Omega Rules de Eric Van Lustbader

Ciudat roman de spionaj! Este un roman dintr-o serie Evan Ryder, dar ideea lui este scenariu înfricoșător al unei Americi la mâna unui individ de tip Donald Trump! Pentru că în America a apărut o mișcare de tip Quanon, numită Omega, care promovează suprematismul alb și extincția, celorlalte rase, negri, latino, asiatici.  Acesta este condusă de un milionar media Wainwright Wells bătrân și bogat, căsătorit cu Lucinda. Lucinda este din Slovenia, ce indică din nou sursa Trump. 

Ce este ciudat este că Lucinda este soră cu Evan Ryder, personajul principal. Evan, Lucinda, sora ei geamănă Ana, dar și Bobbi sunt surorile unui cuplu de ruși. Au crescut prin Germania, dar Lucinda și Ana în Slovenia, adoptate de la părinții care au murit. 

Evan a lucrat în Departamentul Apărării (DOD) ca agent de teren de informații. Sora mai mică Bobbi a ajuns spioană FSB! Iar Ana era soția lui Ben Butler care devenise iubitul lui Evan. Ea este omorâtă chiar de soțul Ben pentru dorea să o omoare pe Evan.

Bobbi luase numele de Kata, și era mare șefă în spionajul rusesc. 

Omega era o organizație care se răspândea în lume și voia să destabilizeze America și lumea și să ia puterea.

Pentru a anihila această organizație, Evan începe cercetări în Europa la Viena și apoi la Nurenberg unde se dezvolta o organizație neonazistă, care se înrudea cu Omega. Omega pătrunsese inclusiv în Rusia în FSB și Kata se ocupă să o anihileze la rândul ei.

Sunt multe lucruri neclare care trebuie rezolvate și finalul arată calitățile de excepție ale lui Evan Ryder, dar și continuări în romane viitoare.

Eric Van Lustbader este și continuator al romanelor lui Ludlum din seria Bourne.

Joc Dublu de Edward Lucas

Iată că am continuat să citesc cărți de spionaj, aceasta făcută cadou de onomastica de Sf. Gheorghe. Cartea intitulată Joc Dublu - Spionii, minciunile și mistificările Rusiei în Occident este scrisă de redactorul șef al revistei The Economist Edward Lucas. Este o carte interesantă, dar pe undeva datată, pentru că se oprește la 2011. înainte ca Rusia să-și dezvăluie potențialul agresiv, fusese agresată doar Georgia.

În prima parte Edward Lucas se ocupă cu afacerile duse de occidentali în Rusia. Este dezbătut pe larg cazul lui Bill Browder. Acest om de afaceri american a văzut potențialul pieței din Rusia la începutul anilor 90 și a făcut diverse investiții în Rusia. Totul a început să se schimbe în Rusia cu venirea la putere a lui Putin în 2000. Acesta a venit cu haita lui de siloviki, foști kaghebiști puși pe jaf. Prima victimă importantă a fost omul de afaceri rus Mihail Hodorkovski și compania lui Yukos. Pentru că nu-l prea agrea pe Putin a fost arestat, băgat la pușcărie și firma confiscată. Același lucru îl pățește și Browder. Firmele lui sunt acuzate că nu și-au plătit impozitele, sediile sunt percheziționate și documente confiscate ilegal. Intervine avocatul Magnițki și arată că totul este o înscenare. Magnițki este și el arestat, torturat și moare în pușcărie, Browder intervine pe lângă Congresul american și se votează legea Magnițki care interzice unor demnitari ruși accesul în SUA. Restul cercetărilor lui Luca demonstrează că Rusia a devenit un stat cleptocrat, unde nu există nicio lege și ești al dispoziția unor gangsteri care sunt angajații Ministerului de Interne și FSB care fac legea lor.

Apoi Lucas se ocupă de spionajul cu Rusia. Sunt evocate momente de la începutul anilor 50 când se încearcă infiltrarea de sabotori împotriva URSS. Totul se termină cu un eșec, din cauza spionilor britanici, precum Kilby, care erau oamenii KGB. Lucas se focalizează pe Estonia care îi este cunoscută pentru că a stat mai mult acolo. Eșec a fost și în celelalte țări comuniste. 

După prăbușirea URSS foștii kaghebiști au devenit de vânzare, dar totul s-a terminat când a venit Putin. Serviciile secrete occidentale au început să descopere ilegalii, precum Ana Chapman, sau Heathfield strecurați în America sub identități false. 

Apoi se ocupă de spioni trădători din fostele state ale care au ieșit din URSS. Și este de notorietate Herman Simm din Estonia care a fost contactat de FSB, el lucrând în fosta miliție din Estonia, dar ajuns la sediul NATO de la Bruxelles.

Acum putem vedea efectele acțiunii Rusiei împotriva Occidentului și prin agresiunea împotriva Ucrainei.

Beirut Protocol de Joel Rosenberg

Autorul Joel Rosenberg este și consilier pe probleme de Israel pentru americani , cât și pentru Israel.

Acest roman de spionaj face parte din seria Markus Ryker. Acesta este un spion american specializat în problemele Orientului Mijlociu. Cu toate acestea el nu cunoaște limba arabă! 

Tocmai se desfășoară un serial despre terorismul Hezbollah Ghosts of Beirut având în centru pe teroristul Imad Mugnyieh.

În acest roman Markus pregătea o vizită a secretarului de stat american în nordul Israelului la granița cu Libanul. Împreună cu el erau agenta Kailea Curtis și un tânăr agent israelian, cunoscător al limbii arabe. 

Spre surpriza lor sunt atacați de un comando Hezbollah condus de un Amin al Masri. Acest ia prizonieri pe Hyker, Kailea și pe tînărul agent israelian. Acesta din urmă se dă și el american. Însă conducerea armatei israeliene IDF declanșează Protocolul Hannibal, care însemna atacarea Libanului și a Hezbollah, pentru că tânărul era nepotul primului ministru al Israelului. 

Al Masri aduce pe prizonieri în Libanul de sud și intenționează să-i transporte la Beirut. Atât boșii iranieni ai Hezbollah cât și conducerea Hezbollah sunt luați prin surprindere, nimeni nu comandase atacul! În Iran tocmai murise liderul spiritual suprem. Pe de altă parte Israel și Arabia Saudită pregăteau un tratat de prietenie și acest atac sabota aceste negocieri. Cine îl coordona pe Al Masri, ce se întâmplă cu prizonierii, ce măsuri iau Israelul și SUA pentru a elibera pe prizonieri se poate afla din roman!

Povestiri despre oameni obișnuiți de Varujan Vosganian

Această carte am cumpărat-o de la lansarea ei de către autor la Biblioteca Județeană Dinicu Golescu Pitești și am autograful scriitorului pe ea. Știam că Varujan Vosganian este un scriitor bun, dar cartea a întrecut toate așteptările. Sunt povestirile pandemiei, în primul rând.

În Crucea Sudului un tânăr o vede pe o tânără foarte frumoasă care iese pe balconul de vis a vis. Când aceasta reintră în casă se aude un pian și o muzică deosebită. Când se termină carantina, văd că acum lockdawn este cuvântul adoptat, tânărul își ia inima în dinți cumpără un buchet și bate la ușa apartamentului. Surpriză! Este o altă tânără confinată într-un cărucior. Este Tatiana, sora Svetlanei, frumoasa  care a plecat deja spre Noua Zeelandă, pe un vas de croazieră. Tatiana cânta la pian și tânărul o auzea pentru că Svetlana îi întorcea foile Tatianei. Final, tânărul care îngrijea bătrâni în Italia obține statutul de însoțitor al Tatianei.

În Ia-mă nene, un șofer de camion îl ia pe un tânăr, fost la Casa de Copii și ajuns la 18 ani lăsat în plata Domnului. El va deveni fiul surogat, deoarece fiul său s-a înecat în mare.

Urmează Cireșica și Unchiul Turi povestiri despre bătrânețe, alte vremuri, când comunismul distrugea tot ce era bun în ființa românească. Totul cu un aer de melodramă. 

În Martiriul lui Sebastian este povestea IT-istului Sebastian care este hăituit de șef.

În Demascarea, Oni  în timpul unei ieșiri în vremea pandemiei și are o groază de neplăceri, pentru că-și pierde masca. el fiind un adept necondiționat al măștii, în plus îl caută și moartea,

Tanti este cea mai lungă povestire despre o doamnă profesoară la Politehnică care se atașează de un tânăr care livrează pizza. Doamna este trecută de 40 de ani și începe să aibă crize și  probleme.

În fine, Vâscul este un fel de Miorița din vremurile noastre.

Am citit povestirile cu mare plăcere, talentul de scriitor te cucerește.

Coplan

Scormonind prin internet am dat de un film din franciza Coplan. Când eram adolescent am văzut pe ecrane Coplan și asumă riscul - Coplan prend de risque. Am constatat că această franciză de origine franceză era menită să concureze cea mai de succes franciză a filmelor de spionaj James Bond! 

Cele două filme pe care le-am găsit Coplan Sauve sa peau - Coplan își păzește pielea și Coplan FX18 casse tout - Coplan FX18 sparge tot. Ambele filme au fost o mare dezamăgire. Dacă primul film Coplan realizat în 1964 a fost un film alb negru foarte bine realizat cu un scenariu bine scris ca un adevărat film de spionaj, cu actori francezi și cu o superbă Virna Lisi (avea 28 de ani!), celelalte două văzute de mine sunt o mare dezamăgire, chiar dacă sunt color. Actorii nu mai sunt francezi, ci anglo saxoni, scenariile mai mult decât puerile. Ambele se petrec la Istanbul și în Turcia.

Alegerea era potrivită pentru că Istanbul și Viena mișunau de spioni din motiv de proximitatea țărilor comuniste din Balcani și respectiv Europa centrală. 

Dacă aveți poftă de un film bun de spionaj atunci puteți revedea cu plăcere Coplan și asumă riscul.

Coplan a fost o tentativă nereușită pentru filme de spionaj, în schimb James Bond a ajuns la 23 de filme cu actori de mare calibru James Connery, Roger Moore, Timothy Dalton, Pierce Brosnan și Daniel Craig care tocmai a terminat cariera de James Bond.

Doi pe o bancă de Alexandr Ghelman Teatrul Sică Alexandrescu Brașov

În această seară la Festivalul Teatrului de Studio de la Teatrul Alexandru Davila Pitești a fost pusă în scenă Doi pe o bancă de Alexandr Ghelman. Autorul este un dramaturg sovietic originar din Basarabia. 

Distribuția este următoarea:

Ea- Simona Pop 

El - Demis Muraru

Regia artistică și scenografia - Boris Melinti

Boris Melinti este un regizor din Republica Moldova care a tradus piesa a și localizat-o în epoca post comunistă.

Piesa s-ar putea înscrie în mișcarea #metoo.  Pentru că este vorba de relația degradată dintre un bărbat și o femeie, bărbatul comportându-se ca un prădător.

El se întâlnește cu ea în parc și îi face avansuri, fără să-și dea seama că a avut o relație de o noapte cu ea. Bărbatul minte și asupra numelui, că ar fi Iuri, Kolia, Alexei, când de fapt în acte este Fiodor Kuzmin. Spune că este divorțat, dar minte, este însurat cu doi copii. Ea este și ea divorțată cu un băiat și are nevoie de o relație. Dar tot ce obține de la bărbat este un rând de minciuni sfruntate. 

O piesă puternică bine interpretată de cei doi actori brașoveni.

 

Tzuki și Tati - Teatrul Dramaturgilor Români

Astă seară am văzut în fine o piesă care merită definiția de teatru de studio. 

Este o comedie și o satiră ascuțită. 

Distribuția a fost:

Marius Bodochi - Tati

Florin Piersic Jr. - Tzuki

Regia și textul Florin Piersic Jr.

Cei doi se întâlnesc și încep să vorbească, Tzuki este preocupat, se însoară și Tati ar trebui să aibă verighetele, dar Tati nu le-a luat de la Johnny. Tzuki îi telefonează lui Johnny și îl roagă să îi aducă o verighetă mai subțire. Dar cea mai mare bătaie de cap o are Tzuki că la o beție i-a spus maică-s-ii că se însoară! Și atunci ne lămurim! Pictorul Tati și fotograful Tzuki sunt un cuplu gay și se pregătesc să-și oficializeze legătura prin căsătorie.

Piesa reprezintă conflictul de mentalități ai oamenilor. Conservatorii nu acceptă decât legătura erotică între femeie și bărbat, cei liberali și progresiști acceptă LGBQT. Evident că mama lui Tzuki nu poate accepta că fiul ei este homosexual. Pentru aceasta Tzuki  montează o farsă. La nuntă mireasa va fi Doris, un fost model nud al lui Tati. Lui Tati îi sare țandăra și-l apucă gelozia, de unde o știe el pe Doris, de unde are telefonul ei? 

Și Tzuki mărturisește că ar fi avut o legătură cu Doris, când erau separați. Atunci și Tati recunoaște că ar fi avut o legătură cu cineva, cu Brad Pitt! A văzut de 50 de ori Legendele Toamnei, filmul cu Brad Pitt. De aici încep niște discuții comice și absurde, privind conversații cu Brad Pitt.  

Altă problemă este când Tati îl pune pe Tzuki să imagineze discuția în care el i-ar mărturisi mamei că este gay.

Necazurile nu se termină, mama lui Tzuki vine la căsătoria civilă, iar lui Doris i s-a întâmplat un accident cu silicoanele și nu mai poate veni la nuntă, prilej de alte încurcături comice și absurde. 

Eu mărturisesc că am râs cu poftă ca  toți spectatorii.

Florin Piersic Jr. exploatează cu umor și inteligență problemele pe care le ridică exagerările progresiste privind probleme de gen, LGBQT care au un ton destul de agresiv în actualitatea contemporană. Pentru că este o măsură în toate lucrurile.

Năpasta de I. L. Caragiale la Teatrul Satiricus IL Caragiale Chișinău

Mărturisesc că probabil este prima dată când văd Năpasta la teatru. Noi îl vedem pe Caragiale cel vesel și simpatic. Aici este abisal, a scris o dramă naturalistă, cum scriau nordici precum Ibsen, el mediteraneeanul Caragiale.

Drama Năpasta i-a provocat necazuri și ca rezultat a plecat din România. A fost acuzat de plagiat și a fost strălucit apărat de alt dramaturg Barbu Delavrancea. 

În comediile lui Caragiale femeile sunt chestiune de traducere, aici  este o femme fatale care duce la crimă. Nu mai suntem în periferiile bucureștene, în zone urbane, ci la țară, printre țărani bogați. Anca este o femeie puternică, măritată cu Dragomir, pe care îl bănuiește că i-a omorât primul sot, pe Dumitru. În același timp învățătorul Gheorghe face o pasiune pentru ea. Apare și bietul Ion nebunul, care a scăpat de  la ocnă, acuzat că l-ar fi omorât pe Dumitru. Ion se sinucide și Anca îl acuză că l-a omorât  Dragomir, care recunoaște finalmente crima cu uciderea lui Dumitru. 

Distribuția este:

Anca - Ludmila Gheorghiță 

Dragomir - Ion Grosu

Gheorghe - Gheorghe Gusan

Ion - Alexandru Crîlov

Regia este a lui Alexandru Grecu, iar muzica extrem de expresivă aparține lui Anatol Ștefăneț și formația Trigon.

Punerea în scenă subliniază drama Ancăi, sunt și scene erotice, dezbrăcate, în penumbră, muzica care constă în special din toacă accentuează atmosfera sumbră. Actorii sunt în rol, accentuează dramatismul acestei piese. O bună reprezentație!

În plină glorie de Peter Quilter Teatrul Național Sterija din Vârșeț, Serbia

Astă seară la Sala Studio Liviu Ciulei am urmărit piesa În plină glorie de Peter Quilter. Subiectul acestei piese este Florence Foster Jenkins. Această doamnă din protipendada newyorkeză, extrem de bogată are fumuri de mare divă de operă, de soprană. De fapt nu are voce. Subiectul piesei a fost ecranizat în filmul  Florence Foster Jenkins cu Meryl Streep în rolul titular. 

Distribuția este următoarea:

Florence Foster Jenkins - Monica Boldovină Bugle

Cosme McMoon - Darie Doclean

Dorothy - Otilia Pescariu

Maria - Tamara Tamci Toskic

Doamna Verinder Gadge - Corina Trocea

Regia - Stefan Sablic

Scenografia - Sofija Lucic

Dorothy, prietena divei îi găsește un pianist acompaniator pentru Florence Foster Jenkins în Cosme McMoon. Este invitat la casa doamnei cu pretenții de soprană și acesta este îngrozit de lipsa vocii divei, dar banii care i se oferă îl face să accepte să o acompanieze. O pată de culoare este servitoarea lui Florence, Maria, care este aici sârboaică, dar cred că este o localizare, probabil servitoarea este rusoaică. Ea o înjură pe stăpână și face ce vrea. 

Florence Foster Jenkins face înregistrări și face un spectacol la Metropolitan unde este contestată de doamna Verinder Gadge. Totuși aranjează și un spectacol la Carnegie, un alt fiasco. Însă Florence Foster Jenkins moare după acest spectacol extrem de contestat.

Se râde copios la spectacolul românilor  din Serbia. Vorbesc românește fără accent, Daria Doclean este foarte prezentabil, iar Corina Trocea este o tânără extrem de frumoasă. Monica Boldovină Bugle se dovedește o mare artistă și a rezultat un spectacol extrem de agreabil. I-aș vedea pe acești actori în filme românești, pentru că sunt foarte buni. A fost o surpriză foarte plăcută teatrul românesc din Serbia. 

De trei ori viață de Yasmina Reza la Festivalul Internațional al Teatrului de Studio Ediția XXVI Teatrul Alexandru Davila

În această seară a debutat Festivalul Internațional de Teatru de Studio focus Teatru Balcanic ediția XXVI la Teatrul Alexandru Davila Pitești.

Spectacolul s-a desfășurat în Studioul Liviu Ciulei al Teatrului. 

Piesa a fost pusă în scenă la Teatrul Alexandru Davila de Thomas Ciulei care este fiul marelui regizor Liviu Ciulei. Piesa aparține Yasminei Reza, autoare franceză. 
Distribuția a fost următoarea:

Ines - Lia Deaconu

Sonia - Ioana Podăreanu 

Hubert - Petrișor Diamantu

Henri - Dan Andrei 

Voce copil - Anne Klima Ciulei 

Scenografia  - Andrei Răduț 

Opinia mea este că piesa a fost rău aleasă fiind prea lungă și pentru că sunt trei ipostaze a aceleași vizite. 

Cei doi bărbați sunt cercetători în astrofizică și totul este în jurul adagiului bine cunoscut de mine care am lucrat în cercetare: Publish or perish!

Henri și Sonia sunt un cuplu care au un copil răzgâiat. Henrinu a mai publicat un articol de trei ani și este în pericol să își piardă postul. Sonai este un avocat de succes care acum lucrează pentru o mare companie financiară. Ei invită pe Ines și pe Hubert care îi poate ajuta lui Henri, fiind director în domeniu. Hubert este un ticălos care îi aduce cinic vestea că există deja un articol similar care va apărea în curând. Așa că Henri se roagă de Hubert să-l ajute. În următoarele variante ale acestei întâlniri, lucrurile evoluează, articolul este publicabil, iar Hubert se dă la Sonia.

M-a deranjat total traducerea proastă cu metode numericale în loc de numerice, cum este corect în românește, dar pornește de la expresia engleză numerical methods.

Interpretarea actorilor a fost excelentă, însă publicul s-a plictisit de lungimi. Aș mai remarca ceva. Interpretul lui Hubert consumă cantități impresionante de sărățele și alte gustări, cred că a venit nemâncat la spectacol?

Războiul care a creat Imperiul Roman de Barry Strauss

Barry Strauss este un istoric american care scrie cărții despre importante evenimente din istoria antică. Am mai citit o carte privind Războiul din Troia scrisă de același autor.

Această carte este dedicată Bătăliei de la Actium din 31 î.Hr. care a finalizat seria de războaie civile din epoca romană dinainte de Augustus. 

Este povestea ridicării la putere a lui Octavian, nepotul lui Caesar, dictatorul ucis de Brutus și ciracii lui în 44 î. Hr. Octavian și-a luat partener în triumvirat pe Antonius un mare general și cuceritor. Antonius este cel care îi învinge pe ucigașii lui Caesar la Philippi în Macedonia, pe este pe unde am trecut deseori în drum spre Thassos. Antonius o cunoaște pe vicleana Cleopatra, regina Egiptului care avusese o relație și cu Caesar și devine amanta lui, dăruindu-i și doi copii. Relațiile dintre abilul Octavian și Antonius s-au înrăutățit și acesta ajunge să-și aducă flota de război la Actium în vestul Greciei în nordul imediat al insulei Lefkada. Și pe aici am trecut atunci când am fost la Parga în vacanță. 

Antonius își concentrase o flotă de invazie în 31 î. Hr. pentru invadarea și cucerirea a Italiei. Octavian cu largul concurs al lui Agrippa care devenise un mare amiral, învinsese și alți inamici ai lui Octavian și învinge flota lui Antonius, care fuge împreună cu Cleopatra în Egipt. Astfel Octavian devine stăpânul întregului Imperiu Roman atât în Vest cât și în Orient. Octavian pleacă cu armate și flote în Orient și Egipt. Atât Antonius, cât și Cleopatra se sinucid, inclusiv Ceasarion, fiul lui Caesar și al Cleopatrei este ucis.

Așa că Octavian pune bazele Imperiului Roman, primind și numele lunii a șasea în calendarul roman care devine August. Octavian August a întreprins mari lucrări publice și domnește fără mari frământări până în 14 d. Hr. 

Este considerat unul dintre cei mai importanți împărați ai Romei și fondator al acestui sistem politic.

Bad Actors de Mick Herron

Bad Actors este ultimul roman al seriei Slow Horses. Slow Horses sunt agenți ai MI5, contraspionajul britanic localizați într-o anexă numită semnificativ Slough House. Ei sunt agenți refuzați de centru, dar șeful Jackson Lamb este un om extrem de deștept și viclean și reușește să se impună centrului condus de diabolica Diana Taverner. 

Totul începe aici cu dispariția a domnișoarei De Greer din echipa lui Jack Sparrow, consilier al Primului Ministru, care vrea să reformeze serviciile regatului inclusiv cele secrete. DE Greer este un gen de superforecaster, adică o expertă în evaluări în sondaje de opinie. Pentru aceasta Sparrow îi ordonă lui Nash, funcționar superior să-l contacteze pe Whelan, care a ocupat șefia MI5 să dea de această domnișoară. Whelan primește de la Diana Taverner telefoanele lui De Greer. Apare că ultimul l-a dat lui Jackson Lamb. Și începe o cursă de găsire al acestei dispărute, în care se implică oamenii lui Lamb, o echipă a lui Sparrow. Apare inevitabil și serviciile secret ruse GRU, FSB.

Deznodământul, este neașteptat și totul este sub mare tensiune, rezultând un thriller interesant.

Herron este un emul al lui John Le Carre, adept al scrisului artistic, și este dificil de citit în original. Cu acest prilej îmi amintesc un roman tradus foarte prost în românește din Le Carre. Motivul este că traducătorul nu stăpânea suficient de bine limba engleză.

Romanele lui Herron au fost ecranizate în seriale de succes în Anglia avându-i ca interpreți pe Gary Oldman în Jackson Lamb și Kristin Scott Tomas.

Monarhia Habsburgică (1848-1918) Volumul V Politica externă

 

Am terminat de citit al cincilea volum din Monarhia Habsburgică (1848-1918) care se referă la politica externă a acestei monarhii multinaționale. În interiorul ei au trăit 12 etnii: germani, unguri, cehi, slovaci, polonezi, ruteni, români, sârbi, croați, bosniaci, italieni, sloveni. Asta a creat mari complicații în secolul al XIX al națiunilor și al formării statelor naționale. Astfel că elementul unificator a fost monarhul împăratul Franz Joseph. În această perioadă în jurul acestui imperiu au apărut trei state naționale, care aveau conaționali în acest imperiu: Italia, România și Serbia. Deci relația cu aceste state a fost extrem de complicată. În cursul mai multor războaie între 1848 - 1866 Italia a recuperat teritoriile din nordul Italiei. România și Serbia au devenit state independente din 1877. România avea un rege german și cu toate că românii aveau frații lor din Transilvania s-a semnat un tratat secret cu Monarhia Habsburgică. Serbia avea în monarhie conaționali, dar și slavii din sud cu care aveau legături lingvistice și s-a manifestat ca statul cel mai iredentist și din cauza atentatului de la Sarajevo a izbucnit Primul Război Mondial. Monarhia Habsburgică a avut un război cu Prusia și asta a condus la Dualismul Austro Ungar care a complicat lucrurile. Cele două părți ale monarhiei aveau guverne și administrații independente cu prim miniștri separați. Pe când Austria era un stat federal, Ungaria avea pretenția unui stat național, unde ungurii de abia au depășit jumătate din populație și asta au dus la mari confruntări cu minoritățile în special cu românii care erau cei mai numeroși. Erau doar trei ministere comune: Ministerul de Război, Ministerul de Finanțe și Ministerul de Externe, care este subiectul acestui volum. Sediul Ministerului de Externe era la Viena la Ballhausplatz.

Cartea are trei secțiuni: 

- Cadrul organizațional al ministerului

- Austro Ungaria între marile puteri ale Europei

- Germania și Austro Ungaria.

Imperiul Habsburgic a fost considerat o mare putere europeană după înfrângerea lui Napoleon prin deciziile Congresului de la Viena și alianța dintre cele trei mari imperii europene Austria, Rusia și Prusia (ulterior Imperiul German) și datorită manevrelor cancelarului austriac Metternich. 

Imperiul a fost puternic zdruncinat după Revoluțiile de 1848, în special de Revoluția din Ungaria 1848-49 zdrobită de intervenția Rusiei. Ea a căutat în tată această perioadă până în 1918 alianțe cu marile puteri europene. Chiar dacă era mare putere, era de mâna a doua prin faptul că era un imperiu multinațional. A încercat apropieri de Rusia, de Marea Britanie, dar în cele din urmă a devenit aliatul necondiționat al noului Imperiu German, format de cancelarul Bismark. Astfel s-a format Dubla Alianță, la acre ulterior a aderat și Italia. Interesant că în poza de pe coperta volumului apare în centru un domn înalt care era cancelarul Bismark la Congresul de la Berlin din 1878. În perioada descrisă granițele Imperiului Habsburgic au variat. A pierdut teritoriile din nordul Italiei, dar a anexat în 1908 Bosnia de la Imperiul Otoman, spre disperarea Serbiei și enervarea Rusiei cu care era în concurență în Balcani. După Dualism se observa că politica Ungariei era divergentă de cea a Austriei în multe privințe. Ungurii nu erau de acord cu ultimatumul dat Serbiei, care a dus la Primul Război Mondial și la pierderea Transilvaniei.

Politic Austro Ungaria a intrat complet în orbita Imperiului German. Germanii criticau politicile Austriei privind pe cehi, care erau amestecați cu mulți germani în Boemia. De asemenea Austria urmărea înființarea unui regat al Poloniei sub administrare austriacă, iar Germania nu dorea înființarea unui stat polonez. Aceste inițiative și discuții au avut loc pe parcursul Războiului Mondial, dar toate proiectele după pacea cu Rusia la Brest Litovsk în 1917, apoi cu România în 1918 au fost caduce pentru că Germania și Astro Ungaria au pierdut războiul, Monarhia Habsburgică s-a prăbușit și a dispărut, cu au dispărut Imperiul German și Imperiul Rus. 

Chiar dacă inițial România a fost învinsă și silită să accepte o pace separată, Alianța Puterilor Centrale a pierdut războiul și românii s-au realizat visul României Mari. Din cenușa Imperiului Habsburgica au apărut mai multe state naționale: Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, Ungaria și Austria. Este interesant că din noile state apărute, două nu mai sunt. Cehoslovacia s-a destrămat în Cehia și Slovacia. Iugoslavia s-a destrămat și în urma unor războaie fratricide. România a rezistat, chiar dacă în este un alt stat românesc Republica Moldova. Explicația este că teritoriile României Mari erau majoritar cu populația românească. 

Este o carte care poate interesa pe cei sunt pasionați de istorie, și pentru că Monarhia Habsburgică cuprinde peste trei milioane de români în Transilvania și Bucovina.