sâmbătă, 27 decembrie 2014

Povestiri din Odesa şi alte povestiri de Isaak Babel

Cum am promis am o analiză separată a Povestirilor din Odesa care sunt cuprinse în acelaşi volum din BPT.
Aceste povestiri sunt inspirate din copilăria autorului. Isaak Babel s-a născut în Marsilia Rusiei cum îi plăcea să spună, adică în Odesa marele port la Marea Neagră şi singurul port la o mare mai caldă.
Locuitorii cartierului Moldovanka sunt aproape în exclusivitate evrei şi sunt povestiri cu evrei din Odesa, dar şi din Nikoleav şi alte localităţi cu mulţi evrei din Ukraina şi Galiţia. 
Principalul produs navlosit în Odesa este grâul din Kuban, România veche nu era singura producătoare de grâne din zonă şi în Odesa poposeau vapoare englezeşti. Familia autorului se îndeletnicea cu cărăuşia, erau  chirigii după turcescul care adat şi numele unei pieţe bucureştene. Este o lume de mici afacerişti, de contrabandişti, de hoţi şi de tâlhari. Apar şi figuri de mari negustori şi bancheri evrei şi unele nume sunt celebre, precum Montefiore, care l-a dat pe istoricul englez al Ierusalimului.
Am citit în copilărie un ciclu de romane de Ion Călugăru unde sunt povestiri din mahalaua evreiască a Iaşului. Deosebirea dintre Călugăru şi Babel, în afara faptului că Babel este scriitor, provine şi din faptul că în Călugăru apare o superioritate a coreligionarilor săi în comparaţie cu majoritatea neaoşă, românească etnic. 
Poveştile lui Babel sunt din cartierul evreiesc cu nume românesc. Acesta ar proveni de la moldovenii aduşi de turci pentru construcţia unei cetăţi care a fost cucerită ulterior de ruşii Ecaterinei cea Mare pe locul căreia s-a construit Odesa sub supravegherea unui descendent al Cardinalului Richelieu!
 În povestiri eroii se cinstesc cu vin roşu de Basarabia. Suntem la sudul estic al Basarabiei în limanul Nistrului, care separă românismul de marea slavă.

Sunt apoi şi povestiri despre Petersburg  şi începuturile scriitoriceşti ale lui Babel sub directa coordonare a lui Gorki. Una dintre povestiri ne dezvăluie că autorul a fost şi în CEKA nemiloasa organizaţie de represiune bolşevică. Urmaşa sa NKVD l-a arestat şi omorât pe acest scriitor important. Făcând comparaţii Bulgakov şi Pasternak sunt totuşi scriitori mult mai importanţi pentru literatura rusă. Babel rămâne însă una din victimele stalinismului infernal. 

joi, 25 decembrie 2014

Armata de cavalerie de Isaak Babel

După ce am citit cartea de istorie a lui Norman Davies White Eagle Red Star mi s-a trezit interesul de a citi şi cartea lui Babel  Armata de cavalerie a lui Isaak Babel. Norman Davies citează din ea câteva fragmente şi asta mi-a întărit interesul.
Radu Cosaşu care a făcut şi el armata la cavalerie este unul din fanii lui Babel. Ştiu că-l cita mereu.

Am reuşit să găsesc la Biblioteca Judeţeană această carte. De fapt ea mai cuprinde  şi separat Povestiri din Odessa, dar despre această parte am să vorbesc mai târziu. Cartea este apărută în colecţia Biblioteca pentru toţi şi este apărută în...1967! Este tradusă de Victor Kernbach şi acesta face şi o introducere la opera şi viaţa autorului, introducere tarată de conformismul epocii.
Babel este născut în Odessa. S-a înhămat la revoluţie a fost ataşat ca agitator şi scriitor pentru Cavaleristul roşu, foaia armatei de cavalerie a lui Budionîi în campania poloneză. Descoperit şi cultivat de Gorki Babel este considerat unul din marii scriitori ai perioadei bolşevice. Destinul lui este ca al multor scriitori contemporani. Este arestat şi omorât de Stalin!

Iniţial am crezut că Armata de cavalerie este un roman. De fapt este o culegere de schiţe prilejuite de campania din vara lui 1920 a Armatei de cavalerie Konarmia a lui Budionîi în sudul Galiţiei împotriva armatei poloneze. Dacă iniţial această campania a fost încununată de succes Kievul fiind eliberat (sau ocupat!) de bolşevici, armatele bolşevice se blochează în faţa Liovului.

Cartea cuprinde portrete ale cazacilor din Kuban care sunt cavaleriştii lui Budionîi dar mai ales portrete ale galiţienilor. Majoritatea celor cuprinşi în aceste prezentări sunt evrei sau preoţi catolici, de parcă ţăranii galiţieni ar lipsi.  Este povestea unei campanii care s-a terminat cu un insucces. Leşii au învins pe Budionîi. Explicaţia necuprinsă în carte era că totuşi acolo Polonia, unde orăşelele erau Ştetl evreieşti şi că bolşevicii nu au fost întâmpinaţi de loc cu entuziasm. 

Sunt multe imagini poetice, este vară, este cald, nopţile sunt încărcate de stele. realitatea este teribilă. Armata asta celebră este prost echipată, înfometată, nu dispune de asistenţă medicală potrivită, lucruri care îi conduc pe bolşevici la înfrângere. Imaginea armatei de cavalerie a lui Budionîi nu iese de loc favorabil din această carte şi probabil că acest lucru a contribuit la căderea lui Babel. 

Chiar dacă concepţia lui Babel este condiţionată de convingerile sale bolşevice asta nu-l împiedică să vadă realităţile. El mai are şi moştenirea sa evreiască care îl condiţionează la rândul ei, chiar dacă autorul se impersonează într-un personaj cu nume rusesc neaoş, Liutov. 


Oricum Babel rămâne unul din numele de referinţă a literaturii sovietice precum Bulkakov, Mandelstam şi alţii.

PS Evident că această copertă aparţine unei ediţii de acum, 

luni, 22 decembrie 2014

Nicolae Manolescu la Piteşti

Pe Nicolae Manolescu îl cunosc demult, am făcut timp de 8 ani politică împreună în Partidul Alianţei Civice, el, preşedinte, eu, membru.
Directorul Sachelarie
Aşa că de abia am aşteptat această ocazie. La prezidiu au luat loc directorul Sachelarie, editorul şi managerul Călin Vlasie şi invitatul Nicolae Manolescu.
Călin Vlasie
După ce a făcut o primă introducere domnul Sachelarie la invitat pe Călin Vlasie să ia cuvântul.

Domnul Vlasie ne-a spus că acest eveniment corespunde cu o aniversare rotundă, 20 de ani de la înfiinţarea Editurii Paralele 45. Vlasie ne-a povestit şi de avatarurile editării celor două volume ale lui Nicolae Manolescu, Istoria critică... şi volumul cu titlul de mai sus, despre amintirile de la Cenaclul de luni condus de Manolescu în anii 80.

Nicolae Manolescu a început prin a ne spune clar (ştiam!) de ce nu îi place Piteştiul, că fiind copil în Râmnicu Vâlcea, raion în Regiunea Piteşti, detesta reşedinţa de regiune. Un alt motiv neştiut a fost că mama sa a fost închisă la Piteşti. 
Manolescu ne-a povestit de frumuseţea limbii române în care au scris clasicii, cei din perioada interbelică şi problemele cu limba vorbită azi la televizor, pe care l-ar interzice!
Conferinţa a fost întreruptă pentru că un domn în vârstă a avut probleme grave de sănătate. 
Observându-l pe domnul Stroe de la Dacia a remarcat mulţimea automobilelor Dacia din Franţa, pe care nu pot decât s-o confirm.
A trecut şi la actualitatea politică remarcând în personalitatea lui Klaus Iohannis pe cea a lui Carol I. Să dea Domnu'!

Şi-a urat să revină la noi 100 de ani!
A fost acelaşi causeur inteligent, ironic şi simpatic şi ne-a oferit în final autografe.
Manolescu şi Radu Vişinescu
Am vrut o poză cu el când îmi semnează autograful, dar Radu V nu l-a pozat decât pe el aşa că m-am răzbunat făcând-mi un selfie!


duminică, 21 decembrie 2014

Vin colindătorii

Spectacolul din această seară a fost organizat de Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului şi IPS Calinic.
IPS Calinic
A fost un foarte frumos spectacol de colinde. Mi-a făcut mare plăcere să ascult colinde pe care nu le ştiam, colinde care se referă la Naşterea Mântuitorului şi la Fecioara Maria. 
Succesul acestui spectacol s-a datorat contribuţiei Cameratei Argesis, o parte din orchestra Filarmonicii Piteşti condusă de concert maestrul Mădălin Sandu, corul Accoustic condusă de Daniel Jipa şi grupul de muzică rock Crai Nou.
Daniel Jipa
Vlad Miriţă
Au cântat pe rând  Vlad Miriţă, echipat cu ajutorul rapsodului Nicolae Furdui Iancu în costum ardelenesc şi ajutat de smartfone pe post de suport de note, Cristina Marta Sandu, apoi populara Paula Seling.
Cristina Marta Sandu
În final spectatorii au fost încântaţi de colindele lui Nicolae Furdui Iancu şi a fiului său Tudor, acompaniaţi de formaţia sa de muzică populară.

A fost o sală arhiplină ca de obicei la acest fel de concerte.
Nicolae şi Tudor Furdui Iancu



White Eagle Red Star de Norman Davies

Această carte de istorie este subintitulată:

The Polish-Soviet War 1919-1920 and "The Miracle on the Vistula".

Am citit cu foarte mare interes această carte. De ce?

Pentru că sunt un copil hrănit cu poveştile Revoluţiei bolşevice şi a Războiului Civil 1917-1922.
Am citit şi cartea scrisă de Stalin privind partidul bolşevic şi războiul civil.
Normal, că  foarte mult timp după aveam să aflu adevărul despre aceste evenimente. Însă cel mai ocultat eveniment al acestei perioade a fost războiul desfăşurat între Polonia şi Rusia Sovietică. Ba chiar mi-a cum se scria prin diverse cărţi despre perioada interbelică despre acest eveniment că Polonia i-a invitat pe români să participe la acest război evident imperialist şi că noi am refuzat.

Ţin iarăşi minte că pe la începutul anilor 60 mergeam prin vecini să vedem emisiuni la televizor. Erau nişte prieteni ai părinţilor cu acest aparat şi toţi dormeau uitându-se, doar eu eram treaz şi vedeam o emisiune literar artistică dedicată lui Budionîi şi armatei sale de cavalerie.

Şi acum despre carte. Este opera unui istoric englez iubitor al Poloniei şi istoriei acestei ţări care în medievalitatea avea un  teritoriu mai întins decât al Regatului Franţei.
În 1918-1919 după  terminarea Primului Război Mondial din ruinele imperiilor învecinate a reapărut statul polonez. Din 1772 până în 1795 Polonia a fost împărţită de trei ori până a dispărut de pe harta Europei. O bucată din vest Poznania  a fost luată de Prusia, bucata de sud cu Cracovia şi Galiţia - Lwow este luată de Austria, iar bucata cea mai mare cu Polonia centrală a intrat în componenţa Imperiului Ţarist sub numele de Regatul Poloniei. S-au răsculat de două ori în 1830 şi în 1863. Polonia a fost un regat care a cuprins în teritoriul ei polonezi, lituanienii asociaţi, bieloruşi, ukrainieni şi galiţieni - ruteni. Refacerea ei din cele trei bucăţi şi doreşte să-şi refacă vechile hotare de la 1772. Wilno -Vilnius oraşul dorit de lituanieni drept capitală, era un oraş polonez, la fel în Ukraina era Lwow. Şi Pilsudski marele general şi şef al statului îşi dorea ca aceste zone să aparţină Poloniei şi intră cu vecinii în conflict. Davies denumeşte această zona Ţările de Graniţă, dorite şi de bolşevici Bielorusia, Ukraina.
Şi din acest motiv va intra în conflict cu aceştia.
De fapt ideea lui Pilsudki era foarte actuală. El îşi dorea un stat tampon între Polonia şi Rusia. Şi aceasta putea fi Ukraina. Singurul care ar fi putut să-i susţină ideea unei Ukraine independente era pe moment Petliura un naţionalist ukrainian, dar care nu a putut forma o masă critică în vederea independenţei, bolşevicii având câştig de cauză.

Totuşi Pildudki în 1919 porneşte o ofensivă împotriva bolşevicilor şi ocupă Kievul.
În nord Lituania pe motiv de Wilno se înţelelege cu bolşevicii. şi devin inamicii Poloniei. Rusia lui Lenin se hotărăşte în 1920 se organizeze o ofensivă împotriva Poloniei, pregătind de fapt Revoluţia Mondială. În acest scop se formează un front în Nord Vest şi unul în Sud Vest. Comanda politică a acestei armate este dată lui Kamenev ajutat şi de bolşevicii polonezi. În vara lui 1920 în sud-vest intră în joc faimoasa Armată de Cavalerie - Konarmia condusă de cazacul legenda Budionîi. De fapt povestea Armatei de Cavalerie este descrisă în romanul omonim al lui Isak Babel, pe care nu l-am citit din păcate! În nord armatele aveau şef alt general legendar Tuhacevski. De fapt comandantul militar suprem al războiului împotriva Poloniei. era acelaşi Tuhacevski. În acest război apar toate figurile importante ale Revoluţiei bolşevice.
Armata lui Budionîi înfrânge armatele poloneze aflate în Kiev care se retrag în debandadă. În  nord armatele lui Tuhacevski îi împing pe polonezi din Bielorusia şi pătrund în Polonia. Aici se face remarcată armata de cavalerie a lui Gai supranumit şi Gingis Han. De ce aceste armate de cavalerie, după un război de tranşee cum a fost Primul Război Mondial? Pentru că spaţiile dintre Rusia şi Polonia erau imense şi cavaleria era arma cea mai mobilă. 
În iulie 1920 Tuhacevski pregăteşte asaltul final împotriva Varşoviei. Dar nu reuşeşte şi Davies argumentează că totul a fost conform teoriilor lui Klausewitz. Tuhacevski a întârziat concentrarea armatelor sale pe când P Pilsudski  a reuşit manevrele şi a lovit pe Vistula în 16 august înfrângând trupele bolşevice. Acestea trebuie să se retragă şi armata Poloneză le urmăreşte. Pe de altă parte în sud armatele în loc să se  concentreze în asaltul Varşoviei doreau să ocupe neapărat Lwow. Vinovatul principal a fost Stalin care a nesocotit ordinele lui Tuhacevski. Înfrângerea armatelor lui Tuhacevski a fost cauzată şi de faptul că polonezii beneficiau de generali mai buni, Sikorski a folosit prima dat în asalt tancuri şi maşini blindate. Polonia ducea un  război de apărare al propriului teritoriu şi manevrele lui Pilsudski s-au dovedit mai bune. El i-a surprins pe bolşevici prin concentrările armatei poloneze. Acesta este miracolul de pe Vistula!
Interesant este că Aliaţii nu au făcut nimic. Franţa l-a trimis pe Weygand care nu a fost nimic dar adversarii lui Pilsudski au creat legenda că el ar fi fost autorul victoriei hotărâtoare asupra bolşevicilor. Anglia a făcut tot ce era posibil prin Loyd George şi Lordul Curzon să-i încurce pe polonezi interesaţi fiind de comerţul cu Rusia Sovietică. Cehoslovacia prin Beneş era anti-poloneză pe motiv de Teschen, zonă în dispută de la graniţă şi era dispus să cedeze sovieticilor Ukraina subcarpatică, cea ce ce s-a întâmplat după al Doilea Război Mondial. În România în vara lui 1920 a izbucnit o grevă generală pe care o lăudau manualele comuniste. Am aflat scopul ticălos al acestei greve generale, să boicoteze transporturile de armament şi materiale pentru Polonia, bolşevicii români acţionau!
În sud în Galiţia Konarmia a fost aproape decimată prin şarje ale ulanilor polonezi, se spune că de la 1813 din vremea husarilor francezi nu au mai fost lupte între armate de cavalerie.
S-a creat din cauza acestui război o mitologie a cavaleriei care a dominat interbelicul.

Dar au existat teoreticieni precum generalul Sikorski, tânărul căpitan De Gaulle care subliniau valoarea blindatelor şi a tancurilor. Lecţia aceasta au învăţat-o excelent generalii germani care au făcut prăpăd cu blindatele cu care au realizat Blitzkrieg-ul războiul fulger care a prăbuşit Polonia şi Franţa la Începutul celui de-al Doilea Război Mondial. 
O altă consecinţă a acestui război a fost că bolşevicii au renunţat la Revoluţia Mondială. Ulterior Stalin a eliminat pe toţi actorii acestui război l-a omorât pe Tuhacevski şi pe alţi mari generali din ura acumulată în acest război. S-a răzbunat şi pe Ukraina pentru tentativele sale de independenţă creând foametea din 1933 care a ucis 3 milioane de ukrainieni. 

Pilsudski visa un coridor sanitar, un tampon la pretenţiile Rusiei, lucru de mare actualitate azi prin garantarea Ukrainei. Pentru politicienii români chestiunea ukrainiană a fost tratată cu cecitate. De ce? Este simplu pentru Polonia de azi graniţele ei sunt cele trasate de Stalin în 1945 şi cuprind teritorii germane, în schimbul celor cedate Bielorusiei şi Ukrainei. Pentru România pierderea Bucovinei şi sudul Basarabiei sunt pierderi din teritoriul România Mari la Ukraina. Dar dacă dăm dovadă de luciditate, Ukraina este un tampon la fel de important pentru securitatea României la pericolul rusesc.


O carte bună şi pasionantă cu reverberaţii de mare actualitate.

Orchestra medicilor la Piteşti

Actorul Florin Dumitru
În cadrul sărbătorilor de Crăciun sâmbătă seara la Sala Sindicatelor a poposit Orchestra medicilor Ermil Nichifor într-un concert caritabil Crăciunul îngerilor dedicat copiilor cu autism.
Cinel Penescu
Sala a fost plină, lume multă, în special medici. 
Unul din motivele concertului este faptul că concert maestrul orchestrei este medicul nefrolog cu origini piteştene Cinel Penescu, dintr-o veche familie politică ţărănistă.
Iosif Prunner şi orchestra medicilor
Eu l-am vizitat în pauză pe colegul de facultate, Chircu, violoncelist al orchestrei.
Dirijorul orchestrei este maestrul Iosif Ion Prunner.
Alexandru Penescu

Programul a fost pe măsură.
În deschidere am ascultat Uvertura italiană a lui Schubert. A urmat Dans ungar de Brahms. A urmat partea a doua din superbul Concert pentru pian şi orchestră nr 21 de Mozart cu Alexandru Penescu, solist la pian, nu altcineva decât fiul medicului Penescu.  După aceea a început şi programul vocal simfonic Carmen de Bizet cu concursul baritonului Cătălin Toropoc. 
Baritonul Toropoc
A urmat plăcuta Polcă Ohne Sorgen de Strauss. 
Şi prima parte s-a terminat cu Andanta spianato şi Marea Poloneză de Chopin cu solistă al pian Mădălina Paşol.
Mădălina Paşol
 Partea a doua a concertului a debutat cu Uvertura de Crăciun a lui Leroy Anderson. A urmat Noel de Adolphe Adam cu solist baritonul Toropoc. 
Am ascultat un intermezzo orchestral cu Dans slav de Dvorak. Şi după aceea din Strauss Liliacul cu Mădălina Stan şi Geanina Muntean.
Lavinia Mamot ne-a oferit Bolero din Vecerniile Siciliene de Verdi.
A urmat Dansuri Transilvane de Şerban Nichifor cu Diana Jipa solistă la vioară.
Şi cum orice de Crăciun trebuie să le conţină, s-au interpretat în final Polca Tritsch Tratsch şi Marşul lui Radetzky de Strauss unde spectatorii sunt invitaţi să bată din palme.

În final am fost invitaţi să cântăm cu toţii O ce veste minunată!
A fost o foarte plăcută seară de muzică, chiar dacă anumite piese din repertoriu s-au repetat fiind comune cu cele ale Filarmonicii din Piteşti de la concertul de joi.



sâmbătă, 20 decembrie 2014

Duelul viorilor din nou la Piteşti

Am avut iarăşi unul din momentele de vârf ale stagiunii Filarmonicii din Piteşti, ultimul, dacă nu ţinem cont de alte două manifestări care au loc sâmbătă şi duminică.
Gabriel Croitoru şi Horia Mihail
Proiectul Duelul viorilor a poposit în finalul turneului şi la Piteşti şi pasionaţii de muzică nu au decât să se bucure.
Pentru că sunt în concert doi dintre cei mai valoroşi violonişti tineri ai României şi un foarte talentat pianist.
Liviu Prunaru şi Horia Mihail
Gabriel Croitoru a câştigat prin concurs dreptul de a cânta la vioara Guarneri ce a aparţinut lui George Enescu. Este un muzician multi-premiat, profesor la UNM Bucureşti. Liviu Prunaru a făcut studii strălucite, inclusiv la faimosul conservator Juilliard din New York. Este concert maestru la orchestra Concertgebow din Amsterdam şi asta spune totul. Cântă pe o vioară Stradivarius numită Pachoud.
Alături de ei Horia Mihail cu studii şi profesorat în SUA completează trioul acestui splendid proiect.
 
Gabriel Croitoru, Horia Mihail şi Liviu Prunaru
Calitatea excepţională a sunetului viorilor a reuşit să compenseze problemele de audiţia ale sălii Casei Sindicatelor din Piteşti.
Tonalitatea a fost când gravă, când melancolică, când veselă, când dramatică.
Şi artiştii au ales pagini de mare valoare muzicală.
 
Croitoru, eu, Prunaru
Gabriel Croitoru şi Horia Mihail ne-au oferit Vocaliza nr 34 de Rahmaninov, Variaţiuni pe coarda sol din opera Moise şi I Palpiti de Paganini şi Nigun de Ernst Bloch.
 
Croitoru, Jean Dumitraşcu şi Prunaru
Liviu Prunaru şi Horia Mihail  ne-au oferit Ave Maria de Schubert/Haifetz, Havanera op.83 de Saint Saens, Nocturna de Chopin şi Poloneza nr.1 de Wieniavski. Mie mi-a plăcut îndeosebi această ultimă piesă cu aer de Viena Jugend Stil.
 
Horia Mihail cu mine
După pauză cei doi violonişti împreună cu pianistul ne-au oferit Anotimpurile din Buenos Aires aparţinând lui Astor Piazzola, o compoziţie plină de dramatism şi culoare bazată pe tango, pe care argentinianul a compus-o ca un pandant la celebra piesă al lui Viavaldi.
Lumea a aplaudat copios şi artiştii ne-au mai oferit un Tango de Gardel.

A fost una din serile magice ale muzicii şi un superb cadou de Crăciun!

Concertul de Crăciun al elevilor liberali

Ieri pe la 3.30 d.a. la Teatrul Davila a avut loc a treia ediţie a acestei manifestări al cărei suflet este Dragoş preşedintele Clubului Elevilor Liberali. A fost din nou o surpriză plăcută.
În deschidere Radu Perianu, şeful PNL Piteşti a salutat manifestarea tinerilor liberali la fel şi Cosmin şeful TNL local. 
Apoi prezentatorii Cosmin şi Andreea au prezentat pe tinerii interpreţi piteşteni care au cântat şi au dansat. Sunt voci frumoase cu nimic mai prejos decât cele de la Vocea România pe care am urmărit-o seara pentru că în trupa de backing vocals HaHa a lui Smiley cânta şi nepotul Vlad.
Am remarcat şi i-am spus lui Radu, că am observat că toţii tinerii au cântat în engleză cu excepţia hip-hop-erului Ultimul Recrut. În vremea vârstei acestor tineri nouă nu prea ne era permis să se cânte în engleză, de aia Nicu Covaci şi Phoenix s-au reorientat spre  etno rock. Radu s-a cam mirat, dar nici el nu aprins vremurile acelea.
În final Larisa Lăcustă, campioana piteşteană la înot a premiat din parte Clubului Elevilor liberali trei speranţe ale sportului local, o voleibalistă, o judokană şi un înotător.
Şi vă ofer imagini ale spectacolului.
Perianu
Cosmin

prezentatorii

Larisa Lăcustă
Premiaţii











Ultimul Recrut