marți, 31 octombrie 2017

Serile Lipatti - Viniciu Moroianu

Saviana Diamandi
În această seară friguroasă de final de octombrie am avut un program deosebit muzical în cadrul Serilor Lipatti. 

Ca de obicei doamna Saviana Diamandi ne-a prezentat programul recitalului. A fost un program complex şi variat. Doamna Diamandi a explorat ideile muzicale pe care le prezintă piesele prezentate de cei doi interpreţi.


Invitaţi au fost tânărul pianist Marian Boldea şi pianistul Viniciu Moroianu.

Tânărul Marian Boldea ne-a prezentat Fantezii op.116 de Brahms. Această piesă am reascultat-o fiind parte a programului lui Andrei Licareţ.

A urmat apoi muzica impresionistă a lui Debussy: Preludii din Caietul 1, Voiles şi Ce qu'a vu le vente de l'Ouest.

A urmat apoi recitalul maestrului Vinciu Moroianu.
Marian Boldea

Prima piesă prezentată a fost Sonata KV 310 în la minor de Mozart. Este o piesă din începuturile clasicismului vienez, cu multă muzicalitate şi ritm.
Viniciu Moroianu

A urmat o piesă din creaţia lui Dinu Lipatti, dedicată soţiei Madeleine Cantacuzino, Fantezie pentru pian solo, op. 8. O piesă muzicală dificilă cu accente populare în anumite momente cu accente expresioniste în alte părţi.


În final Viniciu Moroianu a interpretat ultima sonată pentru pian a lui Beethoven, Sonata nr 32, op. 111 în do minor. o piesă cu multe accente extrem de contemporane.
Cu maestrul Viniciu Moroianu
Prestaţia maestrului Moroianu a fost îndelung aplaudată şi acesta a avut amabilitatea să ne ofere şi un bis cu Schumann. 
Interpretarea lui Viniciu Moroianu a fost superbă, plină de concentrare cu momente melancolic nostalgice şi cu momente de maximă încordare. 


Ca de obicei, ca la saloanele aristocratice din vremea lui Mozart şi a lui Beethoven am fost serviţi cu răcoritoare, un vin excelent şi un covrig.


S-a terminat perioada recitalurilor Serilor Lipatti urmând ca să ne reîntâlnim cu doamna Diamandi la Biblioteca Judeţeană pentru un ciclu de lecţii muzicale.


luni, 30 octombrie 2017

Vă place...Beethoven

Răzvan Suma şi Daniel Goiţi
În această seară la Piteşti s-a terminat turneul proiectului: Vă place...Beethoven?
Violoncelistul Răzvan Suma este autorul mai multor turnee care au ca laitmotiv Vă place...?
Acesta îl priveşte pe titan, pe Beethoven.
În proiect a fost inclus şi excelentul pianist Daniel Goiţi. 

Şi cei doi mari artişti ne-au încântat cu trei sonate pentru violoncel şi pian compuse de Beethoven.

Prima sonată este Sonata op.69, nr 3 în la major. Este compusă la mijlocul perioadei de creaţie şi dă o importanţă egală celor două instrumente.
Următoarele două sonate compuse prin 1817, Sonatele opus 102, nr.1 şi nr.2 şi au fost apreciate ca opere de mare calibru ale lui Beethoven prin vizionarism.

Interpretarea violonistului Răzvan Suma a fost ca de obicei deosebită, având în Daniel Goiţi, un partener egal la fel de rafinat. 

Pentru norocoşii care au urmărit acest recital de muzică de cameră a fost un adevărat regal muzical .
Împreună cu artiştii
I-am mulţumit lui Răzvan Suma pentru că nu uită să includă şi oraşul nostru în turnee, cum fac de altfel şi Alexandru Tomescu şi Hora Mihail, cei trei muzicieni excepţionali care au fost angajaţi ai Filarmonicii Piteşti. 

joi, 26 octombrie 2017

Vivaldi, Bach şi Mozart la Filarmonica Piteşti


Florin Ionescu-Galaţi şi Meda Stanciu
În această seară am avut un program special.
În prima parte am audiat două concerte pentru două viori din perioada barocă. 
În această perioadă Europa trecea printr-o perioadă de mare fervoare religioasă. După reforma lui Luther din secolul al  XVI-lea, catolicismul iniţiază Contrareforma şi mişcarea iezuită, iar prinţii reformaţi germani cultivă muzica la palatele lor. 
Aceste două concerte pentru două viori reflectă dragostea pentru Dumnezeu. 

Am audiat în prima parte Concertul pentru două viori şi orchestră, op. 3 nr 8 de Antonio Vivaldi şi Concertul pentru două viori şi orchestră de Bach.
Soliştii violonişti a acestor două concerte au fost doamna Meda Stanciu de la Rm. Vâlcea şi Florin Ionescu-Galaţi. Orchestra redusă la secţiile de coarde a fost dirijată de Florin Totan venit de la Rm. Vâlcea.

Interpretarea a fost răsplătită de aplauze şi au acordat şi un bis.
Orchestra Filarmonicii Piteşti condusă de Florin Totan
În parte a două a concertului am audiat  Simfonia nr.41 în do major, KV 551, Jupiter de Mozart. Această simfonie este chiar ultima scrisă de Mozart este într-un fel testamentul muzical al marelui Mozart şi muzica este deosebită. Florin Totan a dirijat cu acurateţe orchestra Filarmonicii Piteşti. 

Lumea a fost entuziasmată de interpretare şi a aplaudat îndelung interpretarea. 

marți, 24 octombrie 2017

Andrei Licareţ la Serile Lipatti

Saviana Diamandi
În această seară de 24 octombrie 2017 ne-am reunit din nou la Şcoala Populară de Arte Şi Meserii din Piteşti pentru a audia o nouă serată muzicală din Serile Lipatti.

Ca de obicei doamna Saviana Diamandi ne-a prezentat muzica serii.
Tinerii pianişti Gabriel Gîţan, debutant, student al lui Viniciu Moroianu şi Andrei Licareţ un pianist tânăr deja afirmat.

Am trecut prin muzica barocului, apoi la clasicii vienezi, şi doi din romanticii germani.

Primul pianist în recital a fost Gabriel Gîţan care ne-a prezentat Sonata nr. 31 în la bemol major de Haydn. Este o piesă frumoasă făcută de marele vienez la comanda mecenaţilor săi, fie contele Esterhazy, fie împăratul Austriei, fie lorzii englezi.
A urmat surpriza unei Nocturne pe o temă moldavă a lui Dinu Lipatti. Este o compoziţie ce cuprinde tema unei colinde de Crăciun.
Gabriel Gîţan
A urmat apoi recitalul principal al lui Andrei Licareţ.

Prima piesă a fost Suita Franceză nr.4 a lui Bach. Este o muzică ce conţine mai multe dansuri, Allemande, Courante, Sarabande, Gavotte, Menuet, Air, Gigue şi muzica accentuează impresia că Bach a scris-o pentru clavecin.
Andrei Licareţ
A urmat Kreisleriana op. 16 de Schumann. Este o piesă în 8 mişcări, cu pasaje superbe, cu o temă melancolică şi interiorizată care debordează de romantismul specific epocii. 

În final am ascultat Fantezii op.116 în 7 mişcări de Brahms. este muzica romantismului târziu.
Andrei Licareţ ne-a cucerit prin rafinamentul interpretării, prin frumuseţea muzicii pe care ne-a propus-o.

La sfârşit am fost din nou omeniţi cu un covrig şi cu un pahar de vin.


O seară frumoasă de muzică pe o vreme ploioasă şi urâtă afară.
Cu Andrei Licareţ

duminică, 22 octombrie 2017

Alexandru Tomescu şi muzica indiană

La Timişoara a prins formă un proiect interesant prin eforturile lui Ciprian Moga şi Alina Nălăţan.
Tomescu şi Udhai Mazumdar
Se numeşte West meets East şi este o reeditare a unui eveniment care a avut loc cu 50 de ani în urmă. Era vorba de întâlnirea din marele interpret la sitar - chitara indiană Ravi Shankar şi violonistul Yehudi Menuhin. Oricum muzica lui Menuhin a stat sub semnul mentorului său George Enescu. 
Bhaskar Das,  Udhai Mazumdar şi Rohan Dasgupta
În această variantă muzicienii care s-au implicat sunt Udhai Mazumdar la tabla - percuţie, elev al lui Shankar şi tinerii studenţi Rohan Dasgupta la sitar şi Bhaskar Das la bansuri - flaut indian şi i-au cooptat pe muzicienii români, violonistul Alexandru Tomescu şi pianista Sânziana Mircea. 
Alexandru Tomescu şi Sânziana Mircea 
De Ravi Shankar am auzit în mod normal, pentru că am crescut cu muzica lui Beatles şi George Harisson a fost atras de muzica indiană fiind prieten cu Shankar şi această formaţie celebră s-a adăpat de la sursele acestei muzici orientale. 

Aş mai spune că muzica manelelor nu are ca sursă directă muzica indiană, ci mai mult cea turcească şi arabă, iar muzica clasică indiană poate fi doar o sursă îndepărtată. 
De fapt tot spectacolul arată fuziunea între temele orientale şi cele occidentale. 
Alexandru Tomescu a cântat cu muzicienii indieni şi a ieşit o fuziune între temele muzicii occidentale date de sunetul viorii şi cele oriental indiene.


Muzicienii indieni ne-au oferit o piesă în primă audiţie dedicată maeştrilor acestei muzici străvechi. De asemenea, ca omagiu pentru maestrul lui Menuhin, Tomescu şi Sânziana Mircea ne-au interpretat Sonata nr 3 pe teme populare româneşti de Enescu.

Finalul spectacolului a fost deosebit, pentru că Tomescu le-a propus muzicienilor indieni piesa lui Constantin Dimitrescu, Dans ţărănesc care a fost interpretată la vioară şi instrumente indiene şi a ieşit o combinaţie extrem de interesantă unde eu am depistat şi teme din Brahms.
Ciprian Moga, Alina Nălăţan şi eu
 A fost o seară muzicală eveniment!

P.S.
Mi-am lămurit şi o curiozitate. L-am întrebat pe tânărul  Bashkar Das dacă este adevărat că în conversaţie indienii amestecă expresii englezeşti când vorbesc hindi, ca în filmele indiene.
Este o legendă snoabă, neadevărată şi cam de prost gust cultivată de Bollywood!







sâmbătă, 21 octombrie 2017

The Perfect Assassin de Ward Larsen

Tot uitându-mă pe siteuri Goodreads, Amazon am dat de un autor american de thriller, sau de romane de spionaj numit Ward Larsen. Aşa că am căutat romane de ale lui şi am început să citesc romanul The Perfect Assassin.

Este un roman scris pe la începutul anilor 90, pentru că telefonul celular era încă o ciudăţenie. 

Romanul are câteva locuri ale acţiunii, Israel, Anglia şi Oceanul Atlantic. Este un roman despre acţiunile Mossad. Dar începutul are loc în Africa de Sud. Este după ce Mandela şi majoritatea neagră preiau puterea. Fostele autorităţi sunt îngrijorate de evoluţiile ţării, care fie vorba între noi au fost favorabile. Sudafricanii au fost implicaţi pe vremea apartheidului în construcţia de bombe atomice. Au renunţat la armamentul nuclear sub presiunea SUA, dar au mai rămas ascunse două bombe atomice. Aşa că au contactat pe israelieni care au ajutat sud africanii în programul lor de arme nucleare să le trimită cele două bombe care să fie stocate în Israel. Pentru acest lucru aceste arme sunt stocate în secret pe un vas numit Polaris Venture, care urmează să le aducă în Israel. 

Acţiunea se mută în Atlantic unde Christine, o tânără doctoriţă americană face o traversare solitară spre America într-un vas cu pânze şi motor. În apropierea Canarelor după o furtună salvează un bărbat agăţat de urmele unui vas cu numele Polaris Venture. Este David Slaton, un agent Mossad dintre cei mai periculoşi. Este un kidon, un asasin profesionist. Era dintre cei din echipa israeliană care însoţea vasul Polaris Venture ca să-l scufunde în cazul unei acţiuni teroriste. După cum se observă vasul a fost scufundat şi Slaton este singurul supravieţuitor. Chiar rănit, Slaton face nefuncţional radioul. Christine îl îngrijeşte până se revigorează în ideea de a-al debarca la Lisabona. Când acesta îşi revine, o ia prizonieră pe Christine şi îi ordonă să se îndrepte spre Anglia. Slaton lucra la Londra în cadrul Ambasadei Israelului şi fusese trimis în această misiune de recuperare ale bombelor. Pritenul lui Slaton , Iozy, agent Mossad depistează o conspiraţie chiar la vârful Mossad, şi această grupare plănuia acţiuni teroriste care urmau să torpileze Acordul cu ţările arabe care urma să fie semnat la Greenwich. 
Iozy este aruncat de oamenii grupării sub roţile unui double decker ca să semene cu un accident. Aceste lucruri le va afla Slaton în Anglia. 
El coboară din barca Christinei înainte ca ea să debarce la Penzance. Christine alertează autorităţile britanice despre Slaton. Dar în timp ce acestea o interoghează, spionii duşmani din Mossad află de ea şi vor să o lichideze. Pentru că ea ştia cu exactitate de unde-l recuperase pe Slaton. Slaton intervine la timp şi fuge împreună cu Christine. De fapt aceşti terorişti aruncaseră nişte semnalizatoare false care să inducă în eroare autorităţile israeliene. 

Slaton dă de cel care organizase scufundarea vasului cu una dintre bombele recuperate ascunsă într-un iaht ancorat la Eastbourne. Vestea găsirii bombei atomice duce la demisia guvernului israelian şi numirea provizorie a lui Zak ca prim ministru. Acest individ era capul răutăţilor şi organizase acţiunea ca să zădărnicească pacea cu arabii. 
Cealaltă bombă fusese vândută de un agent Mossad unui grup palestinian localizat în Libia. Bomba fusese dotată cu un cronometru şi explodează în centrul de cercetări de armament al lui Gaddafi. Asta era semnalul care-l aştepta Zak ca să renunţe la acordul de pace. Israelienii induc autorităţile Scotland Yard că Slaton era cel care pusese la cale capturarea bombelor atomice. Între timp Slaton realizează că Zak era capul răutăţilor şi vrea să-l omoare pe acesta chiar la ceremonie. Toate afacerea aduce cu romanul Day of the Jackal a lui Forsyth. De fapt acesta nu creează decât o diversiune, aşteptându-l pe primul ministru Zak la aeroportul Gatwick. Este convins de Christine să nu-l ucidă pe prim ministru, dar este împuşcat de autorităţile britanice. 

În Epilog israelienii lămuresc conspiraţia lui Zak şi acesta denisionează invocând probleme medicale.
Toată celula teroristă a lui Zak fusese eliminată de acţiunile din Anglia a lui Slaton. 
Pe de altă parte Slaton era doar rănit şi este recuperat în SUA de CIA şi se reuneşte cu Christine. 

Urmează o ....urmare!





joi, 19 octombrie 2017

Concert cu Mădălin Voicu

În această seară l-am avut oaspete pe dirijorul Mădălin Voicu. El este fiul mult mai celebrului violonist Ion Voicu. Dra notorietatea sa se datorează prezenţei mediatice, fiind nelipsit pe post de părerist, destul de aspru cu propriul lui partid PSD. În ultimul timp nu mai apare pe la televiziuni şi a revenit la bagheta de dirijor.

În deschiderea concertului am audiat o piesă scurtă a preclasicului Corelli, Sarabandă, Gigă şi Badinerie cu orchestra redusă nu mai la partidele de coarde, viori, viole, violoncele şi contrabaşi.
Mădălin Voicu
A urmat apoi Concertul nr.5 pentru vioară şi orchestră în la major KV 219 de Mozart. Este supranumit şi Concertul Turcesc, probabil după influenţele meterhanelei otomane, atât de normală în principate în secolul al XVIII-lea. Solista concertului a fost tânăra violonistă clujeancă Maria Marica (în niciun caz napoceană, hahaha ce mă enervează acest sufix parazitar!). Cum am mai spus în acest concert vioara solistă pare mai mult de concert maestru., pasajele cu adevărat solistice fiind limitate. Marica a fost viu aplaudată pentru prestaţie şi a oferit şi un bis.
 
Maria Marica şi Mădălin Voicu
A urmat apoi în parte a doua a concertului Simfonia a 5-a în si bemol major, D 485 de Schubert. Aş spune că toate cele trei piese muzicale au în comun nota romantică. În plus simfonia schubertiană are multă influenţă mozartiană. 
 
Orchestra

A fost o seară muzicală plăcută într-un octombrie de vară indiană nord americană.

miercuri, 18 octombrie 2017

Ultima baltă, oare?

Dragii mei corespondenţi azi s-a spart ghina, anti-bafta, nenorocul! La pescuit!

Cum vremea este încă excelentă am vorbit ieri cu amicul Mitică O. când ne întâlnim noi foştii la un pahar de vorbă, marţea să mergem la baltă.  Fusesem cu nişte prieteni duminică şi am luat un ciortănel şi vreo doi caraşi mititei. Dar văzusem pe unii cum aveau cu nişte bucăţi serioase, ciortani cam la kil. 

Adriana a cam fost nemulţumită, dar m-a ameninţat că-mi rupe undiţele dacă mai ies la peşte anul ăsta. 

Am vorbit cu Mitică să plecăm azi pe la 7.30 dimineaţa. 

Normal drumul la mine era blocat, un nesimţit avea treabă şi nu-i păsa de alţii. Plecăm şi ajungem într-un sfert de oră. Balta este cea de la Drumul Sticlelor de pe barajul Prundu spre Ştefăneşti. Trebuie să parchezi şi apoi să-ţi iei sculele la spinare până la locul de pescuit. 
Obiectivul meu era balta perpendiculară pe cele două bălţi în care într-una pescuisem. Tipii de duminică aveau juvelnicul plin de ciortănei cam la juma de kil. Dar unul din paznici mi-a spus să dau în balta unde pescuisem dar la capătul ei, unde apa este mai mare şi peştii mai serioşi. Am urmat sfatul, eram doar primii pe baltă şi m-am stabilit acolo aproape de marginea bălţii între un pom care avea crengile în apă şi un măceş.

Amicul Mitică a înjurat că era obişnuit cu maşina lângă locul de pescuit.  S-a aşezat invers din cauza vântului şi că soarele ne intra în ochi şi dădea în balta din spate, până când s-a convins că în aia în care dădeam eu era peşte!

Eu m-am aşezat cum am fost sfătuit. Am pus imediat două undiţe, una cu viermuşi şi alta cu râmă, degeaba, n-a tras nimic!

Era încă destul de rece, bătea şi vântul. 

Am montat patru lansete, regulamentar. Una era cu montură de boiles, dar am pus porumb cu miros de usturoi, fără mare scofală. Când am pus şi o râmă pe ac am avut ciortanul cel mare luat pe această lansetă.

Luasem o montură de caras cu ace de 8 şi le-am pus pe râmă că aşa trage acum carpul la carne. 

Şi n-a trecut mult timp şi am avut o trăsătură adevărată. Era un crap oglindă de 1.4 kile pe care m-a asistat Mitică să-l scot din apă. 

A urmat apoi un crap local, românesc, cu solzi peste tot cam de un trei sferturi de kil. 

Din nou buum! În râme şi am adus la mal cu greu un crap oglindă, printre crăcile pomului din apă,  fără asistenţă, l-am pus pe deasupra minciogului dar când să-l scot a scăpat! Era cel mai mare, evident!


Dar răbdare şi am o nouă trăsătură, un crap românesc de 1.6 kile! 

Vremea s-a îmbunătăţit era cald am dat de pe mine toate hainele. 

A urmat un alt ciortan de trei sferturi de kil, şi apoi nişte caraşi frumoşi, de reţinut dacă nu iei crap. 

După ora 1 p.m. am plecat să plătesc şi să întreb dacă îi pot curăţa. Doamna casieră forte amabilă când i-am spus că i-am cântărit nu a insistat şi am plătit 35 de lei distracţia şi 15 lei kilul de peşte ca în piaţă! Total 80mde lei, dar merită.



Când am revenit o undiţă era jos şi am mai scos un ciortan de 1.1 kile!


A fost o partidă super, că nu mai văzut crap de doi ani! Vremea a fost superbă, 28 de grade!

Aşa că urez la toţi pescarii fir întins, sau ardeleneşte căcat în traistă!


Pe drum, din nou nesimţiţi, unul îl depăşeşte pe Mitică şi opreşte în faţa lui la o cârciumă. Nesimţirea este regula la noi, la români!


PS Adriana a prăjit peştele în această seară. Gustul peştelui este formidabil, este gras că e toamnă, dar nu se simte mâlul, e bun peştele aici la baltă!


marți, 17 octombrie 2017

Serile Lipatti la Şcoala de Arte şi Meserii din Piteşti

Saviana Diamandi
Ieri am primit vestea surprinzătoare că Serile Lipatti se vor ţine asta seară la Şcoala de Arte şi Meserii din Piteşti. Nelămurirea mi-a fost luminată de Ilie Maşala care mi-a explicat că din cauza condiţiilor nefavorabile pianul este complet dezacordat. 

Marina Bratu
Aşa că recitalurile din Serile Lipatti se vor ţine în continuare la Şcoala de Arte şi Meserii. Am avut surpriza unei săli amenajate la mansarda vechii clădiri în condiţii excelente şi dotată cu un pian Yamaha de foarte bună calitate.

Ca de obicei doamna Saviana Diamandi ne-a ţinut o lecţie de muzică privind programul care se va prezenta în continuare. A fost o seară a compozitorilor romantici Chopin şi Schubert, dar şi impresionistul francez Debussy.

Muzica care ne-a fost prezentată este din registrul melancolic, îndeamnă la alean, la visare şi nostalgie. 

Seara muzicală a debutat cu o tânără şi talentată pianistă Marina Bratu, originară din Găieşti, în prezent studenta profesorului Vlad Dimulescu.
Vlad Dimulescu

Ea ne-a prezentat două Preludii din Caietul 1 de Debussy:
Le colline d'Anacapri
La Cathedrale engloutie.

A urmat apoi Scherzo nr.2 op.31 în si bemol minor de  Chopin.


A urmat recitalul lui Vlad Dimulescu. 
Vlad Dimulescu este un excelent profesor, am avut până acum oaspeţi trei din studenţii săi. 

Dar maestrul Vlad Dimulescu este şi un rafinat pianist de recital, are un tuşeu şi o îndemânare foarte potrivită pentru muzica chopiniană. 
Am aflat cu plăcere că originile sale sunt de aici din Muscel şi maestrul Dimulescu şi se simte mândru cu asta şi vine cu plăcere aici la noi. 

Programul pianistului Vlad Dimulescu a fost excepţional ne-a bucurat cu muzica lui Schubert, Trei Impromptu-ri D899, op. 99
După aceea a urmat un program Chopin:
Şase valsuri şi apoi 
Andante spianato et Grande Polonaise brillante.

Muzica a fost admirabilă pornită din sufletul unui mare polonez, fiu al unui popor eroic, prins între chingile a doi giganţi statali, Rusia şi Germania, care  şi desfiinţat două secole acest stat. 

Vlad Dimulescu a fost aplaudat cu entuziasm şi a oferit şi un bis. 

A fost o adevărată vitamină pentru suflet această muzică oferită de Serile Lipatti. 

Şi a urmat şi covrigul şi vinul Serilor Lipatti!