miercuri, 22 iunie 2016

Note de lectură: The Finder de Colin Harrison

După impresia excelentă lăsată de primul roman pe care l-am citit de acest scriitor, The Havanna Room a urmat şi acesta, care este şi mai bine scris.
Este un roman poliţist în stilul lui Lee Child, dar şi un roman de observaţie socială.

Harrison este un scriitor definitiv fascinat de New York, de viaţa şi întâmplările care au loc în acest imens oraş.

Este în acelaşi timp un roman social, pentru că scriitorul îşi are eroii din toate păturile sociale de la mexicanii emigraţi pentru o viaţă mai bună, la întreprinzătorii mici şi medii care fac lucrurile să meargă, la bogătaşii lacomi şi fără nicio milă care sunt crema din Manhattan şi East Hampton - Long Island.

Personajul principal este o tânără chinezoaică, frumoasă şi inteligentă, care este managerul unei afaceri de curăţenie Corpo Serve, care face curăţenie în clădirile de birouri din Manhattan. Pe lângă curăţenie Corp Serve colectează hârtiile şi le distruge prin mărunţire. Ei bine Jin Li a fost trimisă de fratele ei, Chen, investitor în Şanhai să facă de fapt spionaj la marile firme de pe bursă. Jin Li colectează hârtiile acestor firme şi transmite informaţii fratelui ei care le foloseşte la cumpărarea sau vinderea de acţiuni. Ultima lor ţintă este Good Pharma, evident firmă de medicamente, care suferă un atac ce duce la scăderea valorii acţiunilor. Tom Reilly, CEO adjunct la firmei ajunge la concluzia că sursa necazurilor ar fi chiar Corp Serve. Aşa că vorbeşte cu un om din Mafie ca să o sperie pe chinezoaică şi pe angajatele ei. 

Pentru afacere este implicat un tip dur Victor, proprietar al unei firme de vidanjare. Acesta urmăreşte maşina în care erau mexicanele şi Jin Li. Jin Li are o nevoie presantă şi ieste din maşină. Maşina este blocată de un camion de vidanjare şi Victor împreună cu un alt dur, Richie blochează uşile maşinii şi umplu maşina cu căcat înecându-le pe mexicane. Jin Li asist îngrozită la scenă, vrea să le salveze după plecarea bandiţilor dar acesta sunt deja moarte. 

Jin Li este îndrăgostită de un Ray Grant Jr., fost pompier implicat în dezastrul de nine eleven de la World Trade Center. Ray scapă cu răni grave şi pleacă în lume ajungând să fie membru al echipelor care se ocupă de ajutorarea ţărilor şi oamenilor aflaţi în dezastre naturale sau umane.  Tatăl lui, Ray Grant Sr. este un fost detectiv newyorkez, aflat într-o stare terminală cu un cancer la rinichi care se generalizează.

De fapt aici este marea calitate a romancierului, sunt extrem de realiste descrierile sale privind mizeriile bătrâneţii.
Pentru că mai apare un individ extrem de bogat, Willim Martz, afectat de căderea acţiunilor lui Good Pharma. Acesta este la a patra soţie, Connie, fost fotomodel, dar este deja bătrân spre 70 de ani şi suferă de cancer la prostată.
Pentru mine şi alţii în aceeaşi situaţie poveştile cu boli de bătrâneţe sunt şi mai triste.
Dispariţia lui Jin Li, care se ascunde îl determină pe Chen să vină la New York şi pune nişte gangsteri chinezi să-l găsească pe Ray şi să-l oblige să afle unde este Jin Li.
În cercetările sale Ray este ajutat de Ray Sr, excelentul detectiv care fusese. 

Cercetările lui Ray îi trezesc suspiciunile lui Victor care o capturează pe Jin Li şi cere răscumpărare de la fratele ei Chen. Chen este agăţat de Martz şi obligat să intre în schema care să facă acţiunile să crească din nou al Good Pharma.

Ray o găseşte pe Jin Li are loc o luptă cu Victor, şi acesta este răsturnat într-o baie cu acid unde îşi arunca victimele ucise.

Martz cu prietenii lui reuşesc acţiunea ilegală de revenirea acţiunilor Good Pharma, iar prietena şi iubita din copilărie a lui Victor, o altă italo americană vinde afacerea lui Victor şi trimite bani familiilor celor două mexicane ucise. 

Un roman palpitant şi extrem de interesant!


duminică, 19 iunie 2016

Note de lectură: The Havanna Room de Colin Harrison

Este primul roman pe care îl citesc de acest autor. De fapt l-am descoperit din ecranizarea unui din romanele sale sub numele Manhattan Nocturne. De fapt romanele sale sunt localizate în Manhattan şi sunt poveşti cu crime din insula principală a New Yorkului.

În acest roman personajul principal este Wiliam Wyeth, avocat de succes în New York pe probleme imobiliare, de 40  de ani, căsătorit cu Judith şi având un fiu, Timothy. Într-o noapte se întoarce mai devreme din San Francisco şi acasă fiul său tocmai sărbătorise vârsta de 8 ani şi invitase în apartamentul de 8 camere colegi de ai lui. Fiindu-i foame comandase mâncare thailandeză de la care începe dezastrul. Unul din copii se trezeşte şi îi este sete şi Bill îi oferă o cutie cu lapte. Dimineaţa toţi băieţii se trezesc cu excepţia celui care băuse lapte. Băieţelul suferea de un sindrom privind reacţia la alunele de pământ şi mâncarea thailandeză era făcută cu ulei de alune.  Fiul unui bancher, acesta este disperat şi îi termină cariera lui Bill Wyeth, Judith se culcă cu bancherul şi rezolvă pretenţiile financiare, dar Judith îl părăseşte şi se mută la San Francisco.
Bill Wyeth este terminat, nu mai găseşte de lucru, dar din banii economisiţi reuşeşte să ia o masă decentă la restaurantul pe care îl descoperă şi care se numeşte The Havanna Room şi care este un restaurant de fripturi de vacă excelente. Bill se împrieteneşte cu şefa restaurantului Allison, o femeie frumoasă de 35 de ani.

Într-o seară Allison îl roagă să devină avocatul lui Jay Rainey, prietenul lui Allison. Acesta este pe cale să vândă un teren din Long Island în la schimb cu o clădire de birouri din Manhattan. Această afacere este condiţionată de finalizare până la miezul nopţii.  Bill folosindu-şi experienţa îi obligă pe cumpărători sa mai adauge la cei 400 de mii de dolari banii gheaţă încă 260 de mii! 

Când toată lumea era fericită apare la restaurant cu un camion de cartofi Poppy, un cunoscut la lui Jay. care vrea să vorbească neapărat cu acesta. Şi pentru Bill noaptea se transformă în coşmar, este solicitat la insistenţa lui Allison să-l ajute cu o problemă pe Jay la proprietatea din Long Island. Aici o nebunie, bătrânul negru Herschel, angajatul lui Jay pe exploatarea agricolă era mort pe un buldozer prăbuşit de pe o stâncă la margine mării. 
Cu sforţări nebuneşti Jay scoate buldozerul de unde era şi-l mută pe altă proprietate.

Marcena, chilianul care cumpărase proprietatea devine foarte suspicios, de faptul că Jay şi Bill reveniseră la proprietatea vândută şi îl ameninţă pe Wyeth cu un proces. Bill se lămureşte şi ce este cu proprietatea cumpărată în Manhattan, aici are birou un englez pe nume Cowley. Cowley are o fiică, Sally dintr-o primă casătorie. Mama lui Sally murise într-un accident de maşină, dar fiica Sally era a lui Jay, care o cunoscuse pe englezoaică pe când Jay era o mare speranţă la baseball. Jay, după o noapte de dragoste la întoarcere trece pe un câmp de cartofi erbicidat şi inspiră otrava având mari probleme la plămâni care-i termină cariera de atlet.

Jay este acum foarte bolnav  şi este obsedat de fiica lui şi tot ce face urmăreşte acest scop.

Apare în afacere şi un gangster rap HG, nepot al lui Herschel care vrea de la Jay Rainey compensaţii financiare  pentru unchiul său.

Bill se lămureşte şi cu enigmatica Havanna Room, unde un chinez Ha, omul lui Allison pregăteşte sushi din faimosul peşte fugu care are măruntaie extrem de otrăvitoare, dar a cărui carne este un fel de drog sau elixir erotic.
Bill şi Jay sunt capturaţi de gangsterii lui HG şi Jay obligat să îi dea lui HG banii. Totul se rezolvă în faimoasa Havanna Room unde gangsterii sunt serviţi cu fugu şi otrăviţi, inclusiv pare şi că Bill a murit şi el mâncând şi el o porţie. 

Bill se trezeşte aruncat la gunoi chiar în ziua în care se reangajează la firma unui fost coleg de afaceri. Se lămureşte cu Allison care nu mai recunoaşte nimic din cele întâmplate. Jay este găsit înecat în ocean şi Bill îi va deveni executor testamentar.
El nu-i spune nimic lui Cowley, intrigat de răpirea pe care o făcuseră gangsterii a fiicei lui. Mai bine să aibă un tată!
Finalul îl găseşte pe Bill recuperându-şi familia, Judith se întoarce împreună cu Timothy la New York.

Roman psihologic bine construit cu o grămadă de întorsături care puteau să-l pună pe Bill Wyeth într-o situaţii extrem de urâte.

Nu este genul de roman tip Lee Child sau Tom Wood unde nu contează decât adrenalina, cu bătăi, lupte corp la corp, împuşcături, conflicte cu autorităţile şi internaţionale.


Este un roman care aduce cu cele ale lui Dashiell Hammett, Colin Harrison fiind premiat cu premiul care poartă numele acestui clasic al genului.

vineri, 17 iunie 2016

Note de lectură: Poveşti pentru oameni mari de Nicolae Manolescu

Însemnări despre o carte, dar şi actualităţi culturale

Întâmplare a făcut să găsesc la Biblioteca Judeţeană această carte. Am luat-o imediat pentru că orice carte scrisă Nicolae Manolescu este interesantă şi provocatoare.
Am avut impresia de deja vu, erau unele fragmente pe care le citisem, dar pentru mine această carte apărută la Editura Maşina de scris în 2011 era totuşi inedită.
Sunt mai multe povestiri scrise pe la mijlocul anilor 70, dar şi două care erau scrise în 2010.

Povestirile lui Manolescu din tinereţe sunt tentate de oniric şi sunt bine scrise. Dacă Manolescu nu ar fi fost criticul de azi probabil ar fi ajuns un scriitor de proză scurtă foarte bun. Interesant că ultimele două povestiri recente au aerul că disecă probleme ale tinereţii scriitorului. De fapt una dintre ele este cazul doctorului Toma, a unui fel de Don Juan, de Casanova, fost coleg de şcoală cu un succes formidabil la femei.  Povestirea însă este reacţia în urma morţii doctorului Toma, acesta sfârşind prin sinucidere. Şi autorul analizând viaţa fostului său coleg de şcoală realizează că acesta s-a sinucis din dragoste. Se căsătorise cu o divă de la Operă care nu-l iubea! Ori pe acest cuceritor deziluzia că singura femeie pe care o iubea nu-i împărtăşea reciproc sentimentul l-a împins la sinucidere.

În carte sunt cuprinse fragmente de jurnal, însemnări de spre cărţi. Sunt destule citate în franceză şi asta mi-a creat o stare de frustrare, pentru că franceza mea este la nivel scăzut. În schimb Manolescu nu cunoştea limba engleză în şcoală, chiar apare o întâmplare legată de o însemnate pe o fotografie dată de o fată de care era îndrăgostit: I love you şi de aici o întreagă filosofie a limbii engleze.

Am constat că sunt destule cărţi importante de literatură universală pe care nu le-am citit. Mi-am propus să caut Orbirea de Canetti declarată capodoperă de Manolescu.

Impresionant este şi fragmentul de jurnal în care este relatată boala şi sfârşitul tatălui său.

Cu Manolescu împărtăşesc o plăcere comună şi el şi eu ascultăm Radio România Muzical. Manolescu recunoaşte că este afon ca şi mine de altfel dar este pasionat de muzică şi fondul muzical atunci când scrie. El mărturiseşte că ascultă RRM, eu prefer pe Jazz Radio pe internet.

În final sunt părţi suplimentare la jurnalul său privind scrisul şi cititul în care la programul de master se trudeşte ca să înveţe pe studenţii de la Litere cum să citească ca nişte profesionişti o poezie sau o proză.
Manolescu reia povestea doctoratului său despre Maiorescu şi spune aici o chestiune delicată, blamează felul precar în care s-a predat în şcoala medie - liceu. Amintirile mele sunt diferite, în liceu am prins gustul literaturii de calitate, iar de profesorii mei de la Caragiale din Ploieşti am amintiri din domeniul excelenţei. Pare că precaritatea se întinde şi la învăţământul superior, evocând studiile în străinătate ale fondatorilor culturii române moderne, dar şi începutul în toate şi în celelalte domenii. Asta m-a pus pe gânduri, practicând şi eu meseria de profesor cam de 7 ani. Încerc să înnoiesc anual cursul să-l fac mai interesant şi să împărtăşesc din experienţa mea a profesională. Cred că încerc să las o amintire bună studenţilor mei!

Revenind la carte, a fost o plăcere să o citesc!

Actualităţi culturale locale

De ceva timp în presa locală este evocat evenimentul cultural prilejuit de aniversarea de 50 de ani a revistei literare Argeşul. Înfiinţată pe vremea unui prim secretar mi luminat a beneficiat de şefi de rezonanţă culturală naţională. 

Evocările festiviste sunt acum parazitate de polemica, să nu zic cearta dintre doi jurnalişti culturali. Sunt acolo acuze şi se dezgroapă evenimente petrecute cu mulţi ani înainte. Păcat!

Disputa ca şi evenimentele culturale cu scriitori locali au un aer patetic, ca să nu zic jalnic şi trist. Sunt un consumator interesat de suplimentul cultural Săgetătorul din cotidianul local Argeşul, pe care îl cumpăr pentru ştirile de interes local privind Piteştiul. 

Ocolesc cu obstinaţie encomioanele privind veleitari locali cu pretenţii de poeţi sau scriitori şi eseişti. Ca unul care citeşte România Literară de la primul număr privesc cu suspiciune dacă chiar cu mefienţă alonjele culturale ale unora care sunt doar scriitori de importanţă foarte locală.

Mi se poate replica faptul că şi eu aş putea fi doar un veleitar care se lăbărţează pe internet, dar măcar sunt fără mari pretenţii literare!




joi, 16 iunie 2016

Un concert special

Kamilla Schatz şi Răzvan Suma
În această seară spectacolul muzical a avut doi mari compozitori un romantic, Brahms şi un clasic târziu, Beethoven.
 
Orchestra filarmonicii condusă  de Tiberiu Oprea
Concertul dublu pentru vioară, violoncel şi orchestră de Johannes Brahms este un concert special pentru că este necesară o foarte bună coordonare între soliştii la violoncel şi vioară şi orchestră.
În această seară solista la vioară a fost doamna Kamilla Schatz şi la violoncel a fost prietenul Filarmonicii Piteşti, Răzvan Suma.

Orchestra filarmonicii condusă de dirijorul Tiberiu Oprea a colaborat foarte bine cu soliştii şi a rezultat un concert foarte reuşit şi viu aplaudat.
În pauză am avut plăcerea unei poze cu solişti şi  Răzvan Suma ne-a introdus la doamna Kamilla Schatz, care spre surpriza noastră vorbeşte româneşte! Am aflat că este elveţiancă, care explică talentul pentru limbi, patru în Elveţia şi că este căsătorită cu profesorul de violoncel Iuga în Germania, maramureşean de la nostru!
 
Tiberiu Oprea, Răzvan Suma, Kamilla Schatz şi cu mine
În partea a două a concertului am audiat Simfonia a 4-a de Beethoven, interpretată de orchestra filarmonicii sub bagheta lui Tiberiu Oprea.
Părţile 1-a şi a 3-a sunt într-un ritm alert şi vivace care aminteşte de stilul geniului beethovenian.


Lumea a aplaudat interpretarea cât şi admiraţia faţă de titanul de la Bonn.

joi, 9 iunie 2016

Big Band-ul Radio la Piteşti

Ionel Tudor
În această seară la Filarmonica Piteşti au fost invitaţi Ionel Tudor cu Big Band-ul de Jazz Radio şi cu Florian Lungu - Moşu'!
Moşu a prezentat orchestra care are în componenţă pe pianistul George Natsis, Marian Georgescu la chitară electrică, Eugen Tegu la bas şi Laurenţiu Zmău la percuţie aceasta este secţia ritmică.
Secţia  de brass este alcătuită din trompetiştii Silviu Groază, Sevbastian Burneci, Laurenţiu Moise şi Silviu Albei. Urmează secţia de trombon alcătuită din Vali Dogaru, Adi Cojocaru,Ciprian Partenie şi Andrei Bolobocea.
Finalmente secţie de saxofon este alcătuită din Cristian Soleaanu, Paolo Profetti şi Cătălin Milea.
Cătălin Milea
Au fost interpretate standarde celebre ale big band-urilor americane.

https://youtu.be/zR1VefMoQS4

S-au pus în valoare solourile la pian ale lui Natsis, ale lui Sebastian Burneci, a saxofoniştilor Milea, Soleanu sau a italianului Profetti.

https://youtu.be/EJF6co_AL2Y

Cu Florian Lungu -Moşu'
Lumea a aplaudat cu entuziasm, Moşu a spus glume, unii nu le-au digerat, dar a fost o atmosferă plăcută şi antrenantă şi sperăm ca jazziştii să ne mai fie oaspeţi.



marți, 7 iunie 2016

Note de lectură Century Trilogy - Edge of Eternity

Iată că am ajuns la sfârşitul acestei trilogii dedicată secolului XX.
În volumul final, Edge of Eternity, autorul continua aventură istorică a personajelor sale care  în primul volum erau tineri, apoi în volumul 2 eroi erau copii acestora ca în volumul final să apară nepoţii cu care sunt congener numit în America Baby Boomer, generaţie postbelică.

Aş vrea să încep cu cel mai semnificativ pasaj al acestui roman, cel puţin din punctul meu de vedere.
Lordul Fitzherbert pleacă în Germania de Est, în Berlin să participa la înmormântarea surorii sale Maud, căsătorită cu Walter Graf Von Ulrich, erou al Primului Război Mondial, deputat social democrat şi ucis de Gestapo. Fitzherbert este însoţit de Dave Williams, nepotul său bastard, ajuns star rock. La Check Point Charlie sunt opriţi de un securist STASI şi obligaţi la un interogatoriu atât cât să piardă ceremonia de înmormântare. Ajunşi la familia lui Maud, fiica Carla, măritată cu Werner Franck, prosper afacerist cu afaceri în Berlinul de Vest, dar rămaşi în cel de Est se gândeşte să-i ofere o amintire fratelui lui Maud. Şi îi dăruieşte un album păstrat de mama sa în care erau fotografii al celor doi frate şi soră, copii Fitzherbert. La Zidul Berlinului sunt opriţi de acelaşi securist şi albumul este confiscat pentru cercetări. Cei doi părăsesc Berlinul de Est, observând cum securistul a aruncat la lada de gunoi albumul. Este imaginea simbolică cea mai reuşită a romanului despre viaţa noastră în comunism, aceşti monştri care şi-au bătut joc de noi  şi ne-au aruncat viaţa la gunoi, azi sunt prosperi afacerişti corupţi care îşi bat joc în continuare de viaţa noastră.

Romanul debutează cu prima parte a lui numită Zidul 1961. Este povestea construirii zidului în care cei blocaţi de ei sunt membri familiei von Ulrich, fiica Carla şi soţul ei care era proprietarul unei fabric de televizoare situate în Berlinul de vest, fiica adoptivă a Carlei, Rebecca, profesoară de rusă! ai cărei părinţi evrei fuseseră ucişi de nazişti, fiul Walli, îndrăgostit de chitară, de fapt rezultatul unui viol comis de soldaţii bolşevici şi Lili fiica naturală a cuplului Frank. Walli se îndrăgosteşte de Karolin cu care cânta şi aceasta rămâne gravidă cu fiica lor Alice.

Carla şi Walli evadează peste zid. Carla ajunge finalmente deputat în Bundestag şi secretar de stat la externe, iar Walli devine un star rock într-o formaţie alături de britanicul Dave Williams. Walli în cursul evadării omoară un poliţist est german călcându-l cu maşina care rupe barierele la Check Point Charlie. Walli devine dependent de droguri, dar ajutat de Rebecca îşi revine.
Finalul romanului se petrece exact la zidul Berlinului în Noiembrie 1989 când familia se reuneşte trecând peste zid!

Ce se mai întâmplă în roman?
Familia lui Grigori Peşkov din Moscova îi are nepoţii Tania, jurnalistă TASS şi Dimka, absolvent al Universităţii din Moscova, de la fiica Anya cu un colonel de KGB decedat deja.
Dimka ajunge consilierul lui Hruşciov şi finalmente al lui Gorbaciov, fiind un reformator cu iluzii privind reformarea comunismului.
Tania este atrasă de Vasili Yenkov, care ajunge în Gulag, dar scrie romane despre dezastrul comunist sub pseudonimul Kuzneţov publicate în Occident.

Partea a doua este dedicată crizei rachetelor din Cuba. Aici intervin personajele americane. George Jakes, fiul lui Greg Peşkov cu afro-americana Jacky, care absolvă dreptul la Harvard şi ajunge consilierul lui Bobby Kennedy. George este implicat în lupta pentru afirmarea drepturilor negrilor şi împotriva segregării.
Viaţa sa amoroasă se împarte între Maria Summers şi Verrena Marquand, tot o combinaţie între un tată negru, artist celebru şi o mamă albă.
George ajunge finalmente congresman şi membru al comisiei privind serviciile secrete.

De fapt tehnica lui Folett este de a pune pe lângă marile personalităţi ale timpului personajele lui în roluri de sfetnici dedicaţi politicii de mare calibru.

Mai apar Evie Williams. sora lui Dave care ajunge o actriţă celebră la Hollywod,
Cam Dewar, suporter al lui Nixon implicat în acţiunile  murdare ale acestuia, ajuns finalmente agent CIA, care reuşeşte prin intermediul Taniei Dvorkin să contacteze la Varşovia un ofiţer polonez dispus să transmită planurile Armatei Roşii şi a celui poloneze de invadare a Occidentului.
Sora lui, Beep se îndrăgosteşte de Dave Williams care ajunsese liderul unei mari formaţii rock.

Jasper Murray este fiul colonelului Murray şi al Evei, evreica salvată şi adusă în America de Daisy Peşkov, măritată cu Loyd Williams, fiul bastard la lordului Fitzherbert şi al lui Ethel şi este mama lui Evie şi Dave. Acesta ajunge un jurnalist celebru în SUA şi este obligat să lupte în Vietnam, apoi având o contribuţie importantă în dezvăluirile privind afacerile lui Nixon şi ale lui Reagan cu Ollie North şi arme pentru Contras pentru petrol iranian.

Romanul dedică o parte importantă anului 1963, cu împuşcarea la Dallas a lui Kennedy, apoi teribilul an 1968 care în America s-a soldat cu împuşcarea lui martin Luther King şi a lui Bobby Kennedy, iar în Europa cu mai 1968 la Paris şi Primăvara de al Praga şi invazia Cehoslovaciei de către sovietici.

Urmează războiul din Vietnam, demisia forţată a lui Richard Nixon, administraţia Carter şi apoi cea a lui Reagan în final cu Bush senior în care George Jakes are un rol important.

Tania este martoră a fenomenului polonez Solidarnosc şi a liderului Walesa. 
Apoi totul se focalizează pe prăbuşirea comunismului în Estul Europei datorită atitudinii lui Gorbaciov spune scriitorul, nici, Reagan, nici Bush nu au merite în acest fenomen.

Epilogul romanului este în august 2008 când Barack Obama este nominalizat candidat prezidenţial şi totul este comentat de familia congresmanului George Jakes. "I have a dream" al lui Martin Luther King a devenit realitate, viitorul preşedinte va fi un Afro-American!

Scriitorul are talentul să facă emoţionante diverse evenimente la care şi noi am fost martori, până în 1989 doar pasivi.
Sunt şi pasaje romanţioase, s-a produs revoluţia sexuală, LGBT au ieşit la suprafaţă, lumea s-a schimbat.

Romanul în cele trei volume ale sale este o frescă a societăţii occidentale în ultimul secol, dar şi a tragediei care o trăieşte Estul Europei prin comunizare care s-a dovedit un eşec sinistru!







joi, 2 iunie 2016

Festivalul Tinere Talente

Profesorii tinerelor talente
În această seară s-a desfăşurat un festival al unor tinerelor talente artistice muzicale care s-au distins în urma unui concurs de talente organizat de Argessis Art. Concursul explorat talentele din şcolile de artă din suduş României, Bucureşti, Piteşti, Craiova , Râmnicu Vâlcea.
Citându-l pe Eminescu:

Dintre sute de catarge/ care lasă malurile 

Nu ştiu ce se va întâmpla cu acest talentaţi tineri artişti pentru că unii sunt încă în zona gimnazială , dar alţii sunt aproape de finalizarea studiilor preuniversitare. 

Unii m-au impresionat mai mult, alţii mai puţin, m-a impresionat mai ales violonistul Valentin Iliuţă, craiovean de loc şi deja având o siguranţa notabilă a arcuşului. 
Valentin Iliuţă
Au evoluat violonişti, flautişti şi la nai.
Orchestra condusă de tânărul dirijor italian Raffaele Cancellier i-a acompaniat pe tinerii promiţători în interpretarea unor piesa de mare succes şi largă respiraţie.
 Publicul a aplaudat cu generozitate performanţele acestor tineri artişti şi sperăm să-i revedem când vor confirma talentul.
Tinerii artişti