Kfulim - False flag un serial de spionaj israelian

De mult nu am mai urmărit un serial de acțiune atât de bine realizat!

Este realizat de studiouri de televiziune israeliene. Ce te izbește este varietatea fizionomică a interpreților. Te uiți la un film german, predomină blonzii, te uiți la unul Italian, acolo bruneții mediteraneeni sunt predominanți.

Israelul este și el un fel de melting pot unde s-au adunat evreii din toată lumea și au adus cu ei carateristici fizionomice din locurile pe unde le-au trăit strămoșii.

Este un film cu spioni, pentru că Israelul și-a creat unul dintre cele mai bune servicii de spionaj din lume, pe zona externă este Mossadul, iar contraspionajul lor este Shin Bet, sau Șhabak. 

Ei bine, despre cei din urmă se ocupă acest serial care au în centru investigatori, pe Eitan Kopel (Mikel Leon), secondat de Eli Mazor (Moris Cohen).

În prima serie realizată în 2015 evenimentul care declanșează consecințe este unul extern.

Televiziunea rusă descrie acțiunea unui grup de israelieni care capturează pe ministrul iranian al apărării undeva în apropierea Moscovei. Acțiunea ar fi fost condusă de un anume Benny Rephael împreună cu alte trei femei și un hipiot numit Sean Tilson (Angel Bonani). Este interesanta că aceste persoane erau aflate în străinătate în acea perioadă.

Benny, care era chimist de meserie se afla la un congres la Londra se încurcă cu Ana Lipman, profesoară de engleză în Israel.

Natalie Elfasia se pregătea de nuntă cu un tânăr procuror era în momentul acțiunii plecată în Franța, Sean era plecat în India.

Numai tânară vedetă de televiziune Asia Brinditch se afla la Moscova la rude.

Așadar niște persoane obișnuite intră în malaxorul acțiunilor de spionaj și contraspionaj. Cercetările arată că aceștia nu aveau legături cu Mossad care neagă orice implicare. 

Doar Sean care se întoarcea din India primește un telefon prin satelit în care este avertizat să iasă neobservat din aeroport la aterizare. Sean intră în toaletă și-și tunde barba și părul și fură o pereche de ochelari care-i schimbă complet aspectul. În aeroport fură de la cineva biletul de acces automat în interiorul aeroportului de unde se strecoară și dispare. Aici este de mirare că nu a existat un control de pașapoarte normal?! Tilson pare a fi singurul cu serviciile secrete. 

Filmul ne prezintă apoi tribulațiile acestor persoane care sunt arestate și se așteaptă să fie predate autorităților ruse ca bunăvoință. Aici este marea ipocrizie, dacă acești experți sunt profesioniști ai contraspionajului, însă cei din fruntea serviciilor sunt politicieni dispuși să facă orice compromisuri.

Filmul sugerează că oamenii obișnuiți pot pica victime inocente ale unui system, care chiar democratic are tendințe totalitare, probabil și din cauza situației în care se află Israelul, în război cu toți vecinii arabi. 

Eitan Kopel fusese de fapt agent Mossad, dar dat afară pentru acțiuni fără aprobarea șefilor. De fapt este îndepărtat de la conducerea investigației Shabak pentru o eroare de apreciere, la un moment dat.

Eitan apelează la unul din șefii Mossad care îl apreciau, bătrânul spion Sayag și pleacă la Moscova unde lămurește toate dedesubturile acestei afaceri foarte dubioase, exonerând pe cei la care se arăta inițial cu degetul. Doar Sean Tilson se dovedește a fi un criminal extrem de periculos care acționa de conivență cu un anume Gabriel, fost agent Mossad. 

În seria a doua, mai nouă din 2018 acțiunea începe cu inaugurarea unei conducte de petrol care urma să exporte în Turcia petrol extras din Marea Mediterană din platforme marine israeliene. Exact în ziua inaugurării are loc o explozie care distruge oleoductul. În explozie este rănit mortal și bătrânul spion Sayag prezent la inaugurare. 

Când se fac cercetările reiese că la inaugurare lipsesc din lista de invitați trei persoane: Dikla Levi, Amir Cohen și Anat Kedmi.

Dikla este angajata firmei Eden care face exploatarea acestei platforme marine, este fiica unor evrei ultraortodocși, dar a ales o viață liberală, este leasbiană și s-a încurcat  cu o americancă, Jo Berger.

Ea se afla pe o ambarcațiune care venea din Turcia.

Anat Kedmi era ghidă turistică și urma să vină cu un grup de turiști din Georgia. 

Amir era un mic întreprinzător care avea un startup company și era logodit cu frumoasa Mika. Este surprins de monitoarele tv cum iese din camera unde se afla Sayag, care moare ulterior. Este declarat suspectul principal de Șhabak și Eitan Kopel începe urmărirea lui. Se dovedește că era și pe jumătate arab, după tată și pista Hezbollah nu este exclusă. 

Anat era căsătorită cu contabilul Sagi Kedmi, aveau doi copii, o fetița care urma să aibă Bar Mitzvah și un băiețel de vreo 6 ani. Anat nu se afla în Israel, era de fapt la Moscova unde urma să primească niște documente. 

Viața acestor trei personaje ia o turnură complicată, Amir și Anat sunt urmăriți peste tot ca să fie capturați. Dikla este arestată la domiciliu și mama ei, care o iubea încearcă să o ajute în niște afaceri dubioase, în pofida tatălui care respingea viața în necuviință după regulile stricte ale Torei. 

Cercetările lui Eitan Kopel revelează chestiuni foarte dubioase, amestecul unor puteri străine, Rusia dorea ca Turcia să rămână depenedentă de petrolul rusesc, și pe deasupra își bagă coada și CIA la dispoziția unor mari firme de petrol. Asta arată că serialul este cam anti american, ciudat la israelieni!

Mi-au plăcut două replici din serial. Una în care cineva spune că să nu se mai preocupe de alte evenimente externe că mai sunt mulți arabi de omorât și alta, unde mama, Miriam a Deklăi apelează la un rabbi să lămurescă o identitate. Ea îl contrazice pe investigatorul Eitan și spune că conexiunea evreiască rabinatului (Kosher Nostra) este mai bună decât toate serviciile lor secrete.

Am avut și revelația unor manifestări extremiste de ură împotriva celor care erau aveau legături cu arabii bănuiți a avea legături cu Hezbollahul.

Finalul aduce mari revelații, corupție în guvernul israelian, vezi Neatanyahu! 

Atmosfera de tensiune și mister te face să-l urmărești cu sufletul la gură.

Îl recomand cu căldură.

Sânziana Mircea pianista mea preferată

Am descoperit-o pe Sânziana Mircea în turneele lui Alexandru Tomescu și mi-a plăcut urându-i postura de solistă.

Și a mai revenit ca solistă cu Ceaikovski și astă seară a fost cu cu Schumann. Mărturisesc că am ascultat Concertul pentru pian și orchestră în la minor, op. 54 de Schumann în interpretarea maestrului Vlad Dimnulescu  mi-a plăcut foarte mult.

Ei bine, astă seară Sânziana Mircea a avut o interpretare deosebită. Și explicația mea este că acest concert superb a fost scris din dragoste pentru soția sa Clara de către Robert Schumann. 

Și interpretarea Sânzianei a fost cu mare succes acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești, condusă de tânărul dirijor Christian Câșleanu, român născut în Germania. 

Aplaudată entuziast de către melomani Sânziana Mircea ne-a interpretat și un bis din Chopin.

Sânziana Mircea

În continuare în partea a doua a concertului dirjorul Christian Câșleanu și orchestra Filarmonicii Pitești, dirijată de el a interpretat Simfonia a 3-a a lui Dvorak. 

Orchestra condusă de Christian Câșleanu

Este o simfonie care arată dezvoltarea școlii muzicale cehe alături de Smetana și Janacek. Specialiștii remarcă influența exercitată de către Wagner asupra compozitorului ceh. Muzica este foarte frumoasă, ritmată și mândră arătând sentimentele lui Dvorak față de patria sa. 

Christian Câșleanu, Sânziana Mircea și cu mine

Ne-am bucurat de o muzică frumoasă și deosebită.

P.S. Mulțumesc foarte mult doamnei Mihaela Fulgeanu care face reclamă blogului meu, care explică creșterea bruscă acelor care-l citesc

Întâlnire cu I.T. Morar

Azi la 1 d.a. am avut ocazia să-l audiez pe I.T. Morar, jurnalist și scriitor la Biblioteca Județeană Argeș "Dinicu Golești".

I. T. Morar și Octavian Sachelarie

I. T Morar a lucrat la Academia Cațavencu, la Divertis, la TVR, a fost consul la Marsilia, pentru serviciile făcute lui Băsescu, iar acum este stabilit în Franța, la La Ciotat. Culmea că spus că acolo se află cel mai frumos golf din lume. Am intervenit ulterior completând că La Ciotat este celebră prin gara unde Freres Lumiere au filmat Intrarea trenului în gară, celebră că toată lumea se ferea când vedea aceste imagini. Acolo, de fapt lângă la St Cyr sur Mere am făcut o vacanță la mijloc de iulie când ne-a bătut mistralul de era frig ca iarna, probabil?

I. T Morar a scris romane cu subiect controversat, Lindnfeld, despre germanii șvabi trimiși la muncă-n Donbas, altul despre mutarea țiganilor în Transnistria la Bug pe baza scrisorii unui plutonier țigan adresat Mareșalului, care spunea că el își varsă sângele la Cotul Donului, când familia lui este mutată în Transnistria, și Cartea Corturilor despre neoprotestanți.

Normal că au fost reacții în sală, cu evreii și țiganii în vremea războiului. Eu am replicat unuia că în timp ce Mareșalul s-a dus în Răsărit să elibereze Basarabia și Bucovina de Nord, pe care le-am pierdut, Regele Mihai a întors armele la 23 august 1944 și a eliberat Ardealul de Nord care este și acum în România!

Morar a povestit aventurile sale de jurmalist al Cațavencu, cu multiplele procese unde până la urmă a câștigat. Păi se vede pentru că azi s-a stabilit în Franța. 

Și eu am avut o polemică îndelungată pe mail privindu-l pe matematicianul Mihai Botez.

Oricum este interesant să auzi opinii contrare și că istoria noastră este teribil de distorsionată și toți am fost educați în stilul național comunist care aduce cu ce ziceau legionarii, Eminescu nu este în chestie!

Românesc 100% cu cu Ion Bogdan Ștefănescu și Costin Soare

Am avut prilejul în această seară să ascultăm splendidă muzică românească cu doi autori cu care împart originea prahoveană.

Ion Bogdan Ștefănescu este unul dintre cei mai rafinați flautiști români, Costin Soare un foarte bun chitaist cu studii britanice. 

Ambii au pornit într-un turneu unde s-a cântat exclusiv muzică românească, incluzând aici și un mare compozitor maghiar, Bela Bartok, care putea fi foarte bine și un compozitor român, dar proștii vremii nu au vrut să-l primească la București. 

Costin Soare și Ion Bogdan Ștefănescu

Concertul a început cu primul compozitor român, Anton Pann, cu muzica sa Vai ce ceas, vai ce jale, cu certe influențe orientale. 

A urmat apoi Carol Miculi compozitor și colaborator al lui Chopin cu Mica Suită și apoi cele Șase Dansuri Românești ale lui Bela Bartok.

 Am ascultat și o frumoasă Rugăciune de Dimineața (Morgengebet) a lui George Enescu. 

S-au mai cântat Sabin Drăgoi cu Suita de dansuri românești și compozitorul contemporan Șerban Marcu cu Variațiuni pe un cântec vagabond.

Costin Soare, Ion Bogdan Ștefănescu și cu mine

A urmat apoi o romanță a lui Ciprian Porumbescu, Dorul. 

Un compozitor, Petre Elinescu a scris o Scenă pastorală românească.

Un alt compozitor contemporan Ioan Dobrinescu a compus Suita ardeleană, și în final Suita românească a lui Tiberiu Brediceanu.

Cei doi artiști au mai oferit un bis cu Mociorița.

A fost un plăcut început de săptămână muzicală.

Alexandru Tomescu la Filarmonica Pitești

În această seară am avut un eveniment deosebit la Filarmonica Pitești, l-am avut invitat special pe violonistul Alexandrum Tomescu. Aș spune despre violonistul Tomescu că este un primus inter pares între excelenții violoniști români de azi.

În afară de Alexandru Tomescu, am mai avut un invitat străin, pe tânărul dirijor englez Cristopher Petrie cu care Tomescu va cânta și la Londra.

Orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Cristopher Petrie

Concertul a debutat cu Doină de Călin Humă, piesă aparținând unui tânăr compozitor român stabilit în Marea Britanie și audiată în premieră la Pitești în interpretarea Filarmonicii Pitești conduse de către Petrie.

Alexandru Tomescu și orchestra

După acest început promițător violonistul Alexandru Tomescu care a interpretat Concertul pentru vioară nr.3, op. 61 dedicat lui Pablo de Sarasate.

Concertul a fost o surpriză pentru mine, iar frumusețea începutului părții a douăa m-a copleșit. Este un dialog între solist și orchestră, între vioară și flaut sau oboi. Că vioara lui Tomescu sună excepțional, chiar dacă nu este chiar Stradivarius ține de măiestria interpretului, dar nici orchestra nu a fost mai prejos, dialogând cu solistul sub mâa sigură a dirijorului Petrie.

Viu aplaudat de melomani Tomescu ne-a oferit și un bis cu o compoziție a unui polonez.

În partea a doua a concertului am audiat Simfonia a 4-a de Brahms, cea cu care unii spun că se încheie simfonismul de esență beethoveniană. Este o simfonie cunoscută și cântată adesea.

A fost un regal muziocal de excepție.

Tomescu, Petrie și cu mine

Generos Alexandru Tomescu mi-a oferit un selfie împreună cu dirijorul Cristoopher Petrie.