Star Wars - Skywalker Ascensiunea

Acesta ar fi ultimul episod din faimosul șir de filme de SF numit Războiul stelelor. Cred că este filmul SF cu cel mai mare succes comercial care s-a făcut vreodată. Unii spun că ar fi fost prea multe, ideea era că ar fi trebuit făcute vreo 12-13 episoade. 

Am folosit denumirea de pe ecranele românești, pentru că în engleză se numește: Rise of Skywalker - Ascensiunea lui Skywalker.

George Lucas a avut ideea de geniu cu repercusiuni comerciale pentru acest grupaj de filme. Cred că Star Wars a fost inspirat cineastului citind probabil Fundația, romanul clasic al lui Isaac Asimov. Acest roman povestea o epopee galactică. 

Star Wars este povestea clasică de la Hollwood: lupta între bine și rău. Lucas a făcut filmul având în minte ideile westernului clasic cu lupta dintre șeriful care face ordine în lupta cu bandiții. De asemenea a preluat o idee și din filmele Kung fu care făceau furori, luptele cu săbii. Și din acest motiv cavalerii Jedi ai forței binelui erau dotați cu niște săbii laser, care aveau un mâner care seamănă cu ....o lanternă!

Partea întunecată a forței este reprezentată de Împăratul Palpatine și de sinistrul Darth Vader. 

În ultimul episod care este o continuare a celui precedent unde s-a aplicat corectitudinea politică, apare o variantă feminină de cavaler Jedi, tânăra Rey (Daisy Ridley), care pe mine m-a surprins cu accentul ei prea englezesc într-un film american. În plus un alt personaj intersant este negrul Finn (John Boyega), fost soldat al imperiului care dezertează alăturându-se revoltei împotriva imperiului. Armata imperiului lui Palpatine, care a reînviat este condusă de Kylo Ren (Adam Driver). Acesta este un posibil Jedi care a fost atras de partea întunecată a Forței. El este de fapt fiul lui Hans Solo (Harrison Ford) și a prințesei Leia (Carrie Fisher). Este interesant că apare în acest film, ea fiind decedată din 2016, se pare că au fost folosite filmări anterioare.

Palpatine este hotărât să distrugă pe revoluționari și pregătește o flotă enormă de crucișătoare spațiale pentru a-i distruge. De fapt aceste invenții spațiale, zborul la viteze supraluminice prin găui de vierme, soldații în armuri albe sunt constante ale acestor filme, precum și ființele ciudate din galaxie care au totuși trăsături antropomorfe. 

Au loc dueluri între cavalera Rey și Kylo Ren care este ucis de către Rey. Dar Rey are o revelație și dotată cu puteri supranaturale îl reînvie pe Kylo Ren, care revendică vechiul nume de Ben. Și apoi apare și fantoma tatălui, Hans Solo care îl îndeamnă să revină în parte luminoasă a Forței. Mai apar și fantomele lui Luke Skywalker (Mark Hamill) și a prințesei Leia care mă duce la Hamlet și la Shakespeare, cum reînvierile mă duc la Iisus, cam blasfemiator!

Se produce confruntarea finală între forțele revoluției și ale imperiului. Are loc un desant pe crucișătoarele imperiale cu călăreți, cam cam ca în westernuri. 

Cei doi cavaleri se confruntă cu Palpatine care îi înfrânge și o omoară pe Rey. Ben-Kylo Ren o reînvie pe Rey, dar asta îl epuizează și moare și el.

Rey îl confruntă pe Palpatine într-un moment critic când pare că imperiul va izbândi și îl distruge. 

Victorie totală! Rey revine la casa părintească dintr-un deșert de pe o planetă și are revelație că ea, care nu avea  decât prenumele Rey are acum și un nume de familie: Skywalker! 

Final.

Cam asta a fost franciza Star Wars, care mie mi-a plăcut foarte mult ca foarte tânăr avid de SF din fascicolele Povestiri științifico-fantastice pe care le-am colecționat până pe la 14 ani.

Concertul de Crăciun la Filarmonica Pitești

În această seară am avut plăcerea să audiem un frumos Concert de Crăciun la Filarmonica Pitești subintitulat Gală vieneză.

Pentru acest concert invitați au fost dirijorul Mircea Holiartoc, soprana Irina Iordăchescu și tenorul Mario Vasiliu.

A fost într-adevăr un potpuriu de melodii din operete vieneze de Lehar, Kalman, Suppe și celebrele melodii create de familia Strauss pe care le ascultăm și la faimosul concert de Anul Nou de la Viena. Aceste au trezit nostalgia strălucirii epocii imperiului dual. 

Orchestra

Am ascultat aceste arii interpretate de cuplul Iordăchescu Vasiliu acompaniați de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul Mircea Holiartoc care este dirijor la Opera din Brașov.

Mircea Holiartoc

Au mai fost interpretate și arii din operete românești, Lăsați-mă să cânt de Gherase Dendrino, Valurile Dunării de George Grigoriu. De asemenea am mai audiat celebra Non ti scordar di me, sau Veniți creștini  de Adolphe Adam. 

Irina Iordăchescu și Mario Vasiliu

Vă mărturisesc că momentul culminant a fost pentru mine melodiile de Crăciun interpretate de  cei doi soliști vocali și orchestră: Moș Crăciun și O, ce veste minunată. Irina Iordăchescu a rugat publicul să-i acompanieze. 

Este foarte potrivit să ne aducem aminte acum, când se fac trei decenii de la Revoluție că atunci, înainte de 1989 nu se puteau cânta aceste cântece în public.

Finalul a fost ca de obicei cu Marșul Radetzki, dar și două bisuri ale artiștilor din programul prezentat. 

A fost o seară frumoasă care î încântat publicul prezent masiv în această seară.

Evgheniți, ciocoi, mojici de Constanța Vintilă-Ghițulescu

Despre această carte trebuie să fac niște precizări. Am primit un videoclip de la prietenul și colegul de promoție Nicu Dumitrescu înregistrarea unei emisiuni realizată la Trinitas de către redactorul șef de la Dilema veche, având invitată pe Constanța Vintilă-Ghițulescu. Și pe Constanța Vintilă Ghițulescu o știam tot din contribuțiile ei despre istoria românilor scrise pentru Dilema veche.

Emisiunea m-a șocat și am căuatat mediat cărțile scrise de această doamnă.

Ea se ocupă de zorii modernizării în Principatele Române la sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX. Până acum informația despre perioadă mi-o furnizase Neagu Djuvara cu Românii între Orient și Occident.

Ei bine, Constanța Vintilă-Ghițulescu este o cercetătoare a arhivelor pe modelul Școlii Analelor, marea școală istorică franceză, care privește istoria la firul ierbii, prin documente. Dacă Occidentul a fost mult mai bogat, în privința noastră informațiile sunt mai puține și o resursă sunt însemnările străinilor care ne-au vizitat.

Dacă despre cartea lui Djuvara pot spune că are o atitudine optimistă, românii lepădau hainele orientale și moravurile aferente pentru a se moderniza, cartea acestei doamne este mult mai realistă.

Este și o carte de tip științific cu referințe multiple, mai greoaie, mai dificil de citit.

De ce este șocantă cartea?

Pentru că are informații pe care le ignoram și nici cărțile de istorie școlară nu le prea evidențiază.

Modernizarea Principatelor se face sub impulsul Rusiei. Da, Rusia era forța modernizatoare în Principate pe care le ocupă de mai multe ori în secolele XVIII și XIX. Citind succesiunea domniilor din Principate vedem că sunt ocupate mai mulți ani de către Rusia, care elaborează Regulamentelor Organice factorul de modernizare, care cu timpul devin o povară și sunt anulate de Revoluțiile de la 1848.

Este la fel de adevărat că modelul propus de Ruisa este cel francez, îmbrățișat de aristocrația românească și că majoritatea ofițerilor armatei ruse erau de origină străină, francezi, prusaci.

Cartea este dificil de citit pentru că trebuie să apelezi la DEX online pentru multe cuvinte de origine greco - turcească. Limba română este influențată de perioada fanariotă și conține încă multe slavisme după cum constați din textele citate.

Sunt analizate clasele sociale ale vremii.

Primii vin aristocrații, evgheniții pe grecește. Ei sunt marii boieri cu privilegii față de ceilalți. Ei sunt cei care ocupă toate funcțiile de conducere ale principatului. Fii lor sunt cei care pleacă la studii în străinătate, nu existau școli superioare în Valahia sau Moldova. Unii vin cu diplome de ingineri sau medici și se pun în slujba dezvoltării țării, dar sunt priviți cu mefiență de boieri că-și trădează rangul.

Aceste privilegii sunt desființate pe la jumătatea secolului XIX. Așa că devin doar proprietari de moșii, adică moșieri. Din ei se selecționează în continuare elita conducătoare a statului. De abia în România Mare moșierii care sunt desființați prin reforma agrară nu mai vor deține privilegiile conducerii statului. Pe la mijlocul secolului XVIII fanariot unii dintre acești boieri sunt încă analfabeți. Sub impulsul vremii se alfabetizeză, adoptă greaca, ca să converseze cu domnitorul grec de origine.

În clasa boierească sunt cooptați negustori care plătesc pentru ranguri și aceșta sunt ciocoii. Ei sunt boieri noi, nu au totuși comprtamentul marii boierimi și nu sunt priviți cu ochi buni de marea boierime.

Ceea ce izbește este că în Valahia și Moldova nu a existat o clasă mijlocie. Românul detesta negustoria, vorbim de marii boieri. Lipseau meșteșugarii, care vin în Valahia și Moldova din străinătate în special din țările germane. Până și fierari sau potcovarii erau de origine țigănească. Sub impulsul modernizării apar medicii și profesorii, ei provin din ciocoime, sau fruntașii satelor în principal.

Pentru educarea poporului un rol esențial îl au preoții  care sunt și învățătorii neamului. Odată ce apar adevărații învățători și profesori, biserica care trebuia să-i finanțeze devine mefientă și nu vrea să-i plătească. Ortodoxia este retrogradă pentru că dacă ar alfabetiza țăranii aceștia pot să învețe lucruri rele.

O dată cu modernizarea se înființează și un aparat birocratic. Slujbașii primesc salariu și pensie după o perioadă de timp, dacă fac 24 de ani primesc pensia egală cu salariul. Dar nu se admite, la fel ca acum cumularea pesniei cu salariu. Și atunci ca acum marii boieri își favorizau clientela.

Cel mai interesant capitol pentru mine a a fost despre mojici adică despre țărani. Mă interesează pentru că ei sunt strămoșii mei. Tăranii români aveau o viață precară. Locuiau în bordeie insalubre. Când stăpânirea a făcut demersuri ca țăranii să se mute în case de lemn, ei au părăsit aceste case și au revenit în bordeie. Bordeiele erau promiscue, pline de gângănii, purici, ploșnițe. În curți tronau gunoaie care erau puse pe foc și provocau incendii. Stăpânirea face demersuri ca tăranii să îndepărteze gunoaiele în afara satului. De asemenea se fac depozite ca să asigure hrana țăranilor în anii nefavorabili, dar țăranilor puțin le pasă. De asemenea alcoolismul este cronic. Analfabetismul este de asemenea cronic, preoții sunt cei care luptă cu această problemă.

Autoarea ne asigură că situații între Alpi și Urali nu este cu nimic deosebită de cea din Valahia și Moldova. Se pare că modelul de dezvoltare din acele vremuri s-a transmis și anumite zone din România de azi moștenesc această subdezvoltare cum se observă în anumite zone din sudul României și din Moldova.Încep să bănuiesc că inclusiv tradiția țărănească nu are o mare vechime ci s-a format odată cu modernizarea Principatelor.

Trebuie ca să scăpăm de aceste moșteniri nefaste și cartea ne ajută să înțelegem trecutul ca să putem avea un viitor.

O seară Beethoven

În această seară la Filarmonica Pitești am avut un program complet Beethoven.

Dirijorul Radu Postăvaru ne-a propus trei compoziții ale titanului de la Bonn.

 Prima piesă din program interpretată de orchestra Filarmonicii Pitești a fost Inaugurarea casei. Este o piesă pe care am audiată pentru prima dată. Este o uvertură compusă ca muzică ocazională pentru o piesă de teatru a dramaturgului german Kotzebue. 

Mădălin Voicu la pian

La următoarea piesă am avut plăcuta surpriză să-l reascultăm pe pianistul Mădălin Voicu junior. 

El a interpretat partea solistică a Concertului nr. 1 pentru pian și orchestră în do major. Compus în 1795 criticii spun că este scris sub influența lui Haydn și a lui Mozart, dar mie mi se parea fi doar Beethoven. Este solemnitatea și forța beethoveniană care se simte din fiecare notă.

Interpretarea pianistului Mădălin Voicu junior a fost foarte bună și acompaniamentul orchestrei conduse de Radu Postăvaru așișderea. Sala a aplaudat interpretarea și Mădălin Voicu junior a fost generos, ne-a oferit o pisă distractivă din repertoriul rag time, după care o piesă de Chopin. Mădălin Voicu dovedește că talentul pentru muzică se moștenește de la bunicul și tatăl său.

În partea a doua a concertului am audiat Simfonia a 6-a Pastorala. Probabil este cea mai luminoasă compoziție a lui Beethoven. Se pare că a fost scrisă în tandem cu Simfonia a 5-a. Pastorala este o piesă cu program, are 5 părți. Radu Postăvaru ne-a oferit o interpretare fără partitură cu părțile a 3,4 și a 5-a care au fost legate. 

Cu Mădălin Voicu jr

Prima parte se numește Sosirea la țară, a doua Scene de la pârâu, a treia Adunarea țăranilor,  a patra Furtuna și a cincea Cântecul ciobanilor. 

Interpretarea orchestrei Filarmonicii Pitești condusă de maestul Radu Potăvaru a fost extrem de reușită și primită cu vii aplauze.

La fotografia cu maestrul Postăvaru acesta mi-a urat și ne-a urat melomanilor piteșteni: Sărbători fericite!

Cu Radu Postăvaru

The Irishman

De mult nu am mai văzut așa reclamă făcută unui film, exclusiv pe internet.

Hollywood-ul are două legende din istoria scurtă și recentă a SUA, pe care le cultivă, westernul și filmele cu mafioți. Și au ieșit din acest din urmă gen și capodopeere, precum Nașul.

De ce această legendă, bazată pe ce realități?

Pentru că Statele Unite sunt o țară construită pe domnia legii, iar Mafia este contrariul și dușmanul ei. 

În Constituția americană se scrie că oamenii sunt liberi să-și caute fericirea. Emigranții italieni, cei veniți din Sicilia au înțeles altfel căutarea fericirii. Există un motiv serios care i-a împiedicat pe italieni să se contopească în melting potul american. Și aceasta a fost religia catolică, minoritară într-om țară dominată de reformați de toate felurile, anglicani, metodiști, presbiterieni, luterani. 

Au găsit parteneri de încălcarea legii altă minoritate, vorbitoare de engleză, că cea maternă o pierduseră și care împărțeau cu italienii același catolicism, adică irlandezii. Mai era încă o minoritate folosită de mob, cum îi zic americanii Mafiei, pentru că le trebuiau niște tipi deștepți care să le albească banii obșinuți ilegali și ăștia erau evreii, altă minoritate.

În povestea de 3 ore jumate realizată de Martin Scorsese se află un irlandez, The Irishman. Pentru că mafioții italieni îi foloseau pe irlandezi ca bătăuși și criminali, ucigași la ordin.

Culmea că irlandezul este interpretat în acest film tot de un actor italo American, Robert de Niro, unul din monștri sacri ai filmului american. De fapt Scorsese folosește mai toți marii actori italo americani. 

Frank Sheeran (Robert de Niro), un fost combatant american în Italia, care devenise camionagiu este abordat de un anume Russell Bufalino (Joe Pesci), un șef mafiot din Philadelphia.  Frank transporta carne de vită și cam fura. Este angajat de Bufalino pentru treburi murdare, să vopsească pereții, adică să execute diferiți tipi care deranjau Cosa Nostra mânjind cu singe pereții!

Filmul are de fapt în centrul poveștii pe șeful sindicatului camionagiilor Jimmi Hoffa (Al Pacino).  Hoffa, pe care-l credeam de origine italiană, de fapt era descedent pe linie paternă din olandezi!

Camionagii deveniseră extrem de importanți în economia americană postbelică pentru că transportau rapid tot felul de produse necesare. Așa că sindicatul acestora Brotherhood of Teamster devenise unul din cele mai puternice sindicate americane. Hoffa era însă un tip extrem de corupt și în afaceri cu mafioții cărora le dădea credite pentru afacerilelor legale, cazionouri de exemplu. Frank este recomandat de Bufalino lui Hoffa și Frank Sheeran devine omul de încredre al lui Hoffa.

Hoffa și afacerile lui, ca de altfel toți mafioții intră sub lupa lui Robert Kennedy și Hoffa intră la pușcărie. 

Mafioții erau foarte supărați pe Kennedy pentru că îl ajutaseră să câștige alegerile din 1960.

Hoffa scapă pentru ca a a finanțat campania lui Nixon. Însă devine foarte deranjant pentru mafioți și pentru acest lucru dispare. Filmul explică cum dispare Hoffa. 

Dispariția li rămâne nelămurită și tîrziu la începutul anilor 2000 Frank Sheeran este abordat de FBI să explice afacerea. El rămăsese singurul supraviețuitor dintre cei legați de mob, avocați, parteneri muriseră cu toții, ori împușcați, ori de moarte bună.

Îl vedem pe personajul lui Robert de Niro, în cărucior, neputincios, părăsit de familie, respins de fiicele sale.

Pentru că povestitorul din film este chiar de Niro. Este extraordinar cum poate De Niro să fie făcut mai tânăr de artiștii machiajului și apoi cum este el acum om de 76 de ani. 

Pentru că mai toți acești actori extraordinari sunt oameni trecuți bine de 70 de ani, dar încă în putere. 

Un film în care vedem niște recitaluri actoricești, în care Robert de Niro și Al Pacină joacă absolut extraordinar. 

Filmul deja a primit un 12 premii și merită văzut pentru actorii de mare calibru care demonstrează ce înseamnă școala de film de la Hollywwod.

Un basararabean la Filarmonica Pitești

În această seară am avut plăcerea să avem ca oaspete un dirijor din Basarabia, pe Valentin. A fost însoțit de tânărul și talentatul pianist Paul Ionescu.

Programul a debutat cu Concertul pentru pian nr. 20 în re minor KV 406. Este unul din cele mai cunoscute concerte pentru pian create de Mozart. Este un concert frumos care cere pianistului multă acuratețe. Tânărul pianist Paul Ionescu, brașovean de origine, unul din locurile de unde provin foarte buni și înzestrați pianiști a reușit să redea frumusețea, rafinamentul acestei superbe compoziții. De fapt, cam toate concertele pentru pian cu numere mai mari de 20 sunt absolut superbe, și nr.21 și nr.23 și chiar nr. 25, care a inspirat Marseieza!

Paul Ionescu, dirijorul Valentin Doni și orchestra Filarmonicii Pitești

Pentru reușita concertului orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Valentin Doni a acompaniat cu talent pe Paul Ionescu. Concertul a fost bine executat și și auditoriul a aplaudat cu entuziasm.

Paul Ionescu a oferit ca bis o piesă de Rameau. 

Paul Ionescu

În partea a doua concertului Valentin Doni și Orchestra Filarmonicii Pitești au oferit melomanilor piteșteni două piese din tezaurul național a două țări europene din secolul XIX  romantismului și a formării școlilor naționale de muzică.

Prima piesă a fost Suita nr.1 din Peer Gynt a lui Edvard Grieg. Este o piesă compusă pentru pieasa cu același nume a lui Ibsen. Are 5 părți: Dimineața, Moartea Aasei, Dansul Anitrei și În castelul regelui muntelui. Mie personal îmi place foarte mult prima parte Dimineața, care are un aer extrem de romantic.

A urmat apoi altă piesă cunoscută Poemul Simfonic Vltava din Ciclul Patria mea. Este interesant că subtitlul este Moldau, celălat nume al Vltavei - Moldova care ne sună și nouă cunoscut.

Muzica lui Smetana te duce chiar chiar cu gândul la frumusețea și sunetele produse de valurile unui râu.

Ambele interpretări au fost reușite Valentin Doni și orchestra Filarmonicii au interpretat cu măiestrie aceste frumoase compoziții care dau suflul național specific norvegian și respectiv cel ceh. 

Lumea a plecat foarte mulțumită de la concert.

Always Right de Niall Ferguson

Aveam în portofoliul meu de cărți de citit acest volum despre Margaret Thatcher. Este de fapt un eseu de numai 34 de pagini scris de importantul istoric scoțian Niall Fergusson.

Este de fapt un omagiu adus de un intelectual cu vederi conservatoare pentru doamna Margaret Thatcher.

Ca și despre Winston Churchill, Niall Ferguson ne spune că Margaret Thatcher a salvat Marea Britanie. Suntem în anii 70 și Marea Britanie se află într-o criză cotinuă, semne de sărăcie și decădere. Cel mai bine este descrisă perioada de către formația Sex Pistols cu al său vocalist Johnny Rotten care parafrazează injurios imnul God Save the Queen.

Sindicatele sunt mai puternice decât oricând, principalele industrii sunt naționalizate.

Niall ne povestește cum se contra cu stângiștii de la Oxford.

Când aceștia prezentau fragmente din Caietele din închisoare ale lui Antonia Gramsci, el replica cu Năzbâtiile lui Nicolae și Elena Ceaușescu, gângăvitul și otreapa lui plimbați la Londra cu trăsura de către Regină.

Perioada de 11 ani de guvernare Thatcher a însemnat redescoperirea adevăratului spirit britanic.

În primul rând Thatcher s-a luptat  cu atotputernicia sindicală  și lideri precum Scargill și i-a terminat. Aceasta a coincis și cu desființarea industriei carbonifere din Marea Britanie.

Thatcher  a luat și măsuri nepopulare, dar a privatizat economia, marile companii britanice și a inventat capitalismul popular prin facilitarea cumpărării caselor.

Poate cea mai curajoasă și controversată măsură a fost de a trimite o forță maritimă pentru a elibera insulele Falkland ocupate de junta argentiniană, împotriva sfaturilor americane, cu Reagan președinte și a consilierilor săi care se temeau de un nou eșec cum a fost cel din 1956 cu ocuparea Canalului de Suez. Succesul armatei britamice a fost total și junta argentiniană s-a prăbușit. 

Conservatorii au intrat în conflict cu ea și a fost obligată să demisioneze și Major să-i ia locul. 

Politicile ei au relansat economia britanică, mai mulți tineri au urmat studii superioare, sșportul britanic a rebăscut cu rezultate notabile. Cu toate că era o eurosceptică nici prin cap nu i-a trecut să iasă din UE, critica anumite lucruri dar realiza pericolul ieșirii. Ca să se facă comparația cu iresponsabilul Cameron. 

Toate aceste măsuri Marea Britanie a devenit un magnet pentru emigrație din UE și mai ales din afara Europei. 

Cred că Margaret Thatcher poate fi un model și pentru politicieni români.

Cardinalul

Consemnez cu bucurie apariția unui nou film care aduce adevărul despre istoria chinurilor românilor sub comunism. Parcă niciodată n-am simțit atâta frustrare și revoltă văzând acest flm.
Este în regia lui Nicolae Mărgineanu, care are în portofoliu mai multe filme despre universul concentraționar în regimul comunist adus de tancurile bolșevice.

Filmul este dedicat figurii exemplare a cardinalului Iuliu Hossu, al greco catolicilor ardeleni. El și alți înalți prelați uniți sunt aduși la închisoarea de la Sighet și chinuiți să renunțe la credința greco catolică ca să treacă la ortodoxie. 

Din cei 7 martiri ai bisericii greco catolice beatificați de Papa Francisc anul acesta, majoritate au fost martirizați și au murit în această pușcărie fără să-și trădeze credința. 

Este semnificativă scena când directorul pușcăriei îl cheamă pe Hossu să vorbească cu sora sa a cărei fiică era bolnavă. Acesta se roagă fierbinte de episcopul Hossu, viitorul cardinal pentru sănătatea fiicei sale. Este normal pentru că Maramureșul era total greco catolic!

Am fost uimit să aflu cât de tânăr era episcopul Hossu la Unirea de la 1 Decembrie 1918, când acest a citit discursul care procama Unirea Transilvaniei cu România. Avea doar 33 de ani.

Mai apare și Samoilă Mârza cel care a consemnat prin fotografie acel important act. 

În pofida oricăror amenințări Iuliu Hossu a rămas la Cluj în timpul stăpânirii hortyste împreună cu episcopul ortodox Nicolae Colan. Cum se observă cele două biserici ardelene erau surori și au luptat împreună pentru unirea românilor. 

Dar la ordinul lui Stalin Biserica Greco Catolică trebuia desființată ca să nu mai depindă de Papa de la Vatican.

Mai sunt consemnate în film cele două martirii, a lui Iuliu Maniu, artizanul politic al Marii Uniri și a marelui istoric Gheorghe Brătianu, uciși și ei la Sighet.

Văzând cum marii oameni politici și lideri spirituali au fost înjosiți și chinuiți de slugile ciubotelor bolșevice te cuprind o ură puternică care-ți amintește de nemernicii de azi, epigoni ai acestor slugi ticăloase.

Horia Andreescu la Filarmonica Pitești

Astă seară 28 noiembrie 2019 s-a petrecut un eveniment muzical, poate cel mai important al stagiunii muzicale piteștene. 

Dirijorul Horia Andreescu s-a aflat la pupitrul Filarmonicii Pitești. Și nu a venit singur, a venit împreună cu pianistul Mihai Ungureanu. 

Prima piesă muzicală a concertului a fost Simfonia nr. 1 în mi bemol major de Mozart. Este prima simfonie scrisă de micul Mozart la vârsta de 8 ani. Motive folosite de acest wunder kind vor apărea și în lucrări muzicale de la maturitate. Compoziția stă sub influența unor compozitorii precum fii lui Bach.

Execuția lucrării arătă că orchestra Filarmonicii Pitești se mișca bine sub bagheta lui Horai Andreescu.

Mihai Ungureanu

A urmat apoi Concertul pentru pian nr. 11 în re major de Haydn. Solistul a fost pianistul Mihai Ungureanu, care mă impresionase anterior cu o interpretare de excepție a Concertului Imperial de Beethoven.

Concertul este unul dintre cele mai cunoscute ale lui Haydn și arată influențe ale lui Mozart! Orchestra condusă cu mâna sigură a maestrului Andreescu a acompaniat pe pianist cu atenție.

Mihai Ungureanu amabil ne-a oferit și un bis, cu Catedrala scufundată de Debussy. 

A urmat apoi partea a doua a concertului unde orchestra condusă de maestrul Horia Andreescu ne-a oferit una din cele mai bune interpretări ale Simfoniei a 5-a, a Destinului a lui Beethoven. Nu mai insist asupra lucrării muzicale fiind mult prea cunoscută. Este una din culmile muzicale ale lui Beethoven. 

Surpriza a fost orchestra care s-a comportat excelent sub bagheta maestrului Andreescu. Cum mi-a mărturisit unul din violoniștii din orchestră, Horia Andreescu a scos untul din ei în repetiții. 

Cu Mihai Ungureanu

Mărturisesc că am fost extrem de impresionat atât de frumuzețea muzicii cât și de interpretarea orchestrei.

A fost o seară muzicală înălțatoare!

Elvis on tour

Elvis on tour este un documentar despre probabil printre ultimele lui turnee prin America. Știu că înainte de ieșirea lui in scenă cânta aproape exclusiv la Las Vegas.

Documentarul m-a intrigat pentru că nu știam când a fost realizat. Abia la sfârșit am văzut că fusese realizat în 1972.  Pe cei doi realizatori  Robert Abel și Pierre Adige nu-i știu, dar realizatorul montajului a fost faimosul regizor Martin Scorsese.

Revenind la perioada realizării filmului mă uitam la tineri și-mi dădeam seama că era undeva la sfârșitul anilor 60, după lungimea părului și a fustelor mini ale fetelor.

Exact în acel an 1972 terminam facultatea și poza de pe diploma de inginer era o poză cu mine cu părul cam la fel de lung ca al lui Elvis și al colaboratorilor săi.

Elvis nu luase în greutate, era drept la stomac, cu pantalonii evazați și cu pelerina scurtă din spate. 

Bucuria mea este că s-au dat secvențe din nebunii ani 50 când Elvis cânta rock și apoi săruturi din multele lui filme.

Am urmărit cu entuziasm interpretări ale unor melodii celebre Bridge over troubled water, Proud Mary, melodie bayou de pe Mississipi, unde a copilărit. 

Și apoi l-am ascultat interpretând extraordinarele gospeluri în care și-a cultivat vocea în copilărie. 

Formidabilă era și atmosfera  pe scenele din turneu, nebunia fetelor fane ale lui Elvis. Nu cred că se mai petrec acum scene cu artiști adorați cum erau prin anii 60-70.

Oricum am retrăit nostalgia acelor vremi, când Elvis era Rege! Iar eu un tânăr de douzeci și ceva de ani.

Blue Moon de Lee Child

Blue Moon este cel mai recent roman al lui Lee Child, apărut luna trecută. Este romanul aventurilor lui Jack Reacher #24.

Personajul inventat de Lee Child are un mare succes, Ken Folett, alt autor englez declară că Reacher este noul James Bond. Din acest motiv s-au realizat deja două filme.

Acest roman al cărui nume nu mi-a clar s-a putea intitula Îngerul Exterminator. De de? Pentru că asta ar fi conținutul romanului.

Reacher este ca de obicei pe drum într-un autobuz.

Reacher observă cu unui om adormit, în vârstă îi ieșea un plic care se pare că conținea o sumă importantă de bani. Acest plic atrage atenția unui tânăr cu aer de delicvent. Coboară toți din autobuz și tânărul îl urmărește pe bătrân, dar Recher este în apropiere și atunci când acesta încearcă să-l jefuiască Reacher îi dă un brânci care-l aruncă pe caldarâm. Domnul în vârstă se numea Aron Shevick și tocmai își vânduse un automobil vechi de colecție. Sumă îi trebuia lui Aron pentru că fiica lui Meg care era bolnavă de cancer și când începe să se trateze află că nu are acoperire din asigurarea medicală, pentru că firma unde lucre, un startup de informatică dăduse faliment și nu plătise asigurări. Reacher promite să rezolve problema.

Orașul în care trăia Shevick era împărțit în două părți de interlopi, vestul era al ucrainienilor, iar estul al albanezilor.

Între cele două bande apar niște probleme, Gregory, șeful ucrainienilor îi spune lui Dino, șeful albanezilor că are niște surse în poliție și i-a revelat niște informatori din propria sa bandă și doi de la albanezi. De fapt ucrainienii voiau să intre pe teritoriul albanezilor.

Reacher află de la Shevick că trebuie să plătească ultima rată la albanezul cămătar de la care făcea rost de bani pentru tratamentul fiicei lor Meg.

Reacher se oferă să se ducă el în locul lui la cămătar. De fapt acesta fusese eliminat și în locul lui apăruse un cămătar ucrainian. Ucrainienii spre deosebire de albanezi erau mai deschiși la culoare, blond șaten, purtau cămașă albă, costum negru, aveau cravată neagră de mătase și conduceau limuzine Lincoln Town Car. Reacher se duce la  cămătarul ucrainian să plătească datoria, dar acesta nu știa care era suma și îi dă mai puțin și obține un nou împrumut ca Aron Shevick. Cămătărul îi face o poză, iar afară doi gangseri ucrainieni vor să meargă la Shevick să-i vadă casa și familia.  Reacher îi duce în afara orașului îi lovește rău pe ambii și mașina se zdrobește de un gard și cei doi gangsteri își dau duhul.

Gregory crede că albanezii au început represalii și omoară și ei doi gangsteri albanezi. Și așa începe războiul între cele două bande, care pe deasupra așteptau sosirea unui comisar nou de poliție care nu putea fi corupt.

Reacher află că de fapt banda de ucrainieni era angajată de Moscova să producă fake news pentru consumatorii americani și aceștia îl angajează pe conaționalul lor falimentarul Max Trulenko să facă răspândire pe internet al știrilor demobilizatoare.

Reacher se decide să extermine cele două bande să dea de Trulenko și să recupereze banii pentru familia Shevick.

Pentru această întreprindere este ajutată de Abby, o chelneriță care-i devine și iubită și de niște foști militari care erau acum cântăreți la un bar.

Exterminarea albanezilor este facilitată de faptul că Dino este împușcat de Tugmir, adjunctul lui care dorea să-i ia locul. Execuția este auzită de ceilalți și începe un schimb de focuri fratricid. Ultimii supraviețuitori sunt terminați de Reacher.

Gregory era foarte speriat de întorsătura lucrurilor și crede că în contra lor apăruse acest necunoscut, care era omul mafiei ruse care dorea să-i scoată din afacere.

Reacher printr-o șmecherie reușește să-l anihileaze pe Gregory și îl ia prizonier pe Danilo, adjunctul lui. Ceilalți sunt executați de Reacher și echipa lui. De la Danilo află unde era centrul informatic al lui Trulenko.

Reacher și ai lui pătrund în turnul unde se afla Trulenko. Reușesc să anihileze paznicii și îl capturează pe Trulenko. Îl pune să șteargă toate saiturile porno și apoi să mute banii lui și ai lui Gregory în contul lui Aron Shevick. 

Shevick aproape că face atac de cord când vede cât are în cont. Reacher îi spune să dea bani celor care pot fi în situația lor cu problemele medicale ale fiicei Meg, sau să dae bani și avocaților care voiau să-l ajute să obțină banii de la falimentul Trulenko. 

Și așa Reacher ia un autobuz în care cineva lăsase un Washington Post în care se povestea cum orașul de unde pleca Reacher fusese curațat de bandele de gangsteri. 

Roman dur de acțiune, cumsunt toate romanele lui Lee Child. 

Acum încep să citesc și câteva cărți de istorie și de idei.