Slow Horses seria a treia

În fine și seria a treia a serialului Slow Horses  s-a finalizat.  Este compusă din 6 episoade, ultimul fiind distribuit azi, 27 decembrie 2023.

Atunci când s-a difuzat prima serie Slow Horses, distribuită de Apple am căutat romanele scrise de Mick Herron din care s-a inspirat serialul. Mick Herron este un emul al lui John Le Carre, faimosul autor al romanelor de spionaj din vremea Războiului Rece. I-am citit toate romanele lui Herron și acum le pot vedea ecranizate. 

Romanele lui Herron sunt inspirate din o secție imaginară a MI5 - contraspionajul britanic. Are sediu undeva în centrul Londrei, într-o clădire anonimă. Șeful Slow Horses este Jackson Lamb (Garry Oldman) care este un individ slinos, fumează mult, trage bășini, mănâncă nesănătos. Dar de fapt este un expert al spionajului din vremurile când lucra sub acoperire în țări comuniste. Sub conducerea lui se află cei care sunt considerați ciurucurile MI5. Dar în romanele lui Herron ei sunt superiori celor care lucrează la sediul central MI5. Între ei se disting River Cartwright (Jack Lowden), bunicul lui  fiind fost șef MI5, Catherine Standish (Saskia Reeves), alcoolică, parteneră a unui alt fost șef al MI5. Mai este și expertul IT Roddy Ho (Cristopher Chung). Personajul negativ este adjuncta șefei MI7, Diana Taverner (Kristin Scott Thomas), care se implică în operațiuni dubioase.

Această serie este inspirată din romanul lui Herron numit Real Tigers. Catherine Standish este răpită, iar răpitorii, îi cer unuia care inspiră încredere lui Standish, adică River să scoată din sediul MI5 un document strict secret. Din acest motiv intră în acțiune și șefa M5, care a fost implicată într-o acțiune controversată în trecut. 

În răpire mai este implicat Home Secretary, adjunctul primului ministru în Marea Britanie, Peter Judd (Samuel West), cel sub care se află și MI5, care ura pe cei dela Slow Horses care îi stricaseră niște afaceri dubioase. 

Serialul are tensiune, sunt scene de ciocniri cu schimb de focuri.

Serialul este de văzut!

Filmele mele de Crăciun

A venit Crăciunul și e vremea să te uiți la filme, de Crăciun sau de alt tip.

Iată cum vede Adina Popescu în Dilema veche filmul minimalist românesc de Crăciun, versiune a celor produse la Hollywood.

În privința „scenariului”, iată cum ar arăta acesta într-un film minimalist românesc, mai aproape de realitate. Fata „de succes” muncește de se spetește fără nici o plăcere la o corporație din București, i-au dat primă de Crăciun și merge să-și vadă părinții și rudele în orașul natal. „Întoarcerea acasă” e și la noi o temă recurentă, și încă cum! Ia trenul din Gara de Nord care pleacă cu o întârziere de două ore, deși nu e nici un viscol, nimic, călătorește într-un picior pînă cînd ajunge în gara micului oraș de provincie. Acolo nu ninge, n-a mai nins de cinci ani, orașul e împodobit tot cu beculețele de anul trecut, primăria nu a mai avut bani de altele, căci au fost alte priorități. Nu există târg de Crăciun, orașul e cețos, apatic, încremenit. Ajunge acasă. La început, mama și tata se bucură că o văd, mama îi pune în față vreo cinci sarmale, apoi se plînge că cozonacii nu i-au ieșit atît de bine anul ăsta, tata scote vinul din beci, apoi încep să-i povestească de ale lor, boli, pensii mici etc., pînă cînd întreaga familie sfîrșește pe canapea, în fața televizorului, uitîndu-se la niște emisiuni de divertisment din care fata nu pricepe nimic.

A doua zi, mai vin și sora/fratele, unchiul/mătușa, toată familia se reunește la masa de Crăciun; după un scurt moment de voioșie în care ciocnesc pahare, toată lumea se abțiguiește treptat și încep să se certe ca chiorii. Fata, ca să mai scape din mediul familial, se întîlnește „în oraș” cu foștii colegi de liceu. Petrec o seară minunată într-un bar „fancy” cu biliard și păcănele, de altfel e singurul din oraș mai acceptabil. Apare și gagiul pe care îl plăcea în liceu, e însurat cu o grasă care îl cicălește non-stop, eventual cînd se amețește un pic se dă la ea doar așa, de control, ca să se simtă mascul. Fata se felicită în gând pentru decizia de a pleca în orașul cel mare unde viața e oricum de căcat, dar parcă nu la fel de căcat cum ar fi fost în orașul cel mic. Inventează un motiv ca să plece cu o zi, două mai devreme. Părinții lăcrimează, o înțeleg, dar nu o rețin, are treabă fata, mama îi pune restul de 25 de sarmale pe care nu le-a mâncat la pachet. O conduc pînă la gară unde nu apare nici un gagiu arătos, ăla stă cu grasa lui la televizor, se uită la Netflix. Fata de-abia așteaptă să se întoarcă în orașul cel mare unde își va petrece Revelionul împreună cu colegii ei de corporație, vor merge într-un club din Centrul Vechi și se vor face praf.

Ei bine eu nu mă prea uit la filme din astea. Prefer filme de acțiune. Primul a fost un serial franțuzesc produs de Netflix.

Pax Massilia

Pax Massilia sau pe englezește Blood Coast este un serial de acțiune care se petrece la Marsilia. Este o atmosferă tensionată, Marsilia este pe lângă locul echipei care a câștigat singurul titlu de campioană europeană la fotbal pentru Franța și locul unde se petrec războaie ale drogurilor. Marsilia este și un oraș al arabilor și magrebienilor, te izbește acest fapt cum cobori din  gara Marseille St Charles. Și acest film reflectă războiul dintre poliție și traficanți. Protagoniști sunt Lyes Benamar ( Tewfik Jallab) șeful unei grupări anti stupefiante și prietenul din copilărie Ali Saidi (Samir Boitard) capul distribuitorilor de droguri.  Dar șefia lui Ali este contestată de doi duri arabul Indianul (Mous Maaskri) și Frank Murillo (Nicolas Duvauchelle) și de aici un război cu victime. Echipei lui Benamar se alătură și Alice Vidal (Jeanne Goursaud), fiica unui polițist ucis de Murillo. Serial bine făcut sub egida lui Olivier Marchal, expert în acest gen de film dure.

 

Family Plan 

Acesta este o comedie simpatică dar cu dedesubturi thriller.  Dan Morgan (Mark Wahlberg)  este agent de vânzări auto. Este căsătorit cu  Jessica ( Michelle Monaghan), fostă heptatlonistă de 18 ani. Au trei copii Nina, 17 ani care vrea să devină jurnalistă la Stanford, dar are un iubi la Iowa State University, Kyle, 16, care este campion la jocuri de război electronice și micul Max de 1 an. Totul se dă peste cap când trecutul vine peste Dan, acesta fusese asasin plătit și foștii camarazi îl caută să se răzbune. Capul răzbunării este McCaffrey (Ciaran Hinds), care se dovedește a fi tatăl lui Dan. Confruntarea finală este în Las Vegas, dar până atunci sunt multe aventuri în drumul cu mașina de la Buffalo spre Las Vegas.

355

Acest film a fost o surpriză de Crăciun de la Protv. Este un film gen James Bond, dar protagoniste sunt agente de teren de la agențiile secrete. Mace (Jessica Chastain) este CIA și vrea împreună cu Nick Fowler ( Sebastian Stan - român!) să recupereze un sistem AI care poate provoca al Treilea Război Mondial. Același lucru îl vrea și Marie Schmidt (Diane Kruger) de la BND - securitatea germană. Ele vor fi ajutate de experta în IT de la MI6, Kadjiah (Lupita Nyong'o) . Pe fir intră și securitatea chineză prin  agenta Li Mi Sheng (Bingbing Fan). Filmul ne plimbă prin toată lumea, washington, Paris, Londra, Maroc, Shanhai cu aventuri și lupte îndârjite. Film bun, văzut cu plăcere!

The Silent Patient de Alex Michaelides

Despre acest autor am aflat informații din România Literară! E tânără autoare română care frecventează spațiul britanic l-a recomandat. Am căutat pe internet și am dat de romanul său The Silent Patient.

Michaelides este cipriot după tată și englez după mamă. A studiat în Anglia, dar și în SUA  unde lucrează la Hollywood ca scenarist.

Acest roman este un thriller psihologic. 

Totul pornește de de la cazul pictoriței Alicia Berenson. Acesta a fost găsită lângă soțul ei, un renumit fotograf pe care l-a omorât prin împușcare. Alicia suportă procesul declanșat de uciderea soțului, dar de la moartea acestuia ea refuză să scoată o vorbă. Este închisă la spitalul Grove unde sunt duși condamnați psihici. Este interesant că ultimul ei tablou unde se pictează pe ea nud se numește Alcestis. Acesta este titlul unei tragedii de Euripide. În această tragedie regelui Admetus i se dă privilegiul de la zeul Apolo să nu moară când îi vine sorocul. În schimb el trebuie să găsească pe cineva să moară în locul lui și aceasta este devotata lui soție, Alcestis, care se oferă să moară în locul lui. Heracles însă o salvează de la moarte. 

De acest caz este interesat psihoterapeutul Ted Faber. El se mută la acest spital și o ia ca pacientă pe Alicia Berenson. Eforturile lui se focalizează pe efortul să o facă să vorbească și finalmente reușește! Alicia îi încredințează jurnalul ei care este început cu câtva timp înaintea tragediei. În jurnal apare că un om îi urmărește casa. Ea explică că el ar fi cel care comite crima.

Ted este căsătorit cu Kathy, o actriță foarte frumoasă. S-au luat din dragoste, dar Ted descoperă pe laptopul ei un schimb de scrisori cu probabil amant cu care Kathy are o legătură fierbinte. Ted începe să o urmărească și descoperă că soția lui într-adevăr are un amant și îl urmărește până unde stă. Gelozia îl face să dorească să-l ucidă pe amantul soției lui.

Și intervine șocul! Cele două situații, crima Aliciei Berenson și amantlâcul soției Kathy au cronologii diferite!

Un roman foarte bine scris, fără înflorituri de frază. Poate fi baza unui scenariu foarte bun.

Conversație la Princeton de Mario Vargas Llosa

Mario Vargas Llosa este unul dintre cei mai importanți scriitori sud americani. Pentru opera sa a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 2010. 

Primul meu contact cu literar cu Mario Vargas Llosa a fost romanul Războiul de 100 de ani. A fost un roman dificil, sau prost tradus.

Apoi recent am citit romanul Vremuri grele, un roman realist despre evenimente din zona Caraibelor. 

Cartea Conversație la Princeton a fost inițiată de profesorul Ruben Gallo și este rezultatul unui seminar făcut la Princeton, unde Mario Vargas Llosa a fost profesor invitat și cu studenții la un program de master care analizează opera lui Llosa. 

S-a discutat despre jurnalism și literatură. Llosa a început studiile universitare în Peru în timpul dictaturii. În acea vreme, anii 50 majoritatea statelor latino americane erau dominate de dictatori. Singurele țări democratice erau Chile, care a trecut ulterior prin dictatura lui Pinochet și Venezuela care acum este la mâna unui dictator comunist Maduro. Nu mai vorbim de Cuba care este singura țară comunistă rămasă în zona latino americană.

Este interesant că Llosa a debutat ca jurnalist și activa într-un partid comunist minuscul extrem de îndoctrinat. Evoluția politică a lui Llosa a fost pentru democrație, s-a lămurit cu comunismul văzând situația din Cuba, care a evoluat de la o revoluție democratică spre un comunism care a distrus Cuba. Pentru asta toți stângiștii îl detestă, spre deosebire de Marquez care a cochetat cu Castro. Lloas a încercat să devină președintele al Perului, dar tentativa sa a fost nereușită, fiind învins de un peruan de origine japoneză, Fujimori. Care a fost în final o catastrofă pentru Peru. Llosa prezintă situația din Ameruca Latină unde epoca dictatorilor a apus și unde mai sunt doar țările eșuate Venezuela și Cuba!

Primul roman intrat în discuție este Conversație la Catedrală, primul roman important al lui Llosa. Este un roman despre dictatura din Peru din anii 50. După cum este analizat romanul poate fi caracterizat ca un roman corintic, cum categorisește  Nicolae Manolescu. Timpul aici este sfărâmat, nu există o cronologie. Sunt foarte interesat să văd ce impresie îmi face, pentru că l-am cumpărat!

Mai sunt analizate și romanele Peștele în apă care descrie experiența de candidat prezidențial în Peru în care realitatea se împletește cu ficțiunea. De asemenea este sub analiză și Sărbătoarea țapului privindu-l pe dictatorul Republicii Dominicane care a sfîrșit ucis de un atentat. Trujillo devenise popular și înfricoșător pentru dominicani, era adulat și temut, făcea ce voia cu femeile dominicane. Nu se fura în Republica Dominicană pentru că Trujillo declarase că acolo el este singurul care fură! Este interesant că și noi am avut un dictator în România în Ceaușescu, care a fost unanim detestat când a fost răsturnat, dar acum trezește nostalgii!

Finalul este dedicat terorismului musulman care a însângerat Franța.

Llosa este una din personalitățile lumii literare și politice fiind un apărător al democrației.

Am remarcat și la această carte probleme de traducere. Joyce Carol Oates, romancieră americană este declarată bărbat!

Babardeală cu bucluc sau sexi balamuc

Am văzut acest film și stau să mă întreb ce este de fapt? Este o comedie, este o satiră, un eseu cinematografic, sau este un film pornografic? Pentru că, într-adevăr debutează cu o secvență pornografică? Filmul lui Radu Jude a fost premiat cu Ursul de Aur la Berlin și probabil că nu este pornografic. Este de fapt o satiră la adresa societății românești care are accente pornografice. 

Filmul este compus din trei părți distincte. 

Prima parte debutează cu o secvență de film porno. Continuă însă apoi cu periplul personajului principal, o profesoară de istorie (Katia Pascariu) îmbrăcată într-un deux piece reglementar, gri. Ea circulă printr-un București kitsch cu detalii levantine, reclame îngrămădite mizerabilist, cu clădiri delabrate. Dă din când în când telefoane îngrijorate soțului despre clipul porno apărut pe rețelele de socializare. Ea și el sunt eroii acelui clip porno, ajuns nu știu cum pe aceste rețele de socializare și văzut de elevii profesoarei. Suntem într-un București de coșmar cu mașini parcate pe trotuar și auzim obișnuitele înjurături ale străzii.

Partea a doua este un fel de eseu cu tot felul de simboluri, inclusiv trimiterea la Originea lumii a lui Gustave Courbet, modernizată și rasă și cu denumirea nudă - pizdă, ca apoi să apară și o pulă.

Ultima parte pare a fi film, pentru că este întâlnirea profesoarei cu părinții revoltați. Se petrece în curte liceului cu un nume semnificativ Nichifor Crainic, om de dreapta apropiat de legionari, ortodoxist, deținut în pușcăriile comuniste și cu un comportament jalnic acolo. 

Toți părinții sunt strânși acolo de directoarea liceului și profesoara este invitată să se justifice.Toate argumentele sale sunt logice, pline de bun simț. Clipul nu era destinat publicului larg, cineva a comis o porcărie dându-l pe aceste rețele de socializare, elevii nu puteau să aibă acces la el. Dar asta nu este nimic Încep să curgă acuzele unor părinți care sunt absolut inacceptabile, comentarii legionaroide, antisemite, favorabile generalului Antonescu, rasiste, unul din părinți fiind negru! Este o atmosferă irespirabilă, vehemente sunt în primul rând femeile. Cea mai drastică acuzatoare este o ipocrită absolută. Și-a dat fiul la facultate pe locurile de romi!

Se votează și ea nu este exclusă, de către majoritatea părinților bărbați, dar sunt încă două finaluri în care ea devine paria și este exclusă. 

Este un film care te pune pe gânduri, în care sunt vehiculate teze inacceptabile, zise pe la colțuri, care predomină în mentalul românesc în anumite zone sociale.

Filmul este ca un pumn dat în plexul spectatorului. 

Visul - film nou românesc

Pus de nepotul Vlad care are un rolișor în acest film m-am dus la lansarea în avanpremieră a noul film românesc Visul!

Filmul are cârlig în Serghei Mizil care face furori în reclame de case de pariuri cu stilul lui de borfaș simpatic.

Pentru mine filmul a fost o surpriză, mă așteptam la un kitsch de tip Miami Bici, sau Team Building pentru că în film abundă actorii de comedie ai momentului. 

Filmul este caracterizat de tip comedie, dar de fapt este o dramă. Este despre condiția artistului, a actorului în lumea de azi. 

Actorul Alex (Logigan) are probleme la teatrul la care lucrează, este dublură la o punere în scenă a clasicei Antigone făcută de regizorul (George Ivașcu) și așa se duce voluntar la o pușcărie care vrea să educe pârnăiașii prin teatru, la ideea unei educatoare din pușcărie (Gloria Găitan). Directoarea teatrului (Magda Catone) îi sugerează lui Alex să pună în scenă tragedia lui Pyramus și Thisbe din piesa lui Shakespeare Visul unei nopți de vară, de unde și titlul filmului în scenariul lui Gabriel Gheorghe și regizat de Cătălin Saizescu. Surpriza este că pușcăriașii au poreclele piesei shakespeareane. Apare jupân Bottom - Fundulea (Ștefan Lupu) în traducere, care este un tip gay în film. El vrea rolul lui Thisbe, dar este acaparat de Fane Măreț (Serghei Mizil). Și Fane face un rol colosal. Actorul prologului este alt actor de comedie Nicodim Ungureanu – Gutuie.

Alex are probleme cu partenera Carmen (Georgiana Saizescu), care are angajamente în filme, e nemulțumită că Alex nu face bani. Alex distruge punerea în scenă băgându-se în locul actorului principal și iese din aiureale regizorului o comedie în care lumea se prăpădește de râs. Alex renunță, dar pușcăriașii continuă pentru că au șansa să evadeze. Ei produc la teatrul Odeon cu costume inventate de ei înșiși. Iarăși costumul cel mai reușit este a lui Fane, are un tricou și o fustă confecționate din celebrele pungi de bișniță și contrabandă din anii 90.  Spectacolul are un comic și succes nebun, ei dispar printr-o trapă din podeaua scenei ca să să evadeze, dar aplauzele furtunoase îi întorc! Arta și succesul teatral înving dorința lor de libertate.

În fine un film românesc reușit!

Cum a devenit Isus Dumnezeu de Bart D. Ehrman

 

Am ocazia să vă împărtășesc impresiile despre o carte care se ocupă de creștinismul timpuriu. Nu de mult am citit și Pe cînd creștinii erau evrei de  Paul Fredriksen Pe când creștinii erau evrei. Sunt cărți care se ocupă de Isus ca personaj istoric. Bart Ehrman mărturisește că era creștin, dar a devenit agnostic între timp. 

Cartea Cum a devenit Isus Dumnezeu este o carte complexă, complicată. Este o carte de istorie, nu este o carte de teologie. Când eram elev eram învățați că creștinismul, religia sunt opiul poporului. Așa încerca să ne convingă comunismul un alt tip de religie, mult mai toxică și periculoasă.

Istoricii au stabilit că Isus era un personaj istoric. Bart Ehrman încearcă să analizeze modul cum Isus a devenit dintr-un profet, un persoană divină și parte a Treimii Creștine.

Isus ne spune Ehrman era unul din numeroșii profeți apocaliptici care au trăit la începutul primului mileniu creștin. Ce-l diferențiază de ceilalți profeți? Faptul că el a murit crucificat și apoi a înviat! Este dogma principală a creștinismului. În primul rând Ehrman analizează circumstanțele crucificării lui Isus. El a fost considerat un rebel, se intitula Regele Israelului și asta era periculos în ochii stăpânitorilor romani și de aceea el a fost crucificat. Ulterior dogmele creștine au învinuit pe evrei că l-au condamnat pe Isus în Sinedriu, dar doar romanii puteau să execute sentințe de tip crucificare, cum a făcut Pilat din Pont. Pilat a devenit un personaj pozitiv, că s-ar fi creștinat. Dovezile istorice arată că Pilat era un demnitar roman nemilos. Din punct de vedere istoric învierea este un miracol. Ehrman explică acest fenomen prin sentimentul de mare rușine al ucenicilor lui Isus, că l-au abandonat și asta ar explica faptul că ulterior au avut experiența psihotice cu Isus viu. Dintr-un profet și om, cum era în creștinismul timpuriu, Isus a devenit ulterior Fiul lui Dumnezeu, ce stă la dreapta Tatălui și împreună cu Sfântul Spirit alcătuiesc Treimea. 

Aș face acum niște observații. Noi ortodocșii români moștenim niște expresii slave în tradiția ortodoxă. Mi se pare că a folosi Sfântul Pavel în loc de Paul este eronat, și grecii bizantini foloseau Sfântul Paulos de la Saul. Pronumele în România este Paul în mod obișnuit, Pavel mult mai rar! Iar în loc  de Sfântul Duh mai corect mi se pare Sfântul Spirit. Știu! Asta ne-ar apropia de catolicism, dar ce contează, suntem latini, nu slavi. 

Ehman folosește ca surse Scrisorile Sfântului Paul și Evangheliile. Cele mai apropiate de începutul creștinismului timpuriu sunt scrisorile Sfântului Paul la 20 de ani de la moarte și învierea lui Cristos. Credința privindu-l pe Isus Cristos evoluează de la cele sinoptice, la cea mai nouă a lui Ioan de după anul 100 d. Cr. unde Isus devine divin, Fiul Tatălui, egal cu Dumnezeu. Toate aceste dispute teologice se finalizează după Conciliul de la Nicea din 325 d. Cr. organizat de împăratul Constantin cel Mare Și apoi Conciliul de la Constantinopol din 387 d. Cr.

Cartea este dificilă pentru că utilizează multe citate din Noul Testament. 

Merită citită pentru că creștinismul a modelat societatea europeană și suntem ceea ce ne-a dat creștinismul. 

COBRA serial englezesc

COBRA este un serial englezesc care s-a desfășurat pe trei sezoane. Este o producție a canalului SKY. Deși denumirea te duce la șarpele cu numele respectiv, COBRA este denumirea prescurtată a ședințelor de urgență a guvernului britanic!

Serialul ete de tip apocaliptic. Marea Britanie este în pericol. Este într-un fel amuzant că este vorba de Marea Britanie. Pentru că această țară spre deosebire de celelalte state europene este o insulă. De fapt una Britania și porțiunea nordică a Irlandei. Și așa ea este cea mai protejată țară, care i-a adus și avantaje în istorie.

Actorii principali a serialului sunt Robert Sutherland, primul ministru al Marii Britanii, interpretat de simpaticul actor Robert Carlyle din Full Monty și șefa lui de cabinet, Ana Marshall interpretată de Victoria Hamilton. Primul ministru are mereu probleme de la antipaticul Archie Glover-Morgan (David Haig) Home Secretary - ministrul de interne. 

Ei bine primul sezon este dedicat unei catastrofe naturale o furtună geomagnetică care afectează comunicațiile electronice și alimentarea cu energie electrică. Zona de nord a Marii Britanii de lângă Scoția este afectată grav și este necesară instalarea unui nou transformator la uzina electrică. Lipsa a energiei declanșează revolte și apar grupuri de vigilante pentru că scapă deținuți la centrul de imigranți.

Al doilea sezon este dedicat unei noi catastrofe naturale, explozia unei nave scufundate pline cu exploziv combinată cu niște lucrări în Marea Nordului provoacă cutremure și inundarea de către mare a coastei din Kent, în estul Londrei. Colac peste pupăză apare și acțiunea unui război cibernetic declanșat de forțe ostile, Rusia China? Se întâmplă ca un miliardar rus să fie omorât în doborârea unui elicopter cu o dronă. 

Ultimul episod este dedicat acțiunii unei organizații ecologiste care organizează rezistență într-un oraș. Și aici se întâmplă o catastrofă pământul se prăbușește se pare și din cauza unor lucrări la un tunel și mulți oameni mor prinși de pământ. Așa se ajunge la ecoterorism. Colac peste pupăză, fiica premierului, Ellie, implicată în afaceri cu droguri în primul sezon, devine ecologistă în ultima seria se duce să dea o declarație undeva într-un tunel și rămâne blocată, dar este salvată în final. Toate poartă amprenta unor firme de armament care fac tranzacții cu o țară care seamănă cu Arabia Saudită și acestea manipulează. 

Am remarcat educația liderilor politici, studii înalte la Oxford și Cambridge, nu ca la noi, la universități private de 2 lei,

Este un film palpitant.

Le Nouveaux Riches, DNA do Crime și Hidden Assets

Am văzut pe internet mai multe filme și seriale pe care merită să le consemnez.

Filmul francez Le  Nouveaux Riches mi-a amintit de Las Fierbinți, iar DNA do Crime de serialul românesc polițist Clanul.

Les Noveaux Riches 

Este cum am spus o comedie franceză. Personajul principal este Yussuf (Nassim Lyes), dar se dă dă altcineva, nu este magrebianul cam chel, ci el este Tiago, tânărul brazilian, cu o perucă cu păr lung, care vinde genți Vuitton false pe post de originale, are o amantă evreică, cu probleme de familie. La un joc de poker se atașează de Stephanie, o jucătoare de poker care-l golește de bani. Ambii trec prin tot felul de aventuri cu bătăi pentru că Stephanie (Zoe Marchal) spune care o rezervă de crypto monede de un milion de euro, după care umblă  niște interlopi. În final după un accident auto în care Stephanie este ejectată printr-un geam de dubă și ajunge la spital, recunoaște că nu are nimic!

DNA do Crime

Este un serial brazilian polițist extrem de dur, care ar aduce cu Clanul de la ProTv.

Se petrece în sudul Braziliei, la granița cu Paraguay. Aici acționează o bandă de criminali care folosesc arme de foc și arsenal de război pentru a jefui bănci din Paraguay și Brazilia.

Doi polițiști federali Suellen (Maeve Jinkings) și Benicio (Romulo Braga) sunt în urmărirea lui Fără suflet, un bandit extrem de periculos. Bandiții au o organizație cupolă și pregătesc și execută atacuri asupra băncilor din zonă și din Paraguay. În final cei doi polițiști îl prind pe banditul periculos. Dar ei reușesc să-l elibereze din pușcăria din Paraguay pe șeful organizației de bandiți și să facă posibilitatea unei noi serii de serial.

Pentru a-i depista pe criminali se folosesc metode moderne, precum ADN (DNA în portugheză) de unde și numele serialului.

Ce am remarcat în serial. 

Atunci când se conversează polițiștii de limbă spaniolă din Paraguay cu polițiștii de limbă portugheză  nu au nicio problemă să se înțeleagă. Braziliana portugheză este mai dură la consoane, dar au și înmuierea lor care amintește de rusă!

Ce mi-a sărit în ochi este că în Brazilia nu prea există rasism, familiile sunt amestecate rasial. Am citit că în Brazilia sunt 77% albi, 13% bruneți, 7% negri. Surprinzător este că aceste procente nu se văd, cam toți fotbaliștii brazilieni sunt ori mulatri, ori negri. Pe de altă parte, pare că procentele sunt cam curioase.

Hidden Assets

Acest serial irlandez este foarte bine făcut, este plin de tensiune, este un thriller de foarte bună calitate. Este un serial polițist, dar are implicații politice

Sunt de fapt două serii una din 2021 și alta în 2023. Serialul se întâmplă în Irlanda, dar și în în Belgia, la Antwerpen.

Totul pornește de la o investigație a CAB (Criminal Asset Bureau) a unui dealer de droguri, care este legat de afaceristul Fion Branigan. Sora lui, Bibi Melnik (după soț) este la Antwerpen fiind patroana unei firme de contracte în port. În Belgia au loc niște atentate teroriste care ajută un partid de extremă dreapta. În aceste investigații se implică un comisar belgian antiterorism. Între polițiștii irlandezi și cei belgieni începe colaborarea pentru depistarea vinovaților. Surpriza este că teroristul sinucigaș nu este un musulman, ci un columbian. Ițele duc și la socrul lui Bibi, mare afacerist care vrea să pună mâna pe portul Antewerpen. El moare dubios. Bibi recunoaște că s-a implicat sinucigașilor columbieni. Este evitat actul terorist, și partidul extremist cîștigă alegerile și pornește la privatizarea portului. 

În același timp, un killer aflat în simbria lui Melnik și a urmașei lui elimină pe cei care se împotrivesc privatizării portului.

În serial se vorbește engleză și multă flamandă, limba din partea flamandă a Belgiei.

Recomand acest serial. 

Totul pornește  

Napoleon

Aseară am văzut la Cinema Trivale de la 18.35 filmul Napoleon, singur în sală! Citisem tot felul de cronici și reacții și am fost curios pentru că erau scene de bătălii și acestea sunt mai bine vizionate pe marele ecran. Transmisia filmului a fost proastă, o peliculă de proastă calitate și totul se vedea întunecat.

Filmul lui Ridley Scott m-a dezamăgit. Pentru că se putea numit Napoleon și Josephine (de Beauharnais), prima sa soție, pentru că relația lor a ocupat cam 70 % din film, prea mult! Actorii au fost în rol. Joaquin Phoenix face un rol bun în Napoleon și este bine grimat să nu se vadă buza  tăiată. La fel de bine este și Vanessa Kirby în Josephine. Am recunoscut în ea pe Văduva Albă din Mission Impossible.

Istoria lui Napoleon este atât de vastă că fiecare acțiune a sa merită un film. În filmul lui Ridley Scott sunt prezentate câteva bătălii.

Asaltul asupra Toulonului ocupat de englezi pe când era doar căpitan de artilerie este prima lui bătălie importantă.

Apoi ar mai fi bătălia de la Austerlitz din 1805, una dintre cele mai strălucite a lui Napoleon. Însă regizorul o filmează într-o zi de iarnă grea, cu multă zăpadă și pe un lac. Se pare că nu era așa vremea atunci, a fost negură, dar a ieșit soarele că să serbeze victoria lui Napoleon.

O controversă este și Bătălia de la piramide din Egipt und etunurile trăgeau în piramide.

Bătălia cea mai minuțios filmată este însă Waterloo și de aceea consideră francezii că este un film antifrancez, pentru că marchează înfrângerea definitivă a lui Napoleon.

Ceea ce intrigă foarte tare este că în șarjele cavalerie franceze participă și Napoleon. Ori este o stupizenie ca să ca comandantul suprem să se implice în bătălie. Doar legenda de la Călugăreni al lui Bălcescu l-ar prezenta pe Mihai Viteazu în fruntea cavaleriștilor săi. Dar astea-s povești de Evul Mediu. 

Filmul s-a filmat iarna și peisajul pare foarte trist și întunecat. Ori majoritatea bătăliilor lui Napoleon s-au desfășurat vara, era perioada războaielor, O mare și sângeroasă bătălie a lui Napoleon s-a desfășurat pe viscol la Eylau în Prusia (Kaliningrad azi). Filmul, in final înregistrează numărul morților francezi în bătăliile duse de Napoleon, 3 milioane de francezi. Dar nu spune și numărul victimelor adversarilor care probabil a fost cel puțin dublu. Franța la acea oră avea cea mai numeroasă populație, depășiți doar de Imperiul Rus. În secolul al XIX  populația nu a mai crescut așa mult, depășiți fiind în primul rând de germani. 

Așa că am ieșit nemulțumit de la film. 

Cântăreața cheală de Eugen Ionesco la Teatrul Toma Caragiu Ploiești

În această seară de 25 noiembrie s-a consumat ultima reprezentație la Festivalul de  Teatru Liviu Ciulei la Teatrul Alexandru Davila Pitești. Asta pentru că mâine va fi reprezentată o piesă a teatrului Davila. 

Pentru că este o piesă celebră, una dintre cele care fondează teatrul absurd m-am dotat și cu textul piesei în ultima traducere de la Humanitas, găsit pe internet.

Am văzut această piesă într-un spectacol coupe pus în scenă de Valeriu Moisescu la Teatrul Mic la finalul anilor 60. Deci sunt peste 50 de ani de la acest spectacol și parcă nu văd aceeași piesă.

Piesa a fost pusă în scenă pentru prima dată în 1950 la Teatrul Noctambule din Paris în regia lui Nicolas Bataille și atenție! Monica Lovinescu! Că tot se fac acum 100 de ani de la nașterea acestei mari voci radio și exemplaritate morală. Pentru că Monica Lovinescu voia să facă regie de teatru, Eugen Ionescu i-a oferit șansa să lucreze cu Bataille care era și el un regizor începător. Monica Lovinescu a renunțat să apară pe afiș pentru că era convinsă că nu vor fi mai mult de 10 reprezentații și așa a ratat să intre în istoria teatrului. Într-adevăr au fost 25 de reprezentații, dar piesa s-a reluat în 1957 la Teatre de la Huchette în aceeași regie și de atunci se prezintă neîntrerupt până azi! 

Datele acestui spectacol sunt următoarele:

Cântăreața cheală

de Eugene Ionesco

traducerea: Vlad Russo si Vlad Zografi

regia: Cristian Ban

scenografia: Raluca Alexandrescu

light design: Ionut Aldea

cu: Ioan Coman (Domnul Smith), Ada Simionică (Doamna Smith), Andrei Radu (Domnul Martin), Teodora Sandu (Doamna Martin), Ioana Farcaș  (Mary, menajera), Robert Oprea (Capitanul de pompieri), Razvan Baltaretu, Constantin Ionescu, Lucian Ilinescu, Mircea Dragomir, Octavian Gheorghe (figuratie)

Titlul piesei Cântăreața cheală are legătură cu piesa doar dintr-un schimb de replici din final, când cineva întreabă ce mai face cântăreața cheală și i se răspunde că umblă la fel pieptănată. Ionescu i-a dat și titlul Antipiesă!

Piesa are patru personaje principale: doamna și domnul Smith și doamna și domnul Martin. În plus mai apar menajera Mary și căpitanul de pompieri. Toate dialogurile au un grad de absurd. Dar în final replicile sunt complet incoerente și onomatopeice. Ei bine, aceste replici finale au fost scoase de regizorul spectacolului. De aici și o controversă cu prietenul Julian Negulesco care văzuse piesa la Ploiești și o văzuse și la Paris. Acest demers regizoral s-ar fi bazat pe o indicație a lui Ionesco despre utilitatea unor replici. 

Pentru că replicile au un grad de incoerență și lipsă de logică regizorul a decis ca actorii să facă gimnastică cu poziții stânjenitoare ale doamnelor ca să creeze chestii comice. Sau se sugerează o oarecare apropiere de natură homosexuală între domnii Smith și Martin.

Cea mai surprinzătoare și cred eu proastă idee regizorală este lipsa pendulei care bate ora cum vrea ea. Mi-a fost dor după pendulă!

Actorii au fost în roluri și au avut o bună prestație. 

Double Agent de William Christie

Bun internetul ăsta! Am scormonit prin eal și am găsit continuarea romanului de spionaj A Single Spay. Se numește Double Agent. 

Alexi Smirnoff, agentul sovietic este strecurat sub numele prietenului său Shulz din Azerbaidjan la unchiul acestuia în Germania nazistă. Ajunge spion Abwehr la Teheran și după aventuri la întâlnirea de la Teheran din 1943 a celor trei mari aliați: Stalin, Roosevelt și Churchill, Alexi salvează pe Churchill de un atentat nazist cunoscut de NKVD, dar lăsat să se petreacă. Alexi îl salvează pe Churchill și drept recompensă serviciile britanice vor să-l trimită înapoi în Germania! 

Așa că Alexi evadează din Ambasada britanică și ajunge să plece spre mare cu un grup de contrabandiști. Sunt atacați de alt grup de tâlhari iranieni. Este împușcat în piept, dar este salvat din nou de britanici. Este trimis în Anglia și devine consilierul MI6 după o întâlnire cu C, șeful spionajului. Însă în MI6 este abordat de Kim Philby, care pune ucigașii NKVD după el. După ce-i anihilează, sătul de astfel de pericole, se duce la șeful C și se oferă să devină agent secret în Germania. Este trimis la statul major al lui Kesselring, șeful armatelor hitlerist din Italia. Este parașutat și după aventuri unde omoară trei contrabandiști italieni și ajunge erou la statul major al lui Kesselring. Este sergent de radiotelegrafie foarte priceput și transmite informații britanicilor. Este trimis la sediul SD de la Roma unde nu mai aveau radiotelegrafiști. Aici devine favoritul colonelului Kappler (personaj istoric) și este bănuit de trădare de căpitanul Priebke (personaj istoric). Începe o aventură amoroasă cu o prințesă apropiată de Vatican care aranjează o întâlnire cu Papa a generalului SS Wolff. Reușește să salveze pe un preot irlandez. În final Roma cade, o salvează pe prințesă din mâna SS, dar este prins de partizanii comuniștii italieni. Scapă datorită preotului irlandez de la Vatican care trimite pe soldații americani care-l scot din mâinile comuniștilor. Bietul Alexi are mereu probleme din cauza comuniștilor sovietici și de aiurea.

O carte bine scrisă cu aventuri gen Indiana Jones.

Addenda

Comentariul anonimului mă face să revin și să completez. Atunci când am citit primul roman al spionului fictiv Alexi Smirnoff, amintirile m-au dus la un roman sovietic aparținând lui Iulian Semionov numit 17 clipe ale primăverii. Pe baza acestui roman s-a realizat cel mai de succes serial sovietic de spionaj avându-l ca erou pe von Stierlitz. Serialul care a făcut furori în URSS s-a transmis și la TVR.  Acesta torpilează convorbirile secrete dintre Allen Dulles și generalul SS Wolff de ieșire a Germaniei din război printr-o pace separată cu americanii. Ceea ce m-a iritat atunci în roman, din serial nu cred că am văzut decât puține episoade, unul? Faptul că acest von Stierlitz era fiul unui kolhoznic și vezi Doamne vorbea perfect germana! William Christie sunt sigur că a citit romanul sovietic și asta l-a inspirat pentru romanele cu Alexi. Dar, mai inteligent, Christie l-a făcut pe personajul său Alexi, tot fiu de kolhoznic să locuiască cu familia Schulz și să deprindă o germană perfectă, având și talentul deosebit pentru limbi. Oricum personajul Alexi pare mult mai credibil decât von Stierlitz al lui Semionov. Christie scrie în postfața lui Double Agent că a folosit surse istorice și personaje reale din timpul celui De-al Doilea Război Mondial în romanele sale. 

Este evident că aceste personaje sunt fictive, dar inserate în contextul unor evenimente reale și cu personaje implicate în acțiunile din vremea Celui De-al Doilea Război Mondial face romanul să pară mai autentic.

Spor la citit și comentat!

Gândește-te la Africa la Teatrul Național Marin Sorescu Craiova

 

Am așteptat cu nerăbdare  piesa Gândește-te la Africa realizată la teatrul Național Marin Sorescu Craiova din cadrul Festivalului LIviu Ciulei de la Teatrul Alexandru Davila din Pitești, pentru căî teatrul craiovean este unul din cele mai bune din țară.

De această dată oltenii ne-au oferit o dramă dură aparținând unui dramaturg neozeelandez. Este o piesă care trimite cumva la Livada cu vișini a lui Cehov.  Titlul piesei, Gândește-te la Africa nu are nicio legătură cu subiectul! Piesa are următoarea distribuție:

Regia artistică: Alexandru Boureanu

Asistență regie: Nicolae Vicol & Cătălina Vînătoru

Text: Gordon Dryland

Traducere: Raluca Coandă

adaptare scenică text și mișcare scenică: Raluca Păun

scenografie: Vanessa Beca

regia tehnică: Sorin Gruia/ cristi petec

maestru de lumini: Dodu Ispas

sufleor: Anca Maria Ilinca

 

Mama Amelia – Mirela Cioabă

    Fiul Arthur - Nicolae Poghirc

Fiica geamănă Rowena  - Costinela Ungureanu

    Fiul geamăn Robert  -  Claudiu Mihail 

    Consiliera - Raluca Păun

 

Gemenii Rowena și Robert se întorc la casa părintească unde se întâlnesc cu fratele mai mare Arthur. Arthur suferă din copilărie de o plagă îngrozitoare pe obraz care ar fi de la lepră.

Obiectivul lor este să pună mâna pe proprietatea imensă a mamei. Este o zonă de mlaștini lângă ocean pe care consiliul local al orașului vrea să-l transforme într-o zonă de agrement cu debarcader! Traducere greșită! Este de fapt un port marina pentru nave de agrement iahturi.

Amelia însă vrea să protejeze zona este ecologie an avant! Piresa a fost scrisă în 1970.

Mama se rănește și este la spital și cei doi tineri avizi de îmbogățire îl conving pe fratele lor mai mare Arthur să semneze ctele care înstrăinează terenurile.  Acesta semnează actele și apoi se spânzură.

Scena finală este între gemeni și mamă care îi amenință că îi lasă fără moștenire în timp cer se pregătesc să meargă la înmormântarea lui Arthur.  Și apoi le face o mărturie îngrozitoare. Ei nu sunt copii răposatului tată, ci au fost concepuți de mamă cu fiul Arthur!

 

Piesă bine regizată și interpretată.