miercuri, 26 iunie 2019

Deep State și Nomad - Un serial și un roman cu spioni

Pentru că am văzut aseară ultimul episod al serialului DEEP STATE, seria a doua și am terminat azi un roman cu subiect asemănător le voi prezenta împreună.

Sunt legate prin subiect, probleme de acțiuni special cu spioni, mai bine zis agenți de teren.
Dacă în primele episoade James Bond, eroul lui Ian Fleming era un om de lume, înconjurat de femei frumoase, locuia la hoteluri de lux și conducea mașini de curse, acum spionii sunt mai mult din specia forțelor speciale, inclusiv James Bond interpretat de Daniel Craig este din această categorie.

Deep State Seria a II-a

Este un serial de spionaj foarte misterios.
În prima serie personajul principal este Max Easton (Marc Strong), un fost spion MI6, reactivat și pus în urmărire.
Acum în această serie rămân doar Harry Clarke (Joe Dempsie), fiul lui Max, și el agent M6, Layla Toumi (Karima Mc Adams), partenera lui de spionaj și iubită și Amanda Jones (Anastasia Griffith), agentă și șefă CIA, personaj extrem de toxic.

Începutul este încâlcit, un grup de agenți CIA și MI6 sunt făcuți prizonieri de Al Moktar, un grup terorist din Mali. Din grup fac parte Clarke și Toumi, dar și un individ foarte misterios Nathan Miller (Walton Goggins) cu legături la CIA, dar și cu Deep State.
În accepțiunea acestui serial Deep State sunt acele firme și corporații ale căror interese primează și care infuențează politica americană. Pe vremuri ele erau numite copmplexul militar-industrial.

De fapt finalul ne lămurește, Kingsley patronul firmei care a plătit  răscumpărarea și care este legătura lui Nathan Miller afirmă în ședința consiliului de administrație că toată tevatura avea scopul de a scoate din cursă pe chinezii care voiau să cumpere drepturile de exploatare  a minereului de cobalt.
Pentru asta Miller reușește ulterior să convingă Departamentul de Stat și CIA prin Amanda Jones și ea implicată în afacerile dubioaseale lui Kingsley să intervină cu armata americană în Mali.

Pentru această afacere ei nu se dau la om parte să aprovizioneze cu arme teroriștii Al Moktar.
De afacerile absolut dubioase ale Amendei Jones și ale lui Nathan Miller se prind Clarke și Toumi care o salvează pe translatoarea lor,  Lili Banda din mâinile Al Moktar.

Aceste afaceri sunt investigate și de senatoarea Meaghan Sullivan care ajunge la aceeași concluzie.

Nathan Miller este chemat la o comisie senatorială pentru a da lămuriri.  Nu apare și pare că decide să se sinucidă, în timp ce Amanda Jones realizează ca a devenit inutilă și cere azil politic la Ambasada Rusiei.

Kingley și-a atins scopul, o filială australiană obține drepturile de exploatare miniere, Deep State și-a atins scopul.


Nomad de James Swallow

Sunt un cititor pasionat de romane de acțiune. Așa l-am descoperit pe Lee Child și personajul lui Jack Reacher ajuns și pe marele ecrane în interpretarea lui Tom Cruise.
Alt autor de romane de acest tip este Tom Wood cu Victor the Assassin. Ultimul britanic, că toți sunt britanici, chiar dacă Reacher este un fost polițist militar american este James Swallow cu al său Nomad.

Toți au modele doi autori de best sellers, pe Ian Fleming și pe americanul Robert Ludlum, după cum recunoaște chiar Swallow.

Lee Child a avut succes cu Reacher și a scris deja 23 de romane cu acesta, Swallow are deja 4. Aș aminti că Swallow este implicat și în proiecte SF, și are scenarii pentru serialul Star Trek.

Într-un fel subiectul romanului lui Swallow este identic cu al lui DEEP STATE, corporații ticăloase care sprijină terorismul.
În Barcelona un adolescent arab este adus la o secție de poliție șiacesta se autodetonează provocând distrugerea clădirii și haos în oraș. Atentatul este revenicat de Al Sayad.  

MI6, serviciul britanic primește informații despre un vapor aflat la Dunkirk (Dunkerque) în Franța care are teroriști Al Sayad plănuiesc să atace Marea Britanie. 
Este trimisă o echipă de operații speciale a MI6 să neutralizeze acțiunea teroristă.

Echipa formată din agenții de teren și din grupul suport IT aflat într-o camionetă Renault acționează ca până la urmă să constate că era o capcană.
Vasul sare în aer acționat tot de o fetiță aflată în cala vasului.

În ciuda ordinelor Marc Dane, IT-ist suport pleacă spre vapor să încerce să o salveze pa Sam Greene, iubita lui. O recuperează doar să afle că ea bănuiește că în MI6 este un trădător.  De fapt acțiunea este urmărită de un lunetist care distruge cu un aruncător de grenade și camioneta. Dane scapă, dar este văzut de killer și după o luptă scurtă Dane îl ucide. 

Ajuns apoi icognito la Londra se duce la sediul MI6 unde vrea să descopere trădătorul. Victor Welles, șeful, secției de contraspionaj îl bănuie pe el de trădare.

Reușește să evadeze, ajunge la locuința secretă a lui Sam, descoperă un flash drive cu informații, care încearcă să descopere pe cei din Combine, o organizație secretă care aprovizionează cu arme teroriștii.
În cursul acțiunii Dane se întretaie cu activitățile grupul Rubicon, care căuta că contracareze mișeliile lui Combine. Combine aveau oameni infiltrați atât în MI6 și în CIA. 

Are o primă tentativă de a contacta pe un negustor de arme rus, însă iahtul lui este atacat de mercenarii Combine. Rusul ia de pe vas un hard drive cu informații compromițătoare. Rusul este ucis, dar hard drive este recuperat de Dane.
Pe muntele Etna este obligat să-l dea mercenarilor șantajat de aceștia să nu îi omoare sora și pe soțul ei.
Un mercenar încecă să-l elimine, dar cade în carterul vulcanului. 

Împreună cu Lucy, angajata lui Rubicon ajung la sediul părăsit al orfelinatului, undeva în Turcia la poalele munților Tauurus, unde Al Sayaf pregătea teroriști adolescenți. Acolo sunt atacați de o dronă americană, la comanda falsă dată de mercenarii Combine, dar pe care Dane o neutralizează.

Dau de urma unui vapor pe malul american al Atlanticului în care se aflau cu copiii sinucigași pregătiți de Al Sayaf.

După o acțiune chinuitoare care viza un atentat împotriva președintelui la o adunare publică, Dane și Lucy Keys reușeesc să oprească atentatul și să dea de trădătorul din MI6. 

Romanul este foarte bine scris, acțiunea te ține încordat și nu-ți mai vine să lași cartea din mână.


Abia aștept să citesc a patra carte din serie, Shadow.



duminică, 23 iunie 2019

Moscova -Petușki de Venedikt Erofeev

Cu întârziere mă apuc să scriu despre acest mic roman epopee a lui Venedikt Erofeev.
De el am auzit tot de la Europa Liberă fiind un roman ciudat. 

Este un roman despre starea cvasinaturală a rusului, beția, pentru că în Uniunea Sovietică și în Rusia de azi se bea mult și în neștire.

La Europa Liberă sunt prezentate fragmente care au fascinat. Acolo se bea orice poate conține alcool, așa că sunt prezentate   câteva rețete de cocteiluri, ca de exemplu Balsamul CanaanuluiSpiritul Genevei, cu următoarea compoziție:

Liliac alb,
Loțiune împotriva transpirației picioarelor!?
Bere jiguliovskie
Lac pe bază de alcool indiustrial,

sau Lacrima Consomolistei:
Lavanda
Verbina
Apă de colonie "Apă de pădure"
Elixir pentru dinți!?
Limonadă

Cartea este povestea călătoriei autorului de la Stația Kursk din Moscova spe localitatea Petușki, o linie secundară la vreo 150 de km, unde autorul are o iubită.

De fapt este povestea beției generalizate a omului sovietic. Autorul este dat afară din poziția de brigadier pe un șantier care pune cabluri în 1969 spre aeroportul Șeremetievo.
Idiotul care este normator trimite la administrație, pe lângă pontaj și niște grafice ale autorului care arată cum se îmbată colegii de muncă.

Și călătoria spre Petușki se transformă într-o epopee a bețivănelii, capitolele sunt stațiile de cale ferată spre Petușki. De fapt povestea autorului se transformă într-un foarte interesant eseu despre literatură. Venedikt Erofeev are rafinate cunoștințe privind literatura rusă clasică, dar și literatura universală, în primul rând cea germană. Se constată că dacă lui Schiller îi plăcea șampania, nenorocitul de Goethe însă nu a pus gura pe băutură. 
Romanul alunecă ușor spre suprarealism.

Chestiunea cea mai amuzantă este a sosirii controlorilor. 
Toți călătorii călătoresc fraudulos și plătesc în băutură, sute de grame de votcă. În acest fel controlorul este beat mort. Doar autorul scapă de plată pentru că îi povestește controlorului istorii din antichitate.

A fost o experiență literară interesantă, mai ales cu referințele la literatura clasică rusă.


joi, 20 iunie 2019

Sub semnul clasicismului vienez

În această seară am avut la Filarmonica Pitești un concert cu caracter umanitar.

Concertul a stat cum am mai spus sub semnul clasicismului vienez.
Prima piesă din concert a fost cunoscutul Concert pentru violoncel și orchestră în re major de Haydn.
Acest concert superb foarte vechi, dar totuși nou, scris prin 1865 a fost redescoperit la Biblioteca Națională din Praga în 1961! 
Octavian Lup și Orchestra Filarmonicii Pitești
Solistul concertului a fost tânărul violoncelist Octavian Lup, acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul Tiberiu Oprea. 
Asistența a urmărit cu încântare această interpretare, unde orchestra are în compunere secția de coarde și două oboaie și doi corni.
Octavian Lup și orchestra ne-au oferit și un bis foarte reușit cu Liber Tango a lui Piazzola.
În partea a doua a concertului orchestra Filarmonicii condusă de dirjorul Tiberiu Oprea au interpretat Simfonia a 2-a în re major op. 36 de Beethoven. 
Atunci când asculți simfoniile lui Beethoven după simfoniile lui Haydn sau Mozart te trezești de la dealurile din împrejurimile Vienei direct pe vârfurile Alpilor care-ți taie suflarea. 
Este trecerea de la muzica aceea a încântătoare mozartiană la acordurile viforoase și dramatice ale lui Beethoven.
Și când te gândești că această muzică genială a fost creată de un om care a surzit, majoritatea capodoperelor le-a auzit doar la el în cap și suflet.
Cu toate că această simfonie nu face parte din cele impare, care sunt considerate superioare, ea dă măsura geniului beethovenian.
Execuția acestei simfonii de către Filarmonica Pitești a fost la un nivel ridicat și a fost aplaudată de către melomanii piteșteni, chiar dacă se apropie vara artiștii nu au intrat încă în vacanță.




miercuri, 19 iunie 2019

Pământul și cerul lui Jacques Dorme de Andrei Makine

Săptămâna trecută s-a desfășurata în Pitești Festivalul de C'Arte. Adică a fost un festival de muzică, de care am amintit deja și câteva edituri și-au prezentat producția în niște corturi în fașa Bibliotecii Județene.
Am profitat de oferta la preț de 10 lei și am cumpărat câteva cărți.

Prima carte care vi-o prezint este Pământul și cerul lui Jaques Dorme de Andrei Makine.

De acest autor de origine rusă stabilit în Franța la sfârșitul anilor 80 am auzit, normal în emisunea Teze și Antiteze la Paris a doamnei Monica Lovinescu.

Andrei Makine a făcut senzație cu Testamentul Francez, un autor rus scria direct în franceză. Makine spune că ar fi avut o rudă, mătușă franțuzoaică care l-a învățat această limbă.
Ei bine și în acest roman este o variațiune pe tema limbii învățate de autor de la Alexandra, o franțuzoică ajunsă foarte tânără în Rusia, cu Crucea Roșie și rămasă acolo. 

Este povestea de dragoste între această infirmieră și aviatorul francez Jacques Dorme în apropierea Stalingradului în timpul marii ofensive hitleriste din 1942. Evocarea războiului mi-a amintit de Viață și destin a lui Vasili Grossman.

Dorme este aviator francez care luptă în Polonia, este făcut prizonier, evadează, ajunge la partizani și este evacuat împreună cu polonezul Witold în spatele liniilor sovietice pentru a fi folosiți în război. Aici are loc cea mai teribilă scenă a romanului. Jaques vede cum Witold este adus în fața unui enkavedist-securist care îl interoghează și-l acuză că este spion și-l și împușcă.
Este adus și Jacques exact când se produce atacul avioanelor hitleriste asupra aerodromului.  Jacqes vrea să-l avertizeze pe securist, dar acesta, expus este mitraliat de avionul nazist.
Comentariul locotentului sovietic este că pistolul individului împușcase mai mulți ruși decât nemți. 

Dorme este trimis în Nordul extrem în misiunea Alsib, care aducea avioane americane pentru a fi folosite de armata sovietcă în luptele antihitleriste. Misiunea este secretă pentru că Stalin nu voia să recunoască ajutorul american. Dorme moare de Anul Nou 1945 din cauză că un imbecil de ofițer politic decide ca piloții să folosească altă rută, care pe hartă arăta mai scurtă dar era mult mai periculoasă, fiind în munți. 

Aceasta este povestea pilotului Jacques Dorme pe care autorul refugiat în Franța îl caută în Nordul Extrem în primii anii ai lui Ielțîn.

Pe de altă parte este autobiografia tristă a autorului în adolescență.
Trăitor într-un orfelinat unde se aflau copii celor care suferiseră represiuni, fuseseră închiși în Gulag de nebunia lui Stalin.  Toți visau iluzia că părinții fuseseră reabilitați și se vor întoarce triumfători și vor pleca cu ei acasă. 

Atunci adolescentul o cunoaște pe Alexandra, infirmiera de la care învață franțuzește și află povestea aviatorului Jacques Dorme. 


Este un roman al experienței în lagărul socialist, al minciunilor și represiunii bolșevice. 


joi, 13 iunie 2019

Andreea și Răzvan Stoica la Filarmonica Pitești

Răzvan, Andrea Stoica și dirijoarea Maria Luisa Macellaro la Franca 
Astă seară am avut plăcerea să audiem un cuplu de artiști care s-a făcut cunoscut deja în țară și străinătate, violonistul Răzvan Stoica și sora lui, pianista Andreea Stoica. 
În plus orchestra a fost condusă de dirijoarea siciliană Maria Luisa Macellaro la Franca.

În deschiderea concertului am audiat deja cunoscutul concert al lui Astor Piazzola Anotimpurile la Buenos Aires, în spaniolă Estaciones Portenas. Este un comentariu al lui Piazzola la celebrul Anotimpurile lui Vivaldi.
Piazzola a reinventat tangoul și această piesă muzicală este expresia foarte personală a lui Piazzola privind muzica argentiniană. Muzica este un dialog între pian și vioară acompaniat de secția de coarde a Filarmonicii bine și foarte ritmat condusă de dirijoarea italiană.
După pauză orchestra în formulă completă sub conducerea Mariei Luisa a interpretat Italianca din Alger a lui Rossini a altă piesă extrem de ritmată.
Răzvan Stoica și Macellaro la Franca
A urmat Introducere și Rondo capriocioso de Saint Saens avându-l din nou pe Răzvan Stoica solist la vioară. A fost o îinterpretare încântătoare.
Cu Răzvan Și Andreea Stoica
În final am audiat Dansuri din Galanta de Zoltan Kodaly. Este o piesă a compozitorului maghiar inspirată din muzica unui taraf țigănesc din această localitate aflată acum și Slovacia și unde a trăit un timp Kodaly. Este o muzică cu puternică tentă folclorică și a fost bine primită de melomani. 
A fost o foarte reușită seară de muzica.


PS

Dar seara muzicală nu s-a sfârșit așa.
Am avut parte și de un desert!
Și desertul a venit de la Biblioteca Județeană unde se desfășoară un festival al cărții, dar și al muzicii.
Am urmărit ultima parte a concertului de ritm& blues al lui Marcian Petrescu și Trenul de noapte.
Marcian Petrescu este un foarte valoros interpret la muzicuță, iar trupa lui este compus din valoroși muzicieni al noului val jazzistic, Mihai Tacoi la chitară solo, Matei Pușcaru la bas și eternal Vali Vătuiu la tobe.
Marcian Petrescu
Am audiat câteva piese, unele mi-a amintit de tinerețe precum House of the Raising Sun a lui The Animals.

A fost un final excelent al acestei seri muzicale.









marți, 11 iunie 2019

Vernisaj Mara Diaconu la Metopa Pitești

Astă seară la Galeria Metopa s-a vernisat expoziția dpameni Mara Diaconu. 
Mara Diaconu
Se numește Trecere și are mai multe tablouri realizate în diverse tehnici. 
Sunt frumoase cu multe naturi moarte cu fructe, dar și pomi încărcați  de mere roșii.
Priviți și vă bucurați.

După vernisaj m-am conversat cu prieteni artiști Nelu Pantilie și sculptorul Ivanovici despre satarea artelor din orașul noștru Pitești. Dar și cu Andu Pantilie transformat din fizician în designer.
Sunt dezamăgiți de sculpturile figurative cu personalități imortalizate în aceste sculpturi. Cea mai bună rămâne figura lui Bălcescu, sculptură ratată a lui Baraschi.  Restul sunt cam ratate după opinia unui specialist. 
Cu Nelu Pantilie, Andu Pantilie și sculptorul Ivanovici
Dar toți sunt nemulțumiți cum stă arta plastică în Pitești.

luni, 10 iunie 2019

Kill for Me de Tom Wood

Kill for Me este cel de al 8 roman din seria Victor the Assassin.

Reamintesc că primul roman l-am descoperit în 2014 la Skiatos la hotelul unde veneau mulți englezi. Se numea The Enemy și era al 2-lea din serie. Ulterior le-am citit pe toate și în fine am reușit să-l obțin și pe al 8-lea, adică Kill for Me, apărut la sfârșitul lui 2018.

Cine este personajul Victor asasinul?
Este un killer profesionist. La bază a făcut parte din forțele speciale britanice. Gradul de pregătire excepțional a acestor militari este confirmat de poveștile în jurul sosirii Regelui Mihai în România în 1992. Era însoțit de bodyguarzi britanici, iar polițiștii români au fost uimiți de priceperea în sporturi de contact, au învins ușor pe oricare din românii care s-au măsurat cu ei, erau pregătiți să facă față unor mulțimi furioase, ceea ce nu a fost cazul, a fost invers.

Tom Wood se inspiră în personaj și din James Bond. Dar cest personaj are și alte calități, este un vorbitor natural de limbi străine, vorbește ungurește, sârbește pe lângă germane, engleză, franceză, sau în romanul de față spaniolă cu accent catalan.

Tom Wood este un maestru al scenelor tari, dure de luptă corp la corp. Victor nu are niciun principiu etic, promite ceva și ucide după.
 
Primul roman The Enemy citit la hotelul din Skiatos m-a ținut cu sufletul la gură. L-am citit atunci după ce citisem romanul Supunere al francezului Michel Houellebecq.
Nici în acest roman nu lipsesc scenele tari.

Romanul debutează cu episodul cumpărării unei arme cu lunetă pentru sniperi. Acesta se află în posesia unui grup de revoluționari de stânga. Ei foloseau această armă ca să strângă bani pentru acțiunile lor revoluționar-teroriste, ziceau că o vând după care luau banii și îl omorau pe cumpărător.
Normal că Victor își luase precauții, nu venise cu toți banii 100000 de dolari, ci doar cu o mie. Cu această stratagemă reușește să anihileze întregul grup și să rămână cu arma.

Povestea din Kill for Me se bazează pe povestea biblică a lui Abel și Cain, sau mai precis pe povestea Regelui Lear a lui Shakespeare.

În Guatemala sunt două surori Salvatierra, moștenitoare ale tatălui lor care controlează cele două carteluri de droguri din Guatemala, care tranzitează drogurile din America de Sud spre Mexic.
Apropo de Mexic am vorbit cu nepoata Iulia, care a fost foarte recent în vacanță la Cancun și Chchen Itza.
Mi-a povestit că toate hotelurile sunt proprietatea cartelurilor și au grijă ca turiștii să nu pățească nimic ca să funcționeze turismul și să-și albească banii. Pe de altă parte la fiecare colț de strdă este ca la noi al piață, unde auzi: țâgări, țigări. Acolo la Cancun se aude: cocaină, heroină, marijuana!

Revin la roman surorile Salvatierra, Heloise și Maria au moștenit jumătăți ale imperiului de droguri al tatălui lor.
Heloise, sora cea mare este mai dură și vrea să scape de sora ei Maria.
Așa că îl angajează pe Victor să rezolve afacerea. În același timp sfetnicul Heloisei, francezul Lavandier angajează și un alt killer, un rus, care de fapt era ceh, să facă același lucru.

Victor ajunge în Guatemala și pe drumurile cu autobuze hodorogite face cunoștință cu Joanna Alamaeda cu care începe o afacere amoroasă, bazată pe sex. Alamaeda pozează în funcționar bancar, dar este de fapt agentă DEA, agenție americană  pentru combaterea drogurilor.

Victor începe să facă investigații pentru a realiza asasinatul.
Îl pune sub lupă pe un anume Diego, locotenentul Mariei Salvatierra, tipul care se ocupă împreună cu un bancher să albească banii Mariei.

De aici reies două episoade extrem de tensionate.
Primul este atunci cînd acceptă să fie capturat de un grup de patru consultanți de securitate care lucrau pentru Diego. Îi neutralizează în mașină, dar unul mai are puterea să folosească un pistol electric și-l paralizează pe Victor. Legat cu bezi de scotch are puterea să se elibereze precum Houdini pe care Victor îl studiase. După confruntări sângeroase reușește să-i anihileze și să scape.

Alt episod este atunci când se implică într-un joc de poker la un bar unde venea și Diego. Diego îl acuză că a trișat și Victor este obligat să-i omoare pe toți și să dea foc la bar ca să ascundă urmele.

Victor ajunge pe iahtul Mariei și o surprinde goală după o partidă de amor.
Face cu ea un pact în care se obligă să o omoare pe Heloise care îl trădase, angajând pe killerul ceh.
Mimează mopartea Mariei, aceasta dându-i un pandant cu sîngele ei ca să-l arate lui Heloise ca dovada morții surorii sale.

Victor ajunge la cazinoul pe care-l construia Heloise să-și ia banii după acțiunea contra Mariei.
Aici Heloise însoțită de sicario (ucigași în spaniolă) spune că se simte trădată că nu crede că i-a ucis sora și că o să-l omoare. Dar când situația devine critică Lavandier este împușcat de un sniper. Acesta era chiar cehul care făcuse un pact cu Victor să o omoare pe Heloise și să împartă banii dați acum de Maria. În răvășeala care urmează cu oameni împușcați de sniperi, Victor îl ucide pe bodyguardul lui Heloise credinciosul Perro (câinele) și sniperul o împușcă pe Heloise.

Finalul este la un cabaret părăsit unde se vede cu Maria care venea cu sicario ei și cu două valize burdușite de bani. Cehul era pregătit să o împuște pe Maria, dar plănuia să-l împuște și pe Victor. Victor prevăzuse mișcarea cehului și-l împușcă el.

Cu Maria se ajunge la o discuție similară cu Heloise, o omorâse pe aceasta și Maria putea să-l omoare și ea pe Victor. Victor îi spune că se poate, dar va fi arestată imediat pentru că poliția este deja alertată și cu un cadavru n-o să scape. Victor scapă nevătămat și Maria este arestată pentru că omorâse pe un strain, pe ceh cu pistolul care avea amprentele ei și-l folosise de fapt Victor.

Victor scapă și rămâne cu banii pa care îi va da unui avocat panamez să-i expedieze către conturile sale.

Finalul este o ultimă întâlnire Joanna, care-l bănuiește că ar fi asasinul străin. Ea primise o scrisoare cu toate datele întâlnirii de la cabaret, un aranjament făcut de Victor care pusese un homeless să scrie această scrisoare. Joanna îl pune să scrie o propoziție și răsuflă ușurată că scrisul nu corespundea!

Final, Victor scapă nevătamat tare și din această aventură extraeuropeană și Tom Wood are timp să scrie alt roman.

Aflu că deja i-au fost cumpărate drepturile pentru primul roman ca să fie ecranizat, de abia aștept filmul, sau serialul.

Am recitit postările anterioare despre romanele lui Tom Wood și nu sunt de loc mulțumit, sunt prolixe și ne le prea înțelegi, așa că îmi cer scuze cititorilor mei.

Vă reamintesc câteva din prezentările romanelor lui Tom Wood:











vineri, 7 iunie 2019

Flautul fermecat cu Ion Bogdan Ștefănescu și Alexandru Repan


În această seară am avut din nou plăcerea să îl avem în mijlocul nostru pe flautistul Ion Bogdan Ștefănescu, dar de data aceasta însoțit de actorul Alexandru Repan în cadrul turneului Flaut la Puterea Poeziei

A fost un program special, Ion Bogdan Ștefănescu a venit împreună cu arsenalul său de flaute speciale, de la piculină la flautul bas, îndoit că ar fi prea lung.
În plus se află un fluier popular pe care maestrul Ștefănescu ne-a lămurit că este tilinca!
Ion Bogdan Ștefănescu și Alexandru Repan
Progranul muzical i-a aparținut maestrului Ioan Bogdan Ștefănescu care a cântat la flautele de pe scenă însoțit și d eun fundal muzical. 


Între reprizele muzicale maestrul Alexandru Repan ne-a încântat cu vocea sa specială citind poezii din marii noștri clasici, Eminescu, Coșbuc și Blaga. 
Am ascultat splendide poezi precum Nu știam a muri vreodată - Odă în metru antic, sau Glossa. Din Blaga am urmărit Veniți lângă mine tovarăși
Și cum am auzit și din Glossa eminesciană același cuvânt vechi românesc: tovarăș, acum îmi dau acum seama cum a putut fi atât de demonetizat de comuniști.

A fost o seară încântătoare de muzică și de poezie românească. 

joi, 6 iunie 2019

Ziua Italiei la Filarmonica Pitești

În această seară am avut parte de muzică italiană cu ocazia Zilei Naționale a Italiei, care a avut loc pe 2 iunie.

Orchestra Filarmonicii Pitești a fost condusă de dirijorul italian Francesco di Mauro și partea vocală a fost asigurată de soprana Bianca Ionescu.

S-au cântat mai multe uverturi din operele italiene ale secolului XIX și melodii celebre ale repertoriului vocal italian.

Concertul a debutat cu Uvertura la opera Norma de Bellini. 
Orchestra condusă de dirijorul Francesco di Mauro
A urmat melodia La Danza a lui Rossini cântată de Bianca Ionescu care nu prea i-a ieșit.

Au urmat două uverturi celebre aparținând lui Rossini:
Uvertura la Coțofan hoață și 
Uvertura la Guglielmo Tell
Bianca Ionescu
Remarc că toate aceste uverturi sunt extrem de ritmate, cea a lui Tell aducând cu celebrele melodii dedicate cavaleriei.

După pauză Bianca Ionescu ne-a cântat Torna surriento de Ernesto de Curtis, în acompaniamentul orchestrei conduse de Francesco di Mauro, de data asta mai bine!

A urmat apoi frumoasa Uvertură la Nabucodonosor de Verdi, unde am recunoscut măsurile celebrului Cor al Robilor folosit de patrioții italieni în reunificarea patriei lor.

Doamna Bianca Ionescu a interpretat apoi celebra melodia Santa Lucia.

Orchestra condus de di Marco a interpretat o superbă melodie Intermezzo din opera Cavalleria rusticana de Pietro Mascagni interpretată în special de secția de coarde.
Este o melodie dedicată nopții pascale și am reaudiat-o cu mare plăcere când am scris aceste rânduri.

O altă melodie interpretată de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul italian a fost Uvertura la Traviata, povestea tristă Dama cu Camelii a lui Dumas fiul.
În final am audiat două melodii foaret populare Fuiculi, funicula și O sole mio în interpretarea Biancăi Ionescu care a făcut un bis la ultima melodie. 
Lumea a aplaudat generos interpretările, orchestra a funcționat foarte bine sub conducerea lui Francesco di Mauro.  




  

miercuri, 5 iunie 2019

Dark Sacred Night de Michael Connelly

Acest roman este din seria Harry Bosch a autorului Michael Connelly.
Aceste romane au fost ecranizate în serialul Bosch care a fost subiectul unei postări https://negutjoe.blogspot.com/2018/10/bosch-seria-iv-2018.html.

Am mai citit recent un roman din această serie 


În ambele romane ce îl au în centru pe detectivul Hieronymus Bosch, autorul referă acest personaj cu numele faimosului pictor flamand cu același nume, a căror viziuni fantastice și groaznice pot trimite la activitatea de polițist a lui Bosch în Los Angeles Acesta este deja un polițist la pensie însă angajat în poliția San Fernando, o suburbie a marelui oraș de la malul Pacificului.

În acest roman în afara simpaticului Bosch apare și o tânără polițistă de rasă mixtă originară din Hawai, Renee Ballard.
Renee Bzallard este o polițistă care face mai ales tura de noapte în cartierul Hollywood.
Aici într-o noapte dă de Bosch care investighează o crimă din 2009, romanul are loc în 2018, deci acum 9 ani. Ballard devine interesată de acest caz și începe să-l ajute, făcând cercetări printre documente rămase în arhiva secției de poliție. 

Bosch o găzduia pe Elisabeth, mama lui Dasy Clayton, tânăra ucisă în această crimă, lucru care crease deja tensiuni între Bosch și fiica lui Maddie. 

Ballard este o sportivă desăvârșită, este mare amatoare de surf și când are timp se duce pe malul Pacificului să practice acest sport. 

Între timp ea rezolvă direct afaceri  de poliție de la Hollwood. 
Una privește o tentativă de viol comisă asupra unei tinere de cître un celebru comedian, gen Seifneld.
Afacerea se rezolvă pentru că acesta are înregistrarea afacerii de amor și reiese clar că totul a fost consensual și nu silit, cum minte tânăra. 
În alta depistează pe un individ care furase niște desene de Andy Warhol de la o vecină decedată, cu pretextul că voia să le protejeze. 

În același timp Bosch este implicat în altă crimă nerezolvată comisă de unul din șefii bandelor de gangsteri din zona San Feranando.
De remarcat că toți acest gangsteri sunt de origine hispano-mexicană, dar și partenera lui Bosch este o polițist de aceeași origine.
Bosch reușește să dea de o informație că în acea crimă, comisă tot acum câțiva ani de un gangser local, acesta ar fi testat în prealabil pistolul pe peretele unui garaj din zonă. Bosch reușește să dea de urmele glonțului în peretele garajului, care acum are un alt proprietar.
Un polițist, fost coleg de școală cu gangsterul însă i-a dat numele denunțătorului și acesta a fost executat. Bosch îl silește pe polist să recunoască că a dat informația gangsterulu și acesta are o tentativă de sinucidere, care duce la suspendarea lui Bosch. 
Bosch primește avertismentul că gangsterul este pe urmele lui, dar este prea târziu, este capturat din casa aflată pe vârful dealului sub care este celebra inscripție HOLLYWOOD.  

Ballard reușește să o contacteze pe Maddie, fiica lui Bosch. Aceasta avea pe smartfone o aplicație care urmărea telefonul tatălui ei. Ballard identifică ultimul loc unde a fost adus Bosch și trimite un elicopter în cercetare. Gangsterii îl capturaseră pe Bosch folosind oamenii unui cartel mexican și l-au închis pe Bosch într-un fost adăpost de câini. Ballard îl eliberează pe Bosch și echipa SIS de urmărire și neutralizare a gangsterilor din Los Angeles intră în acțiune și îl identifică pe gangster. Rezolvarea este de filme din   zonă. Șoferul avea un pistol și când li se cere să se predea, acesta avea pistolul cu care voia să-l predea, dar poliția pretinde că ar fi vrut să-l folosească și-i împușcă mortal pe gangster și șofer. 

Între timp Ballard identifică aproape precis cine ar fi putut  comite crima împotriva lui Daisy Clayton.
Se duce la garajul unde lucra suspectul. Reușește să intre printr-un luminator și găsește o dubă unde s-ar fi produs crime de tipul investigat. Dar între timp apare suspectul criminal care își dă seama că este cineva în garaj. O amenință să iasă, dar este neutralizat de Bosch care primise informația unde se afla Ballard. Și așa se revanșează Bosch față de Ballard. O expediază pe Ballard la secție și o avertizează să nu spună nimic, despre afacere, lucru care ar fi dat-o afară din poliție. El se ocupă singur de interogatoriul suspectului. Găsește niște acid sufuric și-l amenință că toarnă peste el dacă nu mărturisește. Acesta recunoaște crima împotriva lui Daisy Clayton și a fiicei lui Bender, un proprietar de cluburi de striptease și Bosch îl înregistrează. Lasă reportofonul în brațele  suspectului și pleacă.
Ajunge la secția de poliție Hollywood unde erau puținele din telefoanele cu monede, acum sunt doar smartfonuri! 
Dă un telefon în semn de răzbunare lui Bender și-i spune unde se află ucigașul fiicei lui, dar are un moment de luciditate responsabilă și anunță poliția care ajunge înantea lui Bender.

Finalul anunță că cei doi vor continua colaborarea fructoasă care, probabil se va materializa într-un nou roman.

PS 
După citirea acestui roman am văzut aseară un film englezesc, Avengement, un film cu unul din actorii noi duri ai ecranului britanic, Scott Adkins. Filmul este plin de bătăi și durități în care actorul este expert în genul Jean Claude Van Damme, pe care îl admiră!

Rezultă că-mi plac filmele dure, ceea ce nu-i departe de adevăr, dar nu mai sunt filme bune cu subiecte adevărate, păcat!