Engrenages, sezonul 3,4 5

Văd că prima postare despre acest serial franțuzesc a fost acum 5 zile. Între timp am reușit să văd sezoanele 3, 4, 5 toate de câte 12 episoade față de primele cu 8.  

Episodul 3 se ocupă de un criminal sexual în serie mexicanul  Ronaldo (ca fotbalistul!). Crimele lui sunt atât de oribile, așa că în final căpitanul Laure Bertaud (Caroline Proust) îl împușcă mortal. Ea este de fapt personajul emblematic al serialului alături de locotenenții Gilou (Thierry Godard) și Tintin (Fred Bianconi). În acest sezon se desfășoara și drama unor prostituate aduse din Est, una e șefă și este româncă! El sunt controlate și bătute de un pește albanez.

Este clar că realizatorii îi simpatizează pe polițisti în relația lor cu justiția plină de ipocriți care paradoxal sunt dependenți de politic.

Mai sunt și excepții judecătorul de instrucție Roban (Phipippe Duclos) care se luptă cu colegii săi să facă nu numai justiție, dar și dreptate! Alături de el este substitutul de procuror Pierre Clement (Gregory Fitoussi), scârbit acesta renunță la magistratură și devine avocat - Maitre alături de frumosa roșcată Maitre Karlsson (Audrey Fleurot), o tipă lipsită de orice scrupule în multe situații. Amândoi devin asociați și apoi amanți. În sezonul 5 însă Clement este împușcat mortal și pleacă din serial și o lasă neconsolată pe Karlsson. Cred că actorul s-a plictisit, dar mai probabil a găsit un alt angajament mai profitabil. 

În sezonul 4 apare un grup de militanți anarhiști care declanșează acțiuni teroriste, ultima fiind aruncarea în aer a secției  de poliție. În atentat moare căpitanul Haroun. El devenise amantul lui Laure, care este încurcată anterior cu comisarul Bremont, ăsta este defectul lui Laure, e inimă largă și iubăreață. Ajunge să fie gravidă, nefiind clar cine este tatăl. Simpatic foc este adjunctul Gilou, care în primul sezon devenise dependent de cocaină, încurcat cu prostituate, cu legături între pegra infractorilor, dar care iese mereu basma curată.

Sezonul 5 este dedicat unei duble: crime mamă și fiică de 6 ani găsite legate înecate într-un canal. Primul suspect pare a fi soțul, care era mai legat de fiul de 4 ani și care era cu el când s-a petrecut crima.

Filmul redă lumea asta dubioasă a infractorilor, mai ales arabi sau negri, cam rasist serial. Apoi apar tot felul de dezaxați sexuali cu gusturi din ceel mai ciudate, dacă nu devin criminale. Totul se amestecă cu viața personală a polițiștilor în primul rând dar și a megistraților sau avocaților. Însă cei cu bani scapă, raison d’etat!

Am observat că înjurătura frecventă a polițiștilor este putain  - curvă sau bordel. Interesant că este similară cu a polonezilor care se  ușurează cu kurva. La americani este fuck, sau motherfucker. Pentru noi românii este: ce pula mea, sau pizda mă-sii! Parcă la noi sunt mai directe, cum este și la americani, deci franțujii să zicem că sunt mai sofisticați...hahaha!

Urmăriți-l!

Engrenages - serial polițist franțuzesc

Acest serial este  unul de cursă lungă. Până acum s-au realizat 86 de episoade a câte 50 de minute fiecare.

Eu până acum am reușit să văd primele două serii prezentate în 2005-2006 și 2008. 

Voi prezenta câteva ceva despre prima serie. De ce? Pentru că în centrul acțiunii acesteia este o tânără română Elina Andreescu și la fel de importantă este și sora ei de 16 ani Sofia.

Serialul se petrece  Paris și este despre poliție, justiție și ticăloși. Prima serie este în primul rând despre sexualitate bolnavă. Nu lipsesc și alte crime, infracțiuni, dar sexualitate debordează.

Serialul se petrece într-o secție de poliție și în birourile unui procuror și a unui judecător de instrucție. La fel de importantă este și prezența avocaților în Curtea de Justiție. 

Tânăra și nu prea căpitan de poliție Laure Berthaud (Caroline Proust) împreună cu echipa ei se ocupă de investigarea unor crime și infracțiuni sub supravegherea tânărului procuror Piere Clement (Gregory Fitoussi - care seamănă izbitor cu teleastul român Mircea Radu). Dosarele proceselor sunt instruite de judecătorul de instrucție Roban (Philippe Duclos). 

O tânără este găsită moartă și desfigurată într-o benă pe un șantier. Este identificată ca fiind tânăra și frumoasa Elina Andreescu, biolog care își prepară doctoratul, dar care este escortă de lux și care își uită și un jurnal în care apar tot felul de persoane importante din afacerile și politica pariziană. Se pare că un proxenet român Michel-Mihai a plasat-o în lumea bună, prin intermediul lui unui tânăr om de afaceri prieten cu procurorul Clement. În aceelași timp dispare și Sofia sora de 16 ani a Elinei. În serial apar și părinții români între care mama este interpretată de Simona Măicănescu. 

Serialul este realist, apare mizeria umană care colcăie atât în înalta burghezie pariziană ipocrită și ticăloasă, cât și pegra, marginalii, sau oamenii obișnuiți. 

Un personaj complex îl face tânăra și frumoasa avocată roșcata Maitre Klarsson (Audrey Fleurot) specializată în drept penal și care este foarte iscusită în a scoate basma curată tot felul de infractori dubioși, dar și unii din cei din lumea bună. 

Personajul cel mai ticălos este un anume Laborde, înalt funcționar guvernamental care este un monstru sexual și pedofil. El este servit cu tinere de către Michel românu'. El este și un criminal fără scrupule care omoară la ordinul lui Laborde pe cei care îl pot învinui. 

În serial mulți sunt pedepsiți, alții scapă din cauza pledoariilor lui Maitre Karlsson, dar cu tristețe Laborde, criminalul sexual scapă. 

A doua serie este dedicată unei afaceri cu droguri care se desfășoară în liceele pariziene droguri procurate de o mafie arabă marocană.

Am de gând să văd toate seriile pentru că serialul este bine realizat și a avut succes inclusiv în Marea Britanie, BBC devenind coproducător.

Scurtă istorie a dezastrelor naturale de Lucian Boia

Această cărticică este ultima apariție din lucrările scrise de Lucian Boia. Nu am fost prea atent la prefață, dar spre final mi-am dat seama că de fapt este reeditarea unui studiu apărut într-o ediție microscopică, spune autorul la care adaugă vreo 35 de pagini noi. Și constat Boia este cam oportunist. A venit pandemia și imediat a resuscitat vechiul studiu și cred că se va vinde cum se vând cărțile lui Boia.  

Cartea este structurată pe trei mari părți.

Prima se ocupă de pandemii, de bolile care a provocat victime de-alungul istoriei. Sunt de amintit aici Marea Ciumă de la 1348, care a pornit din China și a ajuns în Europa cu mari pierderi de vieți omenești. Erau începuturile capitalismului global, mărfurile ajungeau din China pe Drumul Mătăsii, care era încă deschis pentru că Imperiul Otoman nu închisese această cale comercială și ciuma s-a răspândit în toată Mediterana și Europa Occidentală. Lumea s-a izolat ca acum și așa a scris Boccacio Decameronul!

Totuși pandemia care a provocat cele mai multe victime a fost gripa spaniolă de la sfârșitul Primului Război Mondial provocând  de două ori mai multe victime ca  războiul. 

La noi este cunoscută Ciuma lui Caragea de la începutul secolului XIX.

O altă parte se ocupă cu cutremurele. Cele mai devastatoare s-au petrecut în China unde se pare că au fost sute de mii de victime. România nu a fost scutită de aceste fenomene devastatoare, ultimul cutremur ucigaș l-am trăit pe 3 martie 1977.

Ultima parte a acestui studiu se referă la climă. Din punctul meu de vedere este cel mai interesant capitol. Clima a avut un impact extrem de important pentru evoluția omenirii. Civilizația umană preistorică a stat sub semnul glaciațiunilor și a supraviețuirii în cursa după hrană. Oamenii preistorici erau vânători culegători pentru că asprimea condițiilor climatice nu permitea agricultura. Boia spune că epoca neolitică s-a dezvoltat atunci când oamenii au început să cultive terenul și să domesticească animalele pentru hrană s-a petrecut după ce s-a terminat ultima epocă glacară. Începând de acum 8000 până acum 4000 de ani î. Chr. (Boia folosește înaintea erei noastre - textul era din vremea comunismului) temperatura a crescut mult, media temperaturilor fiind cu 2 grd Celsius mai mult decât azi! Asta a permis irigațiile carea au condus la dezvoltarea agriculturii și în consecință a apărut scrisul și așa istoria!

În vremea Greciei clasice clima a fost mai aspră și s-a încălzit după anul 1000 d.Cr. așa a putut fi colonizată de către vikingi Groenlanda - Țara Verde.  O mică glaciațiune s-a produs între 1590 până pe după 1820 când ghețarii au crescut în Alpi și au luat-o pe văi. Clima a fost extrem de importantă pentru omenire pentru că recoltele proaste produceau foamete, cum a fost cea din Irlanda de pe la mijlocul secolului al XIX ce a dus la emigrația masivă în SUA. Și la noi au fost perioade de ani climatici nefavorabili, a rămas în istorie Papură Vodă pe vreme de foamete.

Revenind la oscilațiile climatice, vremea s-a mai răcit până prin anii 30 ai secolului nostru. Am aici o observație după filmele clasice în care bărbații poartă haine foarte groase hahaha....Vremea s-a încălzit după 1940 cam până spre 1950. În anii 50 și la începutul anilor 60 vremea a fost mai rece, cu ierni aspre pe care mi le reamintesc pentru că toată copilăria mea de Crăciun era zăpadă zdravănă. Clima și-a mai revenit și s-a mai încălzit în anii 80 și omenirea se îngrijorează de creșterea temperaturii, a încălzirii globale din cauza activității umane. În perioada respectivă doar iernile 1985 și 1986 au fost ierni care mi-au reamintit de copilărie și Ceaușescu a avut grijă să le resimțim în cele mai teribile situații. 

Acum după 2000 temepertura crește constant și sunt temerile topirii calotelor glaciare care ar duce la inundarea unor mari orașe precum New York și Londra. 

În adenda actualizată în 2020 a cărții se tot face referire la cartea lui Yuval Hariri Homo Deus pe care am să o citesc neapărat. 

Damage Control de Robert Dugoni

Am citit recent un roman de spionaj scris de Robert Dugoni. Așa că am mai căutat un alt roman și am dat de acesta, mai vechi, de prin 2008. Cum zic eu înainte de smartfon!

 

Romanul Damage Control este un roman de alt tip, un roman polițist, thriller și o poveste de dragoste și despre nefericirile mariajului. Dar ceea ce este important în roman, după cum subliniază în postfața sa autorul, este boala secolului: cancerul. 

Așa începe romanul cu personajul Dana Hill, avocată de vreo 35 de ani care merge la medic pentru că i-a apărut un chist tare în sân. 

 

Dana are o fetiță cu Grant, un tip tot avocat, dragoste din timpul studenției, care o cam neglijează, se pare că are aventuri erotice. Ea are un job de succes, el este cu mari probleme. Când într-o bună zi Dana primește anunțul că fratele ei geamăn James a fost omorât! Atunci am abandonat romanul care nu părea foarte interesant.

L-am reluat acum, după vreo două trei săptămâni și nu mi-a părut rău. Are momente tensionate și se citește cu sufletul la gură. Moartea fratelui ei geamăn James a șocat-o pe Dana. Se pare că a fost victima unui jaf pe care el l-a surprins. 

De fapt doi ex pușcăriași au fost trimiși special să facă recuperarea unor lucruri din casa lui James de către un individ, care la întâlnirea pentru recuperarea lucrurilor în loc să-l plătească pe unul dintre ei îl împușcă,  îl scapă pe celelălat nenorocit, dar îl execută și pe acesta într-un WC de benzinărie. 

 

Cazul morții lui James Hill este preluat de detectivul Mike Logan, care începe cercetările, dar la casa lui James apare și un alt detectiv, care se dovedește a fi criminalul care  a montat toată uciderea lui James. Se pare că el căuta să recupereze un cercel deosebit pe care Dana îl găsește sub patul fratelui său, care se pare că era într-o foarte secretă afacere amoroasă. 

 

Apare și cuplul Robert și Elisabeth Meyers, el descendentul uneia din cele mai bogate familii din Seattle  unde se petrece romanul.

Dana află că Elisabeth era încurcată amoros cu fratele James și de aici toate omorurile astea. 

Omul lui Robert Meyers, senator SUA care se pregătește să candideze la președinția SUA comisese toate aceste crime care să răzbune gelozia lui Robert pentru aventura lui Elisabeth cu James. Finalmente Dana este răzbunată. Robert se sinucide și Elisabeth se întoarce la părinți în California să-l nască pe fiul lui James, Robert era steril. 

Un roman cu de toate și care are momente foarte bune și tensionate.

Efigii ale unui coșmar istoric de Vladimir Tismăneanu

Această carte am găsit-o pe rafturile librăriei care a mai rămas în centrul orașului Pitești. Am crezut că este o carte mai nouă, dar este ediția originală din 2015. Mi-au atras atenția personajele care populau cartea, liderii și mahării comuniști care au condus țara timp de 45 de ani. Eu care m-am născut în 1949 deci atunci când comunismul se instaurase. Le țin minte portretele din timpul copilăriei, reduse după 1970 la unul singur. Cartea m-a dezamăgit oarecum pentru că este de fapt o colecție de prefețe apărute în special pe site-ul contriburs.ro. Aș fi vrut biografii mai complete, dar articolele lui Tismăneanu priveau cărți ale altor autori dedicate unora dintre acești lideri comuniști. Memoria mea reține portretele acestor indivizi, majoritatea cu figuri patibulare, de gangsteri și bandiți. Doar mutra lui Ceaușescu mai tinerel părea mai simpatic!

De fapt cu mici excepții toți erau proveniți din rândul muncitorilor, cu studii elementare incomplete, cum se vede în special la Ceaușescu. Cam toți munciseră în fabrici și uzine, cu excepția notabilă a lui Nicolae Ceaușescu. Cred că acest lucru a contribuit la excesele și aiurelile lui economice care au falimentat România. 

Pe rând apar Gheorghiu Dej, Chiva Stoica, Maurer, Petre Borilă, Emil Bobu, Bodnăraș, Gheorghe Apostol, Ștefan Andrei și alții. Cu excepția lui Siviu Brucan nu apar lideri de origine evreiască. În subtext evreice, sunt de obicei soțiile acestor mari lideri de partid. 

Pentru ca să fie clar, mulți din acești lideri de anvergură mai modestă, sau rudele lor au emigrat masiv în Israel. Că într-un fel este normal ca evreii să dorească să revină în țara lor apărută după 1948, mai frustrant este că acești lideri care au instaurat regimul comunist să-l părăsească de parcă ar fi fost ciumat! Că ar mai avea aceștia o justificare, mai curios a fost că progeniturile acestor înalți demnitari comuniști, get beget români și-au luat tălpășița din România în care părinții își îndepliniseră visul comunist  să să se stabilească în Occidentul putred. 

Întâmplarea face ca să-l fi cunoscut absolut tangențial pe Gheorghe Bodnăraș, fiul marelui demnitar comunist, coleg de generație la Areonave, când am dat examen pentru burse de studii în Occident. El a reușit, a ajuns în Anglia și acolo a rămas. Apoi la Institut am avut ocazia să vizitez apartamentul din Trivale, extrem de sărăcăcios și puțin mobilat unde a locuit pasager Gelu Apostol, fiul lui Gheorghe Apostol, coleg de institut cu mine. Evident îl înjura pa Ceaușescu. Staționarea a fost pasageră, a plecat rapid și a ajuns ...în Canada. Mă gândesc că puțin a lipsit ca acest Gelu să fi putut fi în locul și poziția lui Nicu  Ceaușescu. Inclusiv autorul volumului a plecat bine mersi și s-a stabilit în Occident. Măcar Tismăneanu și-a făcut mea culpa și se ocupă de fenomenul comunist. Și el a frecventat Liceul Petru Groza, ulterior Liceul Tudor Vianu, de lângă Șosea, liceu în anii 60 de fii de activiști și mahări comuniști pe care i-a cunoscut personal. Dacă comuniști au distrus cam tot ce a a fost bun în interbelic, din fericire nu s-au atins de școală. Profesorii pe care eu i-am avut erau educați în interbelic și au cultivat elitismul, măcar atunci elevii buni erau bine văzuți. Totul se termina după studii, inclusiv cele universitare, când politrucii și oportuniștii membri de partid ocupau locurile bune în ierarhia socială.

Volumul se ocupă și de liderii care au ajuns bine mersi în post comunism și au sfârșit în patul lor, nu ca elita românească interbelică pe care au exterminat-o în lagăre și pușcării. Cel mai mult mă scârbește că există încă indivizi, jurnaliști, dar și funcționari ai cele mai detestate instituții numită securitate care au obrăznicia să spună că au fost patrioți. Atunci, în finalul comunismului au omorât personalități precum Gheorghe Babu Ursu, pentru vina că avea un jurnal în care îl înjura pe Ceaușescu. 

Autorul m-a dezamăgit cu resentimentele față de Ion Ianoși, care a îndrăznit să-i releve opțiunile stângiste ale tinereții lui Tismăneanu. Este scârbos, pentru că Janina Ianoși, soția universitarului comunist  a fost meditatoarea pentru facultate a adolescentului cu prenume amintind Lenin. Asta arată că Tismăneanu este un oportunist, dovedit și prin atașamentul la Băsescu și prin alte atitudini. Mă dezgustă că o tot invocă pe Monica Lovinescu, pe care nu-mi amintesc să o fi auzit menționându-l. 

Pe front în Războiul Crimeii de Robert Edgerton

Am dat de această carte din reclama din Dilema veche făcută ziarului Adevărul. Inițial credeam, nu știu de ce că se referă la Invazia Crimeii din 2014 de către Putin.De fapt este o carte de istorie care se referă la Războiul Crimeii din 1854-1856. 

Acest război este fundamental în istoria modernă a României. Ca urmare a  acestul război s-au creat premizele ca Principatele Valahiei și al Moldovei să se unească într-un singur stat, România. În plus Rusia țaristă învinsă a cedat cele două județe sudice dela Gurile Dunării, Cahul și Bolgrad, ca Rusia să nu mai aibă acces la acestă importantă cale navigabilă europeană. 

Dar să revenim la carte. Aparține antropologului Robert B. Edgerton, profesor la UCLA, California, SUA. Este și nu este o carte de istorie. Cred că titlul original al cărții pe care l-am descoperit pe internet este mai relevant pentru substanța cărții: Death Or Glory: The Legacy Of The Crimean War. Pentru că în afară de istoria acestui conflict cu caracter european, el studiază mult chestiunile legate de mentalități, igienă, etc.

Conflictul a izbucnit când Rusia era mai mult ca  oricând hotărâtă să cucerească Constantinopolul pentru a avea acces liber prin Marea Neagră la mările calde, Egee, Mediterană. Marea Britanie a reacționat prima, pentru că echilibrul precar realizat după Napoleon în 1815 s-ar fi stricat. La ideea sprijinirii Imperiului Otoman s-a raliat și Franța lui Napoleon al III-lea și apoi Regatul Sardiniei și Piemontului, care va deveni centrul Italiei întregite. Inițial războiul urma să se desfășoare în Principate, care sunt ocupate de către Rusia. Însă Imperiul Otoman înfrânge armatele țariste pe aliniamentul Dunării și Rusia își retrage trupele în Crimea. Inițial Rusia obține o victorie navală scufundând flota otomană la Sinope, victoria fiind obținută de amiralul Nahimov. Numele mi-era foarte cunoscut în copilărie, cititor al unor cărți traduse din rusește în care erau evocați propagandistic marii lor eroi țariști, utili în propaganda bolșevică patriotică. Nahimov a murit în asediul Sevastopolului.

Se formează o forță expediționară care pleacă din Marea Britanie, urmată de Franța, care după un popas la Constantinopole, debarcă inutil la Varna, ca apoi să ajungă în Crimea. 

Războiul aliaților cu Rusia a relevat din plin incompetența părților. Rusia este condusă de generali proveniți din marea boierime rusă, prinții de sânge ai țarului Nicolae I, care și moare de inimă rea în 1855. Dotarea armatei ruse era cu muschete învechite, nu cu puști noi  cu repetiție. A venit americanul Colt care i-a dotat cu pistoale pe  care le vedem în filmele cu cow-boy.

La fel de incompetenți sunt lorzii britanici. Comandantul șef este bătrânul lord Raglan, apoi ridicolul lord Cardigan. El este cel care a condus cea mai celebră acțiune militară din acest război: Șarja Brigăzii Ușoare de cavalerie la Balaclava împotriva bateriilor rusești. Acestă șarjă a venit ca urmare a unui ordin foarte vag dat de lord Raglan. Cavaleria engleză a șarjat împotriva tunurilor rusești fiind aproape complet nimicită. Este și subiectul unui film The Charge of Light Brigade și al unui poem scris de romanticul englez Tennyson. 

Comparativ trupele franceze de zuavi, combatanți în războaiele coloniale ale Franței au apărut mai bine pregătite, la fel și cele italiene. 

Comportamentul militarilor a fost brav, s-au luptat cu eroism, nu exista încă definit un patriotism contemporan, ci mai degrabă la ofițeri, dar și soldați un sentiment medieval al gloriei, întâlnit și la ruși, și mai ales la britanici, fie ei englezi, scoțieni, sau iralndezi. În schimb toți alogenii din armata turcă, polonezi, unguri urau de moarte pe ruși! De abia în Primul Război Mondial se poate vorbi de patriotism, dar nu la Imperiile multinaționale. Ce patriotism la polonezi, ucrainieni, balți în Rusia, la Imperiul Austro-Ungar sau la cel Otoman. Asta i-a și prăbușit și au dispărut. Nu se pune refacerea bolșevică a Rusiei Sovietice. 

Toate marile bătălii ale Crimeii au fost câștigate de aliați, pierderile rusești au fost imense, cam 500000 de soldați, la fel și otomanii. Ei au dus în Caucaz un război paralel pierdut de turci la asediul cetății Kars. 

Finalul acestui război a fost asediul îndeșungat al cetății Sevastopolului care a fost cucerită când rușii s-au retras din oraș. 

Ce a relevat acest război? În primul rând lipsa îngrozitoare de igienă. Se pare ca majoritatea pierderilor s-a datorat condițiilor precare de igienă, au murit oameni de holeră, de tifos exantematic din cauza păduchilor, poveste care a tarat și armata română în retragerea din Moldova în Marele Război din 1916-1918. Doar intervenția hotărâtă a faimoasei Florence Nightinghale a mai redus din pierderile din cauza igienei precare.

Apoi a fost o mare problemă legată de aprovizionare și logistică. Trupele britanice au suferit de foame și de echipamente inadecvate. Iarna 1854 -1855 a fost cea mai grea din istorie, Tamisa a  înghețat că puteau trece trăsuri grele pe gheață. Vă imaginați cum a fost în Crimea cu furtuni care au distrus flotele aliate,  viscol, zăpadă și frig în condițiile în care britanicii nu erau echipați corespunzător. A venit o vară extrem de caldă cu alte probleme specifice. De atunci a rămas masca de iarnă numită în engleză Balaklava, după localitatea unde erau campați britanicii iarna. 

Autorul tot compară cu războiul cel mai apropiat, Războiul de secesiune american. 

Cartea este foarte interesantă și merită citită. 

The Paladin de David Ignatius

Acum câteva zile am văzut un film de acțiune cu posibilitatea declanșării unui război nuclear între Rusia și SUA, inspirat din romanele Tom Clancy. Cercetând pe IMDB mi s-au oferit un set de filme de acțiune printre care și Body of Lies. Citisem romanul lui David Ignatius  și am văzut filmul cu același nume în care rolul agentului secret american aflat în Orient era interpretat de Leonardo di Caprio. De curiozitate am scormonit după romane mai noi și am dat de acest ultim roman The Paladin al lui Ignatius. Nu regret, a fost lectura unui roman pasionant și tensionat care te ține încordat până la capăt.

Romanul îl are în centru pe agentul secret CIA Michael Dunne. Acest tip din Pittsburgh, orașul oțelarilor, care între timp a dat faliment și au dispărut oțelăriile este absolventul IT al Universității Carnegie Mellon, universitate prestigioasă înființată de cei doi magnați ai oțelului, căilor ferate de la începutul secolului XX. 

Calitățile de informatician îl recomandă să fie angajat de CIA în sectorul Science & Technology. Șeful CIA adjunct pe probleme S&T îi propune să se infiltreaze într-un grup anarhist de hackeri aflat în Italia. Acesta, condus de IT-istul  american Brian Howe publica pe site-uri știri tip Snowden. Împreună cu doi subalterni se mută la Geneva. Aici însă este atras de o tânără elvețiană și este pozat cu ea dezbrăcată și într-o poziție foarte jenantă. Îi mărturisește șefului că a fost atras într-o capcană, dar este încurajat să continue infiltarea. Dunne avea un mariaj fericit cu o braziliană cu origini africane Alicia, o fiic de 4 ani și Alicia era gravidă în 8 luni.

Dunne pleacă în Italia se infiltrează, dar primește mesajul să lase baltă totul. Ajuns înapoi la Washington este acuzat că a încălcat legile liberului acces la informații și drepturile omului spionând un jurnalist american, pe Brian Howe. Totul se prăbușește, este părăsit de soție și face un an de pușcărie. 

Revenit după închisoare la  Pittsburgh se repune pe picioare cu ajutorul unui prieten din FBI înființând agenția de protecție informatică Paladin. Primește o scrisoare de la un necunoscut posibil agent CIA cu datele lui Howe. Are succes cu o clientă din California, blocând atacul informatic împotriva acestei producătoare. Cu banii primiți și cu informațiile obținute din această afacere reîncepe să plănuiască revanșa împotriva celor care i-au distrus viața. Dă de Howe prin intermediul unui avocat londonez care încearcă să-l atraga în grupul de hackeri. Refuză oferta și îl scoate din Taiwan pe Howe prizonier acolo cu care reușește să-i prindă pe cei care îi distruseseră viața. Cu excepția sefului CIA care în ultimul moment schimbase loialitățile. Are o discuție dură cu el și acest îi replică cu cinism că așa este viața. Este totuși ciudat cum CIA renunță la agenți extrem de valoroși, chiar dacă șefii îi folosesc drept țapi ispășitori. În final își recuperează familia. 

Dar nu este sfârșitul. Șeful CIA, în ideea de a-și șterge urmele dă afară sau pensionează pe toți vechii agenți. Prietenul cel mai bun de la CIA al lui Dunne invită un jurnalist de la Washigton Post și îi dă toate informațiile care îl vor îngropa pe șeful CIA!

Remarc încă odată stilul autorului, romancier care te ține prins în firul acțiunii. Merită citită cartea, poate iese și un viitor film?

Skin in the Game de Nassim Nicholas Taleb

Skin in the Game este a doua carte al lui Nassim Nicholas Taleb pe care m-am străduit să o citesc în original. Am constatat că această carte este tradusă și în românește când mă pregăteam să o prezint, sub traducerea Când pielea ta e în joc! Prima carte a lui Taleb citită de mine a fost Antifragile 

https://negutjoe.blogspot.com/2020/02/antifragile-de-nassim-nicholas-taleb.html îndemnat de amicul canadian Horia Ștefan. 

Taleb a devenit celebru prin cartea sa Black Swan apărută în 2007, care prevedea prăbușirea sistemului bancar american și criza economică din 2007-2008 prin ignorarea unor evenimente rare care pot afecta un sistem economic. 

Toate cărțile sale dezbat chestiuni de acest gen într-un stil extrem de cuceritor. Expertiza lui Taleb este evaluarea probabilităților cu aplicațiile sale practice în eceonomie, Taleb fiind timp de 21de ani expert bursier. De aici și titlul cărții sale Skin in the Game sau Când pielea e în joc. Pentru că spune el, doar dacă ai făcut ceva în care ți-ai pus pielea la bătaie poți să emiți opinii experte. Din acest motiv el detestă foarte tare pe economiștii universitari care nu și-au riscat pielea și resursele financiare în jocul bursier, economic, ci doar parazitează economia adevărată, dându-și cu părerea despre ea de la catedră fără consecințe practice. El îi califică pe aceștia Intelectuals Yet Idiots (IYI). Și în această categorie intră mulți laureați ai Premiului Nobel pentru Economie. Nu cred că cu aceste cărți va intra pe lista nobelizabililor cu toate că el este un foarte important matemetician în domeniul probabilităților. Cărțile sale mustesc de inteligență și autorul face un excurs prin toate domeniile pentru a-și argumenta aserțiunile.

De exemplu în religie și în creștinism Isus este primul care si-a pus pielea la bătaie și a trecut prin crucificare pentru a-și certifica credința. 

Este de asemenea interesantă ideea Minority Rule, adică regula minorității care se impune majorității, exemplificată și prin faptul cum islamul radical s-a impus acum. Nassim, creștin ortodox din Liban detestă islamul sunit salafist care a distrus prin războaie civile Libanul. Cu toate că acum Hezbolahul șiit este cel care crează cele mai mari probleme în Liban, islamul șiit preferat de Taleb. Taleb este mândru că genetic el se trage din vechii canaaniți-fenicieni, mari negustori ai Antichității. Și mai remarcă că în genele englezilor se găsesc rar urmeale normanzilor cuceritori. 

Cartea este extrem de interesantă și ușor de citit. Există și un capitol de matematici care se ocupă cu cozile groase (fat tails) ale probabilității care generează apariția rară a evenimenteleor neașteptate, lebedele negre care determină mari distorsiuni și crize. 

Dacă vă interesează să citiți opiniile unui om foarte inteligent cu lecturi și cultură vastă acesta este Nassim Nicholas Taleb!

No Man's Land serial franțuzesc cu ISIS

Am avut ocazia să văd serialul franțuzesc No Man's Land, un serial în 8 episoade despre tragedia Siriei în contexul ascensiunii Statului Islamic ISIS.

Serialul este francez, dar este o coproducție cu mai multe televiziuni. Se vorbește cel mai mult în engleză, dar și în arabă, kurdă și evident franceză.

Filmul este foarte interesant, dar și tensionat. El arată dezastrul radicalizării salafiste cu tineri englezi care se alătură ISIS. Chiar m-am întrebat de timiditatea realizatorilor francezi care au decis ca radicalizații să fie englezi și nu francezi, având în vedere că islamul radical este mult mai prezent acum în Franța.

În film nu putea lipsi acțiunea Mossad împotriva ISIS.

Dar locul central îl ocupă armata YPG a kurzilor, din care fac parte multe luptătoare, care a fost instrumentul cel mai eficient de luptă împotriva ISIS. 

Povestea are în centru pe inginerul constructor Antoine Hebert (Serge Moati) care își caută sora Anne (Melanie Thierry) dispărută în Egipt. Antoine se simțea vinovat față de Anne pentru că facilitase expulzarea unui iranian care era iubitul Annei. Anne pleacă în Egipt ca arheolog și moare într-o exploziepusă la cale de islamiștii radicali. Antoine pleacă la Cairo să recupereze lucrurile Annei și aici se cuplează cu Lorraine, copilot pe avioanele care zboară la Cairo. Cei doi hotărăsc să aibă un copil prin inseminare artificială. Chiar la clinică Antoine observă un videoclip de la acțiunea YPG compusă mai ales din femei luptătoare, iar în plan secund o tânără care ar putea fi sora lui. 

Ia contact cu un jurnalist turc care să vorbească  cu americanul rănit spitalizat la Istanbul care ar putea să o recunoască pe soara sa. Antoine pleacă în Turcia ajunge la granița cu Siria. Fără să știe este atras într-o afacere unde cei din ISIS l-ar fi luat ostatic, dar acțiunea femeilor din YPG zădărnicește afacerea. Este singurul supraviețuitor, dar bănuit că este un radicalizat venit să se alăture ISIS. După multe aventuri se alătură YPG și o găsește pe sora lui care într-adevăr nu murise. Ea devenise agent al Mossad  coordonată de un anume Stuart (Stanley), agent Mossad. Anne devine curier în Iran, până când prietena ei, arheolog  iraniano-kurd este prinsă după ce oameni de știină iranieni implicați în construirea de bombe atomice sunt asasinați de Mossad. Mossadul aranjează moartea falsă a Annei care ajunge în Siria în YPG fiind una din liderele acestei armate.

În cursul  acțiunilor YPG Antoine are o legătură cu o Sarya, franțuzoaică de origine kurdă care este rănită grav. Cu ajutorul lui Stanley ea este transportată la un spital din Franța, acompaniată de Antoine. Acesta își întâlnește părinții și îi minte că nu a găsit-o pe Anne. 

Pe de altă parte se desfășoară povestea celor trei prieteni din copilăria din Londra într-un cartier de năpăstuiți. Iyad are talent muzical la pian, deranjând vecinii amatori de fotbal. Prietenii lui sunt Naser, un alt musulman, și Paul, englez get beget, blond. Britanicii se islamizează și radicalizează când devin maturi. Nasser este angajat în armata britanică, dar dat afară după o acțiune în Afganistan. Nasser este abordat de un anume Stanley care îl îndeamnă să meargă cu prietenii în Siria să se infiltreze acolo. Nasser este convins Stanley este M6, dar află abia în Siria că este Mossad. Nasser ajunge un fel de lider al ISIS și este implicat în acțiunea YPG de eliminare a liderului libian al armatei ISIS. Îl însoțește pe libian deoarece Iyad plecase cu libianul și ar vrea să-l salveze. Nu poate, Iyad este împușcat chiar de Anne și în ultimul moment el scapă. Paul se prinde că Nasser are legături dubioase și îl amenință pe Nasser. Acesta îi mărturisește că coloaborează cu Mossad și îi promite că îl va ajuta să-l lichideze pe Stanley. Acesta nu apare la întâlnire, este luat în altă parte și Stanley o prezintă pe Anne ca cea care îl va coordona în viitor. Nasser o recunoaște pe Anne ca cea care l-a împușcat pe Iyad și care urma să execute și pe el și promite lui Paul să-i elimine pe Stanley și pe Anne.

Ce se va mai întâmpla rămâne să vedem într-o altă serie.

Trebuie să spun că cei de la IMDB îi dau un calificativ foarte bun serialului 8.1 și evaluatorii sunt foarte mulțumiți de serial.

Este un serial extrem de bine făcut, cu actori de bună calitate.  Cei amatori de astfel de seriale vor fi satisfăcuți.

Eu cel puțin l-am urmărit cu sufletul la gură!

Gun Seller de Hugh Laurie

Acest roman l-am descoperit văzând un serial BBC cu subiect politic. Personajul principal era interpretat de un actor englez Hugh Laurie. Uitându-mă pe Wikipedia am găsit că actorul este și romancier și are un roman polițist scris acum aproape 25 de ani în 1996. Am căutat romanul Gun Seller și am văzut că a apărut în traducere românească cu titlul Traficantul de arme. 

Romanul citindu-l mi-a amintit de romanele picarești, dar mai ales de Raymond Chandler, cu personajul său Marlowe.

Romanul are o intrigă destul de complicată. Personajul principal este Thomas Lang fost ofițer într-n regiment scoțian de acțiuni speciale. Tipul era angajat bodyguard la un afacerist pentru o călătorie în Amsterdam. Acolo este abordat de un anume Mc Cluskey care îi propune să-l omoare pe un afacerist american numit Alexander Woolf. Pentru că individul  era implicat în traficul de droguri din Europa. 

Romanul începe în elegantul cartier Belgravia din Londra unde Lang merge să-l avertizeze pe Woolf, dar dă de Rayner care vrea să-l omoare. Îl șochează cu un urlet japonez și întoarce lupta în favoarea sa și Rayner, bodyguard al lui Woolf este anihilat și aproape mort. În cameră apare Sarah Woolf, fiica afaceristului pe care Lang o trombonește și aceasta anunță întâi ambulanța și apoi poliția cât să dispară. 

Dimineața acasă este trezit de subofițerul evreu Solomon, care era camaradul lui și angajat acum la Ministerul Apărării, unde un anume Mc Neal îl acuză pe Lang că   a fost angajat să-l omoare pe Woolf și pentru asta în contul său sunt 50000 de lire sterline! Ca să se convingă că Woolf este ceea ce spun cei de la Apărare se duce la Ambasada SUA unde se întâlnește cu un anume Russel Barnes de la CIA care să-i confirme că Woolf este implicat în droguri. Când iese dă de Mc Cluskey, pe care-l urmărește până la o galerie de artă unde lucrează Sarah Woolf și încearcă să-l blocheze pe Mc Cluskey să nu o împuște pe Sarah. În schimb Sarah îl împușcă pe Lang! Și așa află Lang că acest Mc Cluskey este de fapt Alexander Woolf! 

Ulterior se lămuresc lucrurile Woolf nu este facerist cu droguri, a avut o firmă care avea relații cu Pentagonul și el se împotrivește la un proiect numit The Graduate - Absolventul. Acesta era de fapt un elicopter de atac care putea fi extrem de eficace în situații de acțiuni teroriste. 

Pe când se întorcea de la întrevederea cu Woolf și Sarah motocicleta sa este lovită de un automobil și este capturat de niște indivizi care lucrau pentru Barnes. Îl păcălește pe paznicul său pe care îl omoară și în clădire dă de Woolf care este aproape mort. În cameră intră partenerul celui care îl ținea prizonier îl termină și pe ăsta, care în prealabil îl omoară pe Woolf. Așa că improvizează un schimb de focuri între cei doi anihilați. 

Barnes îi dă de înțeles că dacă nu îi urmează ordinele, Sarah Woolf va fi ucisă, fiind luată ostatică. Așa ajung undeva în zona Oxford la un palat unde stă Naim Murdah (pronunțat Murder-Crimă) traficant de arme interesat să promoveze elicopterul. Așa că Lang este șantajat să intre într-o celulă teroristă sub numele unui american numit Rick, capturat de CIA. Această celulă Sword of Justice prăgătește atentate. Primul este să-l împuște pe un demnitar olandez. Execută asasinatul în Elveția într-o stațiune turistică, de fapt o înscenare, pentru că tipul avea vestă antiglonț. Următoarea acțiune era să captureze consulatul american din Casablanca (referințe la film!). Celula teroristă execută planul, Lang iese din consulat și sub amenințarea unui pistol furnizat de Sarah îl face prizonier pe Murdah, îl aduce în consulat și îl amenință să mărturisească că el finanța această celulă teroristă și că elicopterul care venea, nu îi ducea pe ei la aeroport ci îi omora pe toți. Murdah face mărturisirea și Lang cu un lansator de rachete Javelin, furnizat de Solomon distruge elicopterul. 

Lang scapă și singura repercusiune este că vânzarea  de rachete crește cu 40%!

Roadkill - serial BBC

Această miniserie de 4 episoade Roadkill dovedește măiestria britanică în materie de film.

Este o dramă inspirată din realitatea politică britanică de azi. Personajul principal este politicianul Peter Laurence, interpretat de Hugh Laurie. Acest actor britanic este nu doar un actor de calitate, dar întâmplarea face că este autor de romane polițiste. Chiar acum îi citesc  romanul apărut în 1996, numit Gun Seller.

Minstru al transporturilor în guvernul doamnei prim ministru Dawn Ellison, Peter Laurence tocmai scapă dintr-un proces în care era acuzat de comportament împotriva intereselor statului de către o jurnalistă de investigație. Secretarul lui personal Duncan Knock îi dă o veste proastă, are o fiică pe care nu o știe, care în prezent este la pușcărie. Laurence merge la pușcărie și discută cu o individă africană care îi reprezintă fiica necunoscută. 

Tipul stă la Londra cu o amantă, este un individ cu toate defectele, corupție, crailâc, etc. Mai primește și o altă lovitură pentru că fiica cea mică este pozată într-un ziar luând droguri. Laurence spera să primească postul de șef la Externe, Foreign Office, dar doamna prim ministru îi oferă Justiția. Acum cu problemele pe care le are, el pledează pentru un regim mai lejer în pușcării   împotriva politicii promovate de Torries. Fiica cea mică îl urmărește și vede că locuiește cu amanta și îl toarnă mamei care locuiește la Hastings și se ocupă cu corurile de amatori. 

Jurnalista nu se lasă și pleacă la Washington unde investighează un grup de lobby British American de la care Laurence primise bani de la firme farmaceutice să promoveze privatizarea sistemului de sănătate britanic! Jurnalista găsește dovezi, dar moare într-un foarte dubios accident de mașină. Avocata care l-a scăpat primește un dosar care cuprinde dovezi care îl încriminează și mai tare. Colac peste pupăză are un accident de mașină lovind un cerb când se îndreaptă spre casa din Hastings, unde urma să-și întâlnească familia, soția muziciană, fiica studentă și cea mare se ocupă cu misuni umanitare. Doamna prim ministru primește informațiile privind presupusa fiică.  Deci pare că soarta lui Laurence este pecetluită.  

Dar minune, el se întâlnește cu fiica africană mulatră, care devalizase o bancă de un milion de sterline și recunoaște că are această fiica suplimentară la tv. Doamna prim minstru este lucrată de propria secretară și apare un email care îi crează probleme, Aceasta la instigarea politicienilor care sunt legați de industria de armament britanică pe care o blocase doamna prim ministru. În plus ziarul renunță la investigația jurnalistică a ziaristei privindu-l pe Laurence, care are accidentul în SUA,  la ordinul proprietarei scoțiene a ziarului. 

Pe fondul acestor dezvoltări politice neașteptate, Laurence care se afla intr-un deep shit, adică într-un mare căcat are șanse să devină prim ministru și chiar devine. Influenții politicieni îl sfătuiesc însă să desființeze fondul în care erau banii de mită. Acest fond era însă pe numele soției și îi trebuie semntura ei. Și în final în cabinetul din Downing Street 10 soția îi dă înapoi dosarul nesemnat. Final în coadă de pește! 

Excelent serial care pare inspirat din personalitățile celor doi prim miniștri britanici recenți, Theresa May și actualul Boris Johnson, cu dulapul său plin de schelete.

Este un serial care ar fi bine de urmărit și de politicienii noștri mult mai veroși, curvari, proști și ticăloși.