Red Eye și Asphalt City un serial și un film de văzut

Am văzut acest serial și acest film care mi s-au părut de recomandat.

Red Eye

Este un serial englezesc, foarte bine făcut meseriaș, un thriller de foarte bună calitate. Are o cotație cam slabă pentru că sunt tot felul de dobitoci care dau note proaste la filme bune, și nu este prima dată când văd acest lucru.

Suntem în zilele noastre și Marea Britanie se pregătește pentru construirea unei centrale nucleare făcute de China.

Dr. Mathew Nolan (Richard Armitage), un chirurg englez se întoarce de la Beijing și este oprit de autoritățile de frontieră pe aeroport. Este acuzat că acolo ar fi omorât pe o tânără chinezoaică, fiica un mahăr comunist. Pentru a fi reîntors în China este delegată o polițistă de origină chineză născută în Hong Kong. Tot în acest avion sunt reîntorși și alți colegi britanici care fuseseră la Beijing. 

Acțiunea de reîntoarcere este monitorizată de MI5, șefa acesteia Delaney (Lesley Sharp). În avionul care se reîntoarce în China se petrec lucruri ciudate, de asemenea și la Londra. Sunt implicate MI6, CIA stația din Londra. Totul este extrem tensionat, se petrec întâmplări neașteptate și răsturnări de situație. 

Ce nu m-a convins este că autoritățile britanice cedează așa ușor să predea un cetățean britanic chinezilor.

Însă filmul are o desfășurare în ritm susținut.

Asphalt City

Este un film regizat de un francez, dar care se petrece la New York. Este un film trist despre viața stresantă a a paramedicilor de pe salvările newyorkeze. Aceste țin de Departamentul de Pompieri, similar cu SMURD. Paramedicii au o pregătire medicală serioasă, nu sunt însoțiți de medici ca în România. Lucrează în tandem și aici este povestea lui Gene Rutkowsky (Sean Penn) și mai tânărul Ollie Cross (Tye Sheridan). Munca este extrem de stresantă pentru că urgențele sunt pentru marginalii newyorkezi, negri, drogați. tatuați. Din acest motiv sunt bruscați și înjurați. Stresul îi îndeamnă la sinucidere și trebuie să aibă nervii tari. Este imaginea unui New York întunecat, diferit de ce am văzut eu. 

 

 

Penguin History of the World Istoria Lumii de J. M. Roberts și Odd Arne Westad Antichitatea clasică

Această perioadă este cuprinsă în Cartea a treia a acestui volum numită Classical Age.

În această perioadă care începe prin secolul 9, 8  î.Cr. Atunci grecii ajung în teritoriul care este Grecia de azi. Ei au colonizat ambele maluri ale Mării Egee. Civilizația clasică greacă este o civilizație, talasocratică, a mării, a comerțului, a coloniilor înființate în Mediterana de Vest, în Sicilia la Siracuza și pe malul de azi al Franței al Mediterana, la Masalia, Marsilia de azi, și pe malul Mării Negre. Astfel acest areal primește denumirea de Grecia Magna. 

Grecii vin cu cu epopeea eroică a lui Homer despre Războiul troian dus cu antecesorii micenieni. Epopeea pare a fi scrisă prin secolul 8 î. Cr. Ei fondează în Grecia orașele stat strălucitoare din care se disting Atena din Peninsula Atica și Sparta din centru Peninsulei Peloponez. Sunt două orașe stat diferite ca idee politică. Atena inventează democrația, orașul fiind condus de forum unde votează toți cetățenii liberi ai orașului. Pe de altă parte Sparta este un oraș condus de instituții militare unde conducători sunt doi regi. Având orașele de pe malul anatolian Efes, Milet, grecii intră în contact cu puternicul Imperiu Persan care-și propune cucerirea Greciei; perșii sunt învinși succesiv la Maraton și în bătălia navala de la Salamina și pericolul persan este îndepărtat. Atena se dezvoltă extraordinar în vremea lui Pericle la mijlocul secolului V î.Cr. Grecii dezvoltă și perfecționează literatura cu marii tragedieni, Sofocle, Eschil și Euripide. Tot atunci se inventează și filosofia, Platon scriind cărțile care promovează ideile filosofice ale lui Socrate. El înființează și prima formă de învățământ, Academia. Elevul lui, Aristotel dezvoltă mai departe filosofia și formează școala  numită Lyceum. Dar cea mai importantă invenție a Atenei este sistemul politic numit democrație. Atena devine un imperiu maritim și stârnește invidia Spartei care atacă Atena și se declanșează Războiul Peloponeziac, descris și analizat de marele istoric Thucydides. Aceste războaie slăbesc Grecia, care cade sub stăpânirea Macedoniei, stat vecin din nord al tracilor care se elenizează. Pe la 330 î. Cr. apare marele rege al Macedoniei, Alexandru cel Mare care începe aventura orientală, cucerește Persia și armatele sale ating valea Indusului în India. Astfel se formează marele Imperiul Elen. Alexandru fondează la gurile Nilului, Alexandria unde a fost înmormântat,  moare tânăr la Babylon. Diadohii, adică generalii lui Alexandru împart imperiul în mai multe regate, Seleucia din Siria, Egiptul Ptolemeic, și Grecia propriu zisă. Orientul se elenizează, greaca devine lingua franca. Așa că evreii din Alexandria traduc în folosul lor Vechiul Testament în grecește, iar Evangheliile sunt scrise în grecește.  Toți cei care nu sunt vorbitori de greacă poartă numele de barbari, iar civilizația grecească va fi înglobată de viitorul stat al Romei Antice. 

Și așa trecem la Roma. Orașul este fondat în 753 î. Cr. conform legendei de Romulus și fratele său geamăn Remus. Roma va fi condusă de 7 regi, ultimul fiind alungat și fondată republica. Republica era condusă de Senat, sistemul politic fiind asemănător democrației ateniene, Senatul alegea anual doi consuli care era executivul Republicii. Senatul este esențial Republicii de unde și însemnul pe steagurile legiunile romane SPQR Senatus Populus Que Romanus - Senatul și Poporul Roman. Roma începe cucerirea Italiei, în primul rând a teritoriul etruscilor, vechi locuitori ai Italiei centrați în Toscana de azi. Apoi Roma intră în conflict cu puternicul stat maritim al Cartaginei, aflat în apropierea Tunisiei de azi. Generalul cartaginez Hannibal invadează Italia cu elefanți, traversând Alpii și timp de 10 ani amenință existența Romei. Este finalmente învins și Carthagina cucerită și distrusă de romani. Atunci cade și Siracuza, colonia grecească a Siciliei, unde este omorât marele fizician și inginer Arhimede. Flotele romane încep să cucerească malurile Mediteranei, ale Africii și ale Franței și Peninsulei Iberice. Se extind apoi spre Est, cucerind pe rând Grecia, Egiptul, apoi Galia-Franța de azi, Insula Britanică  și în final Dacia la nord de Dunăre. Totul se schimbă când apare Caesar la mijlocul secolului I î. Cr. care după cucerirea Galiei se întoarce la Roma și se impune ca dictator și nu mai respectă cutumele Republicii. Este omorât de Brutus în 44 î. Cr. Urmează însă nepotul său Augustus, care după ce îl învinge pe Marc Antonius, căsătorit cu celebra regină a Egiptului Cleopatra, inaugurează Imperiul, el purtând și titlul de Imperator și de Pontifex Maximus, care îl desemna ca suprem preot al religiei romane. 

În această perioadă din îndepărtata Palestină, Iudeea apare un profet iudeu numit Isus, care fondează cea mai importantă religie, creștinismul. Pilat din Pont determinat de Sinedriul evreiesc îl condamnă la crucificare pe Isus. Învățăceii lui, cei doisprezece apostoli, proclamă învierea lui după trei zile, care este esența acestei secte din cadrul iudaismului. Saul, ulterior Sfântul Apostol Paul are ideea să răspândească cuvântul Domnului Isus și la neamuri, adică neevrei și creștinismul se răspândește în Orient, Anatolia, Egipt și se ajunge la Roma. Împăratul Constantin cel Mare, proclamă prin Edictul de la Mediolanum Milano practicarea liberă a creștinismului, care era prigonit de împărații anteriori. Ea devine religie de stat. Împăratul Constantin cel Mare fondează un mare oraș pe coasta Bosforului în zona orașului Bysantium Constantinopolul, viitoarea capitală a Imperiului Roman de Răsărit. El convoacă și conduce primul Conciliu de la Niceea în 325, unde se pun bazele dogmei creștine și se rezolvă problema Sfintei Treimi, care generează apoi ereziile, ariene, monofizite, nestoriene. 

În Vestul Europei Imperiul Roman se confruntă cu năvălirile triburilor germanice și ale altor popoare  migratoare, precum avarii, hunii, etc. Dacă partea orientală a Imperiului Roman cu capitala la Constantinopol rezistă la invaziile, slavilor și apoi la alți nomazi, obligați fiind să părăsească Dacia, leagănul viitoarei civilizații românești în 271. 

Imperiul Roman de Apus își încheie existența în 476 când un germanic numit Odoacru, detronează ultimul împărat al Romei. Toată partea de vest a Europei este cucerită de aceste triburi germanice. Galia romană este cucerită de francii germanici care dau numele ulterior Franța al acestui regat condus de Clovis, care se creștinează catolic. Insula Britanică este cucerită pe rând de triburile germanilor ale anglilor, care-i dau și numele ulterior al statului din sudul insulei, apoi iuții și saxonii. Ei distrug urmele civilizației romane, dar supraviețuiesc celții din această insulă și din Irlanda, având numele de irlandezi în Irlanda, welși în Țara Galilor și scoțieni în Scoția, în nordul insulei britanice. Peninsula Iberică este cucerită de vizigoți care formează un regat catolic la Sevilla. Italia cade sub stăpânirea tribului german al lombarzilor. În lipsa împăratului de la Roma, cel care preia puterea spirituală este Papa care își ia și titlul de Pontifex Maximus. Așa că Europa de Vest este produsul cuceririlor germanice și a creștinismului de rit catolic. 

În Răsărit, după cum am spus, Imperiul Roman de Răsărit rezistă la invaziile slave din nord și apoi la atacurile imperiului iranian din Orient, ulterior la invaziile Islamului. Acesta  după 750, cucerind Egiptul, Mesopotamia, Iranul și Nordul Africii. 

Justinian, împăratul de la Constantinopole de la mijlocul secolului al VI-lea, reîncearcă reunificarea Imperiului Roman prin cuceririle generalului său Belizarie, a Africii de Nord, a Italiei, cu noua capitală de la Ravenna. El este ultimul împărat latin din Răsărit și moștenirea sa este alcătuită din codul de legi care este baza sistemului juridic al Europei de azi. În plus rămâne impozanta Agia Sophia, biserica construită în timpul lui, model ulterior al moscheilor islamice.

În Asia sunt cele două civilizații importante India și China. 

India are religia brahmanică și apoi pe Buda, care fondează în secolul IV î. Cr. religia budistă, care se răspândește în Extremul Orient, în China și Japonia. 

În China după epoca statelor luptătoare se unifică sub împăratul Wu și a dinastiilor Tan și ulterior Han într-un imperiu foarte bine organizat cu funcționari aleși pe merit care conduc treburile imperiului, pe baza preceptelor lui Confucius.

Urmează perioada medievală a Europei. 

Sferturile Champions League

De marțea trecută 9 aprilie până ieri 17 aprilie s-au desfășurat sferturile de finală Champions League la fotbal. Au fost meciuri pasionante cu multe surprize și suspans. 

Barcelona a făcut surpriza și a învins PSG la Paris cu 3-2. Returul la Barcelona a fost un dezastru, au marcat primii, dar nu au securizat apărarea și la un contraatac al PSG Araujo a fost eliminat. A venit egalarea, apoi încă un gol al PSG, un fault în careu și s-a făcut 3-1 ca în final PSG să bată cu 4-1! Unii spanioli, sau suporteri catalani l-au învinuit pe arbitrul român Istvan Kovacs că a stricat meciul eliminându-l pe Araujo, dar experți neutri au spus că arbitrul nu a făcut decât să aplice regulamentul. 

Pe de altă parte Atletico Madrid pleca la Dortmund după 2-1 la Madrid și părea că o să se califice, dar Dortmund a condus cu 2-0 și a fost egalată de Atletico, dar culmea nu s-a apărat cum știe Cholo și au fost învinși de Dortmund cu 4-2. În loc de o semifinală spaniolă avem Dortmund - PSG!

Pe de altă parte celelalte două sferturi au fost la fel de pasionante. Bayern a venit la Londra la Arsenal și a condus cu 2-1, dar au fost egalați. Bayern are probleme în campionat, dar în ADN-ul acestei echipe este Champions League și la Munchen au învins pe Arsenal cu 1-0 și s-a calificat în semifinale.

Însă cel mai pasionant era sfertul clasic de acum, Real Madrid - Manchester City. La Madrid după un meci pasionant totul s-a terminat cu o remiză 3-3. returul de aseară de al Manchester îi dădea favoriți pe City. Însă Real a speculat la începutul meciului un contraatac și au deschis scorul. Real a fost înghesuită în propriul careu, dar s-a apărat formidabil, cedând total inițiativa lui City. A egalat târziu City și meciul a intrat în prelungiri și s-a finalizat prin loteria penaltiurilor. 

A executat primul Modric și Ederson a apărat, dezastru!  A urmat Alvarez și 1-0 pentru City. Eu de colo, e clar City se califică! Dar a urmat un dezastru, Bernardo Silva i-a centrat în brațe lui Lunin, și apoi Kovacic a ratat și el, madrilenii au marcat și s-au calificat! Lunin este eroul meciului! A apărat senzațional în timpul meciul bombele lui De Bruyne și a calificat Madridul al penalti. Așa că Real a apărat onoarea fotbalului spaniol.

Deci a doua semifinală este Bayern - Real. Eu mizez pe Real că o să câștige din nou.

Ce frumos și reconfortant  este când ai tăi câștigă și nervi când pierd!

Totul de spre fotbal

Bayer Leverkusen

În această săptămână s-au conturat viitorii campioni ai marilor campionate ale Europei. 

În această seară Bayer Leverkusen - zisele aspirine a a câștigat campionatul de fotbal german cu antrenorul miracol Xabi Alonso; e primul lor titlu din istorie! 

În campionatul Italiei Inter este aproape să câștige titlul. La fel și PSG în Franța este aproape să devină campioană. 

În Spania Real Madrid a bătut pe finalista Cupei del Rey, Mallorca și este și ea aproape campioană. Mai este El Clasico cu Barcelona, dar distanța este mare!

Singurul titlu care era în discuție între trei echipe, campionatul englez. În luptă erau Liverpool, Arsenal și Manchester City. Liverpool clipise deja, a făcut egal pe Old Trafford cu United. Dar în această săptămână lucrurile s-au cam lămurit. City a jucat ieri cui Luton și a învins cu 5-1 și a făcut 73 de puncte, a trecut pe primul loc și aștepta liniștită să vadă ce fac contracandidatele. 

A fost o săptămână blestemată pentru Liverpool. Nu au luat în serios meciul cu Atalanta din Europa League și au fost bătuți pe Anfield Road cu 3-0. Or fi bătut ei la Bergamo cu 5-0 acu vreo 2 ani și au fost învinși acasă cu 2-0 de Atalanta, dar acum e invers! Dar shit happens și azi aveau meciul cu Crystal Palace și au luat din nou bătaie cu 1-0! Urma meciul de acasă al lui Arsenal cu Aston Villa. Meciul părea greu, că totuși Villa este pe 4 în campionat. Și la fel, shit happens și au luat bătaie cu 2-0. Deci City are drumul deschis să ia titlul și anul ăsta!

Dar meciurile de fotbal importante s-au petrecut la mijlocul săptămânii în sferturile Champions League.

Surpriza a venit din partea Barcelonei. Era creditată cu șansa a doua în meciul de la Paris cu PSG. Și au învins cu 3-2! Șanse au și cei de la Atletico Madrid, care au trecut de Dortmund cu 2-1 acasă.

Arsenal avea un meci în aparență simplu cu Bayern, care este marele bolnav al campionatului german. Dar Bayern are în sânge expertiza acestei competiții pe care a câștigat-o de 5 ori și a făcut 2-2, conducând de fiecare dată pe stadionul lui Arsenal.

Însă meciul cu aer de epopee s-a petrecut la Madrid, Real cu Manchester City. A deschis scorul City, a egalat și luat conducerea Real. În repriza a a doua, City a dat două goluri senzaționale și s-a făcut 3-2. Dar Real nu s-a predat și a egalat printr-un gol senzațional Valverde, 3-3!

Totul se va lămuri marți și miercurea viitoare. Să așteptăm meciuri bune!

PS 

Apropo! A bătut și Petrolul cu 2-1 pe Universitate la Cluj!

Dragoste și progres la Teatrul Davila Pitești

Am fost azi la teatru la Davila Pitești la avanpremiera piesei Dragoste și progres. Piesa aparține lui Bogdan Adrian Toma, dramaturg și scenarist. A fost scenaristul filmului Cardinalul, dedicat cardinalului martir Iuliu Hossu.

Văzând piesa pusă în scenă de Cătălin Saizescu mi-am amintit ce viață de căcat am dus sub comunism. Aș fi vrut să o vadă dobitocul de la coada la pui de la Kaufland care avea nostalgia lui Ceaușescu, avea 20 de ani și avea servici, iar fiii lui se plângea că n-au. Voia să mânânce pui, uitând că atunci pe vremea răposatului nu avea unde să mănânce ceva!

Dragoste și Progres 

Regia Cătălin Saizescu

Scenografie Cristina Ciucu

Distribuție

Actrița Alina Diaconu

Actorul Petrișor Diamantu 

Regizorul Șerban Ghilvaci 

Scriitoarea Ioana Podăreanu

Cenzorul Gabriel Gheorghe

Actorul bătrân Puiu Mărgescu

Piesa debutează cu imaginile documentarelor dedicate lui Ceaușescu care mi-au stârnit greața și senzația de rău. Se petrece într-un teatru de provincie unde o scriitoare vrea să pună în scenă piesa Răpitorul de Serai, cu trimitere clară la Mozart. 

Se fac repetițiile și regizorul, scriitoarea actorii repetă povestea de dragoste dintre o tânără și un italian cu ascendențe nobiliare, cu mamă româncă. Vine însă cenzorul Burghele care face praf piesa și îi obligă să o transforme într-o imbecilitate realist socialistă. Toți cei implicați se supun ca să poată face un turneu în Iugoslavia și Cehoslovacia, de unde regizorul visează să fugă în Italia, în Occident. 

Se face repetiția finală și cenzorul este extaziat de piesa care a fost redenumită la indicația lui prețioasă: Răpitoarea din Seral. Le promite prime și turneul în Iugoslavia. Ca să fie siguri trimit la hotel, la cenzor o actriță cu moravuri ușoare și cenzorul moare de atac de cord sexual.

Toți sunt disperați, va veni procuratura să le ia declarații, visul turneului este sfărâmat. Însă finalul se petrece pe fondul finalului mitingului din 21 Decembrie 1989, când Ceaușescu strigă disperat: Alo!

Deci totul se va schimba!

Sunt de remarcat toți actorii care sunt convingători, în special Puiu Mărgescu în rolul maistrului care se sacrifică ca Meșterul Manole.

Piesa este o comedie, s-a râs mult, este totuși o comedie tristă!

Penguin History of the World Istoria Lumii de J. M. Roberts și Odd Arne Westad Preistoria și începuturile civilizațiilor antice

Această carte vrea să cuprindă întreaga istorie a lumii. A fost tradusă și în românește, dar am preferat versiunea originală.

Pentru că este o carte foarte voluminoasă fac o prezentare pe capitole importante. 

Preistoria omului homo sapiens începe cu finalul ultimei glaciațiuni. Până atunci oamenii erau vânători culegători. Ei au început să domesticească animale, primul fiind câinele care îi ajuta pe vânători. Pentru armele cu care vânau au folosit vârfuri de piatră silex. Din acest motiv periodizarea se face după folosirea pietrei veche Paleolitic, nouă Neolitic. Ultimele animale domesticite au fost acum cam 10 mii de ani. Atunci sunt și începuturile agriculturii. Agricultura a stabilizat pe oameni, care au părăsit peșterile și au constituit comunități umane care as-au cristalizat în civilizații. 

Primele civilizații apar cam cu 4000-3500 î. Cr. de ani în Mesopotamia, în semiluna fertilă din Orientul Mijlocie., pe valea râurilor Eufrat și Tigru. Datorită condițiilor climatice aici s-a putut dezvolta agricultura cu ajutorul irigațiilor. Agricultura a necesitat dezvoltarea comunităților umane, au apărut liderii care să protejeze aceste comunități și stratificarea socială și a apărut scrisul din necesități administrative. Așa că până la apariția scrisului avem preistoria, iar atunci cînd apare scrisul care consemnează realitățile acestor civilizații începe istoria. Prima civilizație din istorie este cea Sumeriană, a unor popoare indo europene urmată de cea akadiană semită, apoi Babilonul, Asiria, Imperiul Hitit, Imperiul Persan, Israelul. Aceste civilizații sumeriene lasă moștenirea Legenda lui Ghilgameș și Codul de legi al lui Hamurabi, rege al Babilonului. O altă construcție legendară este ziguratul, denumit și Turnul lui Babel în Biblia ebraică.

Cam în același timp în valea inferioară a Nilului apare Civilizația Egipteană. Datorită Nilului care se revărsa de două ori pe an apare o civilizație prosperă acum 3500 - 3000 de ani î. Cr. Civilizația antică egipteană a supraviețuit ca stat independent cam 3000 de ani după care a fost cucerit de Imperiul Persan la 500 î. Cr. și apoi de Imperiului Macedonean al lui Alexandru cel Mare. De la acest regat egiptean avem singurele urme ale antichității care supraviețuiesc de 5000 de ani. Acestea sunt piramidele, mormintele faraonilor. 

Sunt apoi civilizațiile Mediteranei de Est. Prima și contemporană cu Egiptul antic este civilizație Minoică dezvoltată în insula Creta. Este o civilizația a mării și dispare pe la 1500 î. Cr. din cauza unui dezastru natural: fenomenul vulcanic și explozia din Insulele Santorini. Cumva contemporană este Civilizația Miceniană din Peloponez. Aceste civilizații premerg Civilizația Greacă. Civilizația miceniană este consemnată în poemele lui Homer privind Războiul Troiei din anii 1250 î. Cr. 

Aceste civilizații au pus bazele istoriei, lăsând documente plăcuțele de argilă imprimate cu cuneiforme în Orientul Mijlociu și înscrisurile cu hieroglifele egiptene în piatră și papirus. 

 

The Secret Hours de Mick Herron

Romancierul englez Mick Herron mi-a devenit cunoscut cu ocazia difuzării serialului Slow Horses. Este povestea unei anexe a Serviciului Secret M5, Regent Park, unde eșuează membri nedoriți ai MI5 și este condus de Jackson Lamb, un tip ciudat care a lucrat înainte de 89 în spatele Zidului. Romanele lui de spionaj se referă la corupția din societatea britanică, dar și lupta cu serviciile secrete ruse. 

Ei bine acest roman apărut în 2023 promitea prin început altceva. 

Un tip Max Janacek, retras în Devon sud-vestul Angliei este agresat în casa lui noaptea de un comando. Reușește să scape și ajunge la Londra unde își caută legătura din serviciile secrete, pemnteru a afla de ce este urmărit.

Acțiunea se mută apoi la Londra, unde un influent secretar al primului ministru (PM) înființează o comisie numită Monochrome, destinată a verifica activitatea MI5. Acest serviciu este condus de doamna First Desk, nenumită, dar clar personajul Diana Taverner din Slow Horses. Comisia este condusă de un anume Sir Winston, secretariatul fiind asigurat de Griselda Fleet o doamnă de origine africană și Kyle, un tânăr, ambii aflați în serviciul public. Comisia mai are membri, personaje publice.

Comisia nu are nimic de revelat privind activitatea Serviciului Secret, apar martori penibili, de exemplu o femeie de serviciu, etc. Până când Kyle găsește în căruciorul din supermarket un dosar provenind de la servicii intitulat OTIS. Și apare un martor cu adevărat important privind neregulile serviciilor secrete. Martorul se numește Alicia North și începe să dezvăluie un episod întâmplat cu 30 de ani în urmă, în 1993 la Berlin. Acolo este trimisă Alicia North de Cartwright, un adjunct al MI5, bunicul personajului Cartwright din Slow Horses, să verifice activitatea biroului Berlin. Acolo Alicia întâlnește pe un anume Miles cu un comportament execrabil, se bășește în fața ei! Totul conduce la personajul Jackson Lamb din romanele Slow Horses. Alicia începe verificările și descoperă nereguli financiare. Ea depistează că Miles pregătea o capcană pentru a prinde un ofițer STASI, care se răzbunase și ucisese prin spânzurare după căderea Zidului, trei femei, dintre care una era agenta lui Miles în fostul STASI. El era ajutat de un anume Otis, un tânăr german a cărui soră murise spânzurată de ofițerul STASI Schenker. 

Comisia este desființată prin efortul First Desk, dar Griselda și Kyle continuă audierea martorei Alicia North. Și așa aflăm că ea transmise lui Cartwright malversațiile lui Miles. Ea se încurcă cu Otis și este apoi gata să părăsească Berlinul. Înainte de a pleca ea se urcă în mașina lui Otis și o bombă îi secționează picioarele. Alicia este de fapt Molly Doran, doamana în cărucior care este șefa arhivelor din Regent Park - sediul MI5. Și așa se fac trimiterile la actualitate.

Finalul este cam neașteptat, fostul ofițer STASI ajuns om de afaceri influent la Londra este pedepsit. În final First Desk ajunge acasă ca acolo să dea în grădină un personaj cu care are o discuție, personajul era Miles- Jackson Lamb, căruia First Desk îi rezolvase problema din Berlin de acum 30 de ani.

Scrisul lui Mick Herron este dificil, metaforic cu expresii argotice intraductibile, dar romanul este interesant și tensionat. 

Steaua fără nume a Teatrului Municipal Focșani la Teatrul Davila Pitești

Piesa Steaua fără nume mi-era cunoscută din adaptările radiofonice auzite de mine în adolescență la Teatru la microfon cu vocea sexi a Irinei Răchițeanu și apoi din filmul lui Henri Colpi din 1966. În rolul lui Miroiu era Clade Rich, Mona era Marina Vlady și Grig era Cristea Avram, care a avut o relație amoroasă cu Vlady și a părăsit România. Nu am văzut însă piesa la teatru și am avut abia acum această ocazie.

În primul  rând vrea să spun ce piese frumoase scria Mihail Sebastian! Aceasta fiind o melodramă superbă, cu frustrările intelectualului provincial, căruia i se luminează viața prin apariția meteorică a superbei Mona, din high life-ul bucureștean.

Piesa a fost pusă în scenă de Teatrul Municipal din Focșani în regia lui Sorin Frâncu. Lovitura în această piesă este cooptarea în distribuție în rolul Monei a actriței Roxana Lupu. Aceasta este actrița care a interpretat rolul Reginei Maria în filmul Queen Mary of Romania. Roxana Lupu este rezidentă la Londra și joacă în seriale englezești, este specializată în regine pentru că a jucat și rolul Reginei Elisabeta a Doua într-un documentar BBC. Din momentul în care a apărut a dominat scena și pe ceilalți actori. În primul rând are o dicție superbă fără accente britanice și este de o frumsețe și distincție aparte. Parcă piesa era făcută de Mihail Sebastian pentru ea. Restul distribuției este alcătuit din actori ai Teatrului din Focșani. Aș remarca din restul distribuției pe Paula Grosu în rolul Domnișoarei Cucu.  Ce m-a surprins cel mai tare este distribuirea în rolul profesorului Miroiu a actorului focșănean Adrian Damian. Miroiu în viziunea lui Sebastian era un om relativ tânăr, ori Damian are figura unui domn în prag de pensie. Pentru că sala a râs când Grig la abordat pe Miroiu cu: Tinere! Piesa are numeroase replici comice și insinuări la care lumea a râs când a trebuit, dar mi s-a părut și când nu trebuie.  Distribuția completă poate fi găsită pe afișul care va însoți această prezentare.

Punerea în scenă a fost corectă și actorii onorabili. Încă odată spun că Roxana Lupu a fost marea lovitură a distribuției. Dar meritul cel mai mare îl are Mihail Sebastian ale cărui piese își păstrează și azi prospețimea, și frumusețea și de ce nu actualitatea. 

Am plecat fericit după reprezentație și trebuie să-i mulțumesc amicului Adrian Simeanu care m-a avertizat că această piesă va fi prezentată la Teatrul Alexandru Davila din Pitești.

3 Body Problem -serial

Această problemă este de natură newtoniană cosmologică. Este problema celor trei corpuri gravitaționale, aducă trei stele care creează mari perturbații asupra unei planete care se rotește în jurul acestor trei sori. 

Această problemă dă numele unei trilogii SF scrisă de autorul chinez Liu Cixin, roman de mare succes internațional. Pe baza acestor romane Netflix a creat un serial căruia i se face reclamă foarte tare. 

 

Dacă în roman totul se petrece în China în serial acțiunea începe în China, dar totul se desfășoară în actualitate, la Londra. 

În 1966 în China în timpul Revoluției culturale un profesor de fizică teoretică este omorât în bătaie de tineri din Armata Roșie. Fiica lui, Ye Wengie, o fiziciană strălucită este trimisă în lagăr în Mongolia interioară. Acolo însă este luată de soldați și dusă la o stația cu cu o mare antenă parabolică radio care urmărea contacte cu civilizații extraterestre. Wen intră în contacte cu locuitorii unei planete aflate într-un sistem solar un trei sori, care era în pericol de extincție și care intenționează să vină pe Pământ să-l cucerească. Sosirea se preconiza a fi peste 400 de ani navele lor având o viteză de 1% din viteza luminii. Ca să nu avanseze științific acești extratereștri trimiseseră un sistem care provoca perturbații asupra acceleratoarelor. Wen avea o fiică făcută cu un savant ecologist american, Mike Evans și se stabiliseră la Londra. Fiica se sinucide misterios. Pe fir intră însă o tânără fiziciană de origine chineză Jin Cheng și prietena ei, Auggie Salazar care se ocupa de nano fibre care aveau proprietăți extraordinare de rezistență mecanică. Evans era și el în contact cu extratereștrii și avea o navă care se coordona în acțiuni cu aceștia. În plus extratereștrii le furnizaseră niște căști speciale de Virtual Reality cu care ei încercau să rezolve problema celor trei corpuri. Acțiunile celor care erau în contact cu extratereștrii sunt monitorizate de un detectiv de origine chineză care era sub comanda unui demnitar britanic din serviciile secrete, Thomas Wade. Jin Chen imaginează o sondă spațială care să întâmpine flota extratereștrilor folosind o parașută din nanofibre și care să fie accelerată până la peste 0,01 viteza luminii cu ajutorul unor explozii de bombe atomice. Totul sub coordonarea ONU! Însă experimentul eșuează, probabil și prin intervenția extratereștrilor care monitorizau pe pământeni.

În final trei oameni printre care și prietenul celor două fiziciene, Saul Durand  sunt selecționați de ONU să gândească metode de a bloca pe extratereștri, lucru pe care aceștia nu-l pot detecta. Din acest motiv extratereștrii vor să-l omoare pe Saul cu ajutorul unor pământeni care se supun extratereștrilor. 

Așa se termină primul sezon și urmează și alte sezoane. Este un serial bine realizat. Impregnat de realitatea de azi și nu este în enervantul stil Marvel cu super eroi.

Nu sunt un amator de SF acum, cum eram înnebunit pe la 14 ani și colecționam fascicole din Povestiri Științifico Fantastice. Umblam chiar prin tot orașul pe la debite de tutun care vindeau aceste fascicole și găseam numere vechi cu  mirosul de tutun impregnat. Îmi amintesc că un vecin mai mare ca mine avea primele fascicole inclusiv faimosul roman Uraniu de Adrian Rogoz pe care mi le-a dat să-le citesc. Era amuzant pentru că era marcat de realismul socialist și de anti americanism cu businesmanii cu havane în gură și băutori de Coca Cola! O tempora!

Plimbări nostalgice prin Ploieștiul de altădată

Mi-a făcut plăcere să citesc volumul publicat de Marius Bâzu pe internet Plimbări nostalgice prin Ploieștiul de altădată. Și în loc de o analiză critică a amintirilor publicate o să aduc și eu amintirile mele.

Cam toate amintirile din carte se referă la la cartierele din nord estul Ploieștiului. Eu m-am născut, am copilărit și mi-am petrecut adolescența în sudul Ploieștiului, cumva în apropierea Gării de Sud. 

M-am născut în Ploiești pe data de 10 februarie (oficial pe buletin 12 februarie) 1949 într-o casă aflată pe strada Rudului. După vreo trei luni ai mei s-au mutat cu chirie pe strada Babeuf, fostă Costache Conache, actualmente Petre Negulescu. Mă întreb de ce nu s-a revenit la numele vechi, care cinstea unul dintre primii poeți români. Strada pornea din strada principală, paralelă cu Bulevardul, numită inițial CA Rosetti, apoi Jdanov și acum Bobâlna, iar un mister că nu s-a revenit la numele inițial. Strada Bobâlna păstra urma vechii uliți și nu era dreaptă, ci cumva întortocheată. Pe această stradă lungă care pornea din Bulevard de la statuia lui Radu  Stanian, fost primar și cred că este cel care a tăiat Bulevardul și se sfârșea în apropierea Gării de Sud. Pe Această stradă se aflau cele două clădiri ale Scolii Elementare nr.1, unde am învățat. Strada mea era paralelă cu Principatele Unite și se terminau într-un maidan lângă o fabrică de butoaie. Pe Principatele Unite locuia Florin Dumitru, marele baterist de la Mondial și de la Pheonix. M-a învățat toate prostiile posibile. Din păcatre a sfârșit în California. În orașul de câmpie Ploiești nu erau dealuri, dar pe maidan era o ridicătură de pământ care era derdelușul nostru. Paralelă spre dreapta cu strada mea se afla o altă stradă importantă, Ana Ipătescu, fostă Petre Cinta, alt primar al Ploieștiului. Pleca de la primul rond și se termina pe Rudului. Era importantă că pe ea se află Spitalul Șuler, loc unde lucra mătușa mea, tanti Ana și unde s-au întâlnit părinții mei.  Pe această stradă locuia cu chirie tanti Ana, la familia generalului Fotescu. Generalul era erou din Primul Război Mondial, Războiului de Întregire. Fiind patriot local a refuzat un post la București și a trecut în rezervă după război, se pare? Casa generalului era mare și avea o curte generoasă cu doi pini de unde culegeam conuri. Am fost mirat mai târziu de conurile de brad, eu eram convins că sunt cele pe care le culegeam de la curte generalului. De strada Rudului îmi amintesc pentru că mergea la un loc de grădină al lui Tanti Ana, dincolo de Plăieșilor în apropiere de Liceul A. Toma (Mihai Viteazul). Treceam pe lângă pușcăria orașului și era tot timpul o senzație neplăcută, tensionată, treceam mereu pe cealaltă parte a străzii. Am aflat că a fost pușcărie politică. Și era și  o cameră la stradă unde veneau rude de deținuți și atmosfera era tristă, tragică.

Zona asta era o zonă cu case mari dar și cu unele mai mici cum era a noastră. Ai mei au cumpărat apoi toată curtea de la proprietarul care locuia vis a vis. Zid în zid cu casa noastră stăteau surorile Duca. Cea mare fusese călugăriță catolică, celebra Mere Clarisse, profesoară la București la Notre Damme de Sion. Probabil că a fost profesoara de franceză și germană a Monicăi Lovinescu? Dădea meditații la franceză și cine făcea cu ea meditații intra la facultate. Pe noi, adică eu și sora mea ne medita gratuit. Eu am fost suficient de tâmpit să renunț la meditații zicând că ascult la difuzor care transmitea Să-nvățăm limba rusă cântând. De fapt în afară de rusa dintr-a cincea am avut șansa să facem la școală, clasa mea limba engleză dintr-a șasea și a fost love at first sight! Mere Clarisse avea o bibliotecă formidabilă și sor-mea a primit cadou Shakespeare Complete Works ediția Collins. Cu această carte am urmărit textul piesei Visul unei nopți de vară cu Royal Shakespeare Company în regia lui Peter Brook la Opera București. Cu chirie în camerele din față stătea doamna Cristina, având două fete mult mai mari ca mine. Neli era cu 9 ani mai mare, o brunetă superbă, a făcut Geologia și a fost mama politicianului Cristian Boureanu, dar s-a prăpădit. De la ea am moștenit Basmele lui Andersen frumos ilustrate și alte cărți de povești, inclusiv o colecție Luminița de la începutul anilor 50 cu Titotopor! Vremea când îl înjuram pe Tito la ordinul lui Stalin. Curtea noastră se învecina cu a avocatului Zingrilara, cu ascendență grecească de la Smirna. Era vânător și avea o cățea pointer numită Greta. Am primit odată un iepure de câmp de la avocat. Pe stradă mai locuiau o familie de italieni, una de ucraineni și descendentul Logofătului Tăutu, românul care a băut prima oară cafea. La grădinița am făcut cunoștință și am rămas prieten cu Micky Brenner, dintr-o familie de evrei bucovineni germanizați, vorbea nemțește cu bunica lui, medaliat la Olimpiada Internațională de Matematică. Locuia într-o casă cu etaj vis a vis de localul vechi al școlii unde am învățat. După cum se vede Ploieștiul industrial a atras multă lume din toate părțile. Vremea în anii 50 urma ciclul normal, ierni grele și reci cu multă zăpadă. Am prins marea zăpadă din 1954, aveam deja 5 ani. Zăpada ajunsese la streașina casei, iar că să trecem de pe un trotuar pe altul  erau făcute tuneluri. Tata care era de meserie tâmplar mi-a făcut o sanie de lemn de care eram foarte mândru. Cu ea transportam sifoanele pe de la vecini pe care le încărcam la o stație aflată pe Rudului, pe drumul care duce la Cimitirul Bolovani, unde își dorm somnul de veci ai mei. Urma primăvara cu pâraie de apă de la zăpada topită și înfloreau vișinii și caișii din curte. Urma o vară fierbinte și înăbușitoare și o toamnă lungă și frumoasă. Clima din Ploiești era cea de câmpie, cum a fost și cea din studenția bucureșteană. Ajungând la Pitești am constatat că aici clima este mai blândă, verile nu sunt așa de excesive. Dar caracteristica Ploieștiului era poluarea masivă, de la rafinăriile care înconjurau orașul. Puțea câteodată îngrozitor, a petrol și alte mizerii. Am observat doar după anii 90 că din Ploiești se puteau vedea munții, cât am fost copil nu i-am văzut!

Norocul nostru era că puteam merge în vacanța de vară la rude. De obicei începeam vacanța la Alunișul patern din Prahova, la frații tatei. Aluniș se afla între niște dealuri răpănoase, cu sărături de la Zona Slănicului, erau ceva pruni, pentru țuicari și ceva fânețe. Unchiul Vasile unde stăteam era foarte sărac, mergeam sus pe deal cu vaca împreună cu verii mei. Era și gârla unde devenisem pescar pasionat. Mâncam cu toții în jurul unei măsuțe joase cu scăunele și întingeam în tigaia din mijloc  Retrăiam viața din Moromeții, cum aveam să citesc la liceu romanul lui Marin Preda. Cu totul altfel era vacanța Avrigul matern. Aici eram în cea mai dezvoltată zonă din România cu sate urbanizate sub influența sașilor. Aici eram în lunca Oltului, sub munții Făgăraș, având toate formele de relief. Se cultiva și grâu și porumb și cartofi. Se creșteau vite și oi, era țara bivolițelor negre care se bălăceau în mlaștinile Oltului și erau folosite și la transport cu carul. Casele erau mari, de zid, cu porți înalte care obturau vederea în curte, cu șure de fân și grajd pentru animale. Azi au devenit garaje, nu mai sunt bivolițe. Nu puteai să-ți dai seama care erau ale sașilor și care erau ale românilor. Plus că ajungeam două săptămâni la tanti Marina, sora cea mică a mamei, care locuia la Sibiu, într-un oraș medieval, central european. Era evident că erau două țări, între timp comunismul a egalizat în mare măsură deosebirile dintre aceste zone ale României.

Ai mei nu avea radio, aveam difuzorul la care stăteam lipit cu urechea să ascult teatru la microfon cu marii actori ai anilor 50-60 și se transmiteau capodopere de Shakespeare și Schiller. Țin minte vocea cavernoasă a lui Vraca din Hoții de Schiller.  Televizor vedeam pe la vecini, iar radio avem la țară unde nu se asculta decât Europa Liberă. Asta mai târziu, pentru că la școala elementară până într-a șaptea eram un mic dobitoc comunist îndoctrinat. Am învățat foarte bine și am ajuns președintele organizației de pionieri pe școală și datorită originii sănătoase a tatălui meu. Pe vremea lui Dej conta să fii fiu de muncitor, cu toate că tata avusese o tinerețe politică cam deocheată. Și așa din clasa a 7-a am devenit membru UTM. Am scăpat de întrebările la intrarea în UTM în liceu a unui dobitoc de la țară care era ca și mine utemist și punea întrebarea încuietoare: care este organul central al UTM ( Era Scînteia Tineretului!). În liceu m-am deșteptat și sub influența Radio Europa Liberă și cred că și a profesoarei Natalia Boncu care discuta probleme literare fără influențe ideologic comuniste.

Am învățat să citesc și să scriu din clasa I și am devenit un cititor pasionat.  Primul roma citit a fsot Cei trei muschetari, iar numele eroior le citeam focetic! Din clasa doua am început să merg la Palatul Pionierilor. Am fost la cercul de aeromodelism, dar nu am niciun talent de bricolaj și aeromodelul meu a fost o catastrofă. Cel mai important loc era Biblioteca Palatului Pionierilor pe care am epuizat-o rapid. Apoi am devenit un abonat al Bibliotecii Regionale Ploiești. De această bibliotecă mă leagă și perioada studenției, ca mai toți studenții ploieșteni învățam pentru examene în sesiune la Sala de Lectură a Bibliotecii din Ploiești. 

Țin minte concursurile de motociclism care se desfășurau pe Bulevardul din apropiere, unde câștigau doar piloți străini care aveau motociclete superioare. Cel mai pasionant era concursul motocicletelor cu ataș. Tot pe Bulevard era defilarea de 1 Mai, când castanii erau în floare. Păcat că decidenții politici nu au revenit la Ziua Națională  a României de pe 10 Mai, când e cald și frumos, nu de 1 Decembrie, când e iarnă!

Cam toți colegii de școală elementară au dat examen la liceul nou din Bulevard, A. Toma, era lângă noi. Eu am dat la Caragiale, care era situat în diagonala orașului spre nord est. A fost o perioadă deosebită, care mi-a conturat personalitatea, cu profesori excepționali. Primul profesor de matematică la a VIII-F a fost Onofraș,  plecat după două luni la A. Toma, care ne-a a dat un test la care am luat 4! Asta m-a ambiționat foarte tare și am devenit un olimpic regional la matematică și premiat la Gazeta Matematică, lucru care mi-a fixat viitorul, devenind student la Politehnică, la Energetică Nucleare, și apoi implicat în punerea în funcțiunea a reactorului nuclear de cercetări de la Pitești. 

 

 

Turning Point, The Gentlemen, Argylle, The Road House, seriale și filme

Vreau să recomand niște seriale și niște filme pe care le-am văzut.

Turning Point 

Acest serial care are subtitlul The Bomb and The Cold War. Este un serial documentar în 9 episoade de mai mult de o oră. Serialul surprinde toate evenimentele care au avut loc după victoria din Europa împotriva hitlerismului. De o parte erau puterile occidentale care voiau să refacă Europa distrusă de război și au lansat programul Marshall și pe de altă parte era Stalin care a impus în țările ocupate din Est regimul comunist cu toate consecințele. La noi a fost încarcerarea tuturor celor care contestau acest regim fie politic și cu rezistență armată, fie nu corespundeau rigorilor sociale comuniste. Un factor important de echilibru în această confruntare a fost bomba atomică. Capacitatea de distrugere verificată în Japonia la Hiroshima și Nagasaki a îngrozit lumea. Și sovieticii au obținut-o în 1949 și cu trădarea unor participanți la programul Manhattan. Confruntarea între cele două sisteme s-a făcut prin terți, Coreea, Vietnam, dar și în 1962 prin criza rachetelor din Cuba, de care eu habar nu ama avut. Cea mai emoționantă este evocarea prăbușirii Zidului Berlinului și a comunismului în Europa. Am trăit jumate de viață în comunism și aproape jumate într-o Românie liberă, dar cred că puțini mai apreciază libertatea, când există nostalgici ai lui Ceaușescu. Finalul acestui serial se ocupă de Putin și de agresiunea din Ucraina. Recomand cu căldură acest serial.

The Gentlemen

Este un serial inspirat de un film anterior al lui Guy Ritchie. Tânărul militar Edward Horniman (Theo James) este căutat să vină rapid acasă unde tatăl, ducele de Halstead este pe moarte. El era fiul cel mic al ducelui și cum este cutuma el nu moștenește nimic și din acest motiv a alea armata. Dara spre marea lui surpriză este declarat moștenitorul titlului și al averii în pofida fratelui mai mare. acesta este un imbecil cufundat în datorii, drogat și iresponsabil. El trebuie să-și salveze fratele și moșia plină de datorii. Află cu stupoare că pe moșie este o afacere cu droguri marijuana. Tot serialul este tentativa de a scăpa de această afacere gestionată de frumoasa Susie Glass (Kaya Scodelario). Așa că între timp aristocratul intră și mai adânc în afacerea cu droguri. 

Argylle

Acest film este o fantezie thriller. O autoare de succes de romane thriller de spionaj Elly Conway (Bryce Dallas Howard) află cu surprindere că este de fapt agent de teren în afaceri cu spioni. Cel care o actualizează este iubitul ei Aidan Wilde (Sam Rockwell). Cel care este eroul ei din romane Argylle, este de fapt chiar ea. Dra ea se află sub controlul unor răi și Aidan o ajută să redevină superagenta care era. 

Un film amuzant.

Road House

Acest film este de o violență extremă. Frankie, proprietara unui cârciumi din Key Glass insulă din Key West, Florida. Ea caută un paznic și merge la un concurs de street fight. Și acolo marele bătăuș când aude că în concurs a intrat Dalton (Jake Gyllenhaal) acesta refuză să lupte. Iniția refuză oferta, dar apoi vine la cârciumă să se angajeze. Acolo are probleme pentru că un individ angajase bătăuși să o determine pe Frankie să renunțe. Grant cel care conduce afacerea de droguri nu poate să scape de Dalton, așa că tatăl acestuia, din pușcărie îl angajeze pe Knox (faimosul bătăuș și luptător Conor Mc Gregor). Și așa iese un film cu bătăi.

Traviata la Pitești

Am fost în această seară de 20 martie la operă la Sala Sindicatelor. A fost a doua oară când am fost la operă și asta s-a întâmplat acum cam 50 de ani unde am fost tot aici la Pitești la Lucia di Lamermoor și dacă mi-aduc aminte s-a cântat în românește. Nu eram un amator de operă, dar am avut ocazia să urmăresc la Cinema Trivale operă transmisă în direct de la Covent Garden. Prima a fost Nozze di Figaro și apoi încă trei opere de la Londra și de atunci am devenit un mare amator de operă. Așa că am mers bucuros la acest spectacol de la Pitești. 

Vreau să spun ceva important. Opera Traviata a lui Verdi este inspirată din Dama cu camelii a lui Alexandre Dumas fiul. A fost făcută și o piesă de teatru văzută de Verdi și care i-a trezit interesul să facă o opera din această piesă. Opinia mea este că cea mai reușită este opera lui Verdi care are geniul marelui compozitor și este cea mai potrivită pentru această melodramă. Sala a fost plină ochi și mă miră că la Cinema Trivale am fost mai mult singur, poate de vină a fost cinematograful care nu a făcut reclamă la spectacole de primă mână.

Spectacolul pus în scenă cu sprijinul orchestrei, corul, baletul Teatrului Național de Operă și Balet Oleg Danovschi din Constanța și orchestra a fost dirijată de Tiberiu Oprea. Ca de obicei cârligul care era soprana italiană Renata Vari a fost bolnavă și a fost înlocuită cu mult succes de Laura Eftimie. În rolurile Germont fiul, tenorul Doru Iftene și Germont tatăl Daniel Pop. Artiștii au dat dovadă de un înalt profesionalism și la fel și orchestra care a susținut bine superbele arii ale operei. Sunetul a fost foarte bun pentru că artiștii aveau microfoane care au permis audiția bună, cu toate că la un moment dat sonorizarea a dat greș cu orchestra.

Melomanii prezenți au avut parte de un spectacol foarte reușit și au aplaudat îndelung.

Pozele mele nu sunt grozave, îmi cer scuze.

De-a dacii și romanii de Dan Alexe

Am primit cadou această carte de ziua mea și m-am întrerupt din cititul la Istoria lumii că să mă uit pe ea.

Și m-am apucat să citesc. Știam că Dan Alexe combătea aiurelile dacice protocroniste și speram că această carte poate lămuri anumite lucruri. Citind-o nu-mi venea să cred. Dan Alexe nu combate originea românilor din daci, ci, pe niște criterii cică lingvistice inventează o nouă istorie a începuturilor românilor. Totul pornește de la retragerea aureliană în 271. 

Teza lui Alexe este că s-au retras dacii nelatinizați în sudul Dunării și ulterior au migrat înspre malul Adriaticii și au devenit....albanezi! Ei ar fi albanezii de azi! În schimb populațiile latinizate din Balcani din care fac parte și aromânii și românii de azi ar fi migrat înapoi în Ardeal pe la 900 aduși de ...unguri. Păi pe la 900 ungurii abia se stabileau în Panonia, și aveau incursiuni spre Vest în imperiul german unde sunt învinși la Lechfeld de Otto cel Mare. Abia după aia se reorientează spre Ardeal.

Argumentele lui Alexe sunt date de lipsa dialectelor și unitatea lingvistică a românei din nordul Dunării, lucru care lui Alexe îi pare imposibil. El spune că această unitate este dată de descălecările din Ardeal spre Țara Românească și Moldova inițiate de regii Ungariei, care impun această limbă fără dialecte. Ori cel puțin în Țara Românească vine din Ardeal un nobil român din Făgăraș miticul Negru Vodă din cauza disputelor cu regele ungur. Doar Dragoș este trimis din Maramureș în Moldova de unguri. Cartea este o înșiruire de aberații lingvistice. Una m-a enervat total legată de denumirea Țării Românești în turcește pe vremea călătorului Celebi care denumește Valahia regală Țara Românească pe la 1650, că ar fi Valahia Ungariei regale. Ori atunci Ungaria era de 100 de ani pașalâc turcesc?!

Sunt multe argumente că românii ciobani au migrat peste Dunăre din Balcani și Pind și contribuie la formarea principatului Țării Românești sau Valahiei. Aceste migrații erau facilitate de faptul că ambele maluri ale Dunării erau stăpânite până la anul 1000 de către Primul Țarat Bulgar, care ne-a dat și boierii slavi care au impus ortodoxia slavă, de care am scăpat de abia după Reformă, când apare și primul document de limbă românească, scrisoarea lui Neacșu. Dar de aici la aberațiile lui Alexe este cale lungă. Alexe s-a apucat să rescrie istoria începuturilor românilor într-o bătaie de joc și contrazicând pe toți istoricii români, acuzându-i de naționalism.

Cartea m-a dezamăgit profund, iar Alexe este un tip dubios, cum sunt dacofilii protocroniști.