este ceva din Levant, într-adevăr sunt sonorităţi balcanice, care sunt comune şi în muzica românească.

Este o muzică nouă, Say este un important pianist turc adversar hotărât al lui Erdogan şi l-am audiat la Festivalul Enescu. 

În a doua parte a concertului Alexandru Ganea şi orchestra Filarmonicii Piteşti au dat un test de măiestrie şi dificultate. S-a cântat Simfonia a 6-a de Ceaikovski. 

Această ultimă simfonie este şi testamentul muzical al lui Ceaikovski. După prima audiţie a simfoniei dirijată de compozitor la Sankt Petersburg, la scurt timp a decedat. 

Numele simfoniei este o discuţie, numele la dat fratele lui Piotr Ceaikovski, Modest, Patetica. Discuţia despre denumire comportă o analiză, în ruseşte înseamnă pasionat, afectiv şi nu ca în engleză unde înţelesul ar fi mai apropiat de solemn, care stârneşte mila.

În limba română nu ar fi o dificultate, a fost folosit de scriitorul român în sensul din limba rusă, chiar dacă există şi expresia: nu mai fi atât de patetic!

Revenind la muzică este cum spune titlul tristă, pasională, plină de afectivitate, partea a treia este într-un ritm crescător de marş cu un pseudo final. 

Orchestra condusă de Alexandru Ganea a dat o bună interpretare a muzicii lui Ceaikovski unul din compozitorii mei preferaţi. 

O seară muzicală încântătoare!

Bosch - seria a III-a

În primul rând vreau să fac o corecţie. Am socotit seriile Bosch pe ani, dar m-a înşelat IMDB. Prima seria a avut loc în 2015. Doar seria pilot a fost difuzată în 2014.  Aşa că acum ne aflăm la seria a III-a din 2017!

Unii cred că spun: ce face ăsta stă şi să tot uită la seriale! Nu este chiar aşa mai şi citesc după cum rezultă din postările mele pe teme culturale şi în clipa de faţă citesc şi un volum pe hârtie de data aceasta.

Dar să revin la serial. 

El debutează cu o crimă într-o dubă şi la care este martor nevăzut un street artist Sharkey care pictează grafitti pe pereţi. 

Cel împuşcat este Meadows, un fost veteran care căzuse în patima drogurilor şi a băuturii.

Bosch este pus să lămurească această crimă. 

Între timp el era implicat în altă crimă, moartea prin asfixiere a unei dame de escortă de către un regizor cunoscu Holland. Ajungem deci la ce face Hollywoodul celebru, filmele.

Bosch avea mărturia crimei din partea regizorului şi a unei alte escorte supuse aceluiaşi procedeu ciudat sexual. Ca să scape de el Holland pune la cale o înscenare. Ştia că Bosch îl urmăreşte pe un anume Gunn, beţivan bănuit de omiterea unor crime asupra unor prostituate la fel cu păţise mama lui. Ca să trimită la Bosch, fraţii Tafero fură un pahar de whisky cu amprentele lui Bosch şi plantează în casa lui Bosch o bufniţă pe care scrie Cave, Cave, Deo Vedit! înscris pe unul din tablourile lui Hieronimus Bosch.

Întâmplarea face ca Bosch să fie prezent în apropierea locului unde stătea Gunn şi să urmărească pe fraţii Tafero cum intră la acesta, având montate nişte camere video.

Gunn este aruncat în cap de fratele cel mare, Rudy care fusese partener cu Bosch în poliţie şi de această crimă se  ocupă detectivii Santiago Jimmy Robertson latino şi Pierce, alt afro american.

Bosch îşi ia camera exterioară de supraveghere, dar pe cea din cameră o găseşte colgul lui J. Edgar care-l bănuieşte pe Bosch de practici ilegale. 

Bosch începe cercetările privind moartea lui Meadows, şi dă de căpitanul Dobbs care îi fusese comandant în Afganistan. Bosch găseşte fotografii cu aceşti militari cu fişicuri de dolari, ceea ce arată că se ocupau cu contrabanda şi drogurile. Dobbs mai are asociaţi încă doi Woody un fost surfer şi Xavi, un latino. 

Bosch şi asociatul lui J. Edgar încep să-i supravegheze pe cei trei, care aduseseră milioane de dolari din Afganistan pe un vas recuperaţi de un alt fost camarad care însă fură două fişicuri cu 20000 de dolari şi penru asta îl omoară.

J. Edgar îl întâlneşte întâmplător pe Woddy şi când acesta dă să scoată pistolul îl împuşcă. Ca răzbunare Xavi, celălalt camarad îl răneşte grav pe Edgar trăgând cu o puşcă de snaiper. Acest latino îl omorâse în prealabil pe puştiul Sharkey care atrăgea tipi gay ca să-i jefuiască ulterior cu ajutorul a doi amici pe scutere. 

Robertson cu ajutorul filmului trimis anonim de Bosch îi arestează pe  fraţii Tafero, care-l dau în gât pe regizorul Holland. 

După ce Xavi îl împuşcase pe Edgar vine pe iahtul lui Dobbs, care voia să recupereze banii lui Woody. El ascunde pe vas cuţitul cu care îl ucisese pe Sharkey. Dobbs care este un ticălos de cea mai joasă speţă îl împuşcă şi pe Xavi să-i rămână lui toţi banii.  Bosch vine pe insula unde ascunsese Woody banii şi-l capturează pe Dobbs, spunându-i că scârbă că n-a mai văzut un comandant atât de lipsit de onoare cu camarazii săi.

În final Bosch primeşte de la detectivul Caffrey mort într-un incendiu un anuar al unui liceu din Hollywood de la începutul anilor 70. Face cercetări şi îşi dă seama că nu surferul mort de cancer o omorâse pe mama lui, ci prietenul lui, din burghezia bogată din Los Angeles care ajunsese consilier şef la primăria din LA şi care acum îl face pe Irv Irvin comisar şef al poliţiei.

Să vedem cu se încheie şi această afacere în seria a IV-a de episoade Bosch. 

Bodyguard - un serial BBC

Bodyguard este un serial în 6 episoade propus de BBC şi recent difuzat. Ultimul episod a fost difuzat pe 23 septembrie.

Titlul serialului ne duce la filmul cu acelaşi nume având protagonişti pe Whitney Houston şi pe Kevin Costner. 

Într-adevăr şi în acest serial se petrece o affair, cum spun englezii adică o poveste de dragoste. 

Protagonistul este David Dunn (actorul scoţian Richard Madden), un veteran din Afganistan care lucra în Poliţie. Într-un weekend se afla într-un tren cu cei doi copii ai săi în drum spre Londra. Observă lucruri ciudate în tren cu un sud asiatic şi reuşeşte finalmente să convingă o musulmană cu o vestă cu explozivi să nu o  declanşeze şi să nu se întâmple o catastrofă. 

După acest eveniment este acreditat de şefa poliţiei ca bodyguard al doamnei ministru de interne Julia Montague (Keely Hawes). Aceasta este o doamnă la cam 40 de ani divorţată, avocată de succes, femeie frumoasă şi elegantă şi o stea în creştere pe fundalul politic britanic.

Ea este suporterul necondiţionat al unei legi mult mai aspre privind terorismul, care a devenit o problemă pe pământ britanic. Legea stârneşte proteste violente între activiştii pentru drepturile omului. 

Julia şi Dunn ajung la o relaţie amoroasă foarte fierbinte. Este chiar o replică simpatică a Juliei care îi spune: "hai pune mâna pe mine că nu sunt Regina".

Asupra Juliei se produce un prim atac terorist comis de un fost combatant şi coleg al lui Dunn din Afganistan. Dunn ajunge faţă în faţă cu teroristul care se sinucide când îl vede.

Are loc şi un atac terorist asupra şcolii unde învăţau copii lui Dunn, care sunt ulterior mutaţi la altă şcoală mai sigură.

Toate aceste evenimente se petrec pe fondul unei lupte acerbe între diverse organizaţii care combat terorismul, Brigada Antitero a Poliţiei Britanice şi Serviciul Secret MI5. Julia Montague este tentată să dea o putere mai mare de acţiune Serviciului Secret.

În timpul unei conferinţe la o universitate londoneză are loc o explozie în care Julia Montague este grav rănită şi moare finalmente. 

Dunn încearcă se descurce iţele acestor complotului terorist în care se pare că sunt implicaţi înalţi oficiali britanici, membri ai guvernului, inclusiv primul ministru asupra căruia planează acuzaţii de comportament inadecvat cu probe (kompromat cum spun englezii) pe care le deţinea Julia Montague.

Episodul final este extrem de tensionat cu un Dunn purtând o vestă explozivă pusă de nişte interlopi pentru a-l compromite. Dunn reuşeşte să scape de vestă cu ajutorul poliţiei, dar fuge şi descurcă iţele încurcate ale unui complot care include terorişti musulmani, interlopi şi membri ai guvernului.

Serialul a fost acuzat în media că ar avea scene foarte dure, eu cred că se exagerează!

Serialul poartă amprenta celei mai bune televiziuni din lume şi dezbate probleme ale situaţiei de azi din Marea Britanie, chiar dacă Brexit nu este explicit.

Bosch seria 2015

Aş vrea să mai fac nişte completări la personalitatea lui Bosch şi a mediului unde trăieşte.

Bosch locuieşte într-o vilă pe dealul de deasupra Los Angeles-ului cu o terasă cu privelişte unică spre oraş. A cumpărat-o din banii primiţi de la Paramount pentru consilierea unor filme poliţiste. Bosch este un fin conoisseur de  jazz, ştie şi pe marii cântăreţi şi ce au compus, scenele în care apare acasă sunt pe fondul sonor al muzicii de jazz. 

Secţia de detectivi unde lucrează Bosch este condusă de doamna locotenent Billets, mama unei fetiţe cu vârstă apropiată de a fiicei lui Bosch, Maddie. A divorţat şi este atrasă de acelaşi sex, având o relaţie cu o poliţistă tânără afro americană.

Partenerul lui Bosch este afro americanul J. Edgar, un tip înnebunit după ţoale de lux. Tabloul secţiei este completat de sergentul Mankiewicz şi de cuplul simpatic de detectivi Crate şi Barrel, Crate fiind cel rănit la evadarea lui Waits din episodul precedent, iar Barrel un bătrânel simpatic şi gras. 

Seria începe cu un Bentley decapotabil în care se află un producător de filme porno Tony Allen care opreşte în miez de noapte sus pe Mulholland Drive de o tânără care are maşina stricată. Allen se oferă să o ajute dar este o capcană şi Tony este împuşcat în ceafă de acolitul tinerei. 

Cadavrul este descoperit după câteva zile în portbagajul maşinii. Allen este de fapt un spălător de bani al mafiei armene. Reîntâlnesc mafia armeană din Ray Donovan. Ea este asociată cu mafia rusă şi este considerată ca foarte periculoasă. Mafia rusă are vechime interbelică, conectată cu mafia evreiască din Odessa. Acum cea evreiască  este mai subtilă şi se pare că este implantată în domeniul financiar.

În afară de clasica mafie italiană, mai există şi cea irlandeză localizată în Boston. 

Allen spală banii unui mafiot armean localizat în Las Vegas, unde joacă poker din când în când. Bosch şi J. Edgar contactează pe soţia celui ucis, Veronica, fostă prostituată şi artistă porno. Cei doi detectivi încearcă să află de implicarea ei în moartea soţului care se pare că găsise o tânără armeancă pe care o voia de soţie. 

În paralel cu cercetările morţii lui Allen se desfăşoară investigaţia corupţiei din poliţa LA. Este implica George Irving, fiul comisarului adjunct al poliţiei LA.

El s-a infiltrat într-o bandă dă poliţişti care dau lovituri la pont la diverşi interlopi care se ocupă de droguri, trafic de fiinţe umane. 

Bosch se duce în Las Vegas unde îşi întâlneşte soţia şi fiica Maddie. Încearcă să dea de iubita dispărută a lui Allen şi ajunge la un bar de striptease condus de un om al mafiei armeano ruse, Rikoff. Este bătut de un angajat la barului pentru că bruscase  pe o stripteuză, dar se revanşează şi după o conversaţie cu Rikoff, la ieşirea din bar îl bate rău pe bodyguard.

Cu ajutorul poliţiei din Las Vegas face o descindere la casa lui Rikoff unde se găseşte ascuns pistolul cu care Allen fusese executat. Rikoff spune că este victima unei înscenări, dar este arestat şi urmează să fie transferat la LA. Ca răzbunare mafiotul şef armean comandă răpirea fostei soţii şi a fiicei lui Bosch. Bosch primeşte telefon ca să-l schimbe pe Rikoff cu cele două răpite. 

Dintr-o dată totul se schimbă într-un thriller. Bosch află de la Rikoff cine sunt răpitorii şi organizează o ambuscadă unde eliberează fosta soţie şi fiica şi îi trage o bătaie cruntă unuia dintre răpitori. 

Rikoff ajunge la LA dar urmează a fi eliberat pentru că era infiltrat de FBI în mafie ruso armeană care se ocup cu droguri cu cartelurile şi cu infiltrarea de terorişti ISIS. Şi dintr-o dată suntem în filmul Sicario Day of the Soldado!

Între timp George este supus unor teste şi face cunoştinţă cu şeful Nash, un ex poliţist dat afară pentru corupţie şi care era şeful pazei condominiului unde stătea familia Allen şi care devenise amantul Veronicăi, fiind cel care pusese la cale asasinarea lui Allen.

Nash îl verifică pe George şi îşi dă seama că este infiltrat şi pune să fie ucis. 

Irv Irving, tatăl este distrus şi începe împreună cu Bosch o anchetă să-l prindă pe Nash. 

Veronica primeşte testamentul şi moştenirea şi se duce la bancă unde este aşteptată de mafioţii armeni, dar şi de Nash cu banda lui. Se produce un schimb de focuri unde scapă doar Veronica şi Nash. Veronica nu găseşte nimic la bancă banii erau la tânăra armeancă, iubita lui Allen, ascunsă la biserica armeană unde şi făcuse o donaţie pentru un paşaport cu care să părăsească SUA.

Veronica se duce la preot şi are un schimb violent de cuvinte şi îl omoară pe preot. Scapă de condamnare pentru că juriul nu se decide dacă este vinovată.

Bosch şi J Edgar dau de Nash la o cabană în munţi şi după un schimb violent de focuri acesta este omorât. 

În final o fostă colegă de a mamei lui Bosch care este într-o fază terminală îi mărturiseşte cine este ucigaşul mamei sale.  

Individul se dovedeşte a fi un turnător al poliţiei pentru secţia de narcotice şi care îi ascunde identitatea şi trece cu vederea crimele acestuia împotriva mamei lui Bosch şi a altor două femei.

Bosch află dintr-un dosar că cel care instrumentase cazul era chiar Irv şi care îi dă numele adevărat al criminalului.

Bosch ajunge la o congregaţie de suferi şi află că individul murise de cancer de un an. Nu-i mai rămâne decât să scuipe pe mormântul criminalului.  

Aşa se încheie a doua serie extrem de tensionată a serialului Bosch!

Mă uit cu mare plăcere al serial pentru că am fost atât la Los Angeles, unde sare în ochi zgârie norul Art Deco al primăriei Los Angeles cât şi cazinourile de pe The Strip în Las Vegas. Observ ca ansamblul de clădiri care erau în construcţie în 2008 de lângă Bellagio este acum un nou set de cazinouri!

Istoria Imperiului Bizantin de Nicolae Bănescu vol. II

Imperiul Bizantin Clasic (610-1081)

În fine după o lună am terminat şi volumul al II-lea al Istoriei Imperiului Bizantin a lui Nicolae Bănescu. 

Această perioadă acoperită de acest volum se ocupă cu istoria acestui imperiu răsăritean, moştenitor al Imperiului Roman în răsărit cu capitala la Constantinopol. În această perioadă imperiul se grecizează total, atât în documente cât şi în limba folosită de majoritatea locuitorilor săi.

Imperiul se întindea în Orient, acoperind Asia Mică, Armenia, Gruzia - Iberia antică, Orientul Mijlociu cu Mesopotamia, Siria, Libanul şi Israelul de azi, în Africa Egiptul, Libia, Tunisia de azi.

Fenomenul cel mai important de la începutul acestei perioade istorice este apariţia arabilor, care aproape instantaneu cuceresc tot orientul Mijlociu islamizându-l cu religia lui Mahomed. 

Imperiul Bizantin care tocmai reuşise să înfrângă inamicul tradiţional din Orient se vede în faţa acestui no inamic pe pământ şi mare. Arabii atacă inclusiv Constantinopolul dar sunt blocaţi de focul grecesc site care dădea foc navelor inamice. 

O altă problemă care apare este faptul că Papa de la Roma încoronează la anul 800 ca împărat al Imperiului Occidental pe Carol cel Mare, regele francilor, lucru inadmisibil din punct de vedere bizantin, ei fiind moştenitorii de fapt al Imperiului Roman. Tratativele dinte Carol cel Mare şi împăraţii bizantini duce la acceptul acestora ca fiind într-un fel suzerani ai împăraţilor din vest. 

Alt eveniment care se petrece ulterior este că împăratul german începe să ocupe posesiunile bizantine din Italia, aceasta devenind mai latină decât orientală. Aici erau şi luptele cu arabii care cuceriseră Sicilia şi apoi ocupaţia normanzilor a sudului Italiei. 

În afara primejdiei orientale apare primejdia noului stat format al bulgarilor, care contestă Bizanţul în Tracia, şi Macedonia. 

Dintre împăraţii importanţi ai perioadei se disting cei doi generali ajunşi împăraţi, Nikeforos Phokas şi Ioan Tsimiskes, care sunt căsătoriţi cu celebra împărăteasă Teofano.

Ultimul mare împărat şi războinic  este Vasile al II-lea Bulgaroctonul care distruge statul bulgar, supune pe sârbi şi pe croaţi în Balcani, reocupă posesiunile bizantine din Italia şi învinge pe arabi în Orient. El are domnia cea mai lungă de aproape 50 de ani. exact la trecerea anului 1000, între 976 şi 1025.

Perioada această ia sfârşit prin bătălia de la Manzikert când bizantinii sunt învinşi de turcii selgiucizi care încep ocuparea Asiei Mici şi anunţă decăderea imperiului bizantin şi al dispariţiei sale în 1453. 

Pe plan religios au loc în imperiu disputele dintre împăraţii iconoclaşti şi cei iconoduli. Iconoclasmul sau distrugerea icoanelor apre a fio o mişcare apărută sub influenţa Islamului care nu admitea chip pictat. Iubitorii de icoane au ultimul cuvânt şi cultul lor se reinstaurează în imperiu.

Dar cel mai important eveniment este Marea Schismă de la 1054, în care cele două biserici creştine se despart în cele două ramuri, cea catolică occidentală şi ortodoxă orientală. Schisma este generată de patriarhul Constantinopolului, Kerularios, un individ extrem de voluntar care intră în conflict cu papa Leon al IX-lea.

Să fie clar vina schismei îi aparţine integral patriarhului ortodox care contestă supremaţia papalităţii şi care avea conflicte inclusiv cu împăratul bizantin. 

Aceasta este istoria imperiului care a influenţat decisiv şi pe români, rămaşi în arealul oriental al religiei şi mentalităţilor.  

Bosch serial 2014

Am descoperit acest serial uitându-mă pe imdb, am început să-l vizionez şi nu-mi pare rău.

Îmi amintesc pe la începuturile televiziunii, în copilărie abia aşteptam să văd serialul de sâmbătă seara. Pe atunci se difuza Sfântul cu Roger Moore. O serie ţinea tot cam 50 de minute dar era o poveste cap coadă. Episoadele aveau legătură doar prin personajul principal al serialului. Acum serialul permite să ecranizezi o carte nemaifiind obligat să o condensezi cum te obligă un film doar la 2 ore. 

Prezentul serial se bazează pe romanele lui Michael Connelly. 

Personajul principal este detectivul Hieronimus Bosch. Numele personajului trimite la celebrul pictor flamand renascentist care picta tablouri care sunt de tip horror, adică mizeria umană de care se ocupă un poliţist. Acest detectiv lucrează la secţia Hollywood din Los Angeles. Creatorii serialului ne oferă un fel de nou Philip Marlowe, al lui Raymon Chandler nu mai este detectiv particular, este poliţist.

De fapt şi numele personajului lui Chandler trimite la dramaturgul elisabetan Cristopher Marlowe.

Realizatorii au găsit un actor potrivit în Titus Welliver, un fel de Marlowe din secolul XXI. 

Bosch a fost crescut la casa de copii, mama lui, prostituată a fost ucisă, fără a se depista ucigaşul. Bosch a fost căsătorit cu  Eleanor şi au o fetiţă, Maddie de 15 ani. Ele sunt stabilite la Las Vegas, unde Eleanor a devenit jucătoare profesionistă de poker din profiler de FBI.

În această serie, distribuită în 2014 Bosch se ocupă cu descoperirea unui schelet al unui copil undeva pe dealurile Hollywoodului.  Acesta a fost ucis cândva pe la începutul anilor 90. 

În acelaşi timp George Irving, poliţist tânăr, fiu  al comisarului şef adjunct al poliţiei Los Angeles, afro americani opreşte în trafic o dubă în care se află un cadavru. Şoferul Raynard Waits este un criminal multiplu, care mărturiseşte că ar fi ucis şi pe copilul al cărui schelet a fost găsit.

De fapt mai mulţi sunt bănuiţi că l-au asasinat, un fost pedofil, tatăl băieţelului, fiica acestuia, care fusese violată de tată. 

La reconstituirea crimelor, ordonată de procurorul districtual DA O'Shea, Waits simulează că se împiedică şi îşi sparge nasul ca să îi fie slăbite cătuşele, fură pistolul, îl împuşcă pe procurorul adjunct şi răneşte grav un alt poliţist şi scapă. 

Toată seria se ocupă cu elucidarea ucigaşului copilului şi prinderea ucigaşului în serie Waits. Şi Waits fusese crescut la casa de copii, ca şi copilul Bosch şi acesta este unul dintre firele care să dea de acest criminal. Acesta începe un joc sinistru cu Bosch ucigând şi alţi bărbaţi şi chiar o femeie care să însceneze moartea mamei lui Bosch.  

Serialul este antrenant şi interesant. Are şi o parte socială umană, este prezentat oraşul Los Angeles al unor oameni normali, chiar dacă aici este şi Hollywoodul cu vedetele lui, prezente mai mult în celălalt serial dedicat acestui oraş, Ray Donovan. 

Toamna muzicală piteşteană Toma Popovici şi concertul nr.4 de Beethoven

Toma Popovici şi Tiberiu Oprea 

Al doilea concert al acestei stagiuni ne-a prilejuit să audiem muzica Vienei clasice şi romantice.

Prima piesă din concert a fost Uvertura la Die Schone Melusine de Mendelssohn Bartoldy. Este o piesă muzicală dedicată unei legendare zâne jumătate femeie jumătate peşte, o sirenă din care s-ar trage familia de Luxembourg, Plantageneţii englezi şi alte familii faimoase.

Muzica lui Mendelssohn este extrem de picturală. Orchestra Filarmonicii Piteşti condusă de dirijorul Tiberiu  Oprea a redat cu acurateţe frumuseţea şi veselia acestei muzici.

A urmat momentul maxim al concertului. 

Pianistul Toma Popovici ne-a oferit interpretarea Concertului nr. 4 pentru pian şi orchestră de Beethoven. Această muzică este creată şi interpretată pentru sponsorii lui Beethoven, mari aristocraţi, prinţi, conţi ai Imperiului Austriac. Muzica această a fost dedicată prinţului Lobkowitz şi a fost interpretată în primă audiţie chiar de compozitor. 

La concerte suntem obişnuiţi să audiem concertul nr. 5 sau nr. 3. 

Pianistul Toma Popovici ne-a dăruit o interpretarea de excepţie a acestui concert de mare frumuseţe, bine acompaniat de orchestra condusă de Tiberiu Oprea. 

Interpretarea a fost răsplătită cu aplauze prelungite.

În partea a doua a concertului orchestra filarmonicii Piteşti condusă de Tiberiu Oprea ne-a oferit Simfonia a 6-a de Schubert. Este o muzică veselă de divertisment care a încântat pe melomani.

 A fost o seară frumoasă de toamnă cu muzică bună.

Toamna Muzicală Piteşteană - Proiectul Dacika

Când mă îndreptam spre sala de concert m-am întâlnit cu prietena şi fosta colegă de serviciu Mariana Militaru care mi-a spus că Mihai Toma are un concert la Grădina de Vară Piteşti.

Am reuşit să ajung la acest spectacol, după concertul simfonic şi nu îmi pare rău!

Mihai Toma este fiul prietenilor şi foştilor colegi Mihaela şi Constantin Toma şi este compozitor de muzică electronică. 

Proiectul Dacika este realizat împreună cu un grup de artişti de la Teatrul de Operetă Ion Dacian din Bucureşti.

Am audiat parte finală a acestui concert, melodia populară Mociriţa, apoi trei piese după Enescu în care am distins acordurile Rapsodiei Române şi în final Hora Unirii.

Mihai Toma în centru

Aranjamentele muzicale pentru instrumente electronice, instrumente muzicale clasice şi voce au fost foarte reuşite şi o reală surpriză pentru mine.

Este regretabil că s-a suprapus cu concertul de deschidere de la Filarmonica Piteşti.

Aştept cu încredere prezenţa lui Mihai Toma şi pe scena Filarmonicii.

Toamna Muzicală piteşteană - Concertul de deschidere al stagiunii a 12-a

Clarinetistul Arno Piters

Ieri, joi 13 septembrie 2018 s-a redeschis stagiunea muzicală la Filarmonica Piteşti.

Şi am avut noi melomanii parte de un program deosebit. Am audiat muzică clasică vieneză cu Mozart şi Beethoven.

Pentru acest concert am avut invitaţi din Olanda. 

Dirijorul invitat a fost Theo Wolters, oaspete mult apreciat al Filarmonicii Piteşti, trompetist la începuturi în celebra Concertgebouw din Amsterdam.

Prima piesă din concert a fost Uvertura la opera Cosi fan tutte de Mozart.

A urmat Concertul pentru clarinet şi orchestră în la major K622 de Mozart.  

Este o piesă muzicală testament scrisă cu puţin timp înainte de moartea compozitorului în 1791 şi interpretată în premieră la Praga. Muzica dovedeşte maturitatea la care ajunsese Mozart, este o piesă muzicală de mare rafinament şi mult audiată. Solistul acestei piese muzicale a fost clarinetistul olandez Arno Piters, component al aceleiaşi prestigioase Concertgebouw din Amsterdam, unul din cei mai rafinaţi interpreţi ai acestui instrument. 

Interpretarea solistului cât şi a orchestrei conduse de Wolters care l-a acompaniat a stârnit entusziasmul melomanilor.

După aplauze prelungite Piters a dat un bis cu o piesă din Bach. 

A urmat în parte a doua a concertului Simfonia a VII-a de Beethoven.

Premiera acestei simfonii s-a produs în 1813 la Viena, după victoriile împotriva lui Napoleon şi într-o mare emoţie patriotică. Partea a II-a care are tonul unui marş funebru a fost cerută de public să fie reluată, un encore!

Partea a III-a şi a IV-a interpretate în manieră alertă a condus la supranumele de Apoteoza Dansului dată de Wagner.

Muzica lui Beethoven este dumnezeiască, are o frumuseţe aproape stranie. Interpretarea orchestrei Filarmonicii Piteşti condusă de  Theo Wolters a fost pe măsură, răsplătită cu aplauze furtunoase la final. 

Arno Piters, eu şi Theo Wolters

În pauză m-am fotografiat cu artiştii şi am discutat despre Olanda. Mau lămurit că numele marelui pictor Vermeer se pronunţă în olandeză Vermiir! Mi-au mai spus că g în zona lor nu este aşa ca un h răguşit, ci mai apropiat de pronunţia flamandă din Belgia, de g normal, ei provenind din sudul Olandei!

A fost o seară muzicală foarte reuşită!

Serenadă din Valea Soarelui

Amicul Mircea Ionescu are din când inspiraţia să pună pe facebook câte un video clip cu muzică de jazz clasic. Aşa că am urmărit cu plăcere Chattanooga Choo Choo a lui Glenn Miller cu legendara sa formaţie de swing jazz a anilor 30-40. Această melodie a fost lansată în Sun Valley Serenade film realizat în vreme de război în 1941. 

Filmul este o comedie muzicală clasic de la Hollywood, după care este nostalgic şi amicul Iulian Ţecu, care îmi spunea că azi nu mai sunt în satre să se facă astfel de comedii.

L-am căutat pe internet şi am dat de o versiune subtitrată. Vă mărturisesc că am văzut prima oară filmul prin 1969 la Cinemateca de la cinema Studio de pe Magheru şi l-am revăzut cu mare emoţie după o jumătate de secol.

Filmul este făcut să pună în valoare pe marea patinatoare norvegiană Sonja Henje, triplă campioană olimpică de patinaj artistic în 1928, 1932 şi 1936. 

Are poveste de viaţă interesantă Sonja Henje. După ce a terminat cu patinajul sportiv a lansat spectacole gen Parisul pe gheaţă din copilăria mea din anii 50-60. Remarcată de Darryl F. Zanuck vine la Hollywood şi face comedii uşoare de acest gen unde îşi pune în valoare calităţile de mare patinatoare. A sfârşit printre cele mai bogate 10 femei din lume. 

În acest film simpatic cu orchestra lui Glenn Miller avem ocazia să ascultăm faimosul Big Band interpretând două melodii celebre In the Mood, piesă super dansantă şi Chattanooga Choo Choo.

Glenn Miller a fost un erou al Celui De-al Doilea Război Mondial, piere prăbuşindu-se cu un avion în 1944 deasupra Canalului Mânecii, dorind să cânte pentru militarii americani angrenaţi în războiul anti hitlerist.

Filmul se petrece pe fundalul unei celebre staţiuni de schi din Idaho, Sun Valley unde artiştii lui Glenn Miller urmează să cânte. Ei sosesc acolo cu trenul şi sunt luaţi cu săniile până în staţiune. Alte vremuri, avionul încă nu terminase transportul feroviar în SUA şi la munte se mergea cu sania trasă de cai. 

Actorii sunt frumoşi şi simpatici celebri prin acea vreme, junele prim John Payne, comicul Milton Berle, şi cântăreaţa şi actriţa Lynn Bari. 

Celor cărora le place jazzul este un moment deosebit de relaxare să vezi această comedie. 

Tom Clancy's Jack Ryan - un nou serial

Jack Ryan este un personaj din romanele thriller ale lui Tom Clancy. 

După acest cărţile acestui romancier s-au făcut mai multe filme. Unul din cei mai cunoscuţi Jack Ryan a fost actorul Harisson Ford.

Iată că acum Jack Ryan revine ca serial difuzat de Amazon. 

Actorul care îl impersonează (folosesc acest anglicism pe care dex nu-l permite! probabil că nu exprimă chiar ce cred eu, adică a juca un rol artistic?) pe Ryan este acum John Krasinsky. Acesta este la origini polono-irlandez şi este un tânăr sportiv şi frumos solicitat mai ales în seriale. 

Noul Jack Ryan este un tip sportiv, practică canotajul pe Potomac, a absolvit Boston College, merge cu bicicleta la serviciu. Este angajatul CIA pe probleme de natură financiară. 

El împreună cu noul boss al echipei CIA, afro americanul James Greer (Wendell Pierce) sunt pe urmele unui nou Osama Bin Laden.

Acesta se numeşte Suleiman (Ali Suliman) este născut în Valea Bekaa, emigrat în Franţa împreună cu fratele său, supravieţuitori dintr-un bombardament israelian. Suleiman intră la puşcărie apărându-şi fratele. Acolo Suleiman descoperă adevărata credinţă, fundamentalismul islamic terorist.

De fapt asta este marea problemă a puşcăriilor franco belgiene, unde nişte nenorociţi transformă musulmani infractori în terorişti. 

Suleiman atacă cu gaze de luptă în Paris într-o biserică şi mor 300 de oameni, trimitere la atentatele pariziene reale. 

Ryan şi Greer (care paradoxal este musulman!) încep urmărirea teroristului mergând în Yemen, apoi la Paris în Franţa  ca să-l anihileze. 

Soţia lui Suleiman, Hanin fuge îngrozită de activităţile soţului cu cele două fete, fiul rămânând cu tatăl.  

Ea ajunge pe coasta Mării Mediterane în speranţa ajungerii în Europa. După aventuri extrem de tensionate, Ryan şi Greer o recuperează şi o aduc în SUA, în schimbul dezvăluirii locului unde se află Suleiman.

Cred că aici este cea mai tragică secvenţă este cea a emigrării ilegale din Turcia spre Europa. Pare  că este inspirată din tragismul situaţiei miilor de sirieni fugiţi, alungaţi de criminalul Assad sprijinit de javra de Putin.

Când vezi astfel de imagini încep să ai dubii privindu-i pe emigranţii disperaţi. Pentru că ţările arabe bogate nu prea admit emigranţi şi ei fug spre Europa.

Suleiman plănuieşte o acţiune teroristă în America zădărnicită în ultimă instanţă de Ryan. 

În plus se desfăşoară şi o afacere amoroasă între Ryan şi doctoriţa Cathy Muller (Abbie Cornish - australiancă!) expertă în infecţioase tip Ebola care află în cursul acţiunii că Ryan este omul CIA, nu de la State Departament cum o minţise Jack!

Ryan îl recuperează şi pe Samir, fiul lui Hanin rămas cu tatăl teroristul Suleiman şi-l dă mamei, Hanin, dar în amintire rămâne Afganistanul, unde Ryan aflat în corpul Marines luase într-un elicopter un puştan care era de fapt sinucigaş şi care doboară elicopterul cu o grenadă. Ăsta era coşmarul lui Ryan, o faptă bună răsplătită în acest mod monstruos. 

Un serial plin de suspans, care declanşează adrenalina în spectator, mărturisesc că ieri pe baltă am urmărit pe telefon unul dintre episoade, întrerupt de peştele cel mare hahaha......

Este bine cotat în IMDB, cu toate că unii răutăcişti (sic!) spun că este o copie după Homeland (de care află că la anu' o să fie ultima lui serie!).

Acest serial promiţător va fi reluat în 2019! Deci abia aştept nouă serie….

The Making of the Slavs: History and Archeology of the Lower Danube de Florin Curta

Această carte mi-a fost recomandată de un prieten, pentru că eu am înţeles din primul volum de istorie bizantină a lui Nicolae Bănescu că înlocuirea grecilor cu slavi în spaţiul Greciei este legenda unui istoric german.

Surpriza pentru mine este că această carte este de tipul academic, este de fapt de analiză arheologică comparată şi de analiză a surselor istorice privindu-i pe slavi. 

Aşa că am trecut peste consideraţiile privind etnicitate, arheologia privindu-i pe slavi mai ales pe teritoriul actual al României de azi.  

Carte nu lămureşte de unde au venit slavii!

Anumite surse istorice dau leagănul slavilor pe malul Balticii în Lacurile Mazuriene şi mlaştinile Pripetului.

Aşa că această carte face trimiteri la obiecte de podoabă din zona baltică găsite pe teritoriul ocupat de slavi începând cu secolul VI-VII în nordul Dunării pe teritoriul actual al României.

Prima forma statală a slavilor se întâmplă pe teritoriul Cehiei şi Germaniei de sud de azi, în secolul VII, stat condus de un negustor franc numit Samo, slavii fiind cunoscuţi sub numele de venzi. 

Dar slavii de la Dunăre sunt amintiţi în primul rând de cronicarul lui Justinian, Procopius din Cezarea şi el numeşte aceşti războinicii puşi pe pradă ca Sclavini sau Anţi. Ei erau asociaţi cu Avarii, popor turcic conduşi de hani, care îi supun pe slavi. 

Justinian ca să blocheze aceste expediţii de jaf ale slavilor venind din nordul Dunării, construieşte un sistem de forturi care încep din malul sudic al Dunării continuă cu castele pe zona munşţilor Balcani şi apoi în apropiere de Constantinopole.

Slavii fac expediţii de jaf în Balcani şi apoi pe teritoriul Greciei, ajung să se stabilească în împrejurimile Salonicului şi asediază Constantinopole.

Nu rezultă că au înlocuit populaţia greacă, dar s-au stabilit în Macedonia, macedonenii autentici romanizându-se sub numele de aromâni. 

Cel mai interesant pentru noi este că în opinia lui Florin Curta influenţa limbii slave este marginală în limbile celorlalte etnii din Balcani, greci, albanezi şi interesant, inclusiv în română! 

Ca un istoric academic care este extrem prudent concluziile sale nu sunt definitive!