marți, 22 august 2017

Chemarea cucului de Robert Galbraith

După atâta lectură în engleză, iată că m-am orientat spre un roman în limba română. Este una din cărţile cumpărate de Adriana şi întâmplarea face că este tot un roman poliţist!

Romanul Chemarea cucului este scrisă de o celebră romancieră engleză J. K. Rowling care scrie scrie acest roman sub pseudonimul Robert Galbraith. Într-un fel mă mir că doamna Rowling publică romanul sub un pseudonim masculin, dat fiind că cea mai celebră romancieră englezoaică de romane poliţiste este Agatha Christie.

Mărturisesc că am mai citit un romanul Moarte subită, scris de această doamnă, autoarea seriei de imens succes Harry Potter.

Aş vrea să spun încă ceva, sunt romancieri pentru care nu contează atmosfera şi peisajul social, caracterele, ci doar acţiunea. Din acest tip i-aş indica pe Lee Child, sau mai tânărul Tom Wood.
Şi romanul mai sus menţionat este în tradiţia victoriană a romanul englez în care observaţia socială este extrem de amănunţită. Şi în acest roman unde majoritatea personajelor sunt din cei privilegiaţii marii metropole londoneze nu lipsesc şi cei normali din clasa mijlocie, sau defavorizaţii.

Personajul principal este Cormoran Strike, un tip la 35 de ani, un gigant cu aer hirsut, care este detectiv particular. El este fiul unei super-groupie, frumoasele însoţitoare ale rockerilor din deceniile 7, 8, unde exemplul este Bebe Buell, mama frumoasei actriţe Liv Tyler.
Cormoran nu poartă numele tatălui un alt rocker celebru (fictiv) Rokeby, ci al mamei. Cormoran renunţă la Oxford şi intră în poliţia militară, face Afganistanul şi pierde laba piciorului într-un atentat. Din acest motiv continuă ca detectiv particular. În ziua când Robin, o tânără frumoasă şi inteligentă vine la biroul lui Strike ca secretară angajată temporar. Strike tocmai se certase definitiv cu iubita sa care-l părăseşte.

Strike primeşte un client pe John Bristow, un avocat la o firmă de succes care îi cere să investigheze moartea prin sinucidere a sorei lui, un fotomodel de imens succes, Lula Landry.
Lula, ca şi John sunt copii adoptaţi de familia Bristow, din gentry-ul londonez. Strike îl cunoscuse şi fusese prieten cu Charlie, fratele mai mare, tot adoptat, în şcoala primară, acest murind însă într-un accident. Acest lucru a declanşat adoptarea micuţei Lula, o mulatră, fiica unei englezoaice şi a unui student african dispărut. 

Lula era de o frumuseţe specială şi ajunsese fotomodel multimilionar. Locuia în cea mai scumpă zona a Londrei într-o casă cu trei etaje, ea la ultimul. La primul etaj stătea un cuplu, el producător de cinema, care dorea să o convingă pe Lula să facă o carieră de actriţă de film. 

Lula se sinucide aruncându-se de la balconul apartamentului, dar soţia producătorului declară poliţiei că ea crede că a fost o crimă pentru că a auzit o ceartă violentă. Poliţia nu ia în considerare această declaraţie, pentru că nu se putea auzi nimic din apartamentul lor de la 1 până la apartamentul de la 3 din cauza izolaţiei fonice. 

Strike care este obligat să locuiască la birou, fiind dat afară de frumoasa lui iubită. Robin, tânăra lui secretară se ataşează de Strike şi îl ajută neprecupeţit să rezolve cazul. 

Romanciera ne plimbă prin zona celebrităţilor  de show business, urmărite obsesiv de paparazzi fotografi care intră în viaţa lor intimă, dar fără de ei aceste vedete nu pot trăi. Apoi ne deplasăm prin lumea bună a aristocraţiei londoneze, dar şi prin zonele celor năpăstuiţi de soartă. 

Strike ajutat de Robin reuşesc să rezolve crima, care este ca de obicei surprinzătoare.

Trebuie să remarc că aceşti scriitori de romane poliţiste, de thriller au o ştiinţă a scrisului care îi face să fie atât de vânduţi şi citiţi. Am observat stilul elegant şi elaborat al lui John Le Carre, probabil la fel sună în englezăşi J. K. Rowling aka Robert Galbraith. 


Mi-a plăcut romanul pentru fresca socială a Londrei contemporane.

duminică, 20 august 2017

Mission Song de John Le Carre

Am mai citit romane unul în original prin 1975, într-o aventură prin munţi despre spionul lui preferat, altul în româneşte şi acest ar fi al treilea.
Nu mă gândeam că clasicul în viaţă al romanului de spionaj englezesc să aibă simpatii de stânga anti colonialiste. 
Acesta este subiectul romanului. Pe undeva soarta personajului principal al romanului mi-a adus aminte de Primul Cerc al lui Soljeniţîn. 

Bruno Salvador este un tânăr de succes la Londra. A făcut studii strălucite de lingvistică şi este expert în limba Swahili, vorbită în Africa Centrală, Congo, Uganda, Ruanda, dar şi a altor dialecte tribale vorbite în Congoul răsăritean. Este căsătorit cu Penelope o tânăr ziaristă englezoaică de mare viitor în pofida originii tulburi al acestui mulatru, Bruno Salvador. Căci Bruno Salvador este rezultatul iubirii dintre un călugăr catolic irlandez şi o negresă din  Congo aflat în misiune misionară în această ţară imensă care ocupă centrul Africii. Este crescut în misiune din Africa după care este adus în Marea Britanie ca fiu al unui marinar mort şi crescut şi educat în misiunea catolică a Părintelui Andre. 

Căci şi despre soarta post colonială a Africii este vorba. Dacă mă uit bine în Africa există o singură ţară stabilă şi prosperă, Africa de Sud, rezultatul acţiunii inteligente al unui mare om de stat, Nelson Mandela. A reuşit să treacă peste moştenirea apartheidului şi acum trăiesc în cooperare albi, negri, indieni şi toţi cei amestecaţi.
Ar mai fi în Africa de Nord şi Maroc, care însă produce în Europa, siniştri terorişti, care-şi fac de cap, dar  nu în Maroc.
În rest toate ţările au trecut sau sunt într-o stare de plâns, datorită războaielor civile post-coloniale ca rezultat al graniţelor fixate arbitrar de colonialişti şi a corupţiei endemice. Unul din cele mai bune exemple este Congo, fosta colonie belgiană, măcinată de războaie, de mişcarea pro comunistă a lui Lumumba, de secesiunea Katangăi lui Chombe şi de lunga dictatură a lui Mobutu. 

Bruno este în legătură cu dl. Anderson de la serviciile secrete britanice care-l foloseşte pe Bruno ca interpret.
Bruno vorbeşte franceza, şi are o ureche pentru toate variaţiile englezei, cea din Wales, cea scoţiană, sud africană, sau rhodesiană în cazul nostru. În timpul unei recepţii în care soţia Penelope este o stea alături de proprietarul ziarului şi este chemat de urgenţă de Anderson pentru o misiune urgentă. Bruno este însă după în o partidă de amor ilegal cu o asistentă de la un spital londonez, Hannah, negresă din Congo şi începe să creadă că a găsit dragostea vieţii.

Pleacă împreună cu colonelul Maxie într-o călătorie cu avionul pe o insulă din Atlantic unde se desfăşoară o conferinţă secretă. La Ceasta participă un bătrân militant congolez cu idei moderate din provincia Kivu, militant şi coleg cu Lumumba, Mwaganza, doi lideri militari tribali şi Haj, un tânăr dintr-o familie foarte bogată din Bukavu oraş de malul lacului Kivu cu interese în exploatări miniere de staniu, tantal, aur şi diamante.
Ideea conferinţei organizate sub egida lordului Brinkley, laburist, om de stânga interesat de problemele Africii este ca Mwaganza să preia conducerea provinciei Kivu sub egida intereselor ipocrite britanice.
Bruno interpretul conferinţei este sfătuit să spună că ştie bineînţeles engleză, franceză şi Swahili, limba oficială a zonei şi nu dialectele. Ideea este că toţi cei prezenţi sunt monitorizaţi audio în secret. Bruno află astfel că Haj este de fapt legat de interesele unui grup minier condus de un coleg olandez de studii sorbonarde la Paris. Acest grup este de fapt rezultatul intereselor CIA şi a afaceriştilor americani.
Datorită acestor revelaţii Haj este torturat de Maxie şi oamenii săi care împreună cu Philip, un mijlocitor care organizase de fapt conferinţa şi ei află toate datele privind grupul rival. Haj acceptă aranjamentul britanic aprobat telefonic de Brinkley să accepte aranjamentul contra a trei milioane de dolari.  
De fapt un grup de mercenari englezi proveniţi din serviciile speciale împreună cu mercenari negri din sudul Africii vor da o lovitură de stat care să preia puterea în provincia Kivu. Acest aranjament va avea acceptul autorităţilor centrale din capitala Congoului, Kinshasa care culeg procentul cuvenit. 
Pactul este semnat de părţi şi Bruno primeşte în plus de onorariul promis de 5000 de dolari şi un supliment de 2000 de dolari!

Bruno fură mai multe casete audio cu interceptările şi la reîntoarcerea de la Londra, părăseşte domiciliul conjugal care-l împarte cu Penelope şi se stabileşte undeva împreună cu Hannah. Îi mărturiseşte peripeţiile şi sub impulsul umanist al lui Hannah se decid să dea în vileag angajamentul ce va conduce la război şi moarte în provincia lor natală. 

Şi încep mai multe tentative nereuşite de şantaj pentru a opri acţiunea mercenarilor. Încearcă să-l şantajeze pe Brinkley, îl ameninţă pe Andreson cu dezvăluiri şi în final apelează la ziarul fostei neveste care avea probleme mari cu Brinkley, ideea cea mai inteligentă probabil. Dar constată că cele două casete incriminatoare nu le mai are. Ele fuseseră luate de Hannah în weekend unde lucra împreună cu Grete pentru copiii dintr-o misiune penticostală. Aceasta l-a copiat digital şi le-a trimis lui Haj care să poată stopa tentativa de război civil. 

Bruno află că acţiunea mercenarilor a fost stopată, Maxie este luat prizonier de autorităţile congoleze,diplomaţii britanici negând orice implicare.
Dar sistemul intră în funcţiune şi Hannah este răpită şi trimisă înapoi în Uganda, având expirată viza de şedere în Marea Britanie. După o acţiune prostească de violentare a lui Philip, Bruno este arestat şi declarat ilegal, pentru că şi aducerea lui în Marea Britanie este un fals.  În puşcăria unde este închis primeşte o scrisoare din partea lui Haj şi are revelaţia că toată acţiunea lui a fost o tâmpenie inutil umanistă!
Haj îi spune că dacă i-au tras-o, după conferinţa el s-a pregătit să le-o tragă celor care l-au torturat! Aşa că el a luat contact cu autorităţile congoleze pentru a înăbuşi tentativa de lovitură de stat din Kivu.
Oricum la revenirea în Congo Haj îi oferă o vilă colonială şi un post de profesor la Universitatea din Bukavu - Kivu!


End of story


Un roman despre ipocrizia şi ticăloşia interesată a perfidului Albion!

joi, 17 august 2017

2666 de Rober Bolano - un roman excepţional

Am reuşit să obţin o serie de scrieri din acest autor în engleză şi m-am hotărât acum câteva zile să încep acest roman. Mă codisem o perioadă pentru că numărul de pagini mă cam timora. Mă gândeam că am să-l abandonez la un moment dat pentru o lectură alternativă. Mărturisesc că nu am lăsat romanul din mână. Întâmplare face să am două tablete, care se descarcă relativ rapid Consumam o tabletă şi până se încărca cea descărcată citeam de pe cealaltă tabletă. Unii se vor întreba de ce nu am citit versiunea în limba română, dar oricum şi cea în engleză este o traducere şi nu am niciun motiv să cred că ar fi inferioară celei în limba română.

Am citit în primul rând în România literară comentarii entuziaste privind cărţile lui Robert Bolano, despre Detectivii sălbatici şi mai ales despre capodopera sa 2666. Acest roman i-a apărut post mortem în 2004. Bolano s-a stins din viaţă în 2003 la o vârstă relativ tânără din cauza problemelor cu ficatul.

Am citit cu atenţie Nota la prima ediţie în limba spaniolă a lui Ingnacio Echevaria privind geneza acestui roman despre care unii spun că este neterminat, dar autorul a avut timp să cizeleze textul. Ceea ce am dedus din acest roman fluviu este că poveştile lui Bolano par a fi neterminate.

Criticii s-au exprimat că acesta ar fi un  metaroman, eu cred că este un roman polifonic, autorul având un talent special de povestitor, de fapt romanul este o înşiruire de povestiri, unele fiind în logica unei acţiuni, altele având o existenţă independentă.

De fapt Roberto Bolano ar fi dorit ca acesta să fie un set de 5 romane câte capitole are romanul, dar finalmente editorii l-au publicat ca un singur roman.

Cum am spus romanul are 5 capitole. Romanul are ca subiect viaţa şi opera unui scriitor german fictiv Beno von Archimboldi.

În prima parte a romanului numită Partea despre critici sunt prezentate tribulaţiile şi avatarurile a patru critici ai operei lui Archimboldi. Aceştia sunt universitari, unul francez, altul spaniol de vârstă medie şi sunt şefii departamentelor de Limbă Germană din universităţile lor. Împreună cu ei mai este o lectoră mai tânăra la o universitate din Londra şi un universitar de la catedra de Germană de la Universitate din Torino, care este confinat într-un cărucior.
Pe cei patru îi uneşte admiraţia pentru opera acestui scriitor german care pare a fi candidat şi la premiul Nobel. De fapt francezul şi spaniolul devin pe rând amanţii englezoaicei. Toţi încearcă să dea de acest scriitor care trăieşte în obscuritate. Singura legătură cu Archimboldi este doamna Bubis, patroana editurii din Hamburg care-l publică. Ei hotărăsc să dea de Archimboldi care ar fi ajuns în Mexic. În Mexic ajung până la urmă în Santa Tereza, un mare oraş mexican de la graniţa americană cu Arizona. Autorul primei ediţii ne lămureşte că Santa Tereza este de fapt imaginea lui Ciudad Juarez, oraş de la graniţa americană, plin de maquiladoras, fabrici unde americanii exploatează munca ieftină a mexicanilor.
În Santa Tereza ajung la universitate şi intră în contact cu universitarul Amalfitano, un chilian stabilit un Mexic, care de fapt este personificat autorul Robert Bolano cu aceleaşi origini. De fapt în Santa Tereza au loc crime nerezolvate. sunt peste două sute de femei omorâte şi nu este găsit vinovatul. În Mexic plecaseră cei trei mai tineri, englezoaica, spaniolul şi francezul. Nu reuşesc să dea de Archimboldi, englezoaica pleacă mai repede şi ajunge la Torino ataşându-se de italian. 

În a doua parte a romanului Partea despre Amalfitano apare universitarul chiliano mexican care vrea să plece din Santa Tereza împreună cu fiica sa. De fapt el fusese stabilit în Barcelona, dar fusese părăsit de soţie şi-şi creştea singur fiica.

În partea a treia, Partea despre Fate este vorba de tribulaţiile lui Oscar Fate, reporter afro american la o revistă pentru negri din New York care este trimis la Santa Tereza să relateze despre un meci de semigrei, un american şi un mexican. Este interesant că acest capitol sună bine în engleză că Fate înseamnă soartă-destin, probabil şi în intenţia lui Bolano. De fapt Fate era reporter social, nu de sport şi află despre crimele neelucidate, şi ar vrea să se documenteze, dar cei de la NY nu sunt interesaţi. 

Urmează partea a patra extrem de consistentă 368 de pagini, Partea despre crime.  
Aici sunt micro-poveşti cu fiecare victimă din cele mai bine de două sute. Dacă sunt câteva dintre ele au autori care sunt repede descoperiţi, amanţi, soţi geloşi, restul sunt nerezolvate. Este arestat un german foarte înalt, Klaus Haas, care seamănă fizic izbitor cu Beno von Archimboldi. Acesta este proprietar al unui magazin de computere, iar una dintre victime era interesată să înveţe să lucreze cu calculatorul. Închis o perioadă lungă el află informaţii în puşcărie despre presupuşi criminali care ar fi tineri bogaţi implicaţi în trafic de narcotice dar şi de transporturi legale de produsele din maquiladoras.
Sunt aici pagini despre viaţa foarte dură din acest oraş mexican de frontieră cu o infrastructură precară, cu case din cartoane şi tinichele, cu femei care pot ajunge uşor victime ale crimelor sexuale, femeile fiind violate şi strangulate. 

În fine parte finală se numeşte Partea despre Archimboldi, tot aşa de consistentă de 300 de pagini. 
Aici ne este prezentată biografia scriitorului. Este fiul unui mutilat de război fără un picior şi al unui femei cu un singur ochi bun, născut în 1920 într-o mică localitate din Prusia, probabil acum în enclava Kaliningrad. satul este în zona castelului baronului von Zumpe. Fiul Hans Reiter pune cărţile în cui în clasa a VI-a şi devine argat la castelul Von Zumpe, unde lucra şi mama lui. Aici se împrieteneşte cu Halder, nepotul baronului pe care îl ajute să subtilizeze lucruri pe care să le vândă la Berlin. Din când în când apare şi frumoasa fiica a baronului, verişoara lui Halder. Creşte foarte înalt de cam 2 metri, este blond şi are ochi albaştri. 
Hans Reiter este recrutat în armată în 1938 apoi începe războiul  şi ajunge şi prin România! Aici participă într-o seară la un castel unde sunt ofiţeri germani, frumoasă baroneasă von Zumpe, generalul Entrescu şi aghiotantul lui căpitanul Popescu. Discuţia la castel este evident despre Dracula, pe care românii o combat cu argumentul voievodului Vlad Ţepeş. Dintr-o cameră ascunsă, împreună cu alt soldat asistă la noaptea de amor nebun a baronesei cu generalul Entrescu, posesor al unui sex enorm. 
După agresiunea împotriva URSS face campania din Ukraina unde descoperă însemnările (în germană?) ale unui tânăr scriitor de origină evreiască, care se pare să-i declanşează lui Reiter fascinaţia scrisului. 
Retrăgându-se prin România, trece printr-o localitate moldoveană şi dă de Entrescu crucificat de soldaţii români dezertori. 

În final se predă americanilor şi ajunge în lagăr unde este verificat, unii dintre ei sunt declaraţi criminali de război. Vecinul de prici îi mărturiseşte că se ascunde sub un nume fals. De fapt a fost comandantul civil nazist al unui oraş şi aici a primit un transport de evrei cu care nu ştie ce să facă cu ei, dar i se sugerează să scape de ei. Începe să-i execute într-o viroagă în grup de câte  douăzeci. Scârbit de poveste, Hans Reiter îl strangulează. Crima descoperită nu are făptaş, Reiter este interogat, scapă şi dispare din lagăr. Ajunge în Koln şi aici se apucă de scris. Locuieşte şi se iubeşte cu o tânără care stătea în casa unde locuia Halder şi-şi încercă norocul la mai multe edituri. Pentru a-şi redacta romanul găseşte pe cineva care să-i împrumute o maşină de scris. Acesta a încercat să devină scriitor şi îi ţine o prelegere lui Reiter despre condiţia scrisului şi al scriitorului. Îl întreabă care este numele lui şi Reiter îi replică că se numeşte Beno von Archimboldi, ca să nu existe motive să fie căutat de autorităţi. 
Norocul se numeşte domnul Bubis, care are încredere în el şi-i publică primul roman. Îl invită pe Archimboldi la Hamburg şi aici o întâlneşte pe frumoasa doamnă Bubis, care este baroneasa von Zumpe. Bubis îl lansează pe Archimboldi care devine cu timpul celebru. Bubis are promisiunea baronesei ca după decesul lui să-l sprijine şi publice pe Archimboldi.
Între timp ne este prezentată şi povestea surorii ei Lotte cu 10 ani mai mică care-l diviniza pe fratele ei. Devenind matură se căsătoreşte şi are un fiu, Klaus Haas care la maturitate seamănă izbitor cu unchiul lui Hans Reiter. Este cel arestat în Santa Tereza! Sora lui Lotte plecând să vadă ce se întâmplă cu fiul ei, citeşte în avion o carte a lui Archimboldi şi îşi dă seama că este fratele ei. O sună pe doamna Bubis- von Zumpe şi îi cere ajutorul. Şi aşa Archimboldi pleacă spre Mexic.

Cartea este complicată, încep anumite povestiri care se întrerup brusc. Autorul are o nonşalanţă şi o dezinvoltură a scrisului care fascinează precum alter egoul său Archimboldi. Când mă gândesc cum scriu unii din autorii români contemporani, cum sunt lipsiţi de idei şi fac din povestirea viselor şi coşmarurilor lor incoerente subiect de roman, cu idei puţine şi căznite cu atât mai mult creşte plăcerea lecturii unui romancier adevărat precum Roberto Bolano.


Recomand tuturor cu multă căldură acest roman extraordinar!

Supercupa Spaniei
























Duminică şi miercuri seară s-au desfăşurat cele două meciuri ale Supercupei Spaniei între cele două echipe de fotbal cele mai bune din lume.

Simpatizez cu Real Madrid, dar nu sunt un fan exclusiv, îmi place mult Liverpool şi evident Petrolul Ploieşti. Prietenul meu Iulian este exclusivist, ţine doar cu Barcelona, dup ce pe vremuri ţinea cu U Craiova!

Când vezi astfel de meciuri eşti ca după o revelaţie estetică, s-au înfruntat fără doar şi poate cele mai bune echipe de club din lume. 

Trebuie să recunosc că m-am bucurat că a învins Real în ambele meciuri. 
Asta nu înseamnă să-mi pierd raţiunea, Barcelona a jucat bine, dar lipsa lui Neymar se simte şi asta a dat peste cap maşinăria Barcelonei. 
În plus cum spunea un comentator acum  Real a preluat stilul tiki taka de la Barca! 

Ce să mai spun am văzut trei goluri formidabile date de Romaldo unul şi două de Asensio.

Dacă ne place fotbalul ne uităm la meciurile din Spania unde se simte latura artistică, cum au demonstrat aseară mai ales cei de la Real.

vineri, 11 august 2017

Seriale şi filme

Pe căldurile astea îngrozitoare în afara lecturii mă mai uit şi la filme. Abundă de filme dure, poliţiste, cu bandiţi şi criminali, sau de spionaj. 

Ultimul film pe care l-am văzut în ultimul gen a fost Atomic Blonde. Este un film destul de bine făcut, cu o afacere de spionaj în Berlinul dinaintea căderii Zidului, în 1989. E cu spioni dubli, tripli, se mizează pe Charlize Theron frumoasă blondă sud africană, care în afară că este o femeia superbă, aici se bate mai abitir decât în Mad Max. Singura problemă este că pe internet copia este proastă. Culmea că filme de mare clasă precum ultimul Wajda au calitate bună.

Sfătuit de prieteni am trecut pe seriale. Serialele au avantajul că sunt înregistrări de bună calitate majoritatea HD!  Apar actori de primă mână şi sunt excelent făcute.

Am bucuria a să vă anunţ că s-a reluat Ray Donovan (Liev Schreiber) episoadele din 2017. Serialul este cu un dur care aranjează afaceri nu prea clare la Hollywood. În Atomic Blonde am văzut şi actorul meu preferat din acest serial în rolul unui defector STASI, este vorba de Eddie Marsan!

Am văzut primele 6 episoade din Ozark, recomandat de un amic, despre un chicagoan care spală bani pentru un şef de cartel mexican, nu m-a încântat deosebit dar am să văd probabil şi celelalte episoade. 

A început un serial despre faimosul Unabomber care trimitea pachete explozibile, primul episod şi sper să am timp să le văd şi pe celelalte.

Dar serialul pe care-l recomand cu toată căldura este unul european transmis de canalul ARTE. Se numeşte Cannabis, este un serial francez care se întâmplă în Franţa, Spania şi Maroc sursa drogurilor. O primăriţă de origine magrebiană se luptă să stopeze traficul şi află cu oroare că unul din subalterni a aranjat cu un şef de traficanţi. Drogurile trec prin Spania unde este un dur marocan El Feo. Dar cea care m-a impresionat în mod deosebit este actriţa irlandeză Kate Moran. Aflu că de fapt ea este o importantă actriţă şi dramaturgă cu producţii la Festivalul de la Avignon. Joacă în rolul Annei, soţia unui traficant combinat cu El Feo. Recomand cu căldură acest serial!
Kate Moran

Şi nu în cele din urmă am văzut şi un film dur cu viaţa în puşcărie care te transformă în criminal numită Shot Caller

La bună vedere!


P.S.
Era să uit, am găsit un serial care imediat mi-a atras atenţia, se numeşte Comrade Detective în traducere Tovarăşe Miliţian!

Este un film cu miliţieni români, făcut de americani şi este de o tâmpenie îngrozitoare. Joacă actori cunoscuţi, în rolul principal este Florin Piersic Junior. Parcă vedeam un film mult mai prost făcut de bietul Sergiu Nicolaescu cu Comisarul Miclovan, Moldovan, dar transferat în vremurile comunismului din anii 80.
Ce sare în ochi este faptul că aceşti miliţieni sunt îndoctrinaţi cu ideologia comunistă. Dar aici eroare! Sunt invocaţi Lenin şi Marx, pe când atunci nu exista alt ideolog din care să ne hrănim decât….. tovarăşul Nicolae Ceauşescu! Dar momentul cel mai dezgustător a fost când miliţianul Piersic îşi vizitează părinţii la puşcărie, condamnaţi că au fost turnaţi de el, propriul lor fiu! Un fel de Pavlik Morozov! Ştiţi voi cine, ăştia mai bătrâni care l-aţi trăit ca exemplu.


Aşa de scârbit am fost că am refuzat să mai urmăresc această cretinie absolută, unde un criminal, interlop, american poartă masca lui Reagan! Filmul jigneşte şi filo-americanismul manifest al celor care am trăit vremurile alea batjocorite de acest serial cretin!

PS 2 Scuze că nu pun poze, e o defecţiune la blogspot!!!!

marți, 8 august 2017

Un Port la Răsărit de Radu Tudoran

Prin amabilitatea prietenului Mihai M. am primit cartea lui Radu Tudoran, Un Port la Răsărit. Mărturisesc că doream să citesc cartea din mai multe motive. 

Unul ar fi romanul său de extraordinar succes Toate Pânzele Sus care mi-a încântat copilăria.

Al doilea ar fi faptul că acest roman a fost interzis timp de 50 de ani. Este romanul de debut al lui Radu Tudoran. Radu Tudoran este numele de scriitor al lui Nicolae Bogza, fratele cunoscutului poet Geo Bogza, comunist încă din interbelic şi cu mai mare succes la bolşevici, chiar dacă la senectute a avut semne de dizidenţă.
Radu Tudoran a avut şansa să prindă Revoluţia din Decembrie 89şi  prăbuşirea comunismului şi mărturiseşte într-un Cuvânt înainte cum a scris romanul şi bucuria de a-l revedea tipărit după atâta amar de ani.

Radu Tudoran a fost îndrăgostit de mare şi marea i-a marcat destinul literar cu marele succes Toate Pânzele Sus! Romanul acesta a apărut în plin Obsedant Deceniu şi este un punct luminos în deşertul proletcultist al vremii. Pentru că este un roman patriotic, având loc după Independenţa României şi probabil că nu a deranjat autorităţile. Dar hrăneşte şi imaginaţia prin călătoria până la capătul lumii!
Nu ştiu, dar poate a contat şi cuvântul fratelui său, Geo Bogza?


La fel de patriotic este şi acest prim roman al său. El se petrece într-un areal care demult nu mai aparţine României. Este vorba de Basarabia de Sud pe malul Mării Negre,  Cetatea Albă din Limanul Nistrului.
Tristă şi frământată istorie au avut aceste locuri. Este parte a Principatului Moldovei, Cetatea Albă fiind fost port genovez şi cetatea întărită cu ziduri de apărare de Ştefan cel Mare. Este pierdută la turci care o încorporează în Imperiul Otoman şi este răpită cu întreaga Basarabie din trupul ţării în 1812. Aceste judeţe sudice, au fost înapoiate Moldovei în 1856 după Războiul Crimeii.
Este din nou răpită de Imperiul Rus în 1877, după Războiul de Independenţă la schimb cu Dobrogea. În fine, după primul Război Mondial, revine ca parte a României Mari.

Şansa  internetului mi-a permis să studiez geografia acestor locuri care fac parte acum din Ukraina. Sinistrul Stalin a avut grijă să ciopârţească trupul Basarabiei şi Bucovinei şi să dea Ukrainei nordul Bucovinei şi sudul Basarabiei şi, astfel ca Republica Moldova să nu aibă acces la mare. Am aflat astfel că zona ce mai estică a României Mari era Bugaz, localitate aflată pe malul Mării Negre pe limba de pământ care închidea Limanul Nistrului. Împreună cu insula Carolina, acum devenită istm alcătuiau frontiera cu URSS. Cetatea Albă şi Bugaz erau legate pe calea ferată de Chişinău şi restul României.
Bugaz a fost în perioada interbelică o importantă staţiune maritimă, având şi un sanatoriu de tuberculoşi. Turişti polonezi veneau aici trecând pe la Hotin din Polonia să petreacă la mare în România!

De fapt tot litoralul dintre limanul Nistrului şi Delta Dunării este brăzdat de lacuri mari, închise de limbi de nisip faţă de mare.

Citind acestea mă duce gândul la localităţi şi zone geografice care şi-au pierdut complet identitate iniţială, precum Koenigsbergul, capitala istorică a Prusiei, leagănul statalităţii moderne a Germaniei, dispărut acum în enclava rusă a Kalinigradului.  Sau povestea Danzigului scrisă de Gunther Grass, de Gdanskul de care azi se leagă prăbuşirea comunismului începută de Walesa în Polonia. 

Prima parte a romanului, scris la persoana întâi se petrece la Cetatea Albă. Tânărul inginer bucureştean ajunge la Cetatea Albă în vederea instalării unui generator electric la Uzina Electrică a polonezului Ronsky.
Aici la Cetatea Albă este un amestec de naţii predominând slavii. Sunt ruşi, ukrainieni, armeni, greci, turci, evrei. Inginerul face cunoştinţă cu autorităţile, corpul de ofiţeri de la unitatea militară de grăniceri.  Singura distracţie a acestora este beţia. Iniţial refuză băutura, dar locotenentul Ilinca îi revelează Muscatul de Fleri şi aşa devine la rândul lui beţiv. Altă distracţie a locului sunt tinerele rusoaice. Inginerul se mută cu chirie în fosta locuinţă a unui lăcătinient, plecat înapoi în locurile natale şi îi moşteneşte iubitele, care au pretenţia  ca inginerul să aibă radio sau patifon!
Portul are puţine activităţi, sunt doar barcaze transportând grâne spre Sulina. Principala ocupaţie a locului este pescuitul în liman şi mare făcută de pescari ruşi.

Singurul punct luminos al perioadei este întâlnirea cu comandorul Maximov. Acest refugiat rus din Sevastopol are o barcă cu pânze care avea numele fiicei sale Ludmila împuşcate de bolşevici. Împreună cu inginerul repară cuterul şi-i promite că va face călătorii pe mare, Maximov fiind tuberculos pleacă la Timişul de Sus. Inginerul termină de montat motorul care produce electricitate, demisionează de la firma bucureşteană şi se dedică exclusiv călătoriei cu barca cu pânze redenumita Miladul!

Partea doua şi a treia a romanului este dedicată poveştii de dragoste care se înfiripă între inginer şi Nadia, fiica unui medic Leon Rabega din Chişinău. Nadia este în ultimele clase de liceu, este o fată superbă care-şi însoţeşte mama, Luiza Antonovna şi fratele ei Ştefănel, internat la Sanatoriul din Bugaz pentru probleme de oase fragile. Nadia îl învaţă să înoate şi el pe ea să manevre barca cu pânze. Cuplul inginer Nadia merg de Sărbătoarea de Sfântă Mărie la Cetatea Albă şi inginerul stârneşte invidia fostelor iubite care n-au decât un cuvânt pentru Nadia - Crasivaia (Frumoasă!).
Are loc şi un incident dubios în care locotenentul Ilinca este împuşcat de fratele celor două amante rusoaice, care a fugit la bolşevici.
De fapt tot romanul respiră groaza de bolşevici, marinarul se teme ca în timpul periplurilor pe mare să nu fie aruncat pe malul sovietic.

Apar evident şi americanii! Prahovean fiind, Radu Tudoran are o mare simpatie pentru acest neam care a contribuit la dezvoltarea industriei petrolului. Americanii sunt pe un vapor transatlantic care ancorează în largul Bugazului. Nadia este cucerită de Tommy, un tânăr american bogat în timpul unei petreceri ce are loc pe vas unde sunt invitaţi. Inginerul o îndeamnă pe Nadia să plece în America, să-i dea o şansă fratelui ei Ştefănel. 

Dar Nadia apare pe barcă în momentul în care inginerul se decide să plece spre Sulina. Este o descriere a acestei călătorii pe mare, ajung la gurile Dunării, împinşi de curent merg şi ajung la satul de pescari Vâlcov de pe braţul Chilia. Se reîntorc şi ajung la Sulina unde inginerul este decis să trimită acasă pe Nadia. Această însă nu renunţă la călătoria înapoi la Bugaz. Se reîntorc pe mare şi sunt surprinşi de furtună. Teama de a eşua pe malul sovietic îl fac pe inginer să facă manevre greşite şi barca se ciocneşte de o geamandură a portului Bugaz şi Nadia se îneacă. 

Finalul romanului îl găseşte pe inginer înapoi pripăşit la Cetatea Albă cu vina eternă că şi-a pierdut iubirea vieţii.

Este un roman scris cu plăcere şi pasiune, romancierul are o uşurinţă a frazării pe care alţii nu o au şi care se luptă cu limba română să transmită idei puţine şi sărace.
Chiar m-a surprins o postare a unui individ care n-a fost în stare să citească romanul, prefera genul Jules Verne al romanului Toate Pânzele Sus!


Celor care nu l-au citit îl recomand cu mare plăcere!

vineri, 4 august 2017

A treia femeie de Sam Bourne

După cum am scris despre ultima carte de istorie citită, mă relaxez citind o carte poliţistă. Şi pentru că Adriana a cumpărat cartea asta m-am apucat să o citesc fără prea mare ghes, ca apoi să n-o mai las din mână.

Este o intrigă poliţistă la Los Angeles, dar este în acelaşi timp o distopie. Faimosul pericol galben s-a produs! SUA sunt legate printr-un tratat care o pună într-o situaţie subordonată de  R. P. Chineză.  Porturile Californiei sunt acum controlate de vameşi chinezi catre-şi recuperează astfel împrumuturile date SUA. La LA funcţionează o garnizoană a Armatei de Eliberare Chineze. 

În acest context viaţa pare că merge înainte. Personajul principal este Madison Webb este o jurnalistă de investigaţie la LA Times care tocmai a descoperit o fabrică ilegală cu muncitori imigranţi hispanici aparţinând chinezilor, dar administrată de californieni get beget. Are însă loc o crimă, sora mai mică a lui Madison Abigail este descoperit de colega de apartament moartă, aparent de o supradoză de heroină. Madison începe investigaţiile şi bănuielile cad pe cineva din garnizoana chineză. Este invers ca lucrurile întâmplate în China în secolul XIX, când revolta chinezilor a boxerilor este înăbuşită în sânge în războiului opiului şi chinezii sunt obligaţi ca Marea Britanie să vândă opiu în China!
Madison descoperă că au mai fost înainte alte două tinere care au murit cu aceleaşi simptome. 

Romanul este pasionant, mi-a adus aminte de romanele lui Steinhauer. Trilogia care începe cu The Tourist în care serviciile americane sunt supuse unor acţiuni destabilizatoare de Guanbao - securitatea chineză. 

Articolul publicat pe site-ul LA Times este şters dar rămâne pe internet. Este şi o reţea chinezească la fel de populară ca Google sau Facebook.

De fapt aceste crime au loc pe fondul campaniei pentru alegerea guvernatorului Californiei unde candidează primarul din LA de la Partidul Democrat şi o doamnă din partea Partidului Republican. 

Revelaţiile făcute de Madison duc la revolte anti-chineze şi la mişcări din partea Casei Albe care să renunţe la tratatul împovărător cu chinezi, la jocuri de putere în China, dar în acelaşi timp şi la investigaţii cu caracter poliţist, la manipulări politice.



Surpriza acestui roman m-a făcut să caut să văd cine-i autorul aşa că probabil că mai voi citi romanele lui. 

miercuri, 2 august 2017

Europe - A History de Norman Davis

Am terminat, în fine voluminosul tom scris de Norman Davis privind istoria Europei. Cartea are 2022 de pagini? Am văzut-o şi în traducere în limba română şi este la fel de voluminoasă.
Capitolele finale  sunt în ordine

VIII Lumen 1650 -1789
IX Revolutio 1770-1815
X Dynamo 1815-1914
XI Tenebrae 1914-1945
XII Divisa et Indivisa 1945-1991

Capitolele sunt lămuritoare prin titluri. În cărţile mele de istorie aceste epoci aveau denumirea comună de Istorie Modernă şi Contemporană.

În capitolul VIII Istoria Europei este cea de după primul război european - Războiul de  30 de Ani. Este epoca Luminilor, vremea în care Franţa devine cea mai importantă putere continentală europeana, Anglia se uneşte cu Scoţia devenind Marea Britanie şi cea mai importantă forţă maritimă şi colonială. Singura sincopă este Revoluţia Americană de la 1776 care face să apară viitoare mare putere numită Statele Unite ale Americii. Este perioada apariţiei marilor puteri din est, Imperiul Rus, Prusia şi Imperiul Habsburgic care împart Regatul Poloniei. Este şi epoca Barocului, a Iezuiţilor şi a Contrareformei.

În capitolul X este Europa în vremea Revoluţiei Franceze de la 1789 şi apoi a Imperiului Napoleonian care se termină la Waterloo şi la Viena la Congresul Sfintei Alianţe a monarhiilor reacţionare ale Europei.

Capitolul X este dedicat secolului XIX al revoluţiei industriale, a marilor descoperiri ştiinţifice şi tehnice a apariţiei marelui stat central european Imperiul Germaniei conceput de Bismarck, cel mai important om politic al acestui secol. Secolul XIX se termină exact după 100 de ani de la vremea războaielor napoleoniene.

Capitolul XI este dedicat celor Două Războaie Mondiale. Primul este declanşat de Austro-Ungaria care spera s-şi rezolve problemele interne ale unui imperiu centrifug din cauza naţionalităţilor componente. Este războiul tranşeelor din Franţa şi Belgia, al mitralierelor, al ultimelor şarje de cavalerie care devin anacronice în al Doilea Război Mondial. Primul Război Mondial se termină cu prăbuşirea Imperiului Ţarist prin revoluţia bolşevică, prăbuşirea Austro Ungariei oportune ambele pentru formarea României Mari şi înfrângerea Germaniei.
Germania îşi înghite greu situaţia şi îşi revine devenind o putere agresivă sub conducerea lui Hitler şi se confruntă cu celălalt dictator sinistru Stalin. URSS a devenit o mare putere dar epurările, foametea  şi Gulagul provoacă 50 de milioane de victime! Cum am mai spus istoricul de origine galeză Norman Davis avantajează pe polonezi şi pe unguri. Noi apărem într-un insert intitulat MOARTE în care apare povestea mişcării legionare combinată extrem de curios cu practicile privind strigoii!? ce îmi aduce aminte repetitiv de Vlad Ţepeş din romanele lui Bram Stocker cu Dracula.

Ultimul capitol se referă la perioada postbelică mult mai bine analizată de Tony Judt în Postwar.


Cartea are multe apendice cu date istorice utile. Cred că este o carte care o poţi folosi pentru a rememora momente din istoria Europei. Pentru Istoria Românilor este mai util să citeşti pe istoricii români, Gheorghe Brătianu,  Iorga sau azi Lucian Boia.

Iar eu pot să mai citesc şi ceva romane poliţiste de spionaj!