sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Profesorul Aureliu Leca - In Memoriam


                                                                        Călin Vilt mi-a transmis vestea tristă a decesului profesorului Aureliu Leca.
Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ierte!

Împărţeam cu profesorul Leca baştina comună şi eu şi domnia sa eram ploieşteni şi absolvisem acelaşi liceu, Ion Luca Caragiale.

L-am întâlnit în anul trei, când ne-a predat cursul Transferul căldurii în Reactorii Nucleari. 
Ne ţinea un curs modern şi aerisit inspirat din stagiul din SUA unde fusese la bursă înainte de a ne fi profesor. Ne dădea lucrări de control în timpul anului şi o lucrare de casă cum am făcut şi eu când am predat la aceeaşi facultate în UPB.

Întâmplător, pentru mine ca cercetător la ITN sau IRNE sau ICN a fost cursul de bază. Toată viaţa mea profesională am folosit cartea sa: Procese şi instalaţii termice în centrale nucleare electrice, formulele şi proprietăţile fizice de acolo le-am folosit tot timpul până la pensionare.

Datorită domniei sale am putut participa la prima mea conferinţă importantă în 1991 la Strasbourg, la EMRS, şi ca urmare mi-a apărut primul meu articol în Journal of Nuclear Materials.

Îl apreciam şi-l respectam din vremea studiilor universitare şi l-am apreciat şi pentru activitatea de la RENEL când a semnat contractul care a condus la punerea în funcţiune a primei unităţi CANDU 700 la CNE Cernavoda.

Memoria profesorului meu Aureliu Leca va rămâne vie!
Datorită domniei sale am putut participa la prima mea conferinţă importantă în 1991 la Strasbourg, la EMRS, şi ca urmare mi-a apărut primul meu articol în Journal of Nuclear Materials.

Îl apreciam şi-l respectam din vremea studiilor universitare şi l-am apreciat şi pentru activitatea de la RENEL când a semnat contractul care a condus la punerea în funcţiune a primei unităţi CANDU 700 la CNE Cernavoda.

Memoria profesorului meu Aureliu Leca va rămâne vie!

Integrala sonatelor de Beethoven

În seara de 30 ianuarie 2015 am avut iarăşi un moment special. Două mari artişti ai scenei muzicale româneşti, veşnic tânărul pianist Valentin Gheorghiu şi violonistul Gabriel Croitoru ne-au prezentat pe scena Filarmonicii Piteşti Integrala sonatelor de Beethoven.
Valentin Gheorghiu
Paginile muzicale de excepţie ale Titanului muzicii care este Beethoven ne-au fost descifrate de către aceşti artişti de excepţie, în faţa unei săli nu prea bine populate. Într-un fel este normal, muzica de cameră are un aer mai aristocratic, se cânta în saloanele imperiale, ale aristocraţiei occidentale, dar şi pe la conace boiereşti în Ţările Române.
Gabriel Croitoru

Am studiat pe internet şi m-am lămurit cu aceste piese muzicale având unele teme foarte cunoscute, ele sunt cuprinse în Sonatele pentru vioară solistă şi pian. Asta chiar în situaţia când pianul devine instrument solistic după cum am observat în timpul concertului.

S-au interpretat:
Sonata pentru vioară şi orchestră nr. 2 în la major, op.12
Sonata pentru vioară şi orchestră nr. 3 în mi bemol major, op.12
Sonata pentru vioară şi orchestră nr. 7 în do minor, op.30.

Interpretarea a fost de înaltă clasă, urmăream digitaţia marelui pianist, dar impresiona şi sunetului viorii Guarneri pe care a cântat Enescu.
Am avut în faţă doi artişti excepţionali care au încântat publicul şi care, cu generozitate au oferit şi un bis. Nu trebuie uitată nici doamna Roxana Gheorghiu care întors paginile partiturii soţului.

Melomanii piteşteni au trăi încă o seară de vis.

joi, 29 ianuarie 2015

Seară de muzică germană

Seara de 29 ianuarie a fost deosebită pentru melomanii piteşteni. Am avut oaspete pe unul din prietenii Filarmonicii Piteşti, maestrul Ilarion Ionescu-Galaţi. Cum multă gentileţe a ţinut să felicite publicul pentru prezenţa masivă şi or
chestra pentru buna sa străduinţă. Şi am avut om seară de muzică germană clasică şi romantică.
În debutul concertului de astă seară s-a cântat în formula redusă a partidelor de coarde cu un oboi solist şi un corn Divertismentul în re major KV251 nr.11. Este dedicată surorii lui Naneri şi conţine un sonată urmată de un menuet.
Samodaiev
A urmat Concertul pentru violoncel şi orchestră în la minor op.129 de Robert Schuman. Este un concert cu pasaje transcendentale şi cu un lirism intens în partea a doua. Este considerat unul din marile concerte dedicate violoncelului ca şi cele ale lui Dvorak sau Elgar.
Solistul a fost Mackim Fernandez Samodaiev un cubano-rus cu aer de actor de cinema, interpretarea sa fiind încântătoare. Generos ne-a mai oferit şi un pasaj din Bach la bis.
Monica Florescu
După pauză orchestra condusă de maestrul Ilarion Ionescu-Galaţi ne-a oferit din nou un concert de Schumann, Concertul pentru
pian şi orchestră în la minor op. 54. Este un concert în care solistă a fost soţia compozitorului Clara. M-a impresionat forţa şi
Eu cu maestrul Ilarion Ionescu-Galaţi
frumuseţea acestui concert în care Schumann plăteşte tribut maestrului Beethoven. Solista serii la Piteşti la pian a fost Monica Florescu partenera lui Samodaiev. A fost o interpretare de mare forţă şi de acurateţă.  Doamna Florescu ne-a oferit şi un pasaj din impresii din copilărie tot de Schuman.

Samodaiev, eu şi Monica Florescu
În final maestrul Galaţi ne-a  oferit Beethoven Uvertura Egmont. Forţa lui Beethoven geniul său răsună din plin în această piesă muzicală. 

Am avut o seară de excepţie la Piteşti.

luni, 26 ianuarie 2015

Lebede de iarnă

Dealurile de la Florica

Mossad. Istoria sangeroasa a spionajului israelian

Această carte scrisă de Michael Bar-Zohar şi Nissim Mishal ne dezvăluie o parte din acţiunile realizate de Mossad.
Mossad este serviciul de spionaj extern al Israelului. Cartea are şi un scop publicitar pentru această organizaţie extrem de obscură şi cu mari succese. Succesele se datorează şi celei mai răspândite diaspore din lume a evreilor,  care practic se găsesc în toată lumea. Mulţi dintre ei s-au aflat în Africa de Nord şi în Orientul Mijlociu, dar azi au emigrat în Israel, datorită prigoanei musulmane şi pentru că ţările arabe şi Iranul privesc în Israel ca un duşman de moarte. Că sunt evrei dispuşi să spioneze pentru Israel a dovedit-o cazul Pollard din SUA, garantul cel mai serios şi puternic al Israelului, care a generat cel mai mare scandal dintre Israel şi SUA. Israelul a înapoiat toate documentele transmise de Pollard şi şi-au cerut scuze.
Cartea ne spune despre cum l-au descoperit şi capturat pe Eichmann, cel care s-a ocupat de Soluţia Finală pentru exterminarea evreilor de către Hitler, în Argentina şi l-au judecat în Israel. 
Dar cele mai mari succese le-a înregistrat în Orient în Siria, Liban, Egipt. Au avut un spion în Egipt care i-a avertizat despre declanşarea Războiului din Yom Kipur din 1973. Cel mai fascinant este cum au găsit spioni în Iran, locul unde se află cei mai vehemenţi inamici ai Israelului.
Mossadul este un serviciu de spionaj dar şi de executat acţiuni de eliminarea al inamicilor Israelului extrem de eficient. Unele întâmplări depăşesc cu mult poveştile din filmele de la Hollywood. 

O carte interesantă de citit!

duminică, 25 ianuarie 2015

Operă italiană

În seara de 22 ianuarie am avut la Filarmonica Piteşti operă.
Gabriel Bebeşelea
Spui operă, spui italiană. Pentru că acest gen muzical a fost inventat în Italia. Şi alţi compozitori ne italieni au scris operă cântată în italiană, precum Mozart.
Rodica Vica şi Gabriel Bebeşelea
Dar joi seară s-a cântat doar operă a unor compozitori italieni.
Tânărul dirijor Gabriel Bebeşelea ne-a propus alternativ bucăţi orchestrale şi apoi arii din opere cântat cu mult aplomb de soprana Rodica Vica.
Am urmărit Uverturile din Italianca în Alger de Rossini, Don Pasquale de Donizzeti şi din Forţa destinului de Verdi şi Intemezzo din Cavaleria Rusticana de Mascagni.
Rodica Vica a cântat cu multă însufleţire arii din operele Lucia de Lamermoor de  Donizzeti, I Puritani de Bellini, Lucrezia Borgia de Donizzeti, şi La Sonnambula de  Bellini.
Lumea a aplaudat îndelung prestaţia solistei dar şi performanţele orchestrei. Piteştenii sunt mari amatori de spectacole vocal simfonice şi a fost mult entuziasm în sală.

Aşa că melomanii piteşteni au de ce să fie mulţumiţi.

duminică, 18 ianuarie 2015

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu 1914-1919 de Sabina Cantacuzino

Sabina Cantacuzino este fiica cea mai mare a omului de stat I.C. Brătianu şi sora mai mare a fiilor acestuia, Ionel, Vintilă şi Dinu.
A fost căsătorită cu Costache Cantacuzino, medic ginecolog care a supravegheat naşterile copiilor Reginei Maria. Cei din familie îi spuneau Tanti Bi. Mormântul acestei doamne se află în cavoul de familie din Biserica de la Florica în dreapta celor două sarcofage a celor doi mari oameni de stat Ion C. şi Ionel I. C. Brătianu. 

Doamna Cantacuzino a conştientizat în ce familie s-a născut şi a consemnat în două volume viaţa din această familie.  
În primul volum sunt amintiri legate de activitatea tatălui ei, Ion. C. Brătianu.
În volumul II de faţă, personaj principal este fratele ei, Ionel, I. C. Brătianu. 
Există o secţiune care se referă la viaţa din timpul Primului Război Mondial. Sabina Cantacuzino şi soţul ei au decis să rămână în Bucureştiul ocupat de germani între 1916 şi 1918 din cauza obligaţiilor care priveau spitalele şi îngrijirea răniţilor.
Reiese din carte jaful practicat de armata germană, care confisca tot ce se putea produse agricole, alimente, obiecte etc. Doamna Cantacuzino este extrem de mefientă la germanofilii care au administrat parte ocupată de duşman, şi ne relevă şi obrăznicia unor doamne germanofile care ulterior se declară mari patrioate. Este tot timpul plină de încredere în deciziile politice ale fratelui ei, care îi dau finalmente dreptate şi se făureşte România Mare. La fel de mefientă este doamna Cantacuzino faţă de evreii care beneficiau de protecţia armatei germane, ironia sorţii, aceeaşi germani care ulterior au decis sub Hitler exterminarea lor.
În carte mai apare şi o secţiune de amintiri dedicate vieţii la Curtea Regală în vremea lui Carol I, a doamnelor de onoare ale Curţii.
Apare şi episodul decesului lui Ionel Brătianu.
Mătuşa nu este de loc favorabilă nepotului Gheorghe, rezultat din legătura fratelui său Ionel cu Elena Moruzi Cuza. Îl acuză pe acesta de implicări politice defavorabile.
La fel de proastă este relaţia cu văduva lui Ionel Eliza Brătianu.
În final apare descrierea perioadei anilor 30 cu moartea lui IG Duca omorât de legionari, de comportamentul iresponsabil al lui Carol al II. Cel mai trist şi sinistru episod este guvernarea legionară plină de crime şi răzbunări care compromite definitiv orice amintiri favorabile propagate azi de neo-legionari iresponsabili.


Este o carte care reflectă istoria modernă a României în tot ceea ce ne face mândri ca trăim aici. 

Recital la Ateneu Havard Gimse

Mihai Eminescu
Intrarea la Ateneu










Ieri seară am fost la Ateneu martorii unui recital de excepţie, pianistul norvegian Havard (Hovard) Gimse. 
Dar ce caută melomanii piteşteni la Ateneu? Totul se datoreşte doamnei Saviana Diamandi a lui Ilie Maşala, autorii proiectului Serile Lipatti.
Saviana Diamandi
Doamna Diamandi a reuşit să extindă proiectul desfăşurat la Conacul Fundăţenca, Leordeni, Argeş cu recitaluri ale unor mari pianişti, concerte care s-au desfăşurat la Ateneu dar şi pe scenele piteştene. Dacă în trecut am avut privilegiul să-i ascultăm pe Demidenko şi pe Gavrilov, acum Serile Lipatti sunt la Ateneu într-un proiect intercultural cu artişti norvegieni. Avem perspectiva să-i mai audiem la Ateneu şi probabil şi la Piteşti pe alţi artişti norvegieni în lunile aprilie mai.
Pentru deplasarea la Bucureşti  doamna Diamandi aştepta sprijinul Consiliului Judeţean Argeş pentru autocar. Deoarece încă nu s-a stabilit bugetul pentru 2015 melomanii piteşteni erau într-o mare dilemă rezolvată de o melomană piteşteană care a reuşit să procure un autocar contra unui preţ modic plătit de melomanii interesaţi.
Havard Gimse
În deschiderea recitalului doamna Diamandi a făcut, ca de obicei, prezentarea programului. 
Havard Gimse este un pianist aureolat de mai multe premii prestigioase şi a cântat cu mari orchestre ale lumii. Pentru această seară ne-a oferit un program dominat de marii compozitori nordici, norvegianul Edvard Grieg şi finlandezul Jean Sibelius. La programul Grieg au predominat temele naţionale norvegiene inspirate din legendele cu troli, Dansuri norvegiene - Slatter, lieduri, piese lirice,dar şi miniaturi norvegiene ale unor compozitori din ţara fiordurilor avândul ca sursă de inspiraţie pe Grieg. 
A mai fost inserat în program şi Claude Debussy cu Images Oublies care completau muzica impresionistă a lui Grieg. În final Impromtuuri de Sibelius, Mesteacănul şi Molidul inspirate de copacii tipici ai nordului şi alte miniaturi. 
Gimse are o tehnică superbă tuşele fine au încântat auditorii care l-au răsplătit cu aplauze furtunoase şi în final ne-a mai dăruit şi două bisuri. 
A fost o seară superbă în ambianţa excepţională a Sălii Ateneului încărcată de istorie şi amintirea celor mai mari muzicieni români şi străini.

Mulţumim încă odată doamnei Diamandi!


Carol I în ceaţă

vineri, 16 ianuarie 2015

Lebede şi egreta albă

Iar vă plictisesc cu paradisul păsăresc de pe Argeş!
Iar am zărit o egretă albă, pasăre care acum ar trebui să fie în Delta Nilului!
Egreta albă

joi, 15 ianuarie 2015

Primul concert al anului 2015 la Filarmonica din Piteşti

Cosmin Stoica şi dirijorul Frandeş
Azi 15 ianuarie a debutat stagiunea de iarnă primăvară 2015 la Filarmonica Piteşti.
Această dată corespunde cu ziua de naştere a lui Eminescu şi a fost declarată Ziua Culturii Naţionale.
Invitat la pupitrul orchestrei piteştene a fost maestrul Dorin Frandeş de la Arad.
Programul a conţinut muzică românească care să sărbătorească această zi importantă a spiritualităţii naţionale.
Prima piesă din program a fost Preludiu la unison din Suita nr. 1 pentru orchestră a lui George Enescu.
Au urmat apoi piese cu vioara solist. Violonistul invitat este concertmaestrul orchestrei din Ploieşti, Cosmin Horaţiu Stoica.
Prima piesă interpretată a fost cunoscuta Baladă pentru vioară şi orchestră a lui George Enescu.  
A urmat o altă piesă pentru vioară şi orchestră, probabil cea mai populară şi cunoscută lucrare a lui Ciprian Porumbescu: Balada pentru vioară şi orchestră.
În finalul primei părţi domnul Stoica  şi orchestra au interpretat piesa Poem pentru vioară şi orchestră de Chausson.
Interpretarea a fost plăcută şi corectă şi artiştii au primit vii aplauze inclusiv de şcolarii cam gălăgioşi care umpleau fundul sălii.

În partea a doua maestru Frandeş şi orchestra au interpretat Poemul simfonic Die Ideale de Liszt. Este o muzică inspirată de poemul lui Schiller, se dorea o simfonie, dar Liszt a comprimat ca o lucrare simfonică cu trei secţiuni.
Ne bucurăm că ascultăm din nou muzică bună la Piteşti.
Dorin Frandeş, eu şi Cosmin Stoica




miercuri, 14 ianuarie 2015

American Sniper

Acest film este ultima creaţie regizorală a lui Clint Eastwood.
Clint Eastwood s-a distins ca actor în consolidarea mitologiei americane a Vestului Sălbatic, iar ca regizor de filme cu caracter patriotic.
Filmul de faţă este tot un film al exaltării eroismului american. Eroul filmului este lunetistul SEAL Chris Kyle, considerat cel mai letal sniper american, cu un activ de 160 de ţinte dovedite din 229 posibile. 

Filmul se bazează pe cartea autobiografică a lui Kyle. Dintr-un texan doritor să fie cowboy în showuri de rodeo, Chris este cuprins de elan patriotic şi se înscrie la SEAL. După antrenamente foarte dure devine unul din cei mai buni ţintaşi cu rol de protecţie al acţiunilor din Irak ale infanteriei marine. 
Kyle face patru misiuni în Irak este decorat şi este poreclit the Legend. Jihadiştii musulmani pun un premiu pe capul lui, este rănit, dar scapă întreg şi se retrage din armată în 2009. 
Are probleme de adaptare după Irak, dar încearcă voluntariatul pentru foştii colegi veterani aflaţi în spitale. 
Este ucis împreună cu un alt coleg de către un veteran care avea mari traume psihice. Ironic şi ciudat sfârşit!
Moartea lui prilejuieşte un mare show în memoria lui dat de echipa de fotbal american Dallas Cowboys.

Filmul este interesant şi cu scene de război mult mai dure decât în filmele de acţiune cu Jason Statham, Daniel Craig, sau Liam Neeson.
După Taken3, văzut recent constat că acum ticălosul de la Hollywood este mafiotul rus, provenit din veteranii din Afganistan, cam bătrâni totuşi!
Prin anii 1995-2005 ticălosul standard era sârbul implicat în războaiele Iugoslaviei. Se mai schimbă lucrurile. 

Filmul este foarte bine realizat cu scene de luptă dramatice şi pline de autenticitate, fără înflorituri cu super-eroi de tip Rambo. 


marți, 13 ianuarie 2015

Lebede şi munţi

Azi vă prezint lebedele mele dar şi munţii care se văd foarte bine din parc. Surpriza este o altă pasăre de baltă, o egretă!