joi, 30 octombrie 2014

Concert cu Vlad Agachi şi Marta Murvai

Cu Vlad Agachi
Concertul de astă seară a început pentru mine de ieri.
Eram după prânz pe stradă şi sunt abordat foarte familiar de un tânăr. După un moment de uluială mi-am dat seama că este expansivul şi simpaticul dirijor Vlad Agachi. Era însoţit de tânără doamnă despre care am aflat că este viitoarea solistă de azi de la concert.
Am avut plăcerea să-l revăd astă seară în hol aşteptând, ca de obicei pe melomani şi am profitat să fac cu el o poză.
Marta Murvai şi Vlad Agachi
Concertul a avut compozitori din maica Rusia. Primul  nu este rus, dar este din şcoala rusă de compoziţie. Este vorba despre armeanul Aram Haciaturian. 
Marta Murvai
Orchestra a deschis concertul cu Dansul săbiilor din baletul Gayaneh de Haciaturian. Este o piesă de virtuozitatea desfăşurată într-un tempo foarte rapid.
Marta Murvai cu mine
A urmat apoi Concertul pentru vioară şi orchestră de Aram Haciaturian.  Solista a fost doamna Marta Murvai. Este de origine din Târgu Mureş cu studii în SUA şi stabilită azi în Germania şi cântă pe o vioară cremoneză. Interpretarea a fost excelentă, Marta Murvai are o mare siguranţă a interpretării specifică marilor violoniste. Am observat o bună colaborare între solistă şi dirijor şi o stare de veselie. Concertul este dedicat de compozitor lui David Oistrah care a şi supervizat concertul despre care pot spune că este foarte frumos. 

În partea a doua a spectacolului Vlad Agachi şi Orchestra Filarmonicii Piteşti ne-au oferit Simfonia a IV-a de Ceaikovski. Este o simfonie cu un motiv de început care aminteşte de Simfonia Destinului a lui Beethoven. În ultima parte se aude pizzicato ca apoi orchestra să izbucnească cu talgerele, secţiunea de percuţie, alămurile într-o mare intensitate sonoră.

A fost o reuşită muzicală care a dat mari satisfacţii melomanilor piteşteni. 

luni, 27 octombrie 2014

Toamna în parc

Am inspectat parcul ştrand care este în reparaţii şi aleile capătă veşminte noi!


A Walk Among the Tombstones

Cred că este unul din filmele bune ale acestui sezon. Filmul mi-a reamintit de romanele lui Raymond Chandler, pentru că personajul central este tot un detectiv particular, dar cu treabă prin Manhattan în Washington Heights unde am stat şi eu la prietenul meu Val. 
De fapt Marlowe, legendarul detectiv este amintit în conversaţia dintre detectivul Matt Scudder (Liam Neeson) şi prietenul său adolescentul afro american T.J. un mic geniu de computere care doarme în Biblioteca Publică din New York.
Scudder este angajat de un afacerist cu droguri, distributor not dealer să găsească pe răpitorii şi ucigaşii  soţiei sale prin intermediul fratelui acestuia, fost soldat în Desert Storm, alcolic şi drogat. 
Scudder ia urma a doi demenţi care răpeau soţiile unora din afaceriştii cu droguri neyorkezi, părând că au legături cu DEA. Tipii răpesc pe fiica unui interlop rus şi Scudder intră pe fir, el fiind cel care va da banii de răscumpărare. Totul se petrece într-un cimitir unde unii sunt răniţi sau ucişi în schimbul de focuri. Finalul este unul extrem de tensionat şi măiestrit făcut!
Interpretarea lui Neeson este de excepţie şi prin statura sa impozantă l-aş vedea şi în rolul lui Jack Reacher, eroul lui Lee Child.

Film neapărat de văzut!

Cafeneaua literară

Luat de treburi culturale şi profesionale, de gâlcevi politice n-am avut timp să scriu despre revista care poartă acest titlu.
Am primit câteva numere de la directorul publicaţiei, domnul Virgil Diaconu, prin amabilitatea prietenului meu Sandu Crişcotă.
În primul rând vreau să spun că este o revistă foarte bine tipărită, fiecare copertă fiind o operă de artă, având reproducerea unei lucrări plastice. Şi hârtia revistei este velină, de bună calitate.
Sunt un cititor neîntrerupt al revistei România Literară din octombrie 1968. Citeam pe sărite şi precedenta Gazetă literară. Cafeneaua Literară este o revistă de provincie, care reflectă viaţa literară şi culturală piteşteană, dar nu este o revistă provincială!
Am citit cu interes grupajul lui Mircea Handoca despre Mircea Eliade. Handoca este editorul român a operei eliadeşti. Un îndrăgostit de această operă fiind doar un simplu profesor de liceu, nu o personalitate literară de prim rang, Handoca ne descrie avatarurile editării lui Eliade în România comunistă. 
Am fost cititorul entuziast al nuvelelor eliadeşti din  În curte la Dionis, al lui Maitreyi, Nuntă în cer şi cam dezamăgit de Noaptea de sânziene. Am citit cu interes şi din eseistica şi istoria religiilor ale lui Eliade. 
Şi de aceea sunt extrem de mefient la Ioan Petru Culianu care l-a cancerizat pe Eliade, care i-a fost mentor şi acesta, în schimb i-a fost un trădător ticălos şi un arogant, care a declarat că în vremea comunismului nu s-a creat nimic literar de valoare în România. 
Am citit cu simpatie şi opiniile lui Alex Ştefănescu cu care poţi să nu fi de acord politic, dar nu şi literar!
Este multă poezie în Cafeneaua Literară, dar aici nu am un organ dezvoltat. 
Oricum nu mi-am pierdut timpul citind Cafeneaua Literară.


Arhitectul Dimitrie Ionescu Berechet

În seara de jazz de sâmbătă 25 octombrie am avut posibilitatea să admir pe simezele holului Bibliotecii Judeţene Argeş Dinicu Golescu imagini din operele arhitectului câmpulungean Dimitrie Ionescu Berechet. Arhitectul Berechet este unul din cei care au cultivat în arhitectura românească stilul neo-românesc. Este printre altele autorul bisericii Caşin din Bucureşti!

Lui i se datorează faptul că oraşul Câmpulung adăposteşte unele din cele mai preţioase bijuterii de arhitectură românească. A fost întâlnirea benefică dintre un arhitect dăruit şi nişte clienţi proprietari inteligenţi şi iubitori de frumos.
Câtă diferenţă între kitschul de azi al clădirilor lucrate de unii din cei care parcă nu-şi respectă profesia şi nişte rechini imobiliari.



În final am fotografiat şi holul central al Bibliotecii. Dacă paralelipipedul care este clădirea acestui edificiu cultural nu prea este atrăgător, interiorul Art Deco conceput de arhitectul Mulţescu este o reuşită!












Andrei Gavrilov la Serile Lipatti

Saviana Diamandi
Ieri seară la Piteşti a avut loc un eveniment muzical de excepţie. În cadrul festivalului Serile Lipatti pe scena Teatrului Davila a avut loc recitalul pianistului Andrei Gavrilov.
Concertul a avut loc la Piteşti datorită Consiliului Judeţean Argeş, care a suportat costurile acestui recital, aşa că melomanii piteşteni nu au mai luat drumul Bucureştiului pentru finalul festivalului Serile Lipatti.
Andrei Gavrilov
Reuşita serii s-a datorat şi ambianţei sălii Teatrului Davila, mult mai potrivit pentru audiţii decât Casa de Cultură. Să sperăm ca viitorul sediu al Filarmonicii Piteşti ne va oferi condiţiile de audiţie pe care ni le dorim.

Interpretul Andrei Gavrilov este câştigătorul Festivalului Ceaikovski la doar 18 ani, devenit un adeversar al sistemului comunist, A părăsit URSS în vremea perestroicii gorbaciviste şi s-a stabilit în Elveţia. 
Este probabil cel mai important muzician care ne-a vizitat oraşul.
Doamna Saviana Diamandi ne-a prezentat, ca de obicei, programul serii compus din Nocturne de Frederic Chopin:
op.9 nr.1
op.27 nr.2
KK IV 
op.15 nr.2 şi 
op. 32 nr.1
şi din Sonata nr.8 op.84 în si bemol major de Serghei Prokofiev.
Dacă muzica lui Chopin melancolică şi profund romantică a demonstrat tuşa şi digitaţia specifică  pianisticii ruse cu totul altceva este Prokofiev. Prokofiev este un experimentator al muzicii moderne modale. Sonata sa este o operă de război care cuprinde marile frământări ale sufletului rus în vremea a ceea ce s-a numit Marele Război pentru Apărarea Patriei. Piesa variază de la pasaje lirice, melancolice la pasaje energice cu disonanţe în care pianul se comportă ca o maşină de război. Interpretarea lui Gavrilov a fost strălucită şi bisul a fost tot din Prokofiev, Sugestion Diabolique. Gavrilov trăieşte muzica pe care o interpretează, el transferă pianului din personalitatea sa.

Am avut parte de un moment artistic de înaltă calitate.

sâmbătă, 25 octombrie 2014

Căprioară a la Păpu

Astă seară Cristi Păpuşoiu a primit comanda să prepare căprioară. Nu era de vînzare, dar Cristi m-a invitat  să gust şi eu ce a preparat. 
Ca să prepare această mâncare a pus la fiert tuciul timp de cam 5 ore!
Iarăşi Cristi şi-a demonstrat calităţile de chef.
Eu, Andrei şi Cristi cu fiica Clara




Balkanamera Jazz

Astă seară 25 octombrie a avut loc un eveniment cultural deosebit la Biblioteca Judeţeană Argeş Dinicu Golescu, un concert de jazz.
Octavian Sachelarie Directorul BJA Dinicu Golescu

De ce este deosebit acest concert? Pentru că membri trupei Balkanamera sunt personalităţi ale jazzului românesc. Pentru că mie îmi lipseşte jazzul live şi-l suplinesc cu bebop de la Radiotunes (Skyfm).
Corneliu Stroe
Trupa Balkanamera îl are lider pe cel mai important baterist de jazz, constănţeanul Corneliu Stroe. 
Elena Gatcin
Pe Stroe mi-l reamintesc că l-am văzut la Festivalul de Jazz de la Sibiu în anii '80 , dar şi odată pe la sfârşitul anilor 80 la Constanţa, cu un saxofonist german care bea apă?! dintr-o sticlă de plastic pet atât de obişnuită azi şi sursă de poluare. 
Liviu Mărculescu
Era nedespărţit de Tavitian cu care l-am ascultat acum câţiva ani la un club piteştean.
Eugen Giani Amarandei
La clape şi voce este basarabeanca  Elena Gatcin, la trombon Liviu Mărculescu din trupa regretatei Anca Parghel şi la bas este Eugen Amarandei. Numele său mi-a trezit nostalgii de la faimosul Festiva de Pop rock din toamna lui 1969 de la Casa Studenţilor din Bucureşti. Era basistul trupei ieşene de rock Roşu şi Negru  care-i avea pe Nancy Brandes, Nicky Dorobanţu şi Ovidiu Lipan - Ţăndărică şi scriseseră cea mai lungă operă rock.
 
Balkanamera
Corneliu Stroe ne-a spus că muzica lor este un amestec de jazz latino şi influenţe folcloric dobrogene cu amestecul de atâtea naţii.

Balkanamera 1


Trupa nu s-a dezminţit şi ne-a oferit un jazz de înaltă clasă. Am ascultat şi jazz de New Orleans şi prelucrări de folclor românesc Bordeiaş, bordei, bordei şi altele. Am asculta şi poezie rostită de poeta piteşteancă Luminiţa Picui şi de cea constănţeancă Amelia Stănescu.

Balkanemara2

Balkanamera3



M-am retras discret mă aştepta El Clasico Real Madrid - FC Barcelona.

Mistreţ cu ghebe a la Păpu

cazanul cu mistreţ
Astăzi Păpu a oferit o nouă reţetă de ....mistreţ cu ghebe!
Am rămas foarte mirat că aceasstă carne nu seamănă cu a rudei porcul de curte. Este o carne fără grăsime, pentru că mistreţul este în mişcare şi seamă nu a căprioarei, din care am mai mâncat!
Sosul are un gust excelent aromat şi condimentat cu ghebele foooooarte bune!
Ce ziceţi?




Gata de mâncat cu mămăligă

A star is born!


Cred că acesta expresie ar caracteriza cel mai bine astăzi pe Simona Halep! 

S-a născut o stea a tenisului.
De la Ilie Năstase nu am mai avut semenea satisfacţii şi bucurii în tenis.

Să ştergi pe jos cu cea mai mare tenismenă a tuturor timpurilor, adică Serena Wiliams nu-i de ici de colo.
Eu sper că mâine Simona va confirma, adică o să o învingă din nou pe Serena.

Simona  arătat un uimitor fair play ieri când i-a luat un set Anei Iavanovici care o scotea din cursă şi o punea pe Serena în semifinale, după aceea a făcut cu Ivanovici sparring partener, pentru semifinala de azi şi a pierdut setul trei. 

Însă azi a desfiinţat-o rapid pe Radwanska 6-2, 6-2!
Simona ne-a adus atâtea bucurii sportive că ne face din ce în ce mai fericiţi
Sper să mai apară talente în acest sport!

joi, 23 octombrie 2014

Vă place Tango?

Răzvan Suma
În această seară am avut parte de un spectacol inedit, de muzică şi de poezie. 

Suma, Analia, Vlad Ionescu şi Julio Santillan
Pentru că surpriza a fost că nu s-a cântat doar tangouri ci s-a recitat poezie, poezie foarte bună de Borges, marele poet şi scriitor argentinian.

Acest spectacol a fost pus la cale de violoncelistul Răzvan Suma. Întâmplarea face că Răzvan Suma este căsătorit cu cântăreaţa argentiniană, superba Analia Selis. Pentru a finaliza proiectul Răzvan
Suma el a cooptat pe chitaristul şi compozitorul Julio Santillan şi pe actorul Adrian Ionescu recitatorul de Borges.

S-au cântat tangouri şi milonga celebre, s-au recitat poezii de Borges. 
Aceste cântece mi-au trezit nostalgiile adolescenţei cu celebra actriţă şi cântăreaţă Sarita Montiel. Îmi amintesc de un film care probabil se numea Şantecler, şantanul franţuzesc exportat la antipozi unde Sarita cânta tangouri.

Lumea a fost fericită şi a aplaudat cu entuziasm.
Şi am observat că atunci când Răzvan Suma pune la cale un proiect muzical el nu uită să îşi amintească că are buni prieteni la Piteşti.

P.S. Aş observa că Analia vorbeşte argentiniana unde y se pronunţă j, cum spun şi catalanii, dar am înţeles că dialectul lor este totuşi castejano.