Chestiunea Mării Negre de Gheorghe Brătianu

De mult nu am mai citit cu atât nesaț o carte! Este un volum impozant care conține prelegerile ținute la Universitatea București începând cu 15 decembrie 1941 și ultimul curs în decursul lui 1943. Cartea este impozantă are peste 900 de pagini!

Se pare că acest curs a fost stenografiat și apoi tipărit la Universitatea București. Pe baza acestui curs s-a editat prezentul volum.

Conține o introducere scrisă de îngrijitorul ediției Victor Spinei și ea aproape 200 de pagini! 

Cursul este împărțit în două părți: Chestiunea Mării Negre I Preistorie, Antichitate, Evul Mediu și Chestiunea Mării Negre II Epoca Modernă și Contemporană. Cursul are 23 de lecții în partea I , iar în partea a doua are 28 de lecții. 

După cum vă dați seama este un curs de istoria Mării Negre ținut chiar în vremea când Armata Română era implicată în Războiul contra Uniunii Sovietice și operațiunile se desfășurau în zona Mării Negre.

Gheorghe Brătianu ne spune că istoria românilor s-a desfășurat între doi factori statornici: muntele și marea. Muntele din care au descălecat și în care se reazemă și al mării prin care se respiră aerul prosperității și al libertății. 

De fapt acesta este mesajul acestui curs: Marea Neagră a însemnat pentru noi lansarea spre libertate și prosperitate. Din păcate acest moment a venit târziu cu Tratatul de la Adrianopole din 1829, când prin porturile Brăila și Galați am început să exportăm grânele noastre spre Anglia în primul rând. Atunci a fost momentul în care s-a născut burghezia română. 

Cursul face referire la toate sursele disponibile în acel moment, aș remarca în primul rând surse în limba germană, care era limba științifică a timpului, până să se impună engleza, dar și franceze, limba diplomației acelor timpuri. 

Prima populația care a dominat litoralul Mării Negre în special în nord au fost sciții. Aceștia au intrat apoi în contact cu grecii care au înființat porturile colonii și Marea Neagră a fost lac grecesc. Au urmat apoi romanii care au transformat Marea Neagră în lac roman. Au urmat migratorii și o populație importantă au fost kazarii.  M-am lămurit în privința lor, ei au avut lideri care au adoptat iudaismul, dar au fost apoi și lideri islamici și creștini. Deci contribuția lor la iudaism pare a fi minimală. Ei dispar din istorie când se formează Rusia kieveană cu slavii care primesc numele de ruși de la fondatorii statului, varegii scandinavi. Acest stat pune în discuție dominația bizantină a Mării Negre. Urmează năvălirea mongolo-tătară care face praf Rusia kieveană și mută capitala slavilor spre nord est la Moscova, supusă tătarilor. Aceștia se instalează în Crimeea și domină Marea Neagră până când apar turcii. Până atunci mai intervin și negustorii genovezi și venețieni care întemeiază cetăți port prospere. Turcii ocupând Constatinopole închid strâmtorile și Marea Neagră devine lac turcesc.   Acesta a fost neșansa Țărilor Române, pentru că am devenit furnizorii exclusivi ai capitalei otomane care fixa prețul grâului și al oilor. 

Spre modernitate Gheorghe Brătianu dedică capitole apariției Ucrainei și a tendințelor de independență, chestiune atât de stringentă azi. După Petru cel Mare începe expansiunea spre țărmul Mării Negre a Imperiului Țarist. Și în decursul secolelor XVIII -XX Marea Neagră devine obiectul disputei între Rusia și Turcia. De asemenea capătă o importanță deosebită Dunărea care devine cale de navigație și comerț.

Tot timpul Rusia și-a dorit să transforme Marea Neagră în lac rusesc și nu a reușit. Din aceste zbateri  a ieșit și unificarea Principatelor Române ca urmarea a Războiului Crimeii terminat în 1856. Și în decursul timpului Rusia și-a dorit să ocupe Constantinopulul ca să poată controla strâmtorile și Marea Neagră, dar a fost blocată de Turcia și Marile Puteri.

Profesorul Brătianu avea un har deosebit al expunerii, mi-aș fi dorit să- fi fost student.

Professione reporter și două seriale noi

Am văzut recent filme și seriale care merită comentate.

Professione reporter

De filmul acesta al lui Antonioni știam demult, din tinerețe. Este un film realizat în 1975, acum aproape 50 de ani. Actorul principal în rolul reporterului Locke este Jack Nicholson tânăr,  cum îl știam din Easy Riders sau Five Easy Pieces. Era un actor fascinant cum este și acum la bătrânețe. Partenera lui este Maria Schneider, actriță celebră din Ultimul Tango la Paris. Ce mă surprinde este că acest film de Antonioni nu a fost și pe ecranele românești la timpul lui, pentru că nu are vreo nuanță ideologică. Antonioni era un regizor cu opinii de stânga, dar poate doar Zabriskie Point să nu fie prezentat în România, eu l-am văzut la Biblioteca Italiană. Acest film era plin de ideologia hippy care nu dădea bine la politrucii inculți ai vremii.

Revin la Profesiunea reporter. Locke este un cunoscut reporter britanic specializat în filme și reportaje din Africa. Suntem undeva în deșert și Locke vrea să ajungă la  un lider al rebelilor și nu reușește. Întors la hotel dă de o cunoștință, Robertson pe care-l găsește mort. Și ia decizia să îi ia personalitatea, astfel ca mortul să fie luat drept el, reporterul. Nu este clar mecanismul care-l determină la acest gest, era un reporter celebru, poate fascinația deșertului cu Fata Morgana. 

Reîntors în Europa constată ca a dat din lac în puț. Robertson este un traficant de arme și este contactat de oamenii rebelilor care mai vor arme. Pe de altă parte soția lui Locke începe să-l caute cu ajutorul unui coleg al lui Locke, Knight. Ca să scape de ei, noul Robertson este ajutat de o tânără, cum am spus interpretată de Maria Schneider. Am remarcat că sunt momente filmate în Barcelona în casa La Pedrera. Ce mi-a sărit în ochi, este că fațadele purtau urmele de negreală de la smog, nu albul-crem strălucitor de azi. 

Urmărit de toți reporterul ajunge la un hotel prin sudul Spaniei. Aici nu este clar cum, dar reporterul este descoperit mort., iar soția lui spune că nu-l recunoaște. Final!

Trec la două seriale pe care le-am văzut zilele trecute. Recunosc că am, timp ca să mă zgâiesc la aceste seriale care țin în total cam 6-7 ore. 

The Consultant 

Este un serial inspirat de romanul lui Bentley Little. Bentley Little este un autor lansat de Dean Koontz în genul romane horror. 

Serialul nu este horror, dar are scene care stârnesc teama. 

La firma CompWare de jocuri video pe telefoane smart din Los Angeles vine un grup de copii. Invitați la patronul firmei, un tânăr coreean, acesta este împușcat de unul dintre copii. Nu mult timp după acest șoc sosește la firmă un consultant (Cristof Waltz) pe care l-am văzut recent în alt serial Most Dangerous Game. Consultantul este un personaj malefic, l-a convins pe sud corean să preia firma în cazul morții lui și l-a obligat să facă un sex oral! Personajele cu care intră în contact în principal sunt asistenta de creație Elaine Hyman (Brittany O'Grady) și IT-istul Craig Horne (Nat Wolff). Consultantul are un nume de rezonanță slavă, Regus Patoff, spune că este din Odessa! Firma este în evaluarea consultantului pe pragul prăpastiei și Patoff se apucă să reevalueze activitățile. Craig pregătește un joc care va avea mare succes. Craig iese la o bere cu Patoff și se întâmplă lucruri extrem de ciudate. Ca să mărească interesul Elaine pune un fost iubit să fure un elefant viu, care este eliberat pe străzile din Los Angeles. Finalul este extrem de tensionat, Craig are o dispute fizică cu Patoff și acesta se prăbușește de la etaj de sticlă al sălii unde funcționa firma. Dimineața nu mai este găsit. Dar între timp Patoff abordase șefa unei firme de robotică care se sinucide și se pare că va începe o nouă runde de consultanță. Craig și Elaine sunt fericiți, ea ajunge CEO firmei, el va pregăti un nou joc video.

The Night Agent 

Este serialul de mare succes prezentat pe Netflix.

Personajul principal este un agent FBI care lucrează la Casa Albă. Nat Sutherland (Gabriel Basso) are o problemă, tatăl lui fusese la FBI, dar fusese acuzat că a trădat, dar nu s-au dat dovezi și el a murit înainte ca să fie lămurită trădarea. Sutherland este angajat de șefa de cabinet a președintei Travers a SUA, Diane Farr (Heung Cho) de origine chineză. 

Și Sutherland se trezește implicat într-o conspirație care este în interiorul Casei Albe. Nat devine un personaj foarte controversat după ce reușește să prevină un atentat la metrou. Și acest atentat este legat de conspirația de la Casa Albă. În lămurirea acestui caz foarte grav de securitate națională Sutherland este ajutat de Rose Larkin (Luciane Buchanan) fostă șefă a unui start-up de IT în California. Rose scapă din un atentat împotriva unchiului și mătușii ei cu ajutorul unui telefon dat agentului de noapte Sutherland. 

Serialul este bine realizat, este foarte tensionat, cu schimbări de situații incredibile.

Vă recomand să le vizionați.

 

Urmuz la Teatrul Davila Pitești

Urmuz este o piesă în premieră la Teatrul Alexandru Davila Pitești. Este scrisă de Valeriu Butulescu, pe baza textelor lui Urmuz. Urmuz sau Demetru Dem. Demetrescu Buzău zis și Urmuz s-a născut la Curtea de Argeș în 1883, de aceea argeșenii sunt sensibili la acest scriitor ciudat, unul din fondatorii absurdului literar, având în Caragiale precursor și urmași Tristan Tzara și Eugen Ionescu. Faptul că s-a sinucis în 1923 fac din acest an anul aniversar Urmuz, făcându-se 100 de ani de la moartea lui.

Textul a fost pus în scenă de Mona Gavrilaș în scenografia Mirunei Varodi. Aș remarca că cam toți actorii sunt îmbrăcați în costume de stofă gri, probabil că a făcut scenografa un chilipir cu această stofă. 

Piesa îi are ca personaje în primul rând pe Mitică Urmuz care este obsedat să dea de muzicianul Fuchs și de sinucidere. Apar pe rând sergentul de poliție, generalul Gayk, ventilatorul Turnavitu. În această parte a piesei se pune accentul pe politică și politicianism cu trimiteri contemporane. Apare apoi din pâlnia sugerată de scenografie prin orologiul din spatele scenei Stamate cu care Mitică face multă filosofie. Totul este întrerupt de Cordelia, soția lui Stamate care face muzică ca elevă cu Fuchs, dar îi este și amantă. Apare și elevul Dragomir pe care Cordelia vrea să-l facă bărbat. Finalul este apoteotic, toate personajele sunt cu un revolver  în mână și gata să-și tragă un glonț în cap. Piesa a fost interesantă, cu multe pasaje pline de umor, exploatând cu mult succes opera foarte restrânsă a lui Urmuz. 

Interpretarea actorilor Gogu Preda (presupun că Mitică?), Adrian Duță, Petrișor Diamantu, Ionuț Oanță, Alina Diaconu, Robert Tudor și Mihai Savu au avut o foarte bună interpretare, pentru că se face multă filosofie, dar și multe comedie.

Sooley de John Grisham

Am citit și am văzut filme după romanele ale acestui popular și prolific autor.  Romanele pe care le-am citit erau cu subiecte juridice, cu avocați. Acesta este despre sport. Am citit că nu este primul lui roman de acest gen. 

Este de fapt un roman melodramă. 

Începe în Sudanul de Sud și se termină în America. Sudanul de Sud este partea sudica a statului Sudan care s-a desprins de acest stat prin referendum în 2011. Este formată din negri africani, creștini catolici, vorbitori de engleză. Față de vecinii lor din nord care sunt arabi, vorbitori de arabă și musulmani. Desprinderea s-a făcut prim războaie civile. Sudanul de Sud este bogat în petrol, dar starea țării este foarte precară. Sunt în continuare rebeli extrem de cruzi și sângeroși care provoacă dezastre umanitare. 

Eroul romanului este un tânăr de 17 ani Samuel Sooleymoon. Este un talent nativ la baschet. Este selecționat într-o echipă națională U18 a Sudanului de Sud care pleacă în SUA pentru niște meciuri. Antrenorul Ecko este sud sudanez care trăiește în SUA. El recomandă antrenorilor din colegii pe Samuel. Primește o bursă la un colegiu de negri Central din North Carolina, Durham. Are multe de învățat pentru a deveni un jucător bun, dar exersează  tot timpul în sală și face și antrenamente de forță și crește până ajunge la peste 2 m. Își moștenește mama, femeie foarte înaltă. Între timp în Sudanul de Sud se petrece o dramă. Rebelii atacă satul și dau foc la toate locuințele. Bărbații, inclusiv tatăl lui Samuel sunt băgați în biserică și i se dă foc. Sora lui Samuel este prinsă de rebeli, siluită și omorâtă. Scapă doar mama cu cei doi frați mai mici care se refugiază în Uganda și ajung într-o tabără de corturi. 

În SUA Samuel devenit pentru toți Sooley continuă antrenamentele. El este red shirt adică rezervă nejucătoare, care va juca în sezonul care urmează. Dar accidentările se țin lanț și antrenorul îl introduce în echipă. Și dintr-o dată se întâmplă o minune, Sooley devine un fenomen al baschetului de colegii. Câștigă un trofeu, și ajung în Final Four, finala națională la echipele de baschet ale colegiilor. Sunt învinși, dar sunt cu fruntea sus. Și așa Sooley este vânat de agenți să devină profesionist. Ajunge să discute cu un agent și intră într-o nouă lume. El este însoțit de prietenul lui și coleg de cameră la colegiu  Murray. El este negru american și mama lui este o foarte bună avocată și tatăl se ocupă de chestiuni caritabile. 

Lumea agentului de jucători este o lume a oamenilor bogați. Acesta stă la Miami într-o vilă imensă și e plin de tinere frumoase, băutură și distracție. Este selecționat pentru echipa NBA din Washington Wizards. Sooley vrea să participe la un festival din Bahamas. Sooley și Murray se distrează și într-o seară o tipă îi dă droguri Extasy. Fără grijă le consumă și se întâmplă inevitabilul, suferă o supradoză și moare!

Toți sunt stupefiați. Murray intră în contact cu un tip găsit într-o blocnotes al lui Sooley. Acest fusese contactat de Sooley să aranjeze să-i aducă familia din tabăra de refugiați din Uganda. Murray înființează o fundație cu numele lui Samuel Sooleymoon și face rost de bani ca familia lui Sooley să ajungă în SUA ilegal. Operația reușește și măcar  familia fenomenalului jucător de baschet ajunge în America cum își dorise eroul romanului.

Pacostea rusească de Ion Rusu Abrudeanu

 

Pacostea rusească este o carte scrisă de redactorul ziarului Adevărul prin 1920. Este în pandant cu cealaltă carte a acestuia scrisă în colaborare cu avrigeanul Vasile Stoica: Habsburgii, ungurii și românii.

Cartea lui Ioan Rusu Abrudeanu mi-a fost trimisă de un prieten sub formă pdf a ediției originale.

Este cartea care descrie epopeea României în timpul Primului Război Mondial. 

Autorul găsește ca mari vinovați pe Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei și pe contele Tisza, primul ministru al Ungariei, din cadrul Imperiului Austro-Ungar. Eu aș fi reticent în privința lui Tisza, am citit că el s-ar fi opus categoric ultimatumului adresat Serbiei, pentru că era conștient că într-un război, soarta Transilvaniei ar fi fost pecetluită și câștigată de români! 

După cum se știe la izbucnirea Primului Război Mondial s-a ținut un Consiliu de Coroană , ultimul în limba franceză, condus de Regele Carol I care susținea intrarea în război de partea Puterilor Centrale, conform acordului secret semnat în 1883. Toți cei prezenți s-au opus c excepția notabilă a lui P. P. Carp. Ceilalți au considerat că un este Casus Foederis, adică un război care ar pune în pericol România. Apoi cartea redă activitatea României în perioada neutralității, după moartea lui Carol și întronarea lui Ferdinand ca rege al României. Toate acțiunile sunt văzute și prin prisma Cărții roșii a lui Czernin, ambasadorul austriac în România. 

Rusu se ocupă apoi de două personaje nefaste din Rusia, primul ministru Boris Sturmer și Rasputin. 

Sturmer având origini germane  a împiedicat aprovizionarea prin porturile rusești a armamentului care trebuia să ajungă în România, iar Rasputin avea o influență nefastă asupra țarinei. 

Am intrat în război nepregătiți și cu asigurări din partea Rusiei că va trimite trupe care să blocheze Bulgaria și nu s-au ținut de cuvânt, urmând catastrofa de la Turtucaia. 

A urmat retragerea în Moldova, refacerea trupelor române sub direcția generalului Berthelot, luptele eroice de la Mărăști, Oituz, Mărășești care au respins ofensiva germană. Trupele ruse atins de morbul revoluționar nu au sprijinit de loc armata română. A urmat apoi calvarul guvernului bolșevic, care a făcut pacea cu Puterile Centrale, obligând România la armistițiu și convorbiri de pace. Guvernul Marghiloman a semnat acest tratat de pace care nu a fost contrasemnat de Ferdinand și nu a avut nicio valoare. Rusu Abrudeanu este foarte sever cu Marghiloman, îl laudă extrem de tare pe Brătianu, cel care a condus România spre victoria finală. Interesant este că autorul are doar cuvinte de laudă pentru ministru Alecu Constantinescu poreclit Porcul!

Rusu Abrudeanu a trăit un timp la Odessa unde își făcea de cap Rakovski, românul de origine bulgară care conducea guvernul revoluționar bolșevic și a descris haosul de acolo. 

Cartea redă destul de bine situația disperată a României în anul 1918, până la victoria aliaților pe frontul de vest. 

Este o carte interesantă, scrisă foarte aproape după apariția României Mari, dar și a calvarului ca românii să ajungă acolo.