vineri, 27 ianuarie 2017

Note de lectură - Agent 21

După romanul formidabil al lui Vasili Grossman, "Viaţă şi Destin" mi-am permis şi lectură de relaxare.
Aşa că am citit Agent 21 de Chris Ryan, un prim roman de acţiune dintr-o serie. 
Personajul principal al romanului este tânărul Zack Darke, un băiat de doar 13 ani, extrem de inteligent.
Zack trece printr-o tragedie, părinţii lui mor otrăviţi la masă în Nigeria într-un hotel şi acum este luat de un unchi al său la Londra.
Zack este abordat de un tip Michael care-i promite că o să-i spună cine i-au omorât părinţii. Când acceptă Zack, acesta este luat şi trimis pe o insulă din nordul Scoţiei la un antrenament devenind Agentul 21.  
După câteva luni Zack devine un tip bine antrenat în tras cu armele, de luptă corp, şi învăţarea de limbi străine, în primul rând spaniola.
La finalul antrenamentului Zack este trimis în Mexic, sub numele de Harry Gold la unchiul lui cu scopul de a deveni prieten cu fiul lui Marinez, un rege al drogurilor care a umplut Marea Britanie de droguri.

Harry Gold se apropie de Cruz Martinez. Agenţii îi montează un tentativă falsă de răpire în care Zack îl împuşcă pe unul din răpitori. Culmea este că Zack este arestat de poliţia mexicană, dar este eliberat de Martinez şi găzduit în hacienda lui. El devine suspect pentru Calaca, şeful securităţii personale a lui Martinez un criminal foarte dur. Acesta primise un pont de la un trădător CIA (să vezi concurenţă cu MI6!) că există un Agent 21 care vrea moartea lui Martinez.
Zack îl convinge pe Martinez să-şi apropie fiul Cruz să-l ducă la un laborator de droguri din jungla mexicană. Cruz devine brusc interesat de proces lucru care-l bucură tată. Calaca nu găseşte pe nimeni care să fie trădător aşa că dă vina pe Gonzales, unul din gărzile de corp. 
Zack află şi că Martinez a ordonat otrăvirea grupului în care se aflau părinţii lui, ca să-l ucidă pe un ziarist care avea date acre să conducă la arestarea lui Martinez
Zack face prostia să încerce eliberarea lui Gonzales şi este trădat de acesta înnebunit de frică. ca în romanele de acţiune Zack se salvează din portbagajul unde fusese băgat ca să fie ucis şi fuge în pădure. Este  recuperat de un elicopter al forţelor speciale SAS şi apoi cu agenţii specială atacă conacul lui Martinez care avea 6 dubluri perfecte. Îl descoperă atunci când ameninţă că o să-l omoare pe Cruz. Este rănit în timpul acţiunii şi Martinez este împuşcat de agenta care-l instruise. 
Mission accomplished
Cruz preia afacerea tatălui şi îi dă ordin lui Calaca să-l depisteze şi ucidă pe Zack. 

To be continued....

Totuşi mi se pare cam exagerat că autorul face dintr-un băiat de 13 ani, fie şi mai bine dezvoltat să devină un super-agent, care este totuşi treabă de pameni extrem de bine antrenaţi şi mai ales maturi! 


Hacksaw Ridge - un film

Am văzut un film de război deosebit.
Filmul regizat de Mel Gibson evocă figura reală a unui erou al celui De-al Doilea Război Mondiali. Este realizat într-o manieră melodramatică şi prezintă figura legendară a lui Desmond Doss. Desmond Doss s-a înrolat în armata americană, dar datorită convingerilor religioase şi mai ales a experienţelor din familie a refuzat să poarte armă. Eş dorea să devină sanitar care să ajute răniţii.

Actorii sunt frumoşi şi reuşiţi, Doss este interpretat de Andrew Garfield care seamănă cu personajul real, un tânăr subţirel. Garfield este un actor în mare progres l-a interpretat pe Spider Man şi va fi distribuit în rolul principal de Martin Scorsese a noului său film. La fel de frumoasă este şi soţia lui Dorothy (Teresa Palmer). 
Doss este batjocorit pentru opţiunea sa chiar trimis în faţa Curţii Marţiale, dar până la urmă este acceptat. Cel care chinuie cel mai mult la instrucţie este sergentul Howell interpretat de Vince Vaughn, pe care-l văd pe acest actor nu într-o comedie.

În fine după chinuri Doss şi camarazii lui pleacă în Okinawa  unde există o rezistenţă îndârjită a japonezilor. Americanii trebuie să cucerească un platou la care accesul se face căţărându-se pe o stâncă. Japonezii sunt ca furnicile şi apar de niciunde şi bătălia este îndârjită şi cu mari pierderi de ambele părţi. Acest platou se numeşte Hacksaw Ridge de unde şi numele filmului. Americanii asaltează zona dar sunt supuşi unui contraatac îndârjit al japonezilor, care-i obligă pe americani la retragere. 
Doss rămâne pe platou şi cu un curaj nebun salvează răniţi americani care altfel ar fi ucişi de japonezi. El îi coboară de pe stâncă cu o frânghie şi astfel 75 de soldaţi sunt salvaţi. Culmea că Doss coboară inclusiv răniţi japonezi. Printre cei salvaţi este inclusiv sergentul Howell. Ca semn de cinstire pentru curajul lui lui Doss acesta este decorat cu Medal of Honour. Doss apare chiar el în imagini la final şi asemănarea cu Garfield este frapantă. Doss povestea cum se muncea să-şi salveze camarazii chiar când era foarte în vârstă. El s-a stins în viaţă la 87 de ani în 2006. 

Este un film de război cu imagini extrem de dure a asalturilor şi a morţilor şi răniţilor. 


joi, 26 ianuarie 2017

Scena muzicală piteşteană: Aimez-vous Brahms?

Gabriel Croitoru
Nici nu se putea un nume mai potrivit pentru acest concert de la Filarmonica Piteşti.
Pentru că a fost un program exclusiv Brahms.

Concertul a debutat cu Concertul pentru vioară şi orchestră de Brahms avându-l solist pe Gabriel Croitoru cu vioara sa Guarneri del Jesu a lui Enescu şi  cu Adrian Morar la pupitrul Orchestrei Filarmonicii Piteşti.
Se spune că sunt patru concerte deosebite ale compozitorilor germani pentru vioară, cel al lui Beethoven, al lui Brahms, al lui Max Bruch şi cel special al lui Mendelssohn.
Adrian Morar şi Gabriel Croitoru
Concertul lui Brahms este dedicat prietenului Joseph Joachim. Concertul a fost dea-lungul vremii  pe alţi compozitori precum Andrew Lloyd-Webber pentru melodia Don't cry for me Argentina, şi alţii.
Orchestra
Concertul este renumit pentru partea a treia a lui foarte ritmată şi specială cu dialogul între solist şi orchestră. Gabriel Croitoru arată că este unul dintre cei mai buni violonişti ai momentului şi orchestra condusă de Morar a răspuns foarte bine.
Selfie cu Gabriel Croitoru
În partea a doua a concertului în interpretarea orchestrei conduse de dirijorul Adrian Morar s-a interpretat Simfonia a III-a a lui Brahms. Aceasta a devenit celebră mai ales după ecranizarea romanului Aimez-vous Brahms? cu Anthony Perkins şi Ingrid Bergman, unde partea a treia revine pe parcursul filmului. 
Interpretarea simfoniei a fost foarte bună şi lumea a aplaudat îndelung.  


Am avut o seară reuşită pentru melomanii piteştenii.

sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Toni Erdmann

Am văzut de curând un film, o comedie care mi-a plăcut foarte mult.
Este un film german realizat de regizorul Maren Ade şi având protagonişti doi actori germani necunoscuţi mie, dar extrem de naturali şi germani, Sandra Hueller şi Peter Simonischek.

De ce am văzut filmul? 
Pentru că în pofida faptului că este un film german, acţiunea lui se petrece în principal în România.

Ines Conradi  (Sandra Hueller) este un strateg corporatist cum spune, IMDB şi lucrează în Bucureşti pentru o firmă germană. 

De fapt filmul începe în Germania unde atmosfera mi-era familiară din experienţa cu prietenii mei de acolo, chiar dacă sunt de fapt din România. Ce te impresionează este verdeaţa care înconjoară casele germanilor. 

Tatăl lui Ines este un fel de profesor şi se ocupă de tot felul de farse.
Filmul se mută la Bucureşti unde  reiese că investitori germani consideră un partener foarte important  lucru care nu-i departe de adevăr problema fine precaritatea infrastructurii de transport.
Ce am remarcat în film este că expaţii străini vorbesc englezeşte fără accent, iar partenerii români vorbesc engleza cu un puternic accent local. Actori fiind cunoscuţii Alexandru Papadopol şi Vlad Ivanov. Excepţie face doar secretare lui Ines, Anca (interpretată de frumoasa Ingrid Bişu) care vorbeşte germana şi engleza fără cusur. Cum spunea şi un alt comentator al filmului suntem într-un Bucureşti aseptic, al marilor corporaţii, nu cel obişnuit al filmelor lui Mungiu sau Puiu. Dar, că este un dar, la un moment dat când protagoniştii discută dintr-un balcon jos se vede o curte de amărâţi, probabil ţigani.
Ines primeşte vizita inopinată a tatălui ei Winfried ( Simionischek) şi de aici pornesc tot felul de chestiuni amuzante. Cu toate că promite că se întoarce în Germania, rămâne la Bucureşti şi impersonează un afacerist german pe nume Toni Erdmann, prieten, normal cu Ţiriac, pronunţat cu T. Acesta îi creează lui Ines o grămadă de situaţi amuzante. Finalul are loc în apartamentul ultramodern din zona Băneasa, unde Ines îşi invită prietenii la ziua ei. Pentru că se aude soneria şi nu reuşeşte să-şi schimbe rochia foarte strâmtă, Ines deschide uşa fiind complet goală. Şi aşa se declanşează un party de nudişti. Chestia pare cam obişnuită la nemţi, aşa că îi vezi pe toţi bărbaţii colegi foarte aroganţi şi plini de ei la nudul gol. Ce mai interesantă este Anca o brunetă sexi care-şi acoperă timid sânii cu părul. 

Finalul este trist, mama lui Ines moare şi Ines şi tatăl ei se regăsesc în Germania. Ines va pleca de data asta spre Singapore.
Filmul este amuzant şi interesant pentru că prezintă un Bucureşti şi o Românie altfel decât a noului val de cineaşti români. Este un Bucureşti al corporatiştilor care se întâlnesc la AFI Mall, pe unde merg şi eu să-mi iau cafeaua de la Starbucks, înainte de cursul de la UPB.


Îl recomand ca o alternativă la filmele româneşti de actualitate.

joi, 19 ianuarie 2017

Scena muzicală piteşteană - Inagurarea stagiunii muzicale în 2017 la Filarmonica Piteşti

Alexandru Ganea şi Alexandru Tomesscu
În această seară de 19 ianuarie 2017 la Filarmonica Piteşti s-a inaugurat stagiunea muzicală din 2017 cu un concert extraordinar, atât prin invitaţi cât şi prin program.

În deschiderea concertului din această seară am audiat Simfonia în si bemol major de Johann Christian Bach. Acesta este unul din fii marelui Bach şi se încadrează  în curentul clasic al muzicii germane. Orchestra Filarmonicii Piteşti condusă de dirijorul Alexandru Ganea a interpretat această piesă scurtă şl graţioasă. 
Orchestra
A urmat punctul forte al programului. Alexandru Tomescu a fost solistul Concertului nr.5 pentru vioară şi orchestră de Mozart.
Ascultându-l pe Tomescu mă întrebam oare ce este mai special în muzica pe care o ascultam: interpretul virtuoz, vioara sa Stradivarius Elder Voicu sau muzica lui Mozart.
Mozart a fost mai parcimonios cu vioara, pentru că are doar 5 concerte pentru acest instrument, comparativ cu pianul unde are 27 de concerte. Concertul nr.5 mai este numit şi Concertul turc pentru că are şi similarităţi cu Rondoul a la Turca. Solistul interpretează o bună parte din concert ca un concert maestru acompaniat de orchestră, cu câteva momente solistice în care interpretul străluceşte prin virtuozitate şi sunetul special al viorii. Tomescu este cu siguranţă unul din cei mai valoroşi violonişti români de azi!

Tomescu ne-a oferit cu generozitate şi o piesă solistică de Bach.
În pauză a venit printre spectatori pentru a-şi lansa un CD.

În partea doua a concertului am trecut de la muzica clasică germană spre romantismul rus.
Orchestra completă a Filarmonicii Piteşti cu 63 de instrumentişti condusă de dirijorul Alexandru Ganea a interpretat Suita Lacul Lebedelor op. 20 de Ceaikovski. Este compusă din 6 părţi şi am ascultat bucăţi extrem de cunoscute de celebrul balet, precum Scenă, Vals, Dansul Lebedelor.
Tomescu cu copii în pauză
În finalul concertului am audiat şi Capriciul Spaniol al lui Rimski Korsakov o bucată extrem de antrenantă inspirată de muzica flamboaiantă spaniolă. 
Selfie cu Alexandru Tomescu
A fost un program deosebit festiv şi melomanii piteşteni au fost încântaţi. 

Mai ales că sala a suferit modificări privind iluminarea orchestrei care s-a îmbunătăţit şi nu mai deranjează pe auditorii din sală.

Scena muzicală piteşteană: Recital de pian la Universitatea Piteşti

Marina Baidan
Sub această rubrică voi comenta evenimentele muzicale piteştene.
Unii, mai pretenţioşi vor comenta ironic ce fel de evenimente muzicale au loc în acest oraş de mărime medie din România.

De bine de rău în ultimii ani în Piteşti a apărut o viaţă muzicală. Există Filarmonica Piteşti. au fost inaugurate Serile Lipatti de la conacul Fundăţeanca din Leordeni al lui Dinu Lipatti şi în Piteşti şi s-a inaugurat şi o stagiune muzicală la Universitatea Piteşti la iniţiativa profesorului Baidan.
În această seară la Universitatea Piteşti s-a deschis stagiunea muzicală a anului 2017 cu un recital de pian al tinerei Marina Bratu.
Tânăra ne-a prezentat un program încântător cu piese muzicale de Tudor Dumitrescu, dar şi din cei doi mari virtuozi ai pianului Frederic Chopin şi Franz Liszt.

A fost o seară frumoasă şi spectatorii prezenţi în aula de la Secţia Drept Economice s-au bucurat de prestaţia foarte bună a tinerei artiste. 

 
Baidan şi Marina Bratu