Un serial și un roman

Astăzi vă propun un serial de televiziune englezesc Baptiste și House Divided un roman de acțiune de Jack Mars, citit după voluminosul tratat de istorie despe pacea de la Paris din 1919.

Baptiste

Baptiste este un serial în 6 episoade realizat de BBC.

Este un serial polțist care se petrece mai tot timpul la Amsterdam, este vorba de traficul de ființe umane în vederea prostituției organizat de o bandă de români.

În serial se vorbește englezește, dar și olandeză, doar este Amsterdam și românește, adică traficanții. Aceștia sunt extrem de violenți și nu se feresc să-și ucidă adversarii. Banda poartă numele de Brigada Serbilu. M-a cam amuzat chestia, probabil că numele era de fapt Sârbilor.

Personajul principal este bătrânul polițist francez Baptiste (interpretat excelent de Tcheky Karyo) specializat în găsirea de persoane. Este solicitat de vechea lui prietenă și fostă iubită Martha, șefă în poliția din Amsterdam s-o ajute să o găsească pe Nathalie, o tânără nepoată a unui englez Edward Stratton.

În acțiunea lui Baptiste este ajutat și de o englezoaică Genieveve, interpretată de frumosa actriță Jessica Raine, pe care am mai văzut-o în alt serial, de la Interpol care vrea să distrugă banda Serbilu.

Martha are un fiu pe Niels și el polițist, despre care Baptiste află că este fiul lui natural.

Mai apare și o brunetă Kim Vogel, care ajuta fetele ajunse pe mâna traficanților, dar se dovedește că de fapt este transexual, un fost traficant român Zerincu.

Nathalie se ascunde de banda violentă Serbilu, unde cel mai activ și periculos este Constantin (Alec Secăreanu, un brunet cu față de mafiot!).

Nathalie a furat 1 milion de Euro și i-a ascuns pe terenul tatălui iubitului mort, căruia îi dăruise un fiu, fermier olandez de lalele.

Banii aflați într-o geantă sunt descoperiți de acest fermier, dar îi sunt furați de un dentist din același sat. Banii trec dintr-o mână în alta, până sunt recuperați de Baptiste. Acesta dă de Nathalie care este o poloneză, care îi fusese amantă lui Edward. nathalie se îneacă încercând să scape de banada Serbilu. Și familia lui Edward este omorâtă de criminalii români. Baptiste începe să aibă bănuieli că Martha ar fi în legătură cu Serbilu. 

De fapt cel care era trădătorul este altcineva și la un moment dat toți devin suspecți.

În final Constantin este ucis de killerii bandei Serbilu pentru că se pregătea să dea totul pe față la poliție.

Fetele răpite de gansterii români sunt eliberate și totul se termină în coadă de pește, sora lui Nathalie nu mai este găsită și viața continuă la fel în cartierul cu felinar roșu în Amsterdam.

Un spectator al serialului era foarte afectat că răii sunt români și înjură pe realizatori, evident agramat!

House divided de Jack Mars

Mars este un autor de romane de acțiune de tipul care sunt populare acum, cu teroriști arabi, ISIS, Al Queda, etc.

Este al 7 roman din seria Luke Stone. Acesta este un super-erou. Este șeful unei echipe Special Rescue Team, care se ocupă de acțiuni speciale. 

Romanul se petrece la Casa Albă și în Africa.

Susan este noua doamnă președinte a SUA, vezi încă wishful thinking cu Hillary. Ea este divorțată și a fost salvată în romane anterioare din acțiuni teroriste de către Stone și așa devine amanta acestuia, lucru necunoscut publicului. 

La Sharm El Sheik în Egipt un avion cu Sir Denis, un foarte bogat englez, patron de hoteluri și un congressman american popular este doborât de teroriști. 

SUA se pregătește să riposteze, dar află că teroriștii pregătesc un atac împotriva SUA. 

Pirații nigerieni capturează o armă care trebuia să ajungă în mâinile Al Queda. Aceștia o vând celor de la Boko Haram, facțiunea ISIS din Nigeria, o bandă extrem de violentă. Aceștia la rândul lor vor să o vândă lui Al Queda.

Arma se dovedește a fi o armă dezvoltată de sovietici în anii 80 care poate provoca cutremure ce pot declanșa valuri tsunami uriașe. Arma mai conține și o bombă atomic de protecție în cazul unei temtative de capturare a armei.

Pentru a captura arma Luke Stone este trimis în Africa în Republica Niger lângă zona unde acționează Boko Haram.

Luke este însoțit de Ed un alt fost expert din forțele speciale, Trudy, expertă în comunicații și Newsam un fost hacker angajat la NSA. 

În Niger ei sunt acompaniați de Dunn, un fost SEAL, care se ocupa cu omorât criminalii din Boko Haram. Împotriva deciziei Casei Albe Luke, Ed și Dunn pornesc în pădurea Simbisa unde eliberează un grup de 100 de fete răpite de Boko Haram. Luke îl are inamic pe un general dobitoc, Loomis, responsabil cu forțele speciale. Cu această ocazie află unde se află arma și ajung la locul de întâlnire între Boko Haram și Al Queda. Aici însă seful Al Queda care cumpărase militarii din Chad nu respectă înțelegerea, îl ucid pe seful Boo Haram și au pe gratis arma sovietică.

Dementul de Loomis vrea să distrugă arma prin bombardare, indiferent că ar declanșa o explozie nucleară într-o țară prietenă, Spania, unde se află cam un milion jumătate de locuitori și turiști. Loomis încearcă cu ajutorul Congresului chiar să o pună pe președintă în situația de a fi scoasă de la comandă.

Luke, Ed și Dunn ajung în Canare, unde dementul de la Al Queda plănuia să folosească arma pentru a provoca un vulcan care să provoace uriașul tsunami care să inunde pe zeci de kilometri coasta de est a SUA cu NewYork în principal. 

Echipa lui Luke ajunge în zonă și  Ed, un gigant deviază direcția de acțiune a armei și la New York ajunge un tsunami mititel. Așa că tentativa lui Loomis este dejucată ca și a teroriștilor.

Lumea este din nou salvată, teroriștii uciși de o dronă chinezească cumpărată la chilipir de întreprizătorul Newsam.

Totul e bine în finalul acestor  romane de acțiune!

Dirijorul Mihnea Ignat la Filarmonica Pitești

Da, pentru că evenimentul important a fost că tânărul dirijor Mihnea Ignat a fost invitat în această seară să dirijeze Filarmonica Pitești. Și a stabilit un program foarte bun.

Concertul a debutat cu Uvertura Egmont a lui Beetoven. Această piesă muzicală este legată de piesa Egmont a lui Goethe. Eu am avut o memorie a acestei piese ascultată pe vremuri la microfon cu Mihai Popescu în rolul tragic al lui Egmont. Dar Beethoven este cel care l-a nemurit pe Egmont. Pentru că acestă piesă muzicală este foarte des cântată în deschiderea concertelor. 

Orchestra

Piesa lui Beethoven este solemn funebră, iar dirijorul Mihnea Ignat mi-a spus că melodia de bază este o sarabandă, care amintește de ducele de Alba, trimis de regele Spaniei să-l omoare pe contele Egmont. 

Această melodia a fost imnul revoluționarilor maghiari din 1956, pentru că Egmont ca și Beethoven luptau pentru libertate.

Mie îmi place foarte mult pentru ritmul ei care îmi amintește și de Simfonia a V-a.

Miruna Vidican și orchestra

A urmat apoi Piesă de concert pentru harpă și orchestră de Gabriel Pierne, compozitor francez impresionist. Haridica a fost solista la harpă. Interpretarea ei a trezit aplauze și genereoasă ne-a oferit și un bis. 

În parte a doua a concertului am audiat Simfonia a doua Malorossia - Mica Rusie aparținând genialului compozitor Ceaikovski. Are izvor de inspirație și muzica folclorică a Ucrainei, pe care am detectat-o de abia în ultima parte a simfoniei. Interpretarea orchestrei Filarmonicii Pitești condusă de Mihnea Ignat a stârnit vii aplauze.  

Cu Mihnea Ignat și Miruna Vidican

A fost o seară muzicală foarte reușită!

Făuritorii păcii - Paris 1919 Six Months That Changed the World de Margaret MacMillan

Cartea cu titlul de mai sus, tradusă în românește cu titlul cam incomplet Făuritorii păcii este o carte a prestigioasei istorice de origine britanico-canadiană, Margaret MacMillan.

Este o specialistă a Primului Război Mondial, am mai citit o carte scrisă de ea, privind preliminariile Primului Război Mondial. 

Cartea analizează negocierile de la Paris din iarna vara lui 1919 care au determinat condițiile de pace pe care trebuia să le îndeplinească Germania învinsă.

Cei mai porniți erau francezii, conduși de Primul Ministru Clemenceau, vecinii direcți ai Germniei la est. Franța își recuperase teritoriile pierdute după Războiul Franco Prusac din 1871, Alsacia și Lorena.

Ei însă voiau o frontieră mai sigură pe Rin, adică ar fi vrut Saar și Renania pe care le ocupaseră militar.

Cele Patru Mari puteri care au decis pacea au fost Franța, cum am spus, Marea Britanie, reprezentată de Primul Ministru David Lloyd George, Statele Unite, reprezentate de Președintele Woodrow Wilson și Italia, prin premierul Orlando.

Președintele Wilson formulase cele 14 puncte privind pacea de la sfârșitul războiului, în care cel mai important punct a fost autodeterminarea popoarelor, baza reunificării teritoriilor românești și formarea României Mari. Margaret MacMillan, care este strănepoata lui Lloyd George, însă are un punct de vdere ușor diferit față de ce credem noi despre aceste evenimente.

În primul rând România a avut o șansă extraordinară, vecinii erau țări învinse precum Bulgaria, de la care am recuperat Cadrilaterul. Vorbă să fie, păcat că Regele Carol I nu a putut obține la Pacea de la Berlin din 1878 întreaga Dobrogea întreagă, din cauza intereselor Prusiei care voia un prinț german pe tronul Bulgariei. Anexarea Cadrilaterului în 1913 ne-a creat un dușman care ne admira pâna atunci, și oricum l-am pierdut în 1940.

Mult mai mare noroc am avut la vest, unde Ungaria învinsă s-a pomenit și cu revoluția bolșevică a lui Bela Kun și așa Clemenceau și aliații au acceptat frontiera de vest negociată în 1916 de Brătianu. Clemenceau mârâia puternic pentru Pacea de la Buftea din mai 1918, neratificată, dar o privea ca o trădare.

Pentru că noi vorbim de Unirea Transilvaniei la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918.  Frontiera era însă pe teritorii ungurești, la vest de Munții Apuseni pe aliniamentul Satu Mare, Oradea, Arad și includea și Banatul pentru care ne-am certat cu Pașici, Primul Ministru al Serbiei. Până la urmă am obținut cea mai mare parte, dar Voivodina-Banatul sârbesc a fost cedată Serbiei de Take Ionescu.

În est alt mare noroc, Rusia învinsă și bolșevizată și Unirea cu Basarabia, realizată pe vremea armistițiului cu Puterile Centrale nu a trezit nicio problemă. Este însă teritoriul pierdut în 1940 și apoi și în 1944, împreună cu Bucovina de Nord la agresorul hulpav sovietic. Din România Mare din 1918 lipsește acum chiar partea de est, pentru că, din păcate basarabenii sunt nehotărâți. 

Doamna MacMillan o prezintă și pe Regina Maria  a României, englezoaica nepoată a Reginei Victoria, fascinantă, dar cam curvă, care i-a cucerit pe aliați, voia jumate din Ungaria în opinia istoricei. 

Cam asta este părerea anglo-saxonă despre România Mare. Totdeauna se uită că Regatul maghiar avea trei componente, Ungaria propriuzisă, care includea și Slovacia, Poszony – Bratislava, fostă capitală a Ungariei, și două provincii autonome, Regatul Croației și Principatul Transilvaniei. De fapt Transilvania a existat ca principat autonom cu același statut ca Principatele Romîne în secolele XVI-XVII, deci nu erau chiar Ungaria. 

Revenind la condițiile păcii și trasarea hotarelor atunci, niciunul din noile state, cele precum România nu mai au  aceleași granițe.

Marea putere Italia, a acaparat Tirolul de Sud austriac, care-l deține și azi, a luat teritorii din malul estic al Adriaticii până la orașul Fiume (Rijeka de azi) declarat oraș liber, precum Danzigul Gdanskul de azi. Fiume era portul patriei noastre?! în cartea de citire a unui unchi de pe vremea Austro-Ungariei.

Poetul Gabriele D'Annunzio chiar a ocupat Fiume, vreme de câteva luni, dar a trebuit să-l părăsească. Fiume, prin statut era în administrarea iugoslavă. Italia mai deținea și câteva enclave pe malul Dalamației. Dintr-o dată, principalul inamic al Italiei a devenit noul stat iugoslav. Toate aceste teritorii au fost pierdute la Tito în 1945, care a anexat toate teritoriile dalmate, Peninsula Istria, coasta slovenă până la Trieste, care a avut statut de oraș liber după 1945. 

Iugoslavia a dispărut în anii 90, azi în locul acestei țări, au apărut 7 noi, Serbia, care a pierdut tot inclusiv Kosovo, azi independent, Macedonia de Nord, după disputa cu Grecia, Muntenegru, Bosnia-Herțegovina, Croația și Slovenia. Asta arată că degeaba împarți o limbă comună, dacă tradiția este diferită, macedonenii, muntenegrenii, sârbii ortodocși au stat sub otomani, bosniacii, cu o majoritate musulmană, dar și cu sârbi și croați.  

Norocul nostru este că toți am simțit românește în perioada nașterii naționalimului și că ardelenii români au fost foarte rău tratați și diprețuiți de unguri.

Polonia avea o problemă și mai complicată de frontiere, polonezii conduși de Pilsudski doreau reînvierea Poloniei istorice. Aceasta cuprindea Galiția cu Lwow, Polonia Mică cu Krakovia, orașul Vilno, viitorul Vilnius, cu care avea dispute cu Lituania cu care făcuseră un singur stat în Evul Mediu, apoi Bielorusia. Polonia își dorea și ieșirea la  mare și așa a primit Danzig și coridorul polonez din Germania, despărțind Prusia de restul Germaniei. A purtat războaie cu Ukraina vremelnic independentă și mai ales cu Rusia bolșevică pe care a învins-o pe Vistula, în apropiere de Varșovia, ultima țară europeană care a învins pe ruși! Dar a venit Stalin și a retrasat frontierele de azi ale Poloniei. Polonia a fost mutată la vest în teritorii germane. A pierdut Bielorusia și Ukraina de Vest, dar a primit Danzig-Gdansk, Pomerania de Vest, cu Stettin-Sczecin, Silezia cu Breslau-Wroclaw. Nemții au fost alungați pe teritoriul Germaniai de Vest.

În Gdansk s-au mutat polonezii bieloruși, în Wroclaw s-au mutat cei din Lwow, după cum am constatat și eu anul trecut.

Așa a dispărut Prusia, legănul statului german modern, acum în Polonia un pic și mai ales enclava rusă a Kalinigradului, fostul Koenigsberg.

Cehia s-a unit cu Slovacia și au devenitt Cehoslovacia, noul stat central-european. Pentru că s-a dorit conservarea regatului ceh medieval, noul stat a inclus și regiunea sudetă cu 3 milioane de germani și în sud cu ceva unguri, ukrainieni și români, în Transkarpatia, anexată de Stalin în 1945. Sudeții au fost motivul pentru care Hitler a dezmembrat Cehoslovacia  în 1938. În 1945 germanii au fost alungați, ca și germanii din Iugoslavia și Ungaria. Au rămas doar nemții din România, care au emigrat siliți de comunism în Germania.

După 1990 s-a produs și aici despărțirea de catifea, azi există Cehia și Slovacia, două state.

Bulgaria a pierdut Tracia de Vest la Grecia și Cadrilaterul la România.

Venizelos era cel mai simpatizat lider din țările mici. A întreprins aventura în Asia Mică la Smyrna, au venit și italienii dornici să mai înhațe ceva dar au luat o bătaie cruntă de la turcii lui Ataturk, cu care s-a semnat abia în 1923 Tratatul de la Lausanne, și Turcia are granițele de atunci, inclusiv pe kurzii din est. 

Dar hotărârile Marilor Puteri au lăsat cele mai importante repercusiuni în Asia. 

În Orientul Mijlociu, declarația Balfour, determinată de liderul sionist Weizmann, care a admis căminul evreilor Palestina, urmând a coabita cu arabii de acolo. Așa s-a născut statul Israel, puternicul stat al evreilor, pe locurile sfinte, de unde a pornit diaspora evreiască din secolul I, alungați de romani. 

Apoi cei doi Sykes și Picot au împărțit zona arabă în cea franceză cu mandat în Liban și Siri, iar englezii în Irak, Transiordania și Sudul Arabiei. Problemele de acolo de azi sunt moștenirea colonialismelor britanico-framceze. 

O altă moștenire cu mari repercusiuni a fost China. Marile Puteri au admis  doleanțele japoneze privind Shantung peninsula ocupată anterior de Germania, în apropiere de Peking. Această nedreptate flagrantă a determinat pe chinezii care erau pro-ccidentali să vireze spre bolșevism!

Pacea de la Versailles nu a reușit să oprească revanșa germană, a apărut Hitler și a declanșat nimicitorul Al Doilea Război Mondial. 

Acestă carte este tradusă în românește, precum se observă din titlu. Eu am găsit pe internet versiunea originală și am citit-o astfel pe e-pub. 

Theo Wolters la Filarmonica Pitești

În această seară am avut din nou plăcerea să-l avem în mijlocul nostru pe simpaticul dirijor olandez Theo Wolters. 

Și ca de obicei programul a fost deosebit.

Concertul a debutat cu Concertul pentru pian și orchestră în do minor nr. 24, KV 491 de Mozart. Solista acestui concert a fost tânăra  pianistă Monica Florescu. Concertul lui Mozart scris prin 1785/86 și a fost admirat pentru compoziția lui de către Beethoven și Brahms.

Monica Florescu, Theo Wolters și orchestra Filarmonicii Pitești

Interpretarea Monicăi Florescu a fost cuceritoare și ne-a oferit și un bis cu o Nocturnă de Chopin.

În primul rând al sălii se află un domn în vârstă foarte elegant îmbrăcat cu un sacou vânătoresc bavarez, care este obscen de scump și care o încuraja pe solistă. Am aflat la pauză că este tatăl Monicăi Florescu, un distins avocat. M-am bucurat pentru că de departe de la balcon îmi părea a fi unul din dezagreabilii jurnaliști locali, care se gudură pe lângă putere.

În partea a două a concertului am audiat Simfonia  în re  minor de Cesar Franck.

Este o compoziție complicată, romantică și sumbră chiar în prima parte, care apoi să fie mult mai luminoasă spre finalul care mi-a părut extrem de cunoscut.

Simfonia scrisă de belgo francezul Franck a fost rău primită în epocă anii 1880. De ce? Pentru că simfonia era apanaj german și în Franța post Războiul franco-prusac din 1871 domina un antigermanism vehement. 

Theo Wolters a condus cu fermitate și siguranță orchestra Filarmonicii Pitești și a rezultat un spectacol foarte reușit.

Theo Wolters, Monica Florescu și cu mine

Concert de 8 Martie

În această seară dirijorul Octav Calleya ne-a oferit un frumos program dedicat Zilei Femeii de 8 Martie și celor prezenți nu le-a părut rău.

Maestrul Calleya, oltean la origine, dar stabilit în Spania din 1973 revine cu plăcere în România. Și de astă dată însoțit de o dirijoare spaniolă, Marilo Carrillo Sedeno, dar și cu soprana piteșteancă Magda Oțelea.

Și am ascultat un program frumos și plăcut având în centru femeia. 

Pe post de prezentator a fost dirijorul Octav Calleya.

Octav Calleya

Concertul s-a deschis cu Ave Maria având solistă pe Magda Oțelea și dirijoarea orchestrei pe Marilo Carillo.

Marilo Carillo Sedeno

Au urmat apoi doalleauă uverturi, Cosi fan tute de Mozaert și Fidelio de Beethoven având la pupitru pe Calleya.

Maestrul uverturilor Rossini a fost prezent cu Italianca în Alger dirijată de Moarilo. Ea a dirijat și aria din Les Filles de Cadix a lui Delibes interpretată de Magda Oțelea.

În finalul primei părți am audiat uvertura la Nevestele vesele din Windsor de Otto Nicolai dirijată de Calleya.

Calleya, Marilo., eu și Magda

A urmat în partea a doua cantata Mama de Ioan Dobrinescu pe versuri de Ana Blandiana și interpretată de Oțelea având ca dirijor pe Calleya.

Același dirijor a mai comdus orchestra Filarmonicii Pitești cu valsul lui Strauss Vin, femei și cântec.

Apoi Marillo a dirijat Amorul vrăjitor de De Falla, o arie din Sylvia de Kalman intepretată de Oțelea și în final selecțiuni din Carmen de Bizet. 

A fost un spectacol frumos și plăcut. 

The Widow - Văduva un serial englezesc cu Kate Beckinsale

Am văzut un nou film difuzat de Amazon, realizat de englezi, cu o actriță engleză frumosă și inteligentă, Kate Beckinsale a studiat la Oxford,e franceza și rusa.

În acest serial în 8 episoade totul nu este ce pare a fi. Mai mult constatăm că britanicii și americanii sunt dedicați misionari, mai sunt și iezuiții francezi. Așa că ei sunt furnizorii dedicați pentru alimentarea canibalilor.

Ce m-a deranjat este că filmul se petrece în Congo se vorbește mai mult în engleză, că mașinile aveau volanul pe dreapta ceea ce arată că filmul a fost făcut în Africa de Sud unde se circulă ca în Marea Britanie. 

Filmul se petrece în primul rând în unul din cele mai periculoase locuri de pe pământ, în Congo.

Este un film despre puterea dragostei.

Georgia (Kate Beckinsale) este disperată, soțul ei Will a dispărut în Congo într-o misiune umanitară în Congo. El ar fi murit într-un accident aviatic, în Congo, dar un jurnalist, Emmanuel descoperă pe Will în compania unui sud african, Pieter Bello, după ce se produsese accidentul.

Disperată, Georgia pleacă în Congo în căutarea soțului. Pentru asta ea se bazează pe congolezul Emmanuel și pe pe Judith Gray, care se ocupă de proiecte umanitare.

De fapt totul se învârte în acest film în jurul coltanului, mineral extrem de prețios în industria IT, în smartfone și lap top, conținând tantal. Acest mineral se găsește în Congo ca și alte minerale extrem de prețioase. 

Ca să-și găsească soțul, Georgia pleacă de la Londra în Congo, la Kinshasa, apoi la Goma și în zona cea mai periculoasă, unde viermuiesc bandiși înarmați, copii care sunt deja soldați în Congo de Est. 

Sunt momente tensionate, Georgia este cât pe aci să fie violată, dar eă îl împușcă pe un bandit, pentru că aflăm că ea este fost căpitan în armata britanică. 

Unii din protagoniști sunt omorâți, precum Emmanuel și alții pentru că este lupta pentru stăpânirea minelor de coltan. 

Și așa Georgia află că prietenii sunt inamici și că soțul ei avea alte planuri după dispariție. 

Georgia salvează totuși pe tânăra Adidja, capturată și transformată în soldat. 

Filmul este incitant, bine  făcut, ca și cele franțuzești, așa că votez cu amicul   newyorkez Valeriu pentru europeni. 

Pe marginea prăpastie - Raportul generalului Antonescu

Ziarul Adevărul a publicat în două volume "Pe Marginea Prăpastiei" raportul generalului Antonescu, elaborat de Președinția Consiliului de Miniștri al României privind rebeliunea legionară.

Este un document interesant asupra uneia din cele mai nefericite perioade ale istoriei moderne a României.

În 6 septembrie 1940 generalul Antonescu preia postul de PrimMInistru al României și totodată și titlul de Conducător al Statului. El îl obligă pe regele Carol al II-lea să abdice, în locul lui devenind rege Mihai, fiul său, cu un rol decorativ până la lovitura de stat din 23 august 1944.

Generalul Antonescu denumește acțiunea sa tot o lovitură de stat.

El asociază guvernării sale pe legionarii conduși de Horia Sima. Considerentul a fost că aceștia nu mai participaseră la guvernare și că au fost supuși repreiunii de către dictatura regală. Acestă acțiunea necugetată a lui Antonescu  a fost făcută în pofida faptului că legionarii, alături de comuniști aveau un trecut plin de crime împotriva reprezentanților legitimi ai României, primii miniștri Duca și Armand Călinescu fuseseră uciși de comandouri legionare. 

Noul stat se numea Statul Național Legionar. Dar legionarii n-au stat pe gânduri și au continuat șirul crimelor politice. Astfel au fost uciși la Jilava demnitari ai statului arestați pentru represiunea împotriva legionarilor, generalul Gavrilă Marinescu, prefectul Bucureștiului, Moruzoff, șeful Siguranței Statului, generalul Argeșeanu, fost prim ministru.

Sunt uciși și profesorul Iorga și economistul Virgil Madgearu, aceasta în lipsa generalului Antonescu plecat la consultări cu Hitler în Germania, 

Cartea, cum am spus are două volume: Generalul Antonescu și Statul Legionar și Generalul Antonescu și Rebeliunea legionară. 

Generalul Antonescu preia puterea în cel mai nefericit moment al istoriei Româniaie. Țara fusese sfârtecată de ultimatumul sovietic, piezând Basarabia și Bucovina de Nord, Cadrilaterul la Bulgaria și Nordul Transilvaniai prin Diktatul de la Viena.

Asocierea cu legionarii a fost catastrofală, ei ținându-se de crime și răzbunări care culminează cu Rebeliunea legionară din 21-24 ianuarie 1941.

Reiese că cei mai activi în represalii au fost comandourile legionare muncitorești conduse de Dumitru Groza, care aveau aceeași esență teroristă ca a comuniștilor.

Legionarii comit crime înpotriva evreilor și a proprietăților acestora, atacă armata și dau foc militarilor și se baricadează în câteva zone ale capitalei. Horia Sima se ascunde ca de obicei și declară predare legionarilor.

Acest raport este redactat în stilul pompos al birocrației epocii. Sunt multe anexe privind acțiuni ale legionarilor și riposta autorităților. 

Unii pot să spune că este un document revizionist care încearcă să- l absolve pe Antonescu de marile erori politice comise. 

După mine Antonescu s-a angrenat în războiul antisovietc, eliberând Basarabia și Bucovina de Nord, dar continuând acțiunile militare pe teritoriul sovietic cu mari pierderi la ocuparea Odesei și culminând cu cel mai mare dezastru militar românesc de la Cotul Donului. 

În schimb Regele Mihai, îl arestează âîn 1944 pe Antonescu schimbă tabăra și eliberează Nordul Transilvaniei de ocupația  hortistă, acest teritoriu rămânând și azi în componența României. 

Istoria i-a dat dreptate Regelui Mihai. Iată că din păcate Bsarabia, eliberată de Antonescu  se zbate și azi în căutarea identității românești.