marți, 30 septembrie 2014

Început de toamnă la conac

Astăzi am revenit la Conacul Fundăţeanca la Festivalul Serile Lipatti. Ca de obicei programul care urmează a fi prezentat de interpreţi ne este desluşit de doamna Saviana Diamandi.
Am avut astă seară parte de muzica barocă a lui Bach, apoi Beethoven şi Liszt.

Programul a fost deschis de tânăra pianistă Alexandra Mihăescu. Ea a ales Sonata nr. 17 în re
Saviana Diamandi
minor, op. 31, nr.3
. Este numită şi Furtuna - der Sturm, ar fi inspirată din piesa cu acelaşi nume a lui Shakespeare. Interpretarea s-a bucurat de numeroase aplauze. 
Alexandra Mihăescu

A urmat recitalul principal al lui Abel Corban, un tânăr pianist care a deschis unul din concertele de
Abel Corban
anul trecut de la Serile Lipatti. 
Şi Abel Corban şi-a ales un program dificil inspirat din interpretările lui Dinu Lipatti.
Soba de la conac
Concertul s-a deschis cu Partita nr 1 în si bemol major, BVW825 care conţine dansurile clasice ale secolului XVIII. 

A urmat Sonata nr. 3, în la bemol major, op.110. Este o piesă dificilă pe care pianistul a interpretat-o cu har şi acurateţe.
În final Corban a interpretat Sonata în si minor, S178, o altă piesă extrem de dificilă şi care oferă mari satisfacţii auditoriului.

Interpretarea tânărului pianist a fost viu aplaudată.
Mare lucru să asculţi muzică la conacul marelui pianist Dinu Lipatti!

luni, 29 septembrie 2014

Cărţi citite în Spania - Echo Burning de Lee Child

Din lecturile mele nu putea lipsi şi un Lee Child. Aceasta am citit-o exclusiv pe smartfon, de pe Google Drive.
Este romanul numărul 5 din seria Jack Reacher, apărut în 2001.
Reacher scapă dintr-o situaţie neplăcută în Texas fiind luat într-un Chevrolet de o tânără de origine mexicană. Aceasta, Carmen Greer îi mărturiseşte că este violentată şi bătută de soţul, Sloop, un aşazis gentleman texan. S-au cunoscut la UCLA, ea fiind de origine californiană şi cu părinţii proprietari de vie în Napa Valey şi au o fetiţă, Ellie, de 6 ani jumate. Sloop este închis de un jumate pentru fraude fiscale detectate de IRS, de fapt turnat de Carmen pentru evaziune. Din acest motiv Carmen nu arată plină de vânătăi, dar soţul bătăuş va fi eliberat în câteva zile. Carmen îl imploră pe Reacher să-i omoare soţul dar acesta refuză net, însă se angajează la ferma lui Sloop unde mai este fratele Boby şi mama lor. Carmen este hotărâtă să-l omoare şi-şi cumpără un revolver de calibrul 0.22 şi ia lecţii de la Reacher. 
În ziua venirii lui Sloop, Reacher este arestat şi pleacă însoţit de poliţie. Lucrurile se complică pentru că Carmen îl împuşcă pe Sloop, Reacher îi găseşte o avocată pe Alice Aron, o superbă tânăra, cu un mare defect este lesbiană. Carmen refuză apărarea. 
Apare vechiul prieten al Sloop, Hack Walker DA (procuror) care-i explică situaţia răsturnând toate presupunerile lui Reacher, Sloop era un gentleman care-şi iubea soţia, iar Carmen era o curvă de striptiz care voia să-l implice pe Reacher într-o conspiraţie. Al treilea prieten, Al Eugene, avocat şi prieten al grupului Greer, Walker este ucis de un comando de kileri.Ei îl urmăresc acum pe Reacher. Totul se răstoarnă din nou, Reacher îi elimină pe kilerii profesionişti care-l uciseseră de fapt pe Sloop.
La Ferma Greer are loc o ultimă explicaţie între Reacher şi Walker, care mărturiseşte de faţă cu Boby şi Mama Rusty, a băieţilor că a organizat conspiraţia care i-a ucis pe Al Eugene şi pe Sloop ca aceştia să nu mărturisească cum împuşcau ilegali mexicani în liceu. Rusty îl împuşcă pe Walker, şi Reacher o salvează pe Ellie răpită de kileri.

Happy End! Totul se întâmplă la pe o căldură teribilă la 40grd C!

Cărţi citite în Spania - Autobiografia lui Alice B. Toklass de Gertrude Stein


Am citit această carte de memorii scrisă de faimoasa Gertrude Stein. Doamna Stein s-a stabilit la Paris la începutul lui 1900. Deoarece avea o orientare sexuală lesbiană a părăsit SUA pentru locuri unde se practica libertinajul. A scris această falsă autobiografie a  lui Alice B. Toklass, care i-a fost secretară şi tovarăşă de viaţă. Sub masca autobiografiei prietenei sale este de fapt autobiografia lui Gertrude Stein.
Am început odată carte în original. Şi-mi lipseşte din versiunea românească, declaraţia lui Toklass că, fiind înconjurată de genii, şi ea însăşi este un geniu! 
Gertrude Stein era o femeie de gust care a înţeles imediat geniul lui Picasso,al lui Matisse şi al contemporanilor acestora şi le-a cumpărat tablourile. Gertrude Stein a fost o femeie dedicată care în timpul Marelui Război s-a implicat în ajutorarea răniţilor şi pentru care ar fi meritat mari distincţii.

Pe Rue de Fleurus, 27 a deschis un salon literar cultural unde au poposit marii scriitori americani, Ernst Hemingway, Sherwood Anderson, Scott Fitzgerald, dar şi Tristan Tzara!


Cartea nu prea are virtuţi literare, dar este interesantă prin evocarea marilor personalităţi artistice care au făcut parte din anturajul său.

Cărţi citite în Spania - Jurnal Inedit 2001-2002 de Monica Lovinescu

Editorii de la Humanitas au recuperat încă doi ani de jurnal ai Monicăi Lovinescu, care în finalul jurnalului din anul 2000 spunea că riscă să scrie un jurnal al bolilor cuplului Monica Lovinescu - Virgil Ierunca.
Adevărul este că după trecerea vârstei de 80 de ani sănătatea celor doi este din ce în ce mai precară. 
Cu ce se ocupă Monica Lovinescu? Cu vanităţile absolut minore ale scriitorilor din patrie. Este vizitată de Bădiliţă, apreciat de doamna Lovinescu, oare ce ar spune acum când acelaşi Bădiliţă este respins de gruparea boierilor minţii? Sau cum ar aprecia prostituarea de azi în faţa lui Traian Băsescu a autorului ei preferat, Gabriel Liiceanu care atunci redebutează cu Uşa interzisă ca scriitor nu doar eseist. Monica Lovinescu se bucură că Liiceanu a scris această carte, citeşte cărţi româneşti, încearcă să-i împace pe diverşi, se depărtează şi mai tare de Goma, care trăieşte şi azi izolat la Paris. 
Se desprinde ceva din cartea Monicăi Lovinescu privind apărarea memoriei şi operei lui Mircea Eliade, faptul că mai tânărul Culianu şi-a cancerizat maestrul şi l-a denigrat, în contextul apariţiei lui Ravelstein a lui Saul Bellow, roman în care Mircea Eliade - Grielescu are parte de un portret sinistru, ca răzbunare pe fosta soţie româncă, Alexandra Bagdasar. Culianu a fost un autor minor, care are o declaraţie absolut iresponsabilă, că nu s-a creat în vremea comunismului nimic valabil în literatura română. Nu dau doi bani pe Culianu, mai ales şi dintr-o relatare în care l-a trata sub orice critică pe un alt român interesat de filosofie şi religie, care dorea să studieze cu Eliade. Tipic românesc, să moară capra vecinului!
Monica Lovinescu detestă Dilema, apreciind 22, dar nu ştie ce au devenit între timp aceste reviste, 22 o revistă de partid şi Traian Băsescu, iar Dilema, între timp Dilema veche, cea mai bună şi echilibrată revistă din România. Cu toate acestea o suspectează de anumite partis-pris-uri pe Gabriela Adameşteanu, percepută cam stângistă. 
Doamna Lovinescu rămâne o conservatoare autentică, mefientă la tentaţii stângiste de recuperare a trecutului comunist mai ales în vest!

Păcat că a dispărut atât de repede, luciditatea ei ar fi frânat derapajele unor intelectuali români tentaţi de distincţii calpe!

Cărţi citite în Spania - Vanished Kingdoms de Norman Davies

Cartea asta groasă am început-o în România citind-o în PDF pe computer şi pe smartfon. În Spania am terminat-o în volum pe hârtie.
Norman Davies este profesor de istorie la Oxford.
Cartea lui studiază diverse ţări azi dispărute, sau care sunt prezente sub forma lor naţională.
De ce au apărut aceste regate? De ce au dispărut?
Profesorul Davies încearcă să dea o explicaţie. 
În majoritatea exemplelor se observă că erau alcătuiri multinaţionale şi asta cred eu că a dus finalmente la prăbuşirea şi uitarea lor în istorie. 
Un caz interesant este Burgundia,zi doar o provincie în Franţa. Burgundia originează din împărţirea Imperiului Carolingian, este teritoriul dintre Franţa şi Germania, Lothringia, cu ecou azi, în nord-estul Franţei. De fapt au existat mai multe Burgundii. Unele au dat naştere unor ţări, precum Elveţia,  apogeul l-a atins Burgundia prin secolul XIV când cuprindea şi Ţările de Jos şi a produs pictura flamandă. Ţările de Jos au intrat în stăpânire spaniolă de la Carol Quintul, iar restul a fost integrat Franţei lui Ludovic al XI-lea.
Două ţări au un destin ciudat. Originea statalităţii lor nu mai face parte din teritoriul lor de azi. 
Germania s-a născut în estul Europei în Prusia Orientală cu capitala Koenigsberg, azi Kaliningrad!
Italia modernă a fost opera casei de Savoia, astăzi aflată pe teritoriul Franţei. 
O poveste tristă este a lui Reczposoplita, Regatul republică al Poloniei şi Lituaniei. la un moment dat era cel mai întins regat european, cuprinzând Polonia, Lituania, Ukraina, Bielorusia şi părţi ale Rusiei. Acest regat a dispărut sub loviturile vecinilor hrăpăreţi, halca cea mai mare a luat-o Rusia ţarilor, o bucată din nord Prusia regală, iar sudul a revenit Imperiului Austriei.
Davies evocă şi istoria regatului Galiţiei şi Lodomeriei cu capitala la Lvov - Lemberg, leagănul naţionalismului ukrainian, cu probleme mai actuale ca niciodată în imediata noastră vecinătate.
O altă problemă de strictă actualitate este povestea imperiului mediteranean al Aragonului. Regat apărut în nord estul Spaniei, el cuprindea Aragonul, Valencia şi comitatul Barcelonei, perla acestui regat, regele fiind rege-conte. La un moment dat Aragonul se întindea peste Mediterana cuprinzând toate insulele mari ale vestul şi centrului mediteranean, Regatul celor două Sicilii, Corsica şi Sardinia, Insulele Baleare. Prin căsătoria lui Ferdinand catolicul cu Isabel de Castilia a apărut acum 500 de ani Regatul Spaniei, sau al Spaniilor, teritoriu recucerit de la maurii invadatori. Azi Catalonia cu centrul la Barcelona îşi pune problema să se desparte de Spania, motivând limba catalană, diferită de spaniolă, surprinzător de asemenea românei, dar vorbită cu consoane dure, asemenea portughezei. 
După cum se vede despre  aceste regate dispărute, unele dintre ele sunt în resurecţie, dar pe criterii naţional etnice. 
La fel este vorba despre Scoţia, amintită de Davies într-un capitol.
Părerea mea este că un într-o astfel de ţară nouă viaţa se va scumpi imediat, peste noapte. Una este o piaţă mare cum este Spania, sau Marea Britanie, alta sunt Catalonia sau Scoţia mici cu populaţii restrânse. 
Un exemplu testat de mine este Slovenia, ţară mică apărută din spargerea Iugoslaviei, dar cu preţuri imposibile, remarcate şi de un ceh, şi el dintr-o ţară separată.
   

joi, 25 septembrie 2014

Concert de toamnă la Piteşti

Irina Săndulescu şi disrijorul Adrian Morar
Pentru mine astă seară a început stagiunea de toamnă a Filarmonicii din Piteşti. Şi toamnă este afară prin scăderea bruscă a temperaturii.
Am avut astă seară un dirijor clujean invitat, pe domnul Adrian Morar.
Acesta ne-a oferit un program divers.
Concertul a fost deschis de Suita de valsuri nr. 2 din Rosenkavalier de Richard Strauss. Raţiunea acestei alegeri a fost determinată de aniversarea a acestui compozitor. Compoziţia generoasă a a fost aplaudată generos de public.
A urmat o compoziţie vocal instrumentală Les Illuminations de Benjamin Britten pentru voce şi coarde 
Este bazată pe versurile lui Arthur Rimbaud şi este o compoziţie modernă. 
Interpreta vocală a fost doamna Irina Săndulescu care ne-a încântat cu vocea sa.

În partea a doua am audiat Simfonia a IV-a de Ludwig van Beethoven. Această simfonie este cu număr cu soţ, din cele foarte cunoscute. Însă are toate ingredientele simfoniilor beethoveniene, forţă, vivacitate, rafinament. Unele pasaje mi-au răsunat extrem de familiar, fiind folosite de media. Este o simfonie destul de scurtă.
Dirijorul Adrian Morar a condus cu acurateţe orchestra piteşteană şi ne-a oferit o reuşită muzicală îndelung aplaudată de public.

A fost o seară reuşită.

marți, 9 septembrie 2014

Muzică boierească la conac 9 sept 2014

În această marţi porneam din nou la Conacul Lipatti. Începuse să plouă şi autocarul era plin, abia mi-am găsit un loc. Se pare că acest Festival Lipatti are mulţi amatori de muzică.
La Conac nu picase un strop aşa că umbrelele au fost inutile şi pe a mea am lăsat-o în autocar.

Doamna Diamandi ne-a făcut ca de obicei prezentarea muzicii tânărului debutant Ieronim Gugu, Bach şi Scriabin.
Tânărul pianist a avut o frumoasă interpretare a Fanteziei cromatice şi Fuga în re minor BWV903 de Bach şi Sonatei nr 4 de Scriabin.
Interpretarea lui Gugu a fost marcată de aplauzele generoase ale sălii pline ochi şi cu auditori în cerdac.
Ieronim Gugu
A urmat recitalului la fel de tânărului Tudor Scripcariu. Acest tânăr pianist cu studii în Marea Britanie a fost şi el debutant la Festivalul Lipatti şi iată-l acum ca artist consacrat. Şi a fost o mare şi plăcută surpriză. 

Programul lui Scripcariu ne-a fost descifrat tot de doamna Diamandi. Ne subliniat calităţile pieselor care urmam a le audia.
Şi a început recitalul. 
Tudor Scripcariu

Am ascultat în deschidere tot Bach, Partita nr.1 în si bemol major BWV 825 o înlănţuire de dansuri baroce.
A urmat superba Sonată nr. 8 în mi bemol major op 31, o lucrare de tinereţe a lui Beethoven care evidenţiază calităţile titanului de la Bonn.
A urmat o cezură modernă Tocatta din Suita nr. 2 în re major op. 10 de George Enescu, lucrare extrem de muzicală nu foarte modernistă cum sunt compoziţiile din secolul XX.

Scripcariu ne-a oferit şi el o foarte bună interpretare a Fanteziei Impromptu de Chopin, cântat şi de Ilinca Dumitrescu săptămâna trecută.
În finalul recitalului Scripcariu ne-a cânta Rapsodia ungară nr.12 în do diez minor de Franz Liszt, bucată care conţine pregnante influenţe ale folclorului maghiar.
În final Tudor Scripcariu ne-a oferit o piesă de Chopin, Poloneza Fantazja op.61 pe care o interpreta şi Dinu Lipatti.
Tudor Scripcariu cu mine
Muzica a fost deosebită, program nobil, boieresc onorând conacul şi Festivalul Lipatti!

luni, 8 septembrie 2014

Fotbal european - iugoslavii peste tot

Mă uit la fotbal astă seară când se joacă mai multe meciuri de calificare.
Să vedem!
Este Spania Macedonia, Austria - Suedia, Elveţia - Anglia.
Un singur meci unde joacă o formaţie ex iugoslavă, Macedonia.
Însă dacă te uiţi la naţionalele Austriei, a Eleveţiei şi nota bene a Suediei auzi doar nume din acel spaţiu. 
Iugoslavii austrieci se luptă cu cel mai celebru iugoslav suedez, Zlatan Ibrahimovici!
La Elveţia este însă o combinată de sârbi, croaţi şi mai ales kosovari cu nume albaneze.
Pentru mine este un lucru clar Iugoslavia este cel mai reuşit izvor de fotbalişti.
Dacă te uiţi şi la tenisul canadian tragi aceeaşi concluzie, canadieni iugoslavi domină.
Este păcat, este bine?
Mi-ar place să audi şi nume româneşti prin alte naţionale! 
Deocamdată am izbutit într-un meci prost şi fără spectatori să învingem Grecia la Atena!
Este mai bine aşa, fotbal prost, dar victorioşi?

miercuri, 3 septembrie 2014

Muzică de cor la conac 3 sept 2014


Pentru că era anunţat un cor la Serile Lipatti autocarul de Piteşti a fost gol.

Saviana Diamandi

Doamna Saviana Diamandi ne-a prezentat programul tânărului pianist Cătălin Răducanu care a deschis programul serii.
Ilie Maşala

Cătălin Rădulescu
Călin Rădulescu ne-a prezentat pe cantorul de la Lepizig marele maestru al muzicii baroce, pe Bach.
El ne-a interpretat Partita nr. 2 în do minor cu patru părţi: Sinfonia, Srabande, Rondeaux, Capricio.

Apoi fără pauză a trecut la muzica modală a lui Bartok: Trei Burlesque. 
Iulian Dumitru
La aplauzele sălii Cătălin Rădulescu ne-a oferit o piesă de Mozart.
Apoi doamna Diamandi ne-a prezentat Corala bărbătească ortodoxă a Arhiepiscopiei Tomisului. 

Ştiu că mulţi vor strâmba din nas, cor, eh!


Ei bine pentru toţi cei prezenţi a fost revelaţie. Este un cor multipremiat în exterior pentru muzica psaltică, bizantină, ortodoxă, dar şi muzica inspirată din folclor.
Adăugaţi o legendă
 
Alexandru Chiriac
Zguduitoare a fost interpretarea solistului bariton Alexandru Chiriac, o voce superbă, în corul Doamne miluieşte-ne din repertoriul bisericesc rus. Este povestea răutăţii umane şi a căinţei.
La fel de bine a interpretat parte solistică şi Iulian Coman în Doină
Iulian Coman şi Iulian Dumitru
Generoşi coriştii ne-au oferit şi două bisuri!
În final l-am felicitat pe dirijorul arhidiaconul Iulian Dumitru, care a făcut o treabă excelentă.

Doamna Diamandi are într-adevăr gust!

marți, 2 septembrie 2014

Din nou la Serile Lipatti Ediţia a treia 2014 2 septembrie Ilinca Duimitrescu

Debutul acestei seri a fost infernal! Autocarul era plin ochi, erau oamenii îngrămădiţi pe culoar. Amicul Radu V. a renunţat.
Eu am ajuns cu chiu cu vai acolo şi m-am repezit în viteză spre sala de muzică, mi-am adus un scaun să stau în faţă confortabil.


Seara a debutat cu prezentarea obişnuită a doamnei Saviana Diamandi pe muzică de Lipatti pusă de domnul Ilie Maşala, organizator al acestui festival muzical de la conacul Lipatti de la Fundăţeanca, împreună cu doamna Diamandi.
 
Doamna Saviana Diamandi
Programul marii virtuoze Ilinca Dumitrescu era variat şi complex.
 
Ilinca Dumitrescu
Se începea cu barocul Scarlatti, se trece prin clasici, apoi romantici, ca să se termine cu compozitorii români clasici şi moderni.


Aşa că la început au fost patru exerciţii pentru clavecin - sonate  de Domenico Scarlatti.
A urmat apoi Fantezia în re minor de Mozart.
A urmat apoi bijuteria muzicală Bagatela Fuer Elise de Beethoven.
Şi apoi a urmat Chopin: Două mazurci, Valsul în diez major şi altă bijuterie muzicală Fantaisie Impromptu op.66.
Acesta a fost climaxul recitalului bucata muzicală care m-a impresionat cel mai tare. Execuţia a fost perfectă, ascult chiar acum când scriu această piesă de pe Youtube!

A urmat o nouă piesă de atmosferă romantică Arabeske de Schumann.
Am ascultat şi o piesă foarte frumoasă şi tristă scrisă de Ciprian Porumbescu, Nocturna nr.2 (Souvenir de Nervi).
Porumbescu a deschis seria de piese de români şi a urmat Enescu cu o piese dintr-un registru modern, Melodie şi Carillon din Suita nr 3, op. 18.
Apoi tot un compozitor modern contemporan, Messiaen cu Le merle noire.
În final doamna Dumitrescu ne-a oferit Toccata (Joc Dobrogean) de Paul Constantinescu.
Generoasă, marea pianistă ne-a mai bucurat cu bisuri cu două piese pe teme populare de Paul Constantinescu, ultima pe o temă a unui cântec di Topoloveni!

Chiar dacă a fost prea multă lume şi cam prea mare foiala, seara a fost splendidă.


Am luat covrigul şi paharul de vin Conu' Alecu şi ne-am reîntors la Piteşti.

Ştiuca

Îmi fac zilnic plimbarea în parcul Zăvoi de pe malul Argeşului.

După ce bem berea eu şi Radu V. la itreprindere, cum îi spunem noi la Mansion Pub o iau pe Sfânta Vineri, ajung pe malul Argeşului şi mă îndrept spre parc pe lângă bazin şi ştrandul în aer liber.

De când este vreme bună şi cald dau pe malul Argeşului de moşu', care-mi aduce aminte oarecum de moşu’ din copilăria mea. 
Domnul are 83 de ani, este văduv şi vine zilnic să pescuiască. Văd mereu în plasa juvelnic cel puţin 10 fâţe. Are şi un halău cu care prinde peştişori cu care să prindă bibani.

Ajung ca de obicei pe la 13.30 şi domnul vârstnic este pe mal, pe scăunel. Astăzi am stat să-l urmăresc puţin, aruncă într-o zonă mai liniştită şi pluta s-a dus la fund, dar nu a scos nimic, "era prea mic" spune moşu'.
Moşu' chiar după lupta cu ştiuca trofeu
Îl văd cum aruncă resemnat din nou undiţa în apă, iar se duce la fund aproape imediat. 

Dar de data asta trăsătura este zdravănă, moşu’ se luptă cu peştele şi eu mă între ce fel de biban trage aşa de năvalnic. 
La un moment dat apa se vâltoreşte şi apare corpul auriu al unei ştiuci imense, are peste trei kilograme, adevărat trofeu pentru zona aceasta!

O mai aduce deasupra şi-i văd gura larg deschisă şi ameninţătoare. Moşu mă roagă să bag halăul în apă pe post de minciog. În entuziasmul creat am uitat să trag nişte poze. Îl aud pe vajnicul pescar cum spune exasperat că ştiuca a rupt. Firul de nailon nu a rezistat. 
Este o performanţă să prinzi o ştiucă cu un ac de oblete, peştişorul a rămas pe fir dar ştiuca se află în Argeş. 

Şi moşu’ recunoaşte că nu a avut aşa ceva la undiţă. 
Pescarii dau năvală
Îmi continui plimbarea prin parc şi observ la întoarcere că în zonă s-au adunat şi alţi pescari.

Toţi încearcă se repete povestea fabuloasă a ştiucii!