marți, 10 iulie 2018

Cărţi citite în Grecia - Occidentul O interpretare istorică de Lucian Boia

Şi pentru că din lecturile mele nu lipsesc cărţile istorice am luat tot de la biblioteca judeţeană volumul 
Occidentul O interpretare istorică de Lucian Boia. 
Cartea a fost scrisă în franceză şi a fost tradusă în româneşte şi publicată în seria Lucian Boia la Humanitas.

Boia scrie monografii scurte privind subiecte istorice având în jur de 200 de pagini.
Este o carte aş spune ad usum delphini adică explicând subiectul pe un tot colocvial un subiect în aparenţă complicat.

Boia face istoria Occidentului, de fapt a capitalismului. 
Cum a apărut în sud pe ruinele imperiul Roman de Apus, mult mai prosper fiind o perioadă Imperiul Roman de Răsărit.

Important pentru conturarea Occidentului care este de fapt Europa Occidentală a fost creştinismul, sinteza cu spiritul Imperiului Roman şi cu avântul germanic din Nordul Europei. Din această sinteză s-a dezvoltat capitalismul care a înflorit la început în jurul Mării Mediterane, care s-a mutat ulterior în Nord Vest unde spaţiile erau mai mari, agricultura putea să se facă pe spaţii mai mari şi avântul explorator al Occidentului care a descoperit drumul în jurul Africii spre India, apoi Columb care descoperă America, convins că a ajuns în Asia şi spiritul comercial al Ţărilor de Jos, urmând Revoluţia Industrială engleză.

Toate astea au configurat Occidentul. În definirea geografica a Occidentului a apărut şi terminologia Europa Centrală ce cuprindea Imperiul German format din Germania şi posesiunile Austriei, inclusiv Regatul Maghiar şi Polonia. 

Partea de Est Sud Est a rămas sub influenţa ortodoxiei şi apoi a cuceririlor otomane în Balcani şi apariţia Ţaratului Rusiei care au suferit o întârziere faţă de Occident. 

Această zonă a fost atrasă de modelul superior al Occidentului european prin Petru cel Mare în Rusia şi ulterior în secolul XIX în Balcani şi la gurile Dunării, când fostele posesiuni otomane şi-au câştigat independenţa şi au optat precum România pentru modelul occidental. 

S-a văzut în dezvoltarea istorică că modelul Occidentului nu este aplicabil peste tot, nici în fostele colonii din Africa, sau în Orientul Mijlociu.

În Extremul Orient doar Japonia a fost capabilă să asimileze acest model având o dezvoltare istorică similară.
Azi China are un model propriu care îmbină modele economice occidentale cu tradiţii totalitare chineze.
Şi India a adoptat un sistem occidental politic, dar tot aşa sunt puternice tradiţii locale.

Locul unde a reuşit cel mai bine Occidentul este în Statele Unite ale Americii, care păstrează puternice tradiţii privind religia creştină.


O carte interesantă de citit în vacanţă.

Cărţi citite în Grecia - Femei de Mihal Sebastian

Acest roman, nuvelă am descoperit-o citind Zen al lui Mircea Cărtărescu, care comentează carte lui Sebastian.

Am căutat-o pe internet la mare şi am descărcat-o sub forma pdf pe Google Drive şi am citit-o.
Este prima carte a lui Mihail Sebastian scrisă la numai 25 de ani.

Este un roman de dragoste scris în maniera epocii, Camil Petrescu, Holban, etc.
Are mai multe părţi care au ca personaj comun pe Ştefan Valeriu, tânăr student român la Medicină la Paris.

Prima parte a acestui roman se numeşte  Renee, Marthe, Odette, prefigurează într-un fel piesa de mai târziu Jocul de-a vacanţa.

Ştefan se află la o pensiune pe lângă un lac, presupun că lacul Annecy, după datele geografice, pe unde am fost şi eu.

Aici Ştefan cucereşte două femei măritate. Marthe este cu fiul, iar Renee cu soţul, colonist în Tunisia.
Pe Marthe o cucereşte folosindu-se tânărul ei fiu.

Soţul lui Renne filmează tot timpul şi Stefan observă cu groază că sunt scene în care este mereu împreună cu Renee care pare îndrăgostită de el, iar soţul nu observă, sau se preface.

Ultima cucerirea este tânăra de 18 ani Odette, care şi dispare după noaptea de dragoste.

Următoarea parte se intitulează Emilia.

Aici Ştefan Valeriu se află la Paris şi o cucereşte pe Mado şi se folosesc de camera lui Emilie, prietena ei, o tânără urâtă şi butucănoasă.

Valeriu îl întâlneşte pe Irimia C. Irimia, fiu de ţărani din Ialomiţa, care urmează cu Ştefan Liceul Sava din Bucureşti. Irimia este acum la Paris pentru studii de drept. Cei doi amici flanează prin Paris şi prin intermediul lui Ştefan şi al lui Mado, Irimia o cunoaşte pe Emilie. Se hotărăşte să se însoare cu ea pentru că era fecioară şi în mintea lui de ţăran tradiţional ştie că asta îl obligă buna cuviinţă.

Din nefericire la naştere Emilie moare după complicaţii supravieţuind doar fiica celor doi.

A treia parte se intitulează Maria şi se desfăşoară sub forma unei confesiuni a acesteia adresate lui Ştefan după cum se subînţelege. Maria are o poveste de dragoste cu Andrei, tânăr bogat şi uşuratic, care o părăseşte la un moment dat pentru o actriţă de cabaret. Se reîntoarce la ea spăşit şi se căsătoresc şi candidează la un post de parlamentar la Turda. Nu este clar dacă Maria are şi ea un poveste de amor cu Ştefan. 

Ultima parte se numeşte Arabela.

Ştefan Valeriu este acum medic în România şi ocupând un post guvernamental pleacă la Paris la o conferinţă. Aici o cunoaşte pe artista de circ Arabela.
Începe o dragoste furtunoasă. El renunţă la tot pentru Arabela, refuză să se reîntoarcă în România. Acolo este salvat de influenţa prietenului Andrei, eroul povestirii anterioare.
Trăiesc din economiile lui şi se mută într-un cartier de boemi, artişti. Până la urmă formează un cuplu muzical de mare succes. Totul se rupe, când, din curiozitate Ştefan vrea să participe la o partuză şi când Arabela înţelege despre ce este vorba, face scandal.
După o vreme Arabela revede un partener din echipa de circ, care era îndrăgostit de Arabela. Aşa că îl părăseşte pe Ştefan.

Suntem la Geneva şi Ştefan foiletează jurnalele şi urmăreşte dezbaterile furtunoase de la Liga Naţiunilor.

Povestirile au aerul vetust, melodramatic al atmosferei perioadei interbelice, dar sunt după opinia mea extrem de bine scrise vădind mâna unui scriitor deja format.

O recomand amatorilor de literatură română de calitate.


luni, 9 iulie 2018

Bădiliţă la Fundaţia Ilfoveanu

Cristian Bădiliţă este un eminent intelectual, un savant, unul din cei mai subtili patrologi şi interpreţi ai Bibliei.

Ei bine, astăzi Cristian Bădiliţă şi-a revelat o altă latură a personalităţii sale creatoare cea a artistului plastic.
La Galeria Fundaţiei Ilfoveanu patronată de domnul Gheorghe Badea a fost vernisată o expoziţie de tablouri ale lui Bădiliţă inspirate din Evanghelia după Matei. Este şi un omagiu adus martirilor, cei 7 episcopi ortodocşi uniţi cu Roma, biserică distrusă de comunişti, biserică care are meritul de a retrezi sentimentul naţional al românilor. 
Şi este o pictură cu 7 spice a  lui Bădiliţă omagiind acest martiriu. 

Cristian Bădiliţă a ţinut o conferinţă extrem de interesantă privind simbolistica expoziţiei sale. A vorbit despre simbolul peştelui simbol al creştinilor, a creştinilor din catacombe, venind de le numele în greacă a peştelui ihtis Iisus Hristos  Teos  Iios Soter - Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu Mântuitorul. 
Apoi a comentat discursul lui Iuliu Hossu la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 care a proclamat România Mare cu multe înţelesuri creştine şi trimiteri la Evanghelii.

A urmat Marius Oprea care a evocat pe cei 7 episcopi uniţi martiri. 

Expoziţia este foarte interesantă şi merită văzută.
Mai multe poze le veţi găsi pe internet.









Cărţi citite în Grecia - Zen de Mircea Cărtărescu

Am luat de la biblioteca judeţeană volumul Zen al lui Mircea Cărtărescu convins că nu l-am citit. A fost o scăpare de memorie pentru că-l mai citisem în 2013, zen

Mi-am dat seama că nefiind propriu zis o carte ci fiind un jurnal al scriitorului, poţi să uiţi dacă l-ai mai citit. Acum 5 ani l-am citit într-o stare mai mefientă, într-o notă ideologică, deoarece scriitorul era apropiat de Traian Băsescu. Acum l-am citit mai mult pentru literatură. 

Recunosc că i-am citit cele trei jurnale, De ce iubim femeile, Frumoasele străine şi Nostalgia. aceasta din urmă nu m-a prea convins de literatura lui Mircea Cărtărescu.
Ce conţine de fapt jurnalul Zen , din perioada 2004-2010?

În primul rând angoasele create de faptul că după primele volume din romanul Orbitor nu se mai simţea în stare, nu-i mai venea izvorul inspiraţiei pentru ultimul volum al trilogiei. Reuşeşte să-l scrie totuşi în rezidenţa de la Palatul Solitude de lângă Stuttgart. 

Şi volumul conţine multă literatură, în primul rând visele foarte literare. Tot cu literatura au legătură şi opiniile despre diverse cărţi. Îl face praf pe Nabokov cu cursul său de literatură, cam tot îi pute la toţi marii scriitori le găseşte defecte. O spune şi din postura de profesor universitar de literatură. Doar de Kafka este fascinat dar are şi el scăpări, evident!

Dacă este critic cu literatura altora, este paranoic aproape privind opiniile despre literatura sa şi are sensibilităţi hiperbolizate.
În prezent nu are de ce se plânge, pentru că este cel mai tradus scriitor român. A fost analizat de un american specialist în literatură catalană, asta de curând.  

Călătoreşte intens să-i promoveze literatura, dar crede că este un exerciţiu extrem de obositor. Nu prea se bucură de aceste sejururi.
Descrie doar o vizită la muzeul de artă din Bruxelles unde observă multe nuduri, dar niciunul explicit cum  recunoaşte că se exprimă cam licenţios.

Se văicăreşte de starea sănătăţii, nu-i place nimic.
Este îndrăgostit de frumoasa lui soţie Ioana Nicolae, care are şi ea probleme de sănătate, îşi adoră fiul Gabriel şi scrie pagini foarte frumoase despre el.

Se plânge de lipsa banilor, dar îşi cumpără o maşină nouă şi îşi face o vilă în Băneasa.

Şi recunoaşte totuşi că prietenii l-au acuzat că este suporterul unui dictator(TB!), însă ignoră în jurnal politica şi bine face. A scris pentru Jurnalul Naţional şi Evenimentul Zilei şi articole politice, care i-au suplimentat veniturile, dar observă cum presa pe hârtie este în curs de prăbuşire în favoarea celei electronice. 

Şi pentru mine momentul 2013 a fost foarte important, am găsit acolo un roman de Lee Child şi am reuşit datorită unui prieten să le citesc apoi pe toate pe suport electronic, acum pe tabletă!

De fapt şi Mircea Cărtărescu şi-a cumpărat prin 2009 un iPhone pe care citeşte cărţi în format electronic.

Aştept să citesc şi ultimul său jurnal 2011-2017 Mircea Cărtărescu, Un om care scrie. Jurnal, 2011–2017 recomandat de editura Humanitas. Am citit un fragment şi seamănă cu Zen!


Cărţi citite în Grecia - Traitor de Jonthan de Shalit

Acesta este un roman de spionaj scris de un demnitar din conducerea Mossad, deci un autor care are expertiza afacerilor de spionaj. A fost tradus în engleză din ivrit. 
L-am citit pe tabletă venind spre Grecia.

Personajul care comite trădarea este un tânăr israelian aflat la Roma în 1983. El se prezintă la Ambasada SUA şi cere să discute cu un agent CIA. Îi declară acestuia că doreşte să devină spion pentru  America. Întâmplarea face ca agentul să fie şi spion sovietic, sau mai bine zis spion manipulat de un est german. Aşa israelianul ajunge fără să vrea spion în favoarea est germanilor sau mai bine zis al sovieticilor. 

Acţiunea se mută după 30 de ani în 2013. O doamnă foarte în vârstă se confesează unui preot din Dresda despre Cobra un spion manipulat de este germani care însă chiar înainte de Căderea  Zidului tot ce era legat de acest spion a fost luat din arhiva STASI din Dresda de către sovietici, iar manipulatorul este german este ucis ulterior într-un accident dubios. Doamna ştia că acest spion este israelian. Preotul anuntă spionajul german care alertează Mossad. De afacere află doar preşedintele Israelului, care-l pune pe un fost şef Mossad să rezolve afacerea. Se pare că spionul ajunsese într-un post foarte înalt în administraţia Israelului. Încep cercetările şi israelienii află de o poveste de amor a unui emigrant rus israelian, sculptor cu o doamnă din Rusia. ea de fapt însoţea pe un profesor de istorie la Brown University, care de fapt era agent FSB. O spioană israeliană care ar fi întruchipat pe fiica sculptorului o vizitează pe această doamnă. aflată la Dimitrovgrad. În paranteză este oraşul sovietic vizitat de mine în 1977, unde se află un  important institut de cercetări nucleare. Doamna  se confesează despre aceste vizite şi îi spune că profesorul ar fi fost de origine sud africană. Este un fel de revanşă pentru că fusese depistată cu această legătură interzisă şi trimisă în provincie ca pedeapsă. Cu ajutorul serviciilor secrete americane reuşesc să-l identifice pe profesorul american, spion rus, profesor la Brown University. Ulterior doamna este anchetată de un căpitan venit de la Moscova şi torturată ca să spună tot adevărul despre afacere. Şeful FSB din Dimitrovgrad primeşte ordinul să execute o execute. Dar cum mai sunt oameni de caracter, este îngrijită de mama acestuia, o veterană a războiului de apărarea a patriei şi îi face rost de un paşaport şi o trece graniţa spre Polonia, de unde ajunge în Israel.

Israelienii ajung la concluzia că doi importanţi demnitari israelieni se potrivesc cu portretul spionului, asistentul pentru politică externă al primului ministru şi şeful Shin Bet, contraspionajul israelian. 

Profesorul spion este alertat de ruşi îl convoacă pe israelian de urgenţă la Geneva. Aici el are surpriza neplăcută să afle că a spionat tot timpul pentru ruşi, nu pentru americani, cum îşi dorise. 

După întâlnire israelienii îl abordează pe presupusul spion israelian şi-l anihilează în final. 
În acelaşi timp şeful FSB exultă că a fost identificat doar acest spion, celălalt nu a fost depistat, se pare că acesta era chiar şeful Shin Bet!





Vacanţă în Grecia la Skala Potamia

Ca de obicei, la sfârşitul lunii iunie merg să mă bucur de soare şi mare în Grecia. 
Un prieten mă întreabă de ce m-am oprit acum la Skala Potamia? Adriana dorea, de obicei, să schimbăm locul de vacanţă, dar şi ea a ajuns la concluzia că aici în insula Thassos este locul cel mai potrivit.  

De ce?
Pentru că este cel mai apropiat de România, pentru că apa nu este adâncă, mare este caldă în iunie, peisajul este magnific, suntem pe Golden Beach, plaja care este înconjurată de munţi cu vârfuri golaşe, care dau un aer special locurilor. Mai contează foarte mult şi gazda, coana Anastasia, proprietăreasa pensiunii Nefeli, curată şi primitoare. Dra un argument foarte greu este Sakis, patronul tavernei Korali. Este printre puţinii patroni care este în contact direct cu clienţii şi cu care an devenit prieten. Iar mâncarea este de cea mai bună calitate, stropită cu un vin sec, bun la cană de o juma de litru.
Au grijă ca după masă să fim serviţi la desert cu pepene roşu şi galben şi cu un şot de ouzo din partea casei.
Porţiile sunt pantagruelice, am luat acasă mâncare care era deja prea multă şi se cunoaşte şi la greutate după ce mă întorc acasă. Şi grecii nu cer bacşiş!
Preţurile în Grecia o fac cea mai competitivă în comparaţie cu cele din Italia, Franţa şi chiar şi Spania.

Am plecat spre Grecia pe o vreme nefavorabilă. Miercuri pe 27 iunie polua în Piteşti. Microbuzul care ne-a dus în Bucureşti a mers cu viteză foarte mare, o medie de 140 km/oră!

Am plecat cu autocarul plin, cu 65 de turişti spre Thassos. A mai plouat şi prin Bulgaria, dar la intrarea în Grecia a apărut soarele, după nişte nori groşi şi ameninţători. Când am ajuns la Keramoti, de unde se ia feribotul, tocmai se produsese o rupere de nori şi şoseaua era inundată. 
Astea au fost precipitaţiile, fără ploi pe parcursul sejurului. Am fost norocoşi, a fost soare şi ne-am bronzat, şi doar în ultima noapte a mai plouat puţin.  
 Cu noi în excursie au mai fost două foste colege de serviciu ale Adrianei, Claudia şi Elena. Ele însă au locuit la o altă pensiune. 
Pe parcursul sejurului am stat la plajă la umbreluţele de la Medousa, unde preţul cafe frappeului s-a făcut 7 euro pentru amândoi, el acoperind şi statul pe şezlonguri, la umbră.

Am făcut o excursie la Panagia - Maica Domnului, localitatea aflată în vârful munţilor. Aici am cumpărat uleiul Sotirelis, foarte bun cu care stropim salatele de acasă. Nu am mai găsit magazinul de icoane, se închisese!

Am făcut câteva poze pe care le-am trimis prietenilor şi cu acest prilej  am aflat că amici de ai noştri erau în Grecia pe lângă Skiatos, cu un iaht. Suferiseră de pe urma furtunilor care au traversat Grecia în săptămâna precedentă sosirii noastre. Aşa că ne tot uitam pe la iahturile care opreau în golful de la Golden Beach, dacă nu cumva au ajuns şi ei aici! Nu au ajuns până la noi.  

Programul de plajă a fost intens, aşa că în prima zi am suferit de insolaţie. Oricum ne-am bronzat bine de tot. Am înotat pe marea care nu a avut valuri în sejurul nostru şi am citit la greu, pe hârtie şi pe tableta, pe care mai aflam şi ştiri de acasă. 

În toată perioada am fost ocupat de al 5 d.a. amiaza de fotbalul de la campionatul mondial. Meciurile de la 5 le vedeam la pensiune, la un televizor plat, dar cu ecran mic, di cauza căldurii de afară. Culmea! În cameră era plăcut, aşa că n-am avut nevoie de aer condiţionat.  Aşa că seara mă duceam o cofetărie unde patronul grec este însurat cu o cehoaică şi are bere Pilsner Urquell şi Budweiser la halbă. Astfel mi-am amintit de tinereţea pe plajele autohtone, unde se găsea bere cehoslovacă, est germană şi poloneză, superioară berii noastre.  
 Toate lucrurile plăcute au un sfârşit şi pe 6 iulie am revenit în România, cu inconfortul dormitului pe sponci în autocar.
La Limenas - Thassos City am stat vreo 2 ore cât autocarul a făcut turul insulei să ia turişti. 

Am remarcat după 9 ani că trotuarele reau refăcute şi aranjate şi din banii turiştilor români care abundă în Thassos. La Skala Potamia erau cred că peste 60%, mai erau sârbi, ceva englezi şi germani. M-am convorbit cu nişte basarabeni care erau rezervaţi cu viitorul unirii noastre. Pe plajă am auzit şi ruseşte, probabil ruşi din Basarabia? 

Am revenit cu un microbuz la Piteşti care a mers cu 160 km/oră în medie pe autostradă şi am ajuns la gara Piteşti în mai puţin de oră plecând de la Academia Militară!


Şi aşa s-a sfârşit vacanţa noastră la mare.