joi, 31 martie 2016

Două violoncele şi nişte fete frumoase

Ioana Flora, Ella Bokor, Mircea Marian
În această seară la Filarmonica Piteşti am avut plăcerea unui spectacol de muzică şi poezie. Chiar dacă Kafka de exemplu nu este poet!
Ella Bokor şi Mircea Marian
Cele două violoncele au aparţinut a doi tineri interpreţi şi talentaţi pe deasupra, Ella Bokor şi Mircea Marian care au realizat un spectacol deosebit de muzică şi poezie în interpretarea unei tinere şi foarte talentate actriţe de film şi teatru, Ioana Flora.
La începutul fiecărei piese Ioana Flora a recitat versuri sau texte frumoase care erau în contrapunct cu muzica celor două violoncele.
Ioana Flora
S-au interpretat muzică frumoasă a acestui instrument care este apropiată de vocea umană. S-a cântat din Barierre, Sebastian Lee, Johann Bejamin Gross, Jaques Offenbach, Camille Saint Saens, David Popper.
În final am audiat şi o piesă de Diana Gheorghiu unde am avut şi pe soprana Veronica Anuşca.
 
Ioana Flora, Ella Bokor, Mircea Marian, Veronica Anuşca

A fost o seară frumoasă cu muzică deosebită, cu poezie rostită de o talentată actriţă care este premiată la festivaluri de film.

marți, 29 martie 2016

Întâlnirea cu poetul Ion Mureşan

Astăzi la Piteşti a fost invitat poetul clujean Ion Mureşan la Centru Cultural Piteşti de către de poetul Dumitru Augustin Doman.
 
Dumitru Augustin Doman, Ion Mureşan şi Gavril Ţermure
De poetul Ion Mureşan mă leagă întâmplarea cu prietenul Mircea Şelariu. A citit un text superb scris despre marea sărbătoare din Ardeal de 1 noiembrie, Ziua Morţilor, supranumită şi Luminaţia. Atunci eu am reacţionat pe mail lui Mircea şi i-am zis că textul ăsta trebuie să-l fi scris poetul Ion Mureşan. Asta din intuiţie, ştiam că Ion Mureşean este un poet ardelean important şi doar cineva ca el ar fi scris un astfel de text. Şi am avut dreptate!
 
Ion Mureşan recitând poeziile sale
Acum trebuie să explic că Luminaţia înseamnă că toţi vin la cimitire să aprindă lumânări pentru strămoşi şi tot Ardealul se umple de lumină!

Şi astfel că azi la ora 4 d.a. m-am înfiinţat la Centru Cultural care este în apropiere de blocul meu.

La prezidiu au luat loc poetul Dumitru Augustin Doman, poetul Ion Mureşan şi Gavril Ţermure, proprietarul editurii Charmides din Bistriţa, care-i editează volumele poetului Mureşan.

Doman l-a prezentat pe Ion Mureşan, poet echinoxist, absolvent de istorie filosofie la Universitatea Babeş Bolyai de la Cluj, profesor de ţară şi în prezent redactor şef al unei reviste de poezie.
Recunosc că nu sunt un mare degustător de poezie dar m-a interesat ce ne va spune. 
Şi Ion Mureşan ne-a vorbit despre poezie, despre cum vede el poezia, despre faptul că la şcoală ar trebui predaţi la clasele mici poeţii contemporani Nichita Stănescu, Cărtărescu şi doar la cele terminale clasicii în frunte cu Eminescu. 
Apoi ne-a citit din poemele sale. Probabil cea mai frumoasă poezie a fost dedicată sărbătorii de Paşti.

În cursul dialogului am povestit poetului întâmplarea cu Mircea şi despre textul său Luminaţia, care povesteşte în final de mormintele din Transilvania la care nu mai vine nimeni şi ne îndeamnă să aprindem şi acolo câte o lumânare. Adevărat, pentru că descendenţii ce ar trebui să le aprindă sunt demult plecaţi  peste ţări şi mări!
Ion Mureşan a fost plăcut surprins şi a mărturisit că textul a avut aprecieri de la Mitropolitul Ardealului Anania.

În final a fost invitat şi Gavril Ţermure să prezinte activitatea sa şi aşa am aflat că este un neobosit promotor cultural şi muzical care a înfiinţat o orchestră la Bistriţa Năsăud şi a reparat şi pus în valoare Sinagoga care a devenit un centru cultural. 

Am cumpărat volumul Alcool al lui Ion Mureşan şi l-am rugat pe poet să scrie o dedicaţie lui Mircea Şelariu.
Puteţi şi voi să o admiraţi!

Şi textul Luminaţia!



vineri, 25 martie 2016

Concert cu oaspeţi spanioli

Orchestra filarmonicii şi dirijoarea Silvia Olivero Anarte
Ieri seară 24 martie la Filarmonica Piteşti am avut invitaţi din Spania, dirijoarea Silvia Olivero Anarte şi Marius Gheorghe!
Marius Gheorghe şi Silvia Olivero Anarte
Da, Marius Gheorghe este de fapt piteştean, stabilit de la începutul lui 1990 în Spania.
Profesorul Moise Mitulescu i-a făcut un portret elogios din adolescenţa piteşteană a muzicianului Marius Gheorghe. 

Piesa care a deschis concertul a fost Concertul pentru vioară şi orchestră în re major op. 77 de Johannes Brahms.
Concertul a fost controversat la debutul său pentru că solistul nu se poate pune în valoare din cauza lungilor pasaje concertante. Ei bine, Marius Gheorghe a avut o excelentă interpretare vioara sunând cristalin. De fapt după cum mi-a mărturisit în pauză Marius Gheorghe el este violonist de orchestră în Spania, nu solist şi probabil de aceea postura solistică din concertul lui Brahms l-a avantajat.
Moise Mitulescu şi Marius Gheorghe
Cea mai cunoscută parte a acestui concert este a treia care conţine şi motive folclorice şi care este populară în media ca temă muzicală în filme.

Generos, Marius Gheorghe ne-a oferit şi un bis cu o compoziţie de inspiraţie românească.
Marius Gheorghe cu mine
După pauză orchestra filarmonicii condusă de doamna Olivero Anarte a interpretat Simfonia a 4-a în re minor op 120 de Schumann. Şi aici finalul este cel mai cunoscut din această operă muzicală.
Orchestra condusă cu vigoare de dirijoarea a oferit o interpretare deosebită.
Doamna Silvia Olivero Anarte ne-a oferit o frumoasă piesă spaniolă de concert ca bis. 


A fost o nouă seară reuşită şi bună pentru melomanii piteşteni.


joi, 24 martie 2016

Johan Cruyff


Astăzi toţi iubitorii de fotbal sunt în doliu.
A murit Johan Cruyff! Sunt dintre cei care am avut privilegiul să văd pe cel mai bun fotbalist al generaţiei mele!
A murit la 68 de ani din cauza unui cancer provocat de ţigări!
Părerea mea că cea mai bună echipă de fotbal a tuturor timpurilor a fost naţionala Olandei conduă de Johan Cruyff! 

Şi asta chiar dacă această echipă, care cum spunea aşa de inspirat Cristian Ţopescu era ca o ladă de portocale care se prăvăleşte peste adversari nu a reuşit să câştige campionatul mondial de fotbal.
Şi acest fotbalist a fost şi un mare antrenor, culmea pentru formidabila echipă de azi a FC Barcelona, cea mai bună echipă de fotbal a momentului.

miercuri, 23 martie 2016

Mihaela Martin la Ateneu

Ateneul Român
Datorită Festivalului Serilor Lipatti şi al doamnei Saviana Diamandi melomanii piteşteni au avut şansa de a fi prezenţi la evenimentul desfăşurat marţi seara 22 martie, 2016la Ateneu Român, Bucureşti.
În cadrul acestui festival au fost invitate pe scena Ateneului violonista Mihaela Martin şi pianist bulgară Plamena Mangova.
Saviana Diamandi
Mihaela Martin este una din marele noastre violoniste care a debutat din adolescenţă şi a fost câştigătoare a unor importante premii de interpretare.
Mihaela Martin
În deschiderea concertului, ca de obicei doamna Saviana Diamandi a făcut o prezentare a programului concertistic. Cele două prestigioase soliste a alcătuit un program exclusiv Beethoven din sonatele sale.


Trebuie să mărturisesc că de vreo două săptămâni ascult dimineaţa la România Muzical programul Andreei Chiselef privind sonatele beethoveniene. Aşa că eram într-un fel pregătit pentru programul prezentat de cele două soliste. 
Mihaela Martin şi Plamena Mangova
Prima piesă din concert a fost Sonata pentru vioară nr.5, op 24. Este probabil cea mai cunoscută sonată beethoveniană supranumită şi Primăvara şi a fost dedicată contelui Moritz von Fries.

A urmat apoi Sonata pentru vioară nr 2, op 12. Este o piesă dedicată, ce ironie lui Salieri, capelmaistrul imperial şi adversar al lui Mozart!

În partea a doua a concertului am audiat o altă piesă foarte populară  Sonata nr.4, op 23. Această piesă a fost dedicată aceluiaşi protector, contele Moritz von Fries.

Ultima piesă din program a fost Sonata nr.7. op 30. Această piesă este dedicată ţarului Alexandru al Rusiei prin ambasadorul la Viena şi protector al lui Beethoven, contele Andrei Razumovski.

Mihaela Martin ne-a oferit o interpretarea strălucită, bine acompaniată de Plamena Mangova şi generoase au oferit şi un bis.


A fost o seară de excepţie în ambianţa Ateneului, unde am admirat din nou extraordinara frescă a piteşteanului Costin Petrescu, unde i-am revăzut din nou pe marii ctitori a statului român modern, Regele Carol I, Ferdinand Întregitorul, pe marii Brătieni, Ion şi Ionel C Brătianu, dar şi pe eroii războiului de Reîntregire 1916-1918 mareşalii Averescu şi Prezan. 


Audiţia a fost perfectă făcându-ne să visăm şi noi la o sală de muzică mai acătării în Piteşti.

joi, 17 martie 2016

Percuţie cu Feel the Rythm

La Filarmonica Piteşti am avut din nou un spectacol de percuţie cu trupa Feel de Rythm iniţiată şi condusă de percuţionistul filarmonicii Paul Luculescu.

La reuşita spectacolului au contribuit Lucian Simon, Alexandru Badea şi Dan Alexandru.

S-a cântat la tobe, timpane şi alte instrumente din aceste categorie. Au mai fost pe scenă şi vibrafoane, xilofoane şi marimbe, instrumente de percuţie speciale.
Paul Luculescu
În deschiderea spectacolului au fost şi două piese interpretate de tinerii liceeni percuţionişti de la Lipatti din Piteşti.
A fost un spectacol reuşit pentru că s-a cântat la aceste instrumente, chiar şi la corpul şi fluierătura artiştilor.
În final am ascultat celebra temă a lui Mancini din Pink Panther.

joi, 10 martie 2016

100% Ceaikovski

George Costin şi orchestra
Astă seară la Filarmonica Piteşti a fost un eveniment. 
Am avut din nou un program Ceaikovski, complet toate piesele aparţineau marelui compozitor romantic rus. Programul ales de dirijorul timişorean George Costin a fost cu adevărat deosebit.
După terminarea concertului îi spuneam lui Radu Vişinescu că dacă Rusia ar fi arătat după sufletul şi muzica lui Ceaikovski Rusia ar fi arătat azi cu totul altfel. Pentru că din păcate peste Rusia a pogorât dezastrul bolşevic cu criminalul Lenin şi ce expresia cea mai sinistră a Rusiei, Stalin!
Ioana Goicea
Concertul a debutat cu Poloneza din opera Evghenii Oneghin. Este dansul pe care-l executa marea aristocraţie rusă în saloane şi este de o frumuseţe şi sensibilitate deosebită.
George Costin, Ioana Goicea şi orchestra 
A urmat apoi Concertul pentru vioară şi orchestră în re major op. 35 având-o ca solistă pe tânăra şi extrem de talentata Ioana Goicea, fiica marii violoniste Cristina Anghelescu, care a fost oaspetele Piteştiului nu cu mult timp în urmă.
Acum nu pot să spun care este mai frumos, concertul pentru pian şi orchestră sau cel pentru vioară şi orchestră. Cel de pian l-am audiat acum 3 săptămâni cu Vlad Dimulescu. 
Probabil că cel de pian este mai maiestuos, mai solemn, concertul pentru vioară este mai dramatic, este sfâşietor de frumos! Nu ştiam ce să admir frumuseţea dumnezeiască a muzicii, frumuseţea, talentul şi prestanţa tinerei violoniste. A fost un regal muzical.
Mi-am amintit şi de Le Concert al lui Mihăileanu care are punct central acest concert, interpretat de o tânără solistă la fel de frumoasă.

După pauză miracolul a continuat, am audiat Suita Lacul Lebedelor op.20 Scenă şi Vals. Este muzica unui din cele mai celebre balete, poate cel mai celebru, unde muzică te cuprinde de o frumuseţe misterioasă.

În final dirijorul George Costin a evocat un turneu în Germania unde a condus Filarmonica din Iaşi şi a cântat în faţa marelui Celibidache pe 10 martie 1995 la Munchen.

Şi ne-a avertizat maestrul Costin să ascultăm cu evlavie debutul ultimei piese Uvertura solemnă 1812 unde ascultăm partidele de violoncel şi de violă ca să ne îndumnezeim! 
Muzica acestei uverturi este dedicată marii bătălii dintre armata lui Napoleon şi a ţarului Alexandru la Borodino.  Se aud explicit în acest sens notele specifice ale Marseillesei care evocă armata franceză.
Aş vrea să remarc tonul marţial şi solemn al muzicii care aminteşte de bătălii clasice, unde se respecta codul onoarei şi ofiţerii nu erau împuşcaţi, ei se confruntau cu sabia împotriva inamicilor. Mai vreau să menţionez că îmi amintesc de faptul că doar compozitorii ruşi au scris piese muzicale dedicate unor bătălii, aceasta a lui Ceaikovski şi Simfonia Leningradului dedicată de Şostakovici apărării eroice a acestui oraş împotriva trupelor naziste. Dar această ultimă piesă muzicală are un acut expresionism, o puternică notă de inconfort şi temere, faţă de magnificenţa muzicii ceaikovskiene.


A fost o seară de muzică minunată.

joi, 3 martie 2016

Concert de muzică pop rock cu orchestră simfonică

Orchestra condusă  de Mihail Ştefănescu
Astă seară Filarmonica Piteşti ne-a oferit un concert pentru tineri dar mai ales pentru cei din gemeraţia mea..
Am avut ocazia să reascultăm muzica din tinereţe muzica pop şi rock  a formaţiilor cult Rollingstones, Beatles, Queen, Led Zeppelin. 
Şi asta în orchestraţii pentru formaţii simfonice cu nişte interpreţi într-o zi bună şi cu un dirijor, Mijhai Ştefănescu decis dă ne aducă aminte de când eram tineri.
Mi-am dat seama că pieseloe create de Beatles sună proaspăt şi acum.
Lumea a aplaudat cu entuziasm şi ritmat pe melodia lui Queen We will rock you în finalul potpuriului de muzică bună.

miercuri, 2 martie 2016

Lansare de poezie cu Varujan Vosganian

În această seară la Biblioteca Judeţeană Argeş a fost invitat poetul şi omul politic Varujan Vosganian să-şi lanseze volumul Cartea poemelor mele nescrise
Varujan Vosganian şi Mircea Bârsilă
La prezidiu au luat loc criticul Ion Oprea poetul Mircea Bârsilă şi autorul, Varujan Vosganian.
Seara a fost deschisă de poeta Denisa Popescu. 
Probleme presante m-au făcut să părăsesc sala când se ocupa de prezentare Ion Oprea care amintea de celălalt scriitor important congener Mircea Cărtărescu. 
Opinia mea este că romanul lui Varujan Vosganian rămâne cel mai important roman scris după 1990.
M-am întors când îşi încheia prezentarea Mircea Bârsilă şi sunt sigur că n-am pierdut nimic.
Puiu Mărgescu
A urmat actorul Puiu Mărgescu care ne-a recitat din poemele volumului lui Vosganian.

În final a vorbit Varujan Vosganian. Opinia mea este că Vosganian este poate cel mai rafinat şi convingător orator din Parlamentul României. 


Pentru mine a fost cel mai bun ministru. După ce a plecat, locul meu de muncă s-a făcut praf din cauza nimicniciei urmaşilor.
Încurcături şi probleme îl fac pe Vosganian să fie marginalizat, el rămâne un mare om de cultură cel puţin!
A făcut o subtilă observaţie despre soarta lucrului scris. La început au fost hieroglifele dăltuite pe Piatra de la Rosseta şi plăcutele de lut cu cuneiforme, papirus, apoi, hârtie şi acum e-book care este cel mai friabil, dischetele se demagnetizează, etc.
Vosganian scrie despre familiaritatea morţii, trăită de el în decembrie 1989 când a fost obligat să stea patru ore cu mâinile ridicate şi cu picioarele depărtate, convins că va fi împuşcat după noapte de 21 Decembrie 1989 şi atunci a observat cu  o furnică încerca să treacă de o crevasă a zidului în faţa căruia stătea.
Vosganian a vorbit superb despre poezie de spre simţire poetică şi despre noi care nu am înţeles după 1989 care sunt responsabilităţile pe care ţi le dă libertatea.
Interesant că în sala se afla şi mama poetului Varujan Vosganian!



A fost o seară deosebită, în alternativa unei şedinţe la PNL!