joi, 30 aprilie 2015

Culorile sunetelor

Tina Zerdin
În această ultimă seară de aprilie cam rece am fost încălziţi de sunetele a trei instrumente.
Am avut din plăcerea ca în turneul pe care-l face din nou flautistul Matei Ioachimescu să poposească din nou Piteşti. De această dată însoţit de doi alţi tineri interpreţi, Sandor Antal la violă şi nu în ultimul rând de graţioasa şi simpatica harpistă din Slovenia, Tina Zerdin.
Sandor Antal
A fost o alăturare extrem de interesantă a acestor instrumente. De fapt centrul de greutate al recitalului a fost piesa impresionistă a lui Debussy: Sonată pentru flaut violă şi harpă,după cum ne-a spus Matei Ioachimescu.
Matei Ioachimescu
A fost un program divers şi complex cu Interludiu de Jaques Ibert cu toate instrumentele, Fantezie pentru flaut de Quantz, muzician care a scris piesa pentru Frederic cel Mare, Suita pentru violă solo de Max Rege, sau Cântecul nopţii de Carlos Salzedo pentru harpă. 

S-a mai cântat Alemanda din Suita franceză nr. 6 de Bach adaptată pentru flaut şi violă. O piesă cu multe aplauze a fost Oblivion a lui Astor Piazzola.
În final trioul ne-a oferit Dansurile româneşti de Bartok.
Legat de aceste piese inspirate din folclorul bihorean, cum a spus Sandor Antal îmi aminteşte de o întâmplare la Siena unde este celebra Academie Chiggiană de muzică. Acolo la pensiunea unde am stat am întâlnit un tânăr dirijor indian căruia i-am tradus în engleză titlurile româneşti ale dansurilor lui Bartok,
În final trioul ne-a mai oferit şi un Ceardaş ca bis.
Matei Ioachimescu, Tina Zerdin, eu şi Sandor Antal
L-a fotografia cu artiştii i-am spus Tinei Zerdin că am fost de trei ori în Slovenia, prima oară în 1993, după independenţa Sloveniei, unde am făcut cunoştinţă prima dată cu capitalismul din est!

marți, 28 aprilie 2015

Provence de la A la Z de Peter Mayle


Este a treia carte scrisă de acest englez pe care o citesc. 
Cred că prima carte a cumpărat-o întâmplător Adriana. Eu am citit-o şi ea a urmat după care s-a apucat să cumpere tot ce  s-a tradus din acest scriitor. Subiectul cărţilor sale este Provence. Ca orice englez îşi doreşte altă climă, decât ploioasa insulă. Şi aşa a descoperit Provence. De fapt toată Franţa este acum un loc în care străini cu venituri bune se mută din multe motive, mâncarea, plăcerea vieţii franţuzeşti. 
Precedenta carte se referea la afaceri de artă cu un fotograf profesionist.
În această carte Mayle revine la subiectul său favorit, Provence şi alcătuieşte un fel de dicţionar  compus din mici crochiuri despre diverse lucruri specifice din Provence.
În primul rând limba veche a acestei regiuni este provensala, limbă care este o un fel de franceză combinată cu italiana şi spaniola.  
Provence a fost multă vreme un comitat separat de Regatul Franţei făcând parte din Imperiul Romano German. Provence este mărginită în vest de Rhone, chiar dacă Camargue, delta fluviului este asimilată la Provence.
Ce are specific Provence? Oamenii de acolo în primul rând, poetul Gabriel Mistral, Bunul Rege Rene, conte de Provence şi Rege al Ierusalimului (onorific, era demult ocupat de arabi!), mâncarea, trufele în special, dar cârnaţii de Arles, usturoiul, uleiul de măsline. 
Este o plăcere să citesc cartea lui Mayle şi să constat că am avut ocazia de câteva ori să călătoresc în Provence. 
Am fost de două ori la Aix-en-Provence la conferinţe, am făcut plajă la Marsilia chiar în faţa Chateau d'If şi m-a lust o durere de spate pentru că apa era foarte rece. 
În turul Franţei pe care l-am făcut în 2004 în iulie am avut proasta inspiraţie să mergem la mare la Saint Cyr sur Mer care-i în Provence între Marsilia şi Toulon, lângă La Ciotat, unde am fost în gara unde au filmat Fraţii Lumiere primul film cu sosirea teenului în gară.   Nu ştiam este că acolo bate Mistralul, vântul rece din Pirinei şi apa este rece la mijloc de iulie! Am ajuns atunci la Arles, am fost şi la Avignon, dar nu ne-am prea bucurat de plăcerile mâncării provensale că nu prea aveam bani!
În schimb am fost de curând în zona limitrofă Provence, adică în Catalonia, alt comitat care a intrat însă în Spania, alături de Aragon şi Castilia. Plăcerea cumpărăturilor de legume şi ciuperci proaspete, jambon şi brânză am găsit-o la Vic, unde se vorbeşte catalana, verişoară cu provensala, din familia occitanelor. 

Sper să mai ajung în Provence şi să am ocazia să mănânc trufe!

Familia Roman sau Trio Gentis

Laura, Doru şi Lena Roman Trio GENTIS
În această seară de marţi 28 aprilie am avut plăcerea unei vizite timişorene compusă din Lena Roman mama clarinetistă, fiica Laura violonistă şi tatăl Doru percuţionist şi interpret la marimba care ne-au încântat cu muzică frumoasă.
A fost un potpuriu de muzică naţională şi internaţională.
Muzica care ne-au oferită intră în repertoriul jazzului, a muzicii populare şi culte, a muzicii bune.
prima piesă a fost faimoasa Original Rags a lui Scott Joplin, după care au urmat două melodii de Gershwin în care în ultim am recunoscut ecouri din folclorul evreiesc galiţian. 
Am fost încântaţi să ascultăm Valurile Dunării aparţinând unui timişorean la origine, Iosif Ivanovici.
A urmat un Cântec irlandez şi Doru Roman ne-a atras atenţia la asemănările dintre folclorul maramureşean şi oşenesc şi cel irlandez. Probabil că există în această zonă un substrat celtic remarcat şi prin faptul că abundă blonzii în zonă!
Publicul a fost încântat cu faimosul Vals al lui Şostakovici.
A urmat un Tangou celebru de Gardel şi apoi Rain Dance de Alice Gomez cu o multitudine de instrumente de percuţie.
Familia Roman ne-a oferit Mocioriţa făcută celebră de Dumitru Fărcaş.
Doru, Laura eu şi Lena Roman
Amintindu-ne de tragedia armeană de acum 100 de ani am audiat melodia populară tradiţională armenească Şapte prinţese.
Pentru că prietenii noştri vin din Timişoara ne-au oferit un Dans sârbesc care amintea de Turbo folkul popular în România la începutul anilor 90.
Finalul a fost din zona jazului romantic. Am audiat Libertango a lui Astor Piazzola şi trei piese de Richard Galiano.
În final, la cererea publicului Trio Gentis ne-au oferit o Logojană de Brediceanu. 

Frumos program, păcat că fiind marţi a fost ratat de multă lume amatoare de muzică bună.

vineri, 24 aprilie 2015

Integrala sonatelor de Beethoven (3)

Definiţia sonatei:
Gabriel Croitoru şi Valentin Gheorghiu

Bucată muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru părți, deosebite între ele ca structură, tonalitate, ritm etc., dar care se completează într-o succesiune logică și unitară.


De ce am început cu această definiţie?
Pentru că lămureşte particularitatea acestui gen muzical. Beethoven a compus mai multe sonate pentru două instrumente cu pretenţii solistice. Este dificil să realizezi acest lucru mai ales când ai în interpreţi doi virtuozi: maestrul Valentin Gheorghiu  şi mai tânărul maestru Gabriel Croitoru. Trebuie realizată chimia între interpreţi şi aceasta a reuşit şi suntem deja la a treia ediţie a Integralei sonatelor de Beethoven. Şi cel mai important pentru melomanii piteşteni este că ne onorează de fiecare dată.
Artiştii mulţumind
Eveniment muzical aclamat la Bucureşti are loc şi la noi la Piteşti. Fiind însă un gen muzical mai special, mai dificil publicul este restrâns cum s-a întâmplat şi la noi la Piteşti. Este un gen muzical care se practica în vremea lui Beethoven în saloanele aristocraţiei.
Şi cei doi mari interpreţi ne-au oferit un spectacol reuşit.
S-au interpretat trei dintre sonatele beethoveniene:
Sonata pentru vioară şi pian nr.4 în la minor, op.23
Sonata pentru vioară şi pian nr.6 în la major, op.30
Sonata pentru vioară şi pian nr.10 în sol major, op. 96.
Audienţa a aplaudat îndelung pe interpreţi şi generoşi ni s-a oferit un bis cu partea a treia din Sonata nr.8.
A fost o seară reuşită pentru melomanii piteşteni!
Eu cu Radu Vişinescu

joi, 23 aprilie 2015

Concert de Sfântul Gheorghe

În seara de joi 23 aprilie la Filarmonica Piteşti am avut un nou eveniment muzical.
Programul a fost deschis de orchestra filarmonicii condusă de dirijorul Tiberiu Oprea care au interpretat Uvertura Hebride, op 26 de Mendelssohn Bartoldy, o piesă frumoasă evocând nordul Scoţiei loc unde compozitorul a fost în vizită.
Cristina Anghelescu

A urmat Concertul pentru vioară şi orchestră nr 1 în sol minor, op.26 de Max Bruch. Este considerat unul din cele mai populare şi cântate concerte pentru vioară. Eu îmi doream să-l audiez live pentru că la Filarmonica Piteşti a mai fost odată în repertoriu, dar solista nu a putut fi prezentă îmbolnăvindu-se.
Concertul prezentat prima dată în 1867 a suferit modificări datorită unui faimos violonist Josef Joachim ajunând la forma la care este cântat în prezent. Reuşita acestui concert se datorează în primul rând interpretării deosebite a doamnei Cristina Anghelescu. Şi orchestra condusă de Oprea şi-a adus aportul susţinând-o pe solistă. A fost o bucurie să audiem această piesă muzicală şi publicul a răsplătit-o pe solistă cu aplauze vii şi îndelungată.
Marian Ioan Olaru
După pauză am avut ocazia să ascultăm Fantezia Carmen pentru flaut şi orchestră de Francois Borne. Este o prelucrare făcută de un faimos flautist a operei celebre a lui Bizet. În rolul solistic a fost flautistul Marian Ioan Olaru. Am putut reasculta acordurile celebre ale operei lui Bizet interpretate la flaut. 
Marian Ioan Olaru, Cristina Anghelescu şi Jean Dumitraşcu 
În finalul concertului Tiberiu Oprea şi orchestra ne-au oferit Suita Arleziana nr.2 de Georges Bizet. 
Olaru, Anghelescu şi cu mine
Celebră în această lucrare este marşul final Farandole pe care maestru Oprea  a dat-o  bis cu acompaniament de bătăi din palme din partea spectatorilor entuziaşti.

Încă o seară de satisfacţii pentru melomanii piteşteni.  
Eu cu Radu Vişinescu

miercuri, 22 aprilie 2015

Recital instrumental cu clarinet şi saxofon

Stagiunea muzicală de la Universitatea Piteşti s-a reluat după Paşti şi în seara aceasta de 22 aprilie 2015 în Aula Facultăţii de Ştiinţe Economice.
Mihai Coşerea şi Galina Nemţanu 





Sunt frumoase concerte lecţie. În această seară invitatul a fost profes orul Cristian Modrescu, instrumentist al Filarmonicii Vâlcea şi Piteşti. El a fost prezent împreună cu profesoara de pian Galina Nemţanu şi elevii săi de la Vâlcea. Am aflat că Saxofoul inventat de Adolf Sax este tot un instrument de suflat de lemn pentru că lama de suflat este de lemn.
Şi profesorul Modrescu şi elevii săi au exemplificat cu elevii săi posibilităţile acestor instrumente.
Prima piesă a fost Concert în mi bemol de Krommer cu elevul Mihai Coşerea la clarinet şi doamna profesoară Nemţanu la pian.
Tudor Poenaru şi Galina Nemţanu
A doua piesă a fost Concertino de Donizzeti cu elevul Tudor Poenaru la clarinet şi Nemţanu la pian.
Au urmat o exemplificare a clarinetului în mi bemol a lui Modrescu din Simfonia fantastică de Berlioz şi din Boleroul de Ravel.
A urmat Coşerea cu clarinetul în mi bemol cu Una voce pocco fa din Bărbierul din Sevilla de Rossini.
Poenaru a cântat Solo de concours de Rabaud.
După aceea domnul Modrescu a exemplificat clarinetul în la cu partea a II-a din Concertul pentru clarinet de Mozart cu Nemţanu la pian.
VID 20150422 200229 - Mozart
clarinet bas
După aceea a urmat o exemplificare a clarinetului în si bemol cu soloul de clarinet din Rapsodie în blue de Gershwin, jazz cu Tico-tico şi polca
Saxofon tenor cu Cristian Modrescu
A urmat un Duet în stil popular de Dismacek cu Coşerea şi Poenaru.
Ne-au mai cântat Coşerea la clarinet şi Ştefan Săvoiu la pian o melodie populară, o Jiană.
Saxofon sopran
În finalul instrumentului clarinet ne-a fost prezentat clarinetul bas, care aduce a saxofon cu un fragment din Concertul pentru clarinet bas şi pian de Păutza cu Modrescu şi Nemţanu. 
 
Poenaru, Săvoiu, Pătroi şi Modrescu
A urmat seria de exemplificări din saxofon.
Cu saxofonul tenor Modrescu ne-a cântat  Solo din Vechiul castel din Tablouri dintr-o expoziţie de Musorgski, cu acompaniament la pian al doamnei Nemţanu.

Saxofon alto cu Ştefan Săvoiu

A urmat celebra piesă a lui Dave Brubeck  Take five cu Modrescu la saxofon. http://youtu.be/_7YPOwlnbV8
sala
Domnul Modrescu ne-a exemplificat saxofonul sopran cu fragment din Concertul pentru şi orchestră de Păutza.
Taragot cu Ştefan Săvoiu
Saxofonul alto a lui Ştefan Săvoiu acompaniat la pian de Andrei Pătroi ne-au oferit Învârtite din zona Sibiului.
Ne-au mai cântat la taragot Săvoiu acommpaniat la pian de Pătroi o altă Jiană.
Trio cu Modrescu Coşerea şi Poenaru
Finalul a fost un trio la clarinete cu Modrescu, Coşerea şi Poenaru cu Entertainer de Scott Joplin. http://youtu.be/Bzhpj8e6VFM

Recomand cu căldură melomanilor piteşteni această stagiune muzicală complementară cu a Filarmonicii Piteşti. 
Andrei Pătroi, Ştefan Săvoiu, Galina Nemţanu, Cristian Modrescu, Mihail Coşerea şi Tudor Poenaru



Metronom 70 Cornel Chiriac în documentele securităţii de Mircea Udrescu

Am terminat de citit cartea lui Mircea Udrescu dedicată lui Cornel Chiriac.
Acesta a fost coleg de şcoală cu Ion (Nelu) Corneliu Chiriac la Şcoala Medie nr 1 din Piteşti, actualul Colegiu Naţional I.C. Brătianu pe care l-au absolvit în 1960.
Ce-i unea pe cei doi era dragostea pentru jazz. După 1989 Mircea Udrescu a avut posibilitatea să consulte arhivele CNSAS privind dosarele de securitate ale lui Cornel Chiriac. Aceste dosare arată cât de neglijentă era securitatea cu anumite informaţii. Cornel Chiriac a avut multe de ponosit de pe urma iubirii lui pentru jazz. A scos singur o revistă scrisă de mână COOL Jazz care o copia pentru prieteni. Securitatea a aflat de această revistă interceptând scrisori ale prietenilor lui Chiriac şi acesta a trebuit să dea o declaraţie la securitate. Securitatea a încercat să-l racoleze turnător, tentativă foarte stupidă! 
Povestea adolescenţei  lui Chiriac este a unui tânăr într-un orăşel de provincie care însă avea o dragoste nemăsurată pentru muzică şi jazz, pentru că puteau comuniştii să oprească multe la graniţă, nu însă şi undele de radio. De aceste unde şi-a legat soarta şi Cornel Chiriac. 
A ajuns redactor la Radio şi a lansat emisiunea Metronom care a avut un succes monstruos la tineret. A ajuns la Europa Liberă şi acest post de radio a căpătat o popularitate neobişnuită prin Cornel Chiriac şi Metronomul mutat la Europa Liberă din 1969. Noel Bernard a intuit potenţialul tânărului DJ.
Chiriac se cunoştea cu marele comentator de jazz Willis Connover, cel care transmitea Music USA, Jazz Hour la Voice of America.

Carte lui Mircea Udrescu demontează nişte mituri privind personalitatea lui Chiriac.     
Plecarea sa în Occident nu a fost frauduloasă. A plecat cu viză turistică în Austria prin ONT. Securiştii de la Bucureşti nu ştiau de aprobarea dată la Piteşti lui Chiriac.

Chiriac nu era homosexual, o certifică logodnica lui, săsoaica Linda Schuster, emigrată după plecarea lui Chiriac din România.

Ucigaşul l-a omorât pentru bani, a văzut că avea o sumă mare de bani la Chiriac, un profesionist al securităţii nu ar fi fost prins de poliţie.    

Acum amintirile mele personale.

Nu l-am cunoscut pe Chiriac în vremea studenţiei. El şi fraţii Petrescu erau nişte idoli intangibili care făceau Topul la Radio la emisiunea Metronom. Ulterior l-am cunoscut doar pe Camil Petrescu la reîntoarcerea din SUA.
Ascultam cu plăcere Metronomul de la Radio Bucureşti şi apoi de la Europa Liberă.

Eram la Aluniş la unchiul meu nenea Gheorghe fratele cel mare al lui taică-meu şi acesta avea Europa Liberă ca singur post de radio care-l asculta, deformaţie politică veche, fost ţărănist, şi extrem de înţelept. Amintirea pregnantă cu Chiriac este din vara lui 1974. Erau alegeri în RFG şi cei de la Europa Liberă comentau evenimentul. Chiriac îşi dorea să câştige creştin democraţii şi au câştigat social democraţii lui Helmuth Schmidt şi Chiriac a fost foarte dezamăgit. 
Moartea lui m-a prins în Piteşti, mă mutasem din octombrie 1974, dar habar n-aveam că faimosul DJ este originar din acest oraş. Ulterior am aflat lucrul ăsta, mai mult după 1990.
Colegul meu de serviciu Mihai Chiriţescu i-a fost coleg de şcoală.
Prietenul meu Radu Vişinescu evoca momente cu prieteni din anturajul lui Chiriac, pe care i-am reîntâlnit în carte. Chiriac i-a procurat bilete la Sala Palatului la concertul lui Duke Ellington. Partenerul de bridge Sandu Crişcotă îmi spune că el şi amicii lui l-au redirecţionat spre rock, el fiind împătimit al jazzului.
Cornel Chiriac rămâne o legendă. 

Într-un fel parcă este mai bine că s-a prăpădit atât de tânăr, la 33 de ani, pentru puterea mitului. Astăzi ar fi fost de 73 de ani şi probabil vreun promotor al colegilor de generaţie de la Rolling Stones!

Naosul bisericii Sfântul Gheorghe Piteşti

Am încercat din nou să fac fotografii, cred că sunt mai bune!









luni, 20 aprilie 2015

Cu prietenii

Astă seară ne-am revăzut mai mulţi prieteni. Am stat de vorbă la noul nostru local, la barul Central cu barmanul Mircea, celălalt barman fiind fiind Bebe, suporter Barcelona şi prieten cu Iulian, care a lipsit!
Am stat de vorbă şi neam bucurat că ne-am revăzut!
Ioana, eu şi Ilie
Radu, eu şi Mihai  Vasilescu
Selfie cu Mihai
Mihai Vasilescu, Radu Vişinescu, eu, Ilie Pătrulescu şi Mihai Marinescu
Alt selfie cu Mihai

Gemma Bovery

Cinematograful francez are o evlavie pentru literatura franceză. Şi filmul de faţă este un amestec de literatură şi ficţiune.
În film un fost editor a revenit în Normandia natală şi punând pe picioare brutăria părintească, dar asta nu-l împiedică să fantazeze literar.
Martin, brutarul literat este interpretat de Fabrice Luchini este la a doua fantezie literară pe care a mai experimentat-o în Dans la maison.
Vis a vis de casa lui Martin se mută un cuplu de englezi Gemma şi Charles Bovery. Imaginaţia lui Martin se aprinde observând-o pe Gemma, interpretată de superba Gemma Atherton (a mai fost interpreta unei agente MI6 în seria nouă cu Daniel Craig a lui James Bond). Şi numele ei şi a soţului Charles evocă capodopera lui Flaubert, originar şi el din Normandia, Madame Bovary.
Şi anumite lucruri se repetă. Gemma se încurcă cu tânărul Bressigny, aristocratul local, se revede cu fostul iubit pe când Martin o aştepta în catedrala din Rouen, exact ca în roman. Martin observă o pungă de arsenic procurată contra şoarecilor, dar este disperat şi o avertizează pe Gemma, gândind la Emma Bovary care se  sinucide cu această otravă.  Şi Gemma moare, Martin este disperat crezând că arsenicul este de vină, cauza este alta şi Martin suferă de complexul vinovăţiei. 
În final, fiul îl ironizează spunând că vis a vis s-a mutat un cuplu de ruşi, ea numindu-se ...Ana Kalenin....! Este doar o farsă în care imaginaţia lui Martin zburdă din nou ca de obicei.

Filmul l-am procurat mai demult, dar l-am văzut cu mare plăcere şi surprindere.



vineri, 17 aprilie 2015

Miracolul primăverii

A venit primăvara şi căldura în forţă. Am privit din nou cu multă triteţe restructurarea urbană a primarului Pendiuc pe Cale Bucureşti. Spaţiile dintre blocuri au fost umplute cu betoane care să încarce devizul şi să fură spaţiul verde al locuitorilor. Betonul putea fi folosit la consolidarea malului viu al Argeşului din Zăvoi mâncat al inundaţiile de anul trecut. La fel se întâmplă şi în Banatului pem Exerciţiu.
D'aia merită primarul să stea în locul unde se află acum!




Trenuleţul din Parcul Ştrand gata de acţiune.

Şi ca să avem şi poluare.... sonoră fufe şi gherţoi strică atmosfera magică a primăverii cu manele!