sâmbătă, 30 decembrie 2017

Eaters of the Dead de Michael Crichton

Această carte mi-a fost recomandată de amicul Adrian D. şi este ultima carte pe care am citit-o în 2017.

Michael Crichton este un autor de best sellers şi SF. Am citit scris de el Andromeda Strain. Am văzut filmul Sfera cu un scenariu după carte aceluiaşi autor, multe din cărţile lui fiind ecranizate.

Eaters of the Dead, ecranizată ca The Thirteenth Warrior este un roman istoric.

De fapt în postfaţă autorul de mărturiseşte că a fost fascinată de o legendă vikingă care este şi primul poem fondator al literaturii engleze, Beowulf.

În roman în Anul Domnului 921 Ibn el Fadlan este trimsi de Califul din Bagdad ambasador la bulgarii de pe Volga.  El întâlneşte însă un grup de vikingi din clanul Rus care vor da numele imensei ţări din Estul Europei. Grupul de vikingi este condus de un războinic deosebit numit Buliwyf şi arabul se împrieteneşte cu alt viking şi camarad al şefului Herger care este tâlmaciul lui , acesta vorbind limba latină! Vikingii sunt chemaţi de regele Rotgar să-i salveze regatul care este situat undeva pe coasta Angliei. Aşa că ei se pregătesc 12 războinici şi îl iau pe Ibn al Fadlan ca al treisprezecelea războinic, număr magic pentru ei, nu nenorocos ca în tradiţie. 

Dacă Ibn al Fadlan este un musulman convins, vikingii încă nu s-au creştinat şi ţin zeii lor nordici în frunte cu Odin. 

Vikingii urcă cu bărcile pe Volga, traversează marea în Danemarca şi apoi acostează pe malul mării unde se află palatul fortificat al regelui Rothgar. Locuitorii sun agresaţi de nişte făpturi care sunt consideraţi demoni - wendol. Aici autorul sugerează că ar fi rămăşiţele oamenilor de Neanderthal. ca să-i învingă, la sfatul unui clan de pitici ei se duc la o peşteră aflată pe malul mării să o ucidă pe mama demonilor wendol. Vikingii reuşesc să o ucidă pe această vrăjitoare, dar Buliwyf este rănit de moarte. 

Problema este rezolvată şi arabul Ibn al Fadlan pleacă cu o corabie vikingă spre sud.

Romanul este interesant că face din poemul într-o engleză străveche o poveste interesantă de genul aventurilor gustate de aventuri istorice.

Mulţumesc încă odată cititorilor mei şi mai ales celor care au avut curiozitatea să citească romane recomandate de mine.


Cele bune şi cărţi şi spectacole interesante pe 2018.



luni, 25 decembrie 2017

Balcic de Lucian Boia

Cu această carte Balcic - Micul Paradis al României Mari de Lucian Boia am terminat cărţile cadou de Moş Crăciun.

Lucian Boia dedică această carte unei localităţi din Cadrilater, porţiunea din Dobrogea de sud care a luat-o România de la Bulgaria după Războiul Balcanic din 1913.

De fapt atunci când România a primit Dobrogea în 1877 în schimbul judeţelor de sud al Basarabiei, citind memoriile lui Carol I, acesta spune că negociase ca Toată Dobrogea să revină României dra interesele Prusiei ca să instaleze un rege prusac în Bulgaria a împiedicat România să primească întreg teritoriul. Acesta cuprinde două judeţe, Durostor şi Caliacra.

Un geograf a descoperit frumuseţea acestei zone a Balcicului pe care a denumit-o Coasta de Argint.

Cel care descoperă frumuseţea zonei este Alexandru Satmary fiul lui Carol Pop de Satmary, fotograf şi pictor ungur care a venit în România şi s-a ataşat curţii regale a lui Carol I. Frumuseţea şi aerul oriental al zonei a fost descoperit apoi de pictorii români care au făcut o dragoste instantanee pentru aceste locuri.
Deşi Balcicul a fost modernizat târziu, s-a instalat lumină electrică şi canalizare de abia prin 1933-19935, intelectualii s-au ataşat de aceste locuri splendide. Toţi marii pictori ai vremii în frunte cu Tonitza au pictat aici peisaje marine şi mai ales figuri orientale de turcoaice şi turci.

Primarii care au dezvoltat zona şi şi-au legat numele de aceste locuri au fost Octav Moşescu care s-a însurat cu bulgăroaica Penca şi istoricul de mai târziu George Fotino.

Însă personalitatea care a ridicat locul pe un piedestal depăşind celelalte zone marine ale României a fost Regina Maria. Ea a construit castelul Tenha Juvah - Cuibul Liniştit.
Apoi mulţi intelectuali români şi demnitari români şi-au construit vile, la fel ca la Sinaia. Arhitecta care a proiectat aceste vile superbe este Henrieta Delavrancea Gibory, sora pianistei Cella Delavrancea fiice ale scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea. Şi-au făcut vile acolo Eliza Brătianu, soţia lui Ionel Brătianu, prim ministru al României Mari, Ion Pillat şi alţii.

Însă toate lucrurile bune au un sfârşit. În 1940 îndemnaţi de Germania, bulgarii au cerut României înapoi Cadrilaterul. Era perioada când se negocia soarta Transilvaniei şi diplomaţii români au negociat slab. Ei cerea ca să rămână României Silistra şi Balcicul, dar bulgarii n-au acceptat. Şi aşa a dispărut în perioada comunistă amintirea unui loc minunat al artiştilor români. Atunci când erau amintite tablourile despre Balcic era denumite peisaje marine. Culmea că proprietăţile din Balcic au rămas proprietarilor Români, fiind în final cedate autorităţilor bulgare. 

Se pare că în amintirea Balcicului intelectualitatea subţirea a României comuniste s-a mutat în satul 2 Mai, într-un loc la fel de exotic, unde se făcea nudism şi beţii intelectuale în atmosfera condiţiilor de viaţă la case cu minim de confort.

Acum cu redeschiderea Cuibului Liniştit al Reginei Maria ca muzeu zona este plină de români şi bulgarii care refuzau să înveţe româneşte în interbelic oferă românilor servicii în româneşte.


Balcic rămâne o pată de culoare exotică în istoria  artistică a României. 

duminică, 24 decembrie 2017

Primul Război Mondial de Lucian Boia

Acest volum Primul Război Mondial - Controverse, paradoxuri, reinterpretări a apărut în 2016, dar de fapt este un eseu care completează cartea apărută de curând în 2017, În jurul Marii Uniri 1918 a aceluiaşi autor.

Ea încearcă să fie o imagine de ansamblu a marelui război izbucnit în 1914. Toate studiile istorice de acum spun că această catastrofă mondială putea fi evitată. Alte documente spun că se căuta motivul de a tranşa tensiunile apărute între marile puteri ale Europei. 

Acestea se grupaseră în două alianţe opuse. Prima era Tripla Înţelegere dintre cele două imperii central europene Germania şi Austro Ungaria la care aderase şi Italia. La această înţelegere a aderat în secret şi România în 1883, lucru care a deschis şansele României de putea fi conectată la comerţul mondial care se putea desfăşura spre vest doar prin Austro Ungaria. Cum am spus acordul era parafat de Regele Carol I, foarte legat de Germania era cunoscut primului ministru, când acesta prelua frâiele guvernării şi era ţinut secret din cauza diferendului cu Austro Ungaria privind Transilvania.
Acordul a fost denunţat prin Consiliu de Coroană din august 1914 pentru că România nu era agresată şi şi-a continuat neutralitatea până în 1916. 

Cealaltă alianţă era Antanta. Aceasta  a fost iniţial o alianţă între Rusia şi Franţa la care a aderat ulterior şi Marea Britanie. Cu toate că regii Marii Britanii, Germaniei şi Rusiei erau veri primari între aceste ţări erau motive de concurenţă.

Germania devenise prima forţă industrială a Europei şi voia să-şi extindă domeniul colonial, provocând Franţa prin incidentele din Maroc care intrase sub influenţa Franţei. La dorinţa Kaiserului  Wilhelm al II-lea Germania a început să-şi dezvolte o forţă navală care avea ca scop să o egaleze pe cea a Marii Britanii, stăpâna mărilor. Aşa au început construcţia unor vase mari de linie din clasa dreadnought care s-au dovedit foarte rapid anacronice pentru că au apărut în perioada interbelică portavioanele. 

Incidentul care a detonat pacea şi a declanşat războiul a fost însă Asasinarea Prinţului Moştenitor Ferdinand al Austro Ungariei la Saraievo în iunie 2014. Austro Ungaria a adresat note diplomatice extrem de dure Serbiei, învinuită că ar fi făcut parte din acest complot. Împăratul Germaniei l-a îndemnat pe Franz Josef să fie precaut, mai ales că Serbia acceptase cam toate pretenţiile austro ungare. Au fost însă o partidă extrem de războinică care dorea distrugerea Serbiei.
Singurul care s-a opus vehement războiului a fost Tisza, prim ministrul Ungariei care prevedea pierderea Transilvaniei, lucra care s-a şi întâmplat.

În momentul declarării războiului Serbiei, Rusia a declanşat mobilizarea generală, care a condus la declaraţia de război a Germaniei. Aceasta a atacat Franţa, invadând Belgia ce a dus la declaraţia de război a Marii Britanii.  

Şi aşa s-a declanşat un război nimicitor care a durat timp de 4 ani, în care ulterior s-a alăturat în 1915 Italia de partea Antantei şi a România în 1916. Declanşarea ostilităţilor în 1916 şi intrarea trupelor române în Transilvania, a determinat Bulgaria s-a alăturat Triplicei Central Europene şi România s-a trezit cu cel mai lung front.

Armata prost pregătită a suferit dezastru după dezastru, Turtucaia, ocuparea Bucureştiului şi retragerea în Moldova. România a rezistat în Moldova la Mărăşti, Oituz, Mărăşeşti la ofensiva germană, dar când Rusia a fost preluată de bolşevici, România s-a văzut singură şi a cerut armistiţiul şi negocierile pentru pace erau dezastruoase pentru români.

În acest peisaj devastator s-a întâmplat că Basarabia a cerut alipirea de România în martie - aprilie 2018, pe fondul dezagregării Imperiului Ţarist. De fapt atunci se desprinseseră şi au devenit independente Finlanda şi Ţările Baltice, Lituania, Letonia şi Estonia. A început să apară nucleul viitoarei Polonii.

Finalul a fost că Germania deşi acum victorioasă în Est cu Pacea de la Brest Litovsk cu Rusia Sovietică a fost învinsă pe frontul de Vest de alianţa Franţei, Marii Britanii şi  SUA care intrase în război în 2017 şi a semnat Armistiţiul pe 11 Noiembrie 1918.

Despre România Boia spune că a avut 3 alternative:

1. Alianţa cu Puterile Centrale cerută de politicienii care se temeau de agresivitatea Rusiei căreia i se promisese Constantinopolul. 
2. Alianţa cu Antanta realizată de Ionel Brătianu căruia i se promisese Transilvania, dar şi Banatul, Crişana până la Tisa, Maramureşul şi Bucovina. 
3. Rămânerea în neutralitate până la sfârşitul războiului, cu o armată intactă care iar fi permis negocieri pe poziţii de forţă. 

Eu mă despart de opinia autorului pentru a treia alternativă, pentru că marile puteri nu ar fi acceptat pretenţiile româneşti fără pierderi materiale şi umane cauzate de război. 

Autorul remarcă coerenţa armatelor austro - ungare în condiţiile centrifugării naţionale. Ea a rămas coerentă şi cu victorii răsunătoare împotriva Italiei la Caporetto. dar totul s-a prăbuşit în septembrie 1918, când împăratul a abdicat şi Austria a devenit republică şi un stat mica ca şi Ungaria. Asta a lăsat fără alternativă pe românii din Transilvania care au declanşat Unirea cu România. Dacă ar mai fi supravieţuit monarhia de la  Viena, Boia spune că transilvănenii ar fi pregetat. Iarăşi sunt chestiuni contrafactuale.

Prăbuşirea celor două imperii central europene au condus la formarea de noi state în această zonă. Astfel s-a reîntregit Polonia din bucăţile luate de Rusia, Austria şi Germania, primind şi Danzigul (Gdansk) şi coridorul polonez pentru accesul la mare al Poloniei care despărţea teritoriul german de Prusia.

A apărut Cehoslovacia  cu graniţele sale istorice pe munţi care a condus la existenţa minorităţii germane sudete cam 30% din populaţia noului stat cehoslovac. Era de fapt o Austro Ungarie mai mică cu multe minorităţi, germani, unguri, ruteni. De asemenea şi atitudinea paternalistă  cehilor faţă de slovaci nu a avut decât spargerea acestei ţări, după 1990 cum nici noul stat iugoslav nu a rezistat făcându-se ţăndări tot după 1990.

La Iugoslavia a contat şi atitudinea sârbilor care a intrat în conflict cu croaţii pe teme naţionaliste, resuscitate după 1990 când Miloşevici şi-a dorit Serbia Mare şi a rămas Serbia mică, fără Kossovo unde s-a format statul medieval sârb.

Pacea de la Versailles a lovit puternic în Germania care a dorit tot timpul revanşa şi a condus la al Doilea Război Mondial. A contat că între cele două mari puteri militare şi teritoriale Rusia şi Germania nu mai exista Imperiul Austro-Ungariei care era un tampon între pretenţiile acestor agresori europeni. 

Autorul mai remarcă şi faptul că Rusia a căzut sub dominaţia bolşevică cu toate dezastrele care au urmat şi că extraordinara intelectualitate rusă nu a beneficiat de o Rusie democratică.

Toate pretenţiile germane consumate în şi mai distrugătorul Al Doilea Război Mondial i-au făcut pe aceştia să nu mai rămână cu nemulţumiri cu toată situaţia postbelică, cu un teritoriu redus prin pierderile împingerii Poloniei spre Vest de către Stalin, pierzând Prusia, teritoriul istoric al formării statului modern german.

Doar Ungaria este în continuare marea nemulţumită după Tratatul de pace de la Trianon. 

Cum a spus Boia totuşi România rămâne cel mai coerent stat după dreptul de autodeterminarea al naţiunilor emis de preşedintele american Wilson. Chiar dacă Basarabia nu mai aparţine României şi nici Bucovina de Nord. Oricum rămâne ca cetăţenii din Republica Moldova să decidă asupra viitorului. 


Al Doilea Război Mondial a prilejuit românilor să-şi îndeplinească visul reunirii tuturor teritoriilor româneşti într-un singur stat, vis care n-a ţinut decât două decenii. 

sâmbătă, 23 decembrie 2017

SAPIENS de Yuval Noah Harari

Au trecut deja câteva zile şi o altă carte eseu de Lucian Boia ca să mă apuc să-mi scriu impresiile generate de cartea istoricului israelian cu un doctorat la Oxford, Yuval Noah Harari.
După câte ştiu carte a fost favorabil primită peste tot, Barack Obama a citit-o, reacţiile în media extrem de favorabilă.

Eu am să încerc să găsesc lucrurile cele mai interesante şi surprinzătoare din caestă carte.

Este o carte despre noi, despre strămoşii noştri. Aşa am aflat că Homo Sapiens cel apărut acum vreo 100000 la 50000 de ani în Africa de Est este una din speciile de hominizi. Atunci când grupurile de oameni au început să părăsească zona  Africii spre Eurasia ei au întâlnit alte grupuri de hominizi precum Homo Erectus în Asia şi Neanderthalii în Europa. Aceştia din urmă aflu că erau blonzi cu ochi albaştri, dar au fost exterminaţi de Homo Sapiens. Totuşi omul de azi are şi ceva gene de Neanderthal, vreo 5-6%. Revoluţia cognitivă, începută acum 50000de ani care marchează marşul cuceritor al lui Homo Sapiens şi se datorează dezvoltării vorbirii la Sapiens. Şi vorbirea am aflat cu surprindere s-a dezvoltat din bârfă pentru că semnalizări vocale privind lucruri importante legate de supravieţuire au şi alte animale.  Harari ne spune despre aceşti oameni care au cucerit planeta şi care timp de 35000 - 400000 de ani au fost vânători culegători. Ei aveau creierul mai mare de cât noi cei de azi, dezvoltat pentru a evita primejdiile şi erau sănătoşi pentru că bolile vor fi transmise de animalele domesticite. 

Dar creşterea populaţiei umane a determinat acum 15000-10000 de ani Revoluţia  Agrară. Oamenii au devenit sedentari şi-au construit bordeie nu mai trăiau în peşteri. Agricultura a adus şi sărăcia pentru că oamenii erau dependenţi de rezultatele recoltelor. 
Harari nu mai spune nimic de foştii vânători. Opinia mea este că aceştia au devenit aristocraţia agricultorilor, pentru că vânătoarea a devenit apanajul exclusiv al nobilimii, al regilor şi împăraţilor. 

O altă mare revoluţie a fost Revoluţia Scrisului. Aceasta a apărut ca necesitate a agricultorilor pentru că trebuiau să noteze rezultatele recoltelor. De altfel primele tăbliţe cu cuneiforme conţineau informaţii economice. Peste milenii aceste tăbliţe au fost descifrate de oameni de ştiinţă veniţi ca imperialişti în Orientul Mijlociu, Rawlinson, Champolion hieroglifele egiptene. Agricultura a dezvoltat organizarea socială, statele şi imperiile care în accepţia lui Harari au avut un rol pozitiv pentru că au stimulta dezvoltarea. 

Un alt moment important a fost Revoluţia Ştiinţifică  care a a apărut acum 500 de ani acompaniată de descoperirile geografice şi dezvoltarea capitalismului. Vorbind de această epocă Harari face apologia statului de drept printr-o fabulă. Asta ar trebui subliniată mai ales pentru mitocanii majoritari din Parlamentul României. 
Un bogătaş german îşi trimite cei doi fii să facă afaceri unul în Spania la Madrid şi altul în Olanda în Amsterdam. Suntem în seecolul al XVII-lea şi tînprul din Madrid împrumută pe regele Spaniei cei 10000 de taleri pentru a-şi finanţa războaiele.  Cel din Amsterdam investeşte în Compania Asiei de Est şi face bani frumoşi. Cel din Spania este obligat de rege care este un tiran să-i mai împrumute bani cu ameninţarea că va fi băgat la ocnă. Cel din Amsterdam câştigă bani şi când se întâmplă un accident pe mări este despăgubit pentru că Olanda este un stat de drept faţă de tirania din Spania.  

După Revoluţia Ştiinţifică a apărut la sfârşitul secolului XVIII este Revoluţia Industrială, epocă care o trăim şi noi azi. 

Harari începe să facă o filosofie a evoluţiei umane care după cum se dezvoltă lumea sub impulsul revoluţiei industrialo - ştiinţifice.  El crede că avansurile medicinei vor duce la o clasă de oameni superiori care nu vor mai muri, dacă bolile sunt eradicate. Am destule dubii despre acest lucru. 


De fapt toate aceste consideraţii sunt cuprinse în volumul următor scris de Harari, Homo Deus.

joi, 21 decembrie 2017

Gala de Crăciun la Filarmonica Piteşti

În această seară de 21 decembrie când aniversăm revolta anti-comunistă din Bucureşti care a semnalat sfârşitul lui Ceauşescu, noi la Piteşti ne gândim la Crăciun! 
Şi Filarmonica Piteşti ne-a pregătit un program special, un program muzical generos adecvat Sărbătorilor de iarnă.

Pentru acest scop a fost invitat de la Galaţi dirijorul Mircea Holiartoc, ca şi soprana Mihaela Alexa. De la Bucureşti a venit şi tenorul Mario Vasiliu, un oaspete obişnuit al Filarmonicii noastre.
Orchestra Filarmonicii Piteşti condusă de Mircea Holiartoc
 Iohann Strauss tată şi fiu a avut partea leului, s-a debutat cu Dunărea Albastră în interpretarea orchestrei  conduse de Mircea Holiartoc. Au mai fost Polca Ohne Sorge şi Tunete şi Fulgere.
Mihaela Alexa
Apoi soliştii vocali Mihaele Alexa ne-au delectat cu arii din operetele care ne-au adus aminte de vremurile de glorie ale Vienei imperiale, Văduva veselă, Silvia, Ţara Surâsului, Giuditta aparţinând lui Lehar şi Kalman.
Mario Vasiliu
Au fost şi arii din opere, au fost şi valsuri din compozitori celebri.

Au urmat apoi şi celebrele cântece de Crăciun - Christmas din repertoriul hollywoodian., Christmas Festival, White Christmas, Have Yourself a Merry Christmas.

Nu a lipsit un colind din repertoriul autohton cânta în cuplu, Sus la Poarta Raiului.

Iar în final dirijorul şi orchestra ne-au dat cu bis obişnuitul Marş Radetzky a lui Strauss unde lumea poate să ţină ritmul cu bătaie din palme. Nici soliştii vocali nu au fost mai prejos cântând celebra arie Libiamo din Traviata lui Verdi.

A fost frumos şi lumea s-a simţit bine pătrunsă de  spiritului Crăciunului.





duminică, 17 decembrie 2017

Berlin Station - serial - partea doua

Despre acest serial am mai scris. Este scenariul lui Olen Steinhauer, unul din autorii mei preferaţi.
Cel care a fost difuzat în acest an este mult mai racordat la evenimentele politice din această toamnă în Germania, respectiv alegerile parlamentare.

După cum se ştie aceste alegeri au marcat revenirea în politica germană a unui partid extremist, Alternative fuer Deutschland, AfD.

Tocmai acest partid este în centru acţiunii serialului, cu nume schimbat PfD.
În serial PfD este pe cale să câştige alegerile.  Daniel Miller (Richard Armitage), agentul de teren al CIA află de tentativele unui grup al PfD pentru a produce nişte atentate, care să pară islamice ce au ca scop să crească aprobarea PfD.

El pozează într-un traficant de arme care îl contactează pe Ganz, fost agent STASI, care vrea să organizeze atentatele şi are nevoie de exploziv Semtex. Îl pune în contatct cu fostul agent CIA Hector de Jean (Rhys Ifans). care ar putea să-i facă rost lui Ganz d exploziv. Toată acţiunea este coordonată de nouă şefă de divizie Berlin, BB Yeats (Ashley Judd, #metoo, de la care primesc twitere!).

De fapt totul pare o mare acţiune criminală şi imbecilă pusă la cale de agenţi CIA (iarăşi ei vinovaţi!) în contact cu extremişti albi sud africani.  De fapt cel aflat în spatele acestor iniţiative nu este lidera PfD, ci adjunctul ei, Emmrich, care irganizează aceste atentate cu concursul unora din CIA. \

Miller reuşeşte să-l oprească pe Ganz cu atentatul, dar fiica lui Lena, vrea să o împuşte pe lidera PfD. Este arestată de securitatea germană, şi De Jean vrea să comită atentatul în locul ei. Ca să vadă pe acoperişul altei clădiri că alt atentator este gata să comită atentatul, trage în el, dar acesta reuşeşte crima, care este pusă în cârcă americanului. Încep proteste vehemente antiamericane şi De Jean este predat autorităţilor germane, dar cineva îl împuşcă. 

Finalul este în coadă de peşte, nu ştim ce s-a întâmplat cu Emmrich, dar îl vedem de De Jean plecat cu un cargobot în lumea largă, până şi atentatul împotriva lui a fost fake!

Filmul este extrem de tensionat şi foarte bine interpretat de actori. 


Filmul este pe EPIX, platformă ce funcţionează acum în România, dar şi HBO a difuzat prima serie.

joi, 14 decembrie 2017

În jurul Marii Uniri de la 1918 de Lucian Boia

Moş Crăciun mi-a adus un cadou, trei cărţi de Lucian Boia.
Nu am putut să mă abţin şi ieri am luat să citesc ultima lui carte, În jurul  Marii Uniri de la 1918.

Cum mi-a spus un coleg al lui de breaslă, cu ciudă şi neputinţă Lucian Boia scrie prea mult. Probabil, este un scriitor fecund. De obicei aceste volume ale lui au în jur de 100 de pagini. De fapt sunt mai ales eseuri asupra istoriei recente a României.

Şi acest volum dedicat acestui eveniment fundamental pentru devenirea României Mari este, în fond, un eseu replică la două tendinţe vizibile azi în media românească, una care pretinde că România Mare este o moştenire de milenii, dat de strămoşii daci şi alta conspiraţionistă cu ungurii vor să ne fure Transilvania, cu ajutorul lui Putin.

Pentru prima argumentul istoric, care este puternic susţinut pe vremea naţional comunismului ceauşist cu Dacia lui Burebista treaba este extrem de discutabilă. 
Am norocul că citesc acum Sapiens a lui Yuval Harari există povestea cetăţii Numantia care a rezistat cuceririi romane. Numantia celţilor care trăiau în Peninsula Iberică refuzau supunerea faţă de Roma, a fost cucerită de Scipio care a asediat şi a înfometat cetatea. Spaniolii care moştenesc această ţară fac referinţă la acest fapt eroic de rezistenţă, cu toate că nu au nicio legătură cu Numantia. 

Trebuie să recunoaştem că România modernă este produsul unificării celor trei principate deosebite, Valahia, Moldova şi Transilvania. Această unire are un precedent în Mihai Viteazul a fost extrem de scurtă şi argumentul naţionalist nu se susţine spune Boia. Eu am o părere divergentă, probabil că naţionalismul nu era o doctrină a sfârşitul secolului al XVI-lea în această parte a Europei, dar ideea naţională se manifestase în Vest, în Franţa şi Anglia iar Renaşterea italiană pusese problema unei Italii unificate prin Cezare Borgia. Aşa că probabil Mihai Viteazul putea foarte bine la curent cu aceste lucruri, el fiind o persoană cultivată şi ideea Mitropoliei Ortodoxe de la Alba Iulia susţine acest lucru. Pe de altă parte faptul că Transilvania avea o aristocraţie maghiară care conducea acest principat nu trezea nicio simpatie să se supună unui prinţ valah, şi nici boierimea din Moldova nu a privit pe Mihai în sens pozitiv.

Dacă principatele dunărene Valahia şi Moldova au o istorie apropiată şi boierimea conducătoare un comportament similar, apoi principii fanarioţi care erau domni în ambele principate ca şi supunerea politică faţă de Imperiul Otoman, timp de patru veacuri, în acelaşi timp Transilvania prin ocuparea de către Regatul Ungariei timp de 1000 de ani fac ca această parte locuită de români să aibă o istorie separată. 

Pentru a doua temere este complet absurd ca Ungaria să aibă pretenţia să devină stăpâna Transilvaniei având de a face cu o minoritate de cel puţin 5 milioane de români!

Cartea lui analizează condiţiile demografice şi etnice ale estului şi sudului european. Dacă în vest marile state au o demografie uniformă, Anglia, Franţa, Germania şi Italia în estul germanilor problema se complică. 

Exact în centrul Europei s-a instalat Imperiul habsburgic care cuprinde un mozaic de neamuri. Sunt germani, cehi, unguri, italieni, slovaci, croaţi, sârbi şi sloveni, români, polonezi şi ucraineni în est. În plus de la 1908 mai anexează şi Bosnia musulmană de la care i s-a tras şi prăbuşirea. 

În Peninsula Balcanică sub stăpânirea Imperiului Otoman coexistă alte mozaicuri de populaţie, sunt românii, sârbii, bulgari, greci, turci, tătari, albanezi şi aromâni. Cel mai complicată este situaţia Macedoniei, pentru care militau grecii cu amintirea lui Alexandru cel Mare, dar şi bulgarii şi sârbii. În secolul al XIX-lea când se formează în Balcani statele naţionale, sub stăpânire otomană mai rămân doar Macedonia şi Tracia. Pentru ele se bat grecii, bulgarii şi sârbii în războaiele balcanice. Turci sunt învinşi, Grecia preia Salonicul, dar se bat pentru Macedonia nordică bulgarii şi sârbii de motive de limbă, bulgarii spun că macedonenii sunt bulgari, sârbii ca sunt sârbi şi al doilea război balcanic unde intervine şi România duce la înfrângerea bulgarilor.  Şi România obţine şi Cadrilaterul în plus la Dobrogea. Provincia Dobrogei nu a prea fost dorită de români, când a fost oferită de ruşi pentru pierderea Basarabiei de Sud. Şi ea este un  melanj etnic, cu turci şi tătari în majoritate, dar şi cu români pe lângă Dunăre şi o minoritate consistentă de bulgari, care şi azi tânjesc după toată Dobrogea. Dobrogea a fost până la urmă o colonizare reuşită cu mocani din Ardeal şi mai ales cu aromâni veniţi din Pind. 

Revenind la Imperiul Austro Ungar de după 1867, Boia foloseşte hărţi etnice ale imperiului care arată clar majoritatea românească din Transilvania. Este interesant şi explicaţiile despre direcţiile celor două state separate. Austria după 1867 a cultivat autonomia, cehii dorind chiar o participare în trei la imperiu, celelalte provincii practicând autonomia, cu avantaje pentru aristocraţia poloneză  din Galiţia.

În acelaşi timp Ungaria practica ideea statului naţional unitar în care ei erau în 1967 minoritari 44%.
Astfel s-a început o maghiarizare masivă, germanii fiind principală ţintă, şvabii din Banat în proporţie de 600000! Ca reacţie la maghiarizarea masivă, care însă nu i-a atins pe saşi mai vechi a apărut literatura germană din Banat, cum îmi spunea un prieten scriitor german şvab şi care a produs un laureat al Premiului Nobel pentru literatură în persoana Herthei Muller! Cei care au acceptat de bunăvoie maghiarizarea au fost însă evreii veniţi din Rusia şi Galiţia.  Singura provincie în care ungurii erau foarte minoritari a rămas Croaţia, care avea şi un statut de autonomie în cadrul  Ungariei. Astfel se putea aspira doar la o autonomie în cadrul imperiului bicefal cum a sugerat Aurel Popovici, bănăţean din anturajul arhiducelui Ferdinand, împuşcat la Saraievo.
Dacă oraşele din Transilvania erau majoritar ungureşti, sau germane, zona rurală era masiv populată cu români. Singura zonă cu majoritate masivă ungurească a fost şi este zona secuiască. În fond şi la începutul secolului XIX Budapesta era un oraş german, cum  de altfel era şi Praga.

Primul Război Mondial şi declaraţia de autodeterminare naţională a preşedintelui Wilson a rezolvat problema.

Boia ne spune şi de ezitările autorităţilor române privind participarea la război de parte cui.
Exista o puternică partidă germanofilă condusă de PP Carp şi Maiorescu care se temea de Imperiul Ţarist şi dorea cu Puterile Centrale.

Dar a prevalat raţiunea de stat a lui Brătianu. Am mers cu Antanta, a fost un război cu mari pierderi umane şi materiale, cu pierderi teritoriale prin retragerea din Moldova şi pacea de la Bucureşti nesemnată de Regele Ferdinand. S-au prăbuşit Puterile Centrale la finalul lui 1918 şi aşa s-a înfăptuit Marea Unire şi cu unirea cu Basarabia pe fondul prăbuşirii Imperiului Ţarist. 

Ungaria a pierdut consistente teritorii inclusiv la perdanta şi frăţeasca Austrie, Burgerland, prin referendum.
România care dorea o graniţă pe Tisa  până la confluenţa cu Mureş la Szeged, Tratatul de la Trianon a retras-o spre est, am împărţit şi Banatul cu Serbia. 

Mult mai complicat a fost însă cu Cehoslovacia care a devenit un imperiu austriac în miniatură, cu germanii sudeţi pe toată graniţa montană cu Germania şi Austria, cu slovacii nemulţumiţi de paternalismul ceh, cu unguri, ruteni şi români în sud.
La fel şi Iugoslavia unită pe motivul limbii comune, sloveni, croaţi, sârbi, muntenegreni ,macedoneni şi cu albanezii din Kossovo nu a rezistat în zilele noastre.

Cert este că aceste state moştenitoare ale Imperiului Austro Ungar nu au rezistat, singură România a rămas cu graniţele de atunci cu excepţia Basarabiei şi nordul Bucovinei smulse de Stalin României Mari. Motivul a fost coerenţa etnică a acestei ţări, care în 1937 avea în chiar 28% minorităţi.
Minorităţile s-au redus prin emigrarea masivă a germanilor şi a evreilor rămaşi după al Doilea Război Mondial.




Eseul este interesant şi ar merita să facă parte din corpul unei istorii a românilor!

miercuri, 13 decembrie 2017

Alexandru Tomescu şi Imnul Regal

Alexandru Tomescu, Ştefan Novak şi Orechstra Filarmonicii Piteşti
În această seară de miercuri 13 decembrie a fost reprogramat programul Filarmonicii Piteşti.
Poema Română
În această seară concertul s-a deschis cu Uvertura la Cagliostro in Wien de Johann Strauss interpretate de Orchestra Filarmonicii Piteşti condusă de dirijorul Ştefan Novak. Este parte a acestei operete a regelui valsului.

A urmat apoi Concertul pentru vioară şi orchestră în re major, nr. 2, KV211 de Wolfgang Amadeus Mozart. Este o operă de tinereţe scrisă de Mozart în 1775. Îmi amintesc că precedentul concert de vioară de Mozart interpretat de  Alexandru Tomescu în care solistul era mai mult concert maestru. În această operă de tinereţe vioara are mult mai multă parte solistică. Concertul a fost extrem de bine cântat având un sprijin în talentul său şi de vioara Stradivarius Elder Voicu. 
Interpretarea lui Tomescu a stârnit vii aplauze şi generos maestrul Tomescu ne-a oferit două bisuri, un fragment din Capriciul polonez de Baczewicz şi apoi Kreisler.

În partea a două concertului orchestra condusă de Ştefan Novak a interpretat Poema Română de George Enescu. Întâmplarea face că şi această operă muzicală a fost scrisă la aceeaşi vârstă de 19 ani.

Este muzică cu program care conţine ca şi Simfonia a 6-a a lui Beethoven, în care se observă dezlănţuirea naturii întâlnirea ţăranilor, horele. Momentul culminant al Poemei Române este însă inserarea în final a Imnului Regal! Vreau să spun că mă gândeam să sar în picioare dar n-am fost primul, toata sala s-a ridicat în picioare la intonarea Imnului Regal. Eu cel puţin eram emoţionat şi zguduit pentru că realizam că se cânta imnul pentru probabil ultimul Rege al României. 

A fost un moment înălţător şi un omagiu adus de Filarmonica Piteşti şu melomanilor acestui oraş Regelui Mihai plecat la cele veşnice. 

A fost extrem de impresionant cele ce s-au întâmplat azi la Piteşti.

duminică, 10 decembrie 2017

Ascension of Money de Niall Fergusson














Vă mărturisesc că în ultimul timp am tot citit această carte de istorie The Ascent of Money de Niall Ferguson şi printre picături mai rădeam un roman poliţist.
Cartea a apărut şi în traducere românească Ascensiunea Banilor. Fie în original,fie în traducere cartea această are dificultăţi de înţelegere pentru că foloseşte anumite chestiuni financiare care mie mi-e greu să le deosebesc, în româneşte sau englezeşte, Bonds, Shares, Stock. Bonds ar fi bilete de tezaur garnatate de stat, Shares ar fi acţiuni ca şi stock. 

În prima parte istoricul Niall Fergusson care este un expert în istorie economică reface ascensiunea banilor care a însemnat un instrument important al oamenilor din vechime până azi pentru schimburi. 

El ne povesteşte de ascensiunea extraordinară a două bănci, instituţii car au lansat capitalismul. Este vorba de Banca Medici din Florenţa care i-au făcut pe aceştia stăpânii acestui oraş, papi şi mari demnitari din Italia Renaşterii.
Apoi este vorba de familia Rotschild care a dominat finanţele secolului al XIX, fiind specializaţi în împrumuturi de stat, au împrumutat întreaga Europa şi au avut un rol decisiv la dezvoltarea reţelei feroviare. 

Dar Revoluţia Industrială cerea şi de dezvoltarea unui sistem financiar adecvat. Şi nu unde altundeva decât în Scoţia a apărut primul sistem de asigurări de viaţă.  Nişte scoţieni au inventat acest sistem pentru protejarea văduvelor în cazul morţii soţilor lor pastori ca acestea să ducă în continuare o viaţă decentă. Aşa s-a dezvoltat sistemul de asigurări, folosind evaluarea riscului care a condus la faptul că cei mai asiguraţi oameni din lume au fost britanicii şi americanii.

Însă sistemul acesta de asigurări a suferit o lovitură foarte grea în momentul declanşării Primului Război Mondial, pentru că societăţile de asigurări nu mai puteau prelua riscurile unui război de asemenea dimensiuni. Şi atunci statul a preluat rolul de asigurator prin sistemul de pensii, inventat de Bismark în Germania. De fapt toate ţările au trecut la acest sistem. Cel mai bun sistem de asigurări de stat există ăn Japonia, echivalent în Europa fiind Suedia. 

Capitalismul a cerut noi instrumente financiare care s-au dezvoltat după Al Doilea Război Mondial. Şi aşa au apărut după criza inflaţionistă a anilor 70 noi instrumente, subprime, fondurile hedge, etc.

Cartea este scrisă în perioada 2007-2008 exact când s-a produs a doua Mare Recesiune după cea din 1929, când foarte multe din aceste instituţii financiare, fonduri de investiţii  au dat faliment.
Şi Niall Ferguson găseşte că sistemul financiar este un sistem evoluţionist în sensul teoriei lui Darwin, supravieţuieşte cel mai tare, cel mai bine pregătit. 
El dădea exemplu că din cele 100 de mari companii din 2012 nu mai supravieţuiesc azi decât 20!

De asemenea dezvoltarea Chinei a dus la acumularea acesteia de mari excedente financiare şi China a devenit marele creditor al SUA, sistemul Chimerica.

Finalul cărţii are o postfaţă numită The Descent of Money legată de marea criză din 2007-2008 când în băncile americane s-au pompat 700 de miliarde de dolari. Se poate spune că politicile necugetate ale băncilor au condus la acest faliment dar ele şi-au permis acest lux pentru că ştiau că statul le va salva, chiar dacă nu iau în considerare riscul.

Riscul care îl face pe om să greşească în acţiunile lui financiare, deseori evaluând greşit şi pierzând banii. 


Oricum cartea este extrem de interesantă cu toate chestiunile tehnice implicate.

sâmbătă, 9 decembrie 2017

Prussian Blue de Philip Kerr

Prussian Blue este ultimul roman al lui Philip Kerr.
Autorul englez este pasionat de istoria nazismului şi romanele lui au în centru pe comisarul Bernie Gunther. Acest personaj veteran al Primului Război Mondial intră în poliţie în vremea Republicii de Weimar şi devine unul din cei mai buni poliţişti din Berlin ai epocii. Gunther era un social democrat şi este trimis la Dachau după ascensiunea nazismului., dar este recuperat de Heydrich şi readus în SD.

În romanul precedent, The Other Side of the Silence Gunther care se refugiase pe Riviera franceză intră într-o complicată afacere de spionaj la începutul lui 1956.

Acum este reperat de sinistrul general din DDR, partea comunistă a Germaniei şi capturat de fostul său partener din poliţie Friedrich Korsch. El este obilgat să meragă cu gealaţii lui Mielke să o otrăvească cu thaliu?! pe o englezoaică implicată în afacerea de spionaj din romanul precedent. 

În trenul de Nice Marseille Gunther îl omoară pe unul din paznici şi sare din tren. Începe să ajungă înapoi în Germania unde era mai simplu să trăiască acum.

Şi, ca de obicei povestea din actualitate se împleteşte cu o poveste din vremea nazismului. 

În aprilie 1939, Heydrich îl convoacă pe Gunther să meargă la Berchtesgaden, Oberzalberg să rezolve cu  discreţie o crimă.

Berchtesgaden este capitala de vară a Germaniei lui Hitler, unde acesta îi plăcea să se retragă. Localitate din Alpi este gestionată de Martin Bormann, adjunctul pe linie de partid nazist al lui Hitler. 

În această misiune comisarul Gunther este asistat de tânărul pe atunci detectiv Friedrich Korsch.
Un inginer constructor este împuşcat în cap şi misiunea lui Gunther este să-l găsească pe criminal care ar pune în pericol viaţa lui Hitler, acesta urmând să-şi petreacă acolo ziua de naştere de la sfârşitul lui aprilie. În cursul cercetărilor Gunther constată corupţia care canceriza zona, corupţie coordonată de Bormann, victima fiind unul dintre cei care virau pe ascuns bani în Elveţia.
Gunther intră în conflict aproape cu toţi, pentru că se tem că o să răscolească rahatul.

Este aproape să devină victimă a unui atentat când maşina pe care o conducea un alt poliţist berlinez nazist asistent al lui Gunther este lăsată fără frâne. Tehnica lui Kerr este de amesteca personajele sale fictive cu multe personalităţi reale, mari nazişti ai epocii.

Este 1939 şi războiul cu Polonia bate la uşă. Hitler realizase Anschlussul cu Austria şi dezmembrarea Cehoslovaciei şi aştepta altă victimă. 

Gunther îl depistează pe criminal, era un miner şi negustor de sare din zonă a cărui soţie devenise amanta impusă a inginerului corupt, care primea mită ca fiul lor cu orientări homosexuale să nu fie luat în armată. 

Crminalul se refugiază în vestul Germaniei în Saarland unde de fapt ajunge şi Gunther după 17 ani în 1956.

Totul se termină în nişte peşteri din Homburg. Gunther îl capturează pe criminal semnalul capturării fiind de fapt Prussian Blue. SS-istul care-l însoţea îl împuşcă şi vrea să omoare şi pe el.
Gunther scapă, fiind surprins în acelaşi loc de Korsch în 1956, dar îl omoară cu noroc şi pe vechiul lui asistent.


Şi aşa se termină probabil nu ultimul episod al aventurilor poliţistului Gunther.

vineri, 8 decembrie 2017

O conferinţă surprinzătoare - despre CERN!

Dr. Burkhard Scmidt
Astă seară la Universitatea Piteşti a fost invitat doctorul Burkhard Schmidt de la CERN.

Conferinţa s-a desfăşurat în sala de festivităţi de la Facultatea de Economie şi Drept. Am fost invitat de dr. Cătălin Ducu, cadru didactic la Universitatea Piteşti. Spre marea mea dezamăgire  nu a participat nimeni de la ICN, cu toate că au primit invitaţii, dar se pare că nu au ajuns unde trebuie!

Conferinţa sa a fost extrem de interesantă şi surprinzătoare. Dr. Schmidt este unul dintre cei care se ocupă de instrumentele de măsură de la CERN. El ne-a pus la curent cu detecţia undelor gravitaţionale pentru care s-a primit premiul Nobel pentru fizică făcute cu LIGO din SUA şi VIRGO din Italia.
Dr. Schmidt ne-a povestit cum detectarea bosonului Higgs a rezolvat o enigmă  privind interacţiile tari ca să conducă la noi enigme nerezolvate. 


Ne-a vorbit şi de vârsta universului, stabilită de radiaţia reziduală de la Big Bang.


Ne-a explicat că din universul cunoscut doar 5% este materie, restul este materie întunecată şi energie întunecată pe care fizica nu ne explică.

Şi apoi folosind argumentaţia folosită de Einstein, şi mari clasici înaintaşi precum Galilei şi Newton au fost credincioşi. 

Şi foarte interesant a demonstrat că fizica nu negă ci argumentează existenţa lui Dumnezeu şi că Biblia argumentează în favoarea ştiinţei dacă ştii cum o să o citeşti. 

Mi-au plăcut şi întrebările tinerilor care am înţeles că NU studiau fizica. 

A fost o seară interesantă şi incitantă.

luni, 4 decembrie 2017

Recital cu tinere talente

Ruxandra Boariu
În această seară rece de început de decembrie am avut plăcerea să urmărim tinere artiste extrem de talentate. 

Vedeta serii a fost pianista Ruxandra Boariu. Ea este studentă la Masterat la Universitatea de Muzică Bucureşti. Ea a fost acompaniată de două alte studente la vioară, Renata Eunis Băluţă şi Raluca Maria Constantin.
Renata Băluţă, Raluca Constantin şi Ruxandra Boariu
Ruxandra Boariu şi-a început recitalul cu o piesă celebră Sonata nr. 23 în fa minor op. 57 Appasionata de Beethoven. Este una din piesele de forţă ale oricărui pianist de recital.


A urmat apoi Intermezzi op 117 de Brahms. Este o piesă de marre graţie aprecuiată de Clara Schumann 

A urmat Suita de două viori şi pian op. 71 de Moritz Moszkowski în care Roxana Boariu a fost acompaniată de cele două violoniste Renata Băluţă şi Raluca Constantin. Aş vrea să remarc ceva. De Moszkowski am auzit la România Muzical în programele de dimineaţa cu valsuri interpretata de Orchestra din Strasbourg condusă de Waldteufel. Aflu că de fapt a fost  un polono evreu din Breslau (Wroclaw) şi a fost un foarte bun profesor de pian din a doua jumătate a secolului XIX şi începutul secolului XX. A fost un clasic şi reţinut la modern în muzică. 

Şi ca să mă confirme cele trei artiste au dat un bis cu un dans de Moszkowski.