Toni Erdmann

Am văzut de curând un film, o comedie care mi-a plăcut foarte mult.

Este un film german realizat de regizorul Maren Ade şi având protagonişti doi actori germani necunoscuţi mie, dar extrem de naturali şi germani, Sandra Hueller şi Peter Simonischek.

De ce am văzut filmul? 

Pentru că în pofida faptului că este un film german, acţiunea lui se petrece în principal în România.

Ines Conradi  (Sandra Hueller) este un strateg corporatist cum spune, IMDB şi lucrează în Bucureşti pentru o firmă germană. 

De fapt filmul începe în Germania unde atmosfera mi-era familiară din experienţa cu prietenii mei de acolo, chiar dacă sunt de fapt din România. Ce te impresionează este verdeaţa care înconjoară casele germanilor. 

Tatăl lui Ines este un fel de profesor şi se ocupă de tot felul de farse.

Filmul se mută la Bucureşti unde  reiese că investitori germani consideră un partener foarte important  lucru care nu-i departe de adevăr problema fine precaritatea infrastructurii de transport.

Ce am remarcat în film este că expaţii străini vorbesc englezeşte fără accent, iar partenerii români vorbesc engleza cu un puternic accent local. Actori fiind cunoscuţii Alexandru Papadopol şi Vlad Ivanov. Excepţie face doar secretare lui Ines, Anca (interpretată de frumoasa Ingrid Bişu) care vorbeşte germana şi engleza fără cusur. Cum spunea şi un alt comentator al filmului suntem într-un Bucureşti aseptic, al marilor corporaţii, nu cel obişnuit al filmelor lui Mungiu sau Puiu. Dar, că este un dar, la un moment dat când protagoniştii discută dintr-un balcon jos se vede o curte de amărâţi, probabil ţigani.

Ines primeşte vizita inopinată a tatălui ei Winfried ( Simionischek) şi de aici pornesc tot felul de chestiuni amuzante. Cu toate că promite că se întoarce în Germania, rămâne la Bucureşti şi impersonează un afacerist german pe nume Toni Erdmann, prieten, normal cu Ţiriac, pronunţat cu T. Acesta îi creează lui Ines o grămadă de situaţi amuzante. Finalul are loc în apartamentul ultramodern din zona Băneasa, unde Ines îşi invită prietenii la ziua ei. Pentru că se aude soneria şi nu reuşeşte să-şi schimbe rochia foarte strâmtă, Ines deschide uşa fiind complet goală. Şi aşa se declanşează un party de nudişti. Chestia pare cam obişnuită la nemţi, aşa că îi vezi pe toţi bărbaţii colegi foarte aroganţi şi plini de ei la nudul gol. Ce mai interesantă este Anca o brunetă sexi care-şi acoperă timid sânii cu părul. 

Finalul este trist, mama lui Ines moare şi Ines şi tatăl ei se regăsesc în Germania. Ines va pleca de data asta spre Singapore.

Filmul este amuzant şi interesant pentru că prezintă un Bucureşti şi o Românie altfel decât a noului val de cineaşti români. Este un Bucureşti al corporatiştilor care se întâlnesc la AFI Mall, pe unde merg şi eu să-mi iau cafeaua de la Starbucks, înainte de cursul de la UPB.

Îl recomand ca o alternativă la filmele româneşti de actualitate.