Filme de vară

Titlul nu acoperă conținutul filmelor, ci doar faptul că eu le-am văzut în această vară.

Pororoca

Este un film românesc multipremiat, de Constantin Popescu, cu  Bogdan Dumitrache în rol principal. Actorul este foarte apreciat și jucat în filme, dar mie nu-mi place că n-are dicție.

Până acum credeam că doar scriitorii și poeții contemporani scriu ca să se citească între ei, văd că și cineaștii fac filme care se le vadă acum doar între ei și să se premieze.

Titlul vine de la fluxul prin care Atlanticul urcă în sus pe Amazon.

În film un părinte în parc care-și supraveghează copiii constată îi dispare fiica de 5 ani.

În filmul nu se petrece nimic timp de 2  ore jumate, doar că își caută fata dispărută, pică bine cu crimele de la Caracal.

Doar în finașl este o scenă dură și cam atât.

Pentru atât timp pierdut, n-am rezistat decât eu și încă o doamnă ca niște cinefil adevărați, chinuiți de un regizor care putea să facă altceva decât filmul ăsta.

Boi

Ăsta este un film pe care l-am văzut pe computer de pe internet.

Este un film spaniol care se petrece la Barcelona.

Boi este un tânăr scriitor care își găsește slujbă ca șofer pe limuzine de lux. Primul lui  angajament este cu doi chinezi pe care-i îi ia de la aeroport și îi duce la hotel.

Tipii sunt pe cale să facă o afacere, dar se pare că partenerii sunt dubioși.

Boi este frământat de faptul că iubita lui Ana a dispărut, după ce i-a mărturisit că a rămas gravidă și Boi îi spune că nu-i pregătit sî fie tată.

Chinezii se frământă și-l bagă și pe Boi în afaceri cu mafioți cu accent rusesc. Scapă ajutat de prietenul care l-a ajutat să se angajeaze. La plecare aflăm că or fi fost ei chinezi, care vorbeau bine engleză, dar de fapt erau singaporezi.

De la aeroport Boi o ia pe o arhitectă franțuzoaică care a proiectat hotelul nou din Barcelona la care au stat chinezii.

Filmul este făcut în timpul iernii și Barcelona arată trist în ploaie.

Frapant a fost însă aerul actorului Bernat Quintana care aduce cu Alain Delon la aceași vârstă, până ân 30 de ani.

Pennyworth (at your service)

Acesta este un serial care de abia a început să se difuzeze realizat de EPIX care a făcut excelentul Berlin Station.

Prima serie pilot s-a difuzat acum câteva zile, dar au mai difuzat încă două episoade.

Este inspirat dintr-un serial de benzi desenate. Pennyworth era original majordomul familiei Wayne, care era legați de faimosul Batman.

Acest serial care se petrece într-o Londră postbelică, Pennyworth (Jack Bannon) este un fost militar din trupele speciale SAS care au luptat în Malaya împotriva japonezilor. Excelentul Bannon are aerul și tunsoarea tinerilor din anii 50, pe care i-am văzut-o în filmul Tinerii (The Young Ones) cu Cliff Richard.

Tatăl lui este într-adevăr majordom. Pennyorth vrea să-și facă o firmă de securitate, dar până una alta este gorilă la un bar. Aici îl ajută pe Thomas Wayne să o trimită acasă în SUA pe sora sa care se bețivănea în Londra.

Wayne care este un expert financiar care descoperă o mare delapidare, aceasta este instrumentată de o organizație secretă numită The Raven (Corbul), organizație condusă de Lord Harwwod, cu intenții fasciste și de a o lovitură de stat.

Iubita lui Pennyworth, actrița Esme (Emma Corin) este răpită de sinistra Bet Sykes. Cu ajutorul camarazilor săi negru Bazza și galezul Dave Boy, Pennyworth o eliberează pe Esme și-l capturează pe ticălosul Harwwod.

Bet Sykes este condamnată la moarte și se petrec scene ca-n Evul Mediu transmise la televizor cu spânzurare și apoi condamnații eviscerați.

În celelalte episoade Pennyworth își pune în valoare calitățile și cu ajutorul aceloarși prieteni salvează un computerist genial și gay să plece în SUA împotriva unora care vor să pună mâna pe computerul creat de acesta care este o invenție de anii 50, oricum ca-n filmele de atunci, cu calculatoare aâcare umplu o cameră sau mai multe.

London Kills

Aceasta este seria a două dintr-un serial pe care l-am mai văzut.  Este realizat de canalul britanic Acorn Tv.

Aș vrea întâi să lămuresc titlul cred că traducerea corectă este Crimele din Londra, nu cred că Londra Omoară?

Filmul are în centru mai mulți polițiști londonezi.  Șeful este Inspectorul Bradford care are ca subordonați pe detectiva Vivienne Cole, negrul Rob Brady, care o mutră de mafiot, și negresa Billie Fitzgerald, un fel de Serena Williams dar mai drăguță parcă…hahaha!!!

În prima serie ei trebuiau să rezolve crimele unei criminale tinere și perverse care reușește să o atragă pe fiica lui Bradford, care este foarte supărată de dispariția mamei sale. 

Bradford are o legătură ciudată cu o tânăra cu care vorbește pe un telefon burner, cu taste, greu idemtificabil. Fiica îl bănuiește că tatăl o ucis-o pe mama ei. 

Și în seria a doua Bradford are acea legătură cidată și Vivienne și Brady investighează această legătură. În primele trei episoade ale seriei noi sunt crime într-un cerc de rude, cel mai comune, emigranți, oameni cu probleme sociale.

Ultimele două episoade cuprind asasinarea unui gangster și a fiului său. Se pare că această crimă a fost ordonată de proprietarul unui cazinou.  Acesta surprins de Brady cu pistolul crimei în mână îi declară că știe pe cineva care a văzut-o pe soția lui Bradford sechestrată.

Cel care o văzuse este ucis. Se lămurește afacerea și soția lui Bradford supraviețuiște sechestrării și aflăm că frumoasa brunetă nu era amanta lui Bradford, ci martoră într-o afacere secretă a poliției. Urmează să aflăm și deznodământul în următoarea serie. 

Serialul este bine făcut și interpretat.

Woodstock pe românește

Stimate Marius Chivu,

Am citit cu interes și plăcere dosarul Dilemei vechi dedicat fenomenului Woodstock.

Cea mai interesantă relatare este a lui Adrian Cioroianu privind legătura între Woodstock și Cenaclul lui Păunescu. Și cred că are dreptate când spune că acei tineri sunt cei care au înfăptuit Revoluția din 1989.

Am avut ocazia să mă duc la unul din Cenacluri, dar nu am fost niciodată. De ce? Pentru că nu-mi plăcea ipocrizia lui Păunescu. La o întâlnire prin 1970 cu politehniștii, unde au fost prezenți mai toți scriitorii de mare calibru al momentului, inclusiv Ana Blandiana, i-am urmărit în special pe doi, pe Leonid Dimov, care scria superbe poeme onirice desenate de Pucă și fuma Carpați fără filtru și pe Păunescu care recita poezi patriotice și fuma ...Kent.

Însă ce m-a surprins cel mai tare este că din acest dosar lipsesc mărturii a celor de 70 plus minus dou trei ani. Eu sunt chiar la 70. Mă mir că nu i s-a luat un interviu lui Florin Silviu Ursulescu, unul din promotorii muzicii rock din acea vreme.

Mai greu ar fi cu Cornel Chiriac și cu alții ca el care nu mai sunt.

Am trecut la maturitate prin 1967, când a izbucnit fenomenul Phoenix. Atât de entuziasmat am fost că le-am luat primul disc, cu toate că nu aveam pick-up!

În 1967 toamna s-a produs, cred prima apariție bucureșteană a lui Phoenix la București la Casa Studenților. Stăteam la balcon și credeam că o să se prăbușească de atâta entuziasm.

Replica bucureșteană a fost Sideral Modal Qiuartet care începuse să cânte muzica underground, un fel de hard rock.

Replica ieșeană a fost Roșu și Negru a lui Nancy Brandes și ulterior celebrului baterist, Țăndărică - Ovidiu Lipan.

Îmi amintesc de festivalul de la Woodstock de la Europa Liberă, cred că la Munchen ajunsese deja Chiriac?

Anul 1969 a însemnat pentru mine o noapte la barul Litoral din Eforia Nord, venit din tabăra de la Costinești cu colegii special pentru ei. I-am ascultat pe Phoenix o nopate întreagă, ca aceștia să se vadă apoi dimineața cu cei de la Sideral.

Însă festivalul nostru românesc, replică la Woodstock a fost Festivalul de Pop Rock Cluba A de la Casa Studenților din toamna lui 1969. Am reușit să intru în două seri, odată cu bilet, alta blatist.

Am avut ocazia să-i ascult pe cei de la Phoenix care erau într-o perioadă mai slabă și pe cei de la Roșu și Negru în mare formă care-și lansaseră și ei o operă rock și care au luat premiile Festivalului.

Însă senzația festivalului a fost Dorin Liviu Zaharia cu Balada bradului de noapte și a formației Olympic 64, condusă de Picky Inglessis, cu care cânta. Formația Olympic 64 s-a destrămat ulterior pentru că Inglessis a emigrat în Olanda? 

Să nu-i uit pe clujenii de la Cromatic cu Racul, broasca și o știucă și un mare basist Iuliu Merca.

Cred că a fost ultima dată când marile formații rock au cântat și concurat împreună. 

A venit 1971 cu Tezele din Iulie și totul a fost pus în interdicție. 

Phoenix s-a reinventat cu etno rock-ul din Mugur de fluier, ca apoi să plece în 1977, nu înainte de a da un concert de Crăciun la București în 1976 cu o scenă cu Yarbirds parcă luată din Blow Up.

Astea-s amintirile mele, pe care le-am mai corectat cu wikipedia.

O zi deosebită, 14 iulie!

Da, astăzi 14 iulie a fost o zi deosebită!

A debutat cu parada de 14 iulie de pe Champs Elysee, cea mai frumoasă paradă militară din lume, pe cel mai frumos bulevard din lume. N-am apucat să văd tot m-a răpit prietenul Iulian și celor de la terasă le-a fost lene să treacă pe TV5. 

Voiam să văd pe sapeur pompiers din Legion Etrangere, am văzut cu emoție pe studenții de la Ecole Polytechnique, care sunt o școală superioară militarizată, care defilează în uniforme bleu închis, cu bicorn.

Iar după amiază, program de sport sufocant, ciclism, Formula 1 și mai ales tenis.

Am lăsat toate aceste manifestări  să văd un film, Vox Lux, film despre condiția vedetei din industria muzicală, bun, parcă inspirat din viața Madonnei. Sunt și niște scene teribile cu împușcături și morți într-o școală americană.

La Automobilism câștigă cel cu cea mai bună mașină, Mercedes și Hamilton câștigă la Silverstone, acasă în Anglia. I-au urmat Bottas - Mercedes și Leclerc - Ferrari.

La ciclism mă uitam în pauzele meciului de tenis. Dar e la mijloc de Tour de France și mai vedem.

La tenis a fost finala masculină între doi giganți, Federer și Djokovic. 

A fost un meci de 5 seturi cu setul final terminat cu tie break de abia la 12-12. Parcă n-ar fi fost nevoie ca unul să câștige, dar Djokovic a profitat pentru că toate seturile le-a câștigat la tie break. Meciul a durat 5 ore, m-am uitat și pe ecranul gigant de la Primărie dar meciul continua și se făcuse frig.

Zi plină și plăcută!

SoNoRo la Conacul Florica - Evenimentul muzical al verii la Pitești

De SoNoRo mai auzisem, de SoNoRo la Conac știam.

Și iată că acest festival, care a scop punerea în valoare a rezidențelor aristocratice și castelelor din România poposește la Pitești, mai precis la Conacul Florica al cele mai importante familii politice românești fondatoare a României moderne și independente și al României Mari, familia Brătianu, cu cei doi prim miniștri, cel al Independenței României, I. C Brătianu și cel al României Mari Ionel I. C. Brătianu.

Cu Miruna Nagy

Știam că Răzvan Popovici este un manager muzical deosebit, dar nu mă așteptam ca în afară de muzica bună să avem parte și de o atmosferă plină de umor și bun gust.

Nicolas Dautricourt, Benedict Kloekner, Răzvan Popovici

Pentru că artiștii nu numai că sunt niște virtuozi, mai au și un simț deosebit al umorului. 

Chiar mărturiseam la final domnului Popovici că poate face un serial tip Seinfeld și cu amicul Gălușcă, cel care m-a transportat la și de la Florica pe post de Newman!

Artiștii care ne-au oferit spectacolul muzical și de înaltă ținută artistică sunt: Răzvan Popovici, violistul și prezentatorul spectacolului, Miruna Nagy, o delicată și dedicată harpistă, Nicolas Dautricourt, violonist plin de umor și glume, care cântă cu un Stradivarius, dar doar talentul artistului face ca vioara să sune bine și nu în ultimul rând excelentul și dedicatul violoncelist german Benedikt Kloekner.

Acest program face parte din evenimentul cultural România Franța, având artiști francezi invitați și piese muzicale din spațiul francez. 

Festivalul SoNoRo la Conac beneficiază și de suportul BRD care a permis și o tratație a invitaților în pauza concertului.

Programul s-a deschis cu Enescu, Obade piesă în stil lăutăresc, în care este înglobat și Imnul Regal, imnul României, timp de 100 de ani. 

Am ascultat dansuri de Marin Marais executate la harpă și violă pe post de Viola da Gamba. 

S-au interpretat piese muzicale Jean Cras, Gabriel Faure, Reinhold Gliere (rus! cum ne-a dezvăluit Răzvan Popovici), Massenet cu Meditation, Ravel și englezul Edward Elgar cu al său Salut d'Amour ca bis.

Sper că lumea a plecat la fel de fericită și plină de bună dispoziție cum am resimțit eu după acest eveniment muzical și cultural. Mai ales că Domnul  a ținut cu organizatori și cu noi pentru a a dat o ploicică care să răcorească vremea oricum răcoroasă!

Eu aștept cu multă nerăbdare să revăd acești artiști excepționali și pe scena Filarmonicii Pitești!

Chant de loup - un film de actualite submarină!

Cum le potrivește arta uneori când evenimente reale, nefericite au loc.

Tocmai am vizionat un film francez Le chant de loup.

Este un film de război francez, ficțiune, dar cu multe potriviri cu realitatea.

Filmul îl are protagonist pe Chaussette - Chanterai- Șosetă (Francois Civil) care este expert audio pe submarinul Titan.

El depistează într-o acțiune secretă în Siria urma unui submarin nuclear sovietic de tipul Timour, scos din uz.

Filmul evoluază într-o criză nucleară, de pe acest submarin se lansează o rachetă balistică nucleară din Marea Barents care va lovi Franța.

Comandantul Grandchamp (Reda Kateb) care comandase Titan este trimis la comanda submarinului nuclear Formidabil și primește ordinului de a riposta cu o lovitură nucleară împotriva Rusiei. 

Comandamentul francez primește confirmarea că racheta nu are îăncărcătură nucleară, iar Departamentul de Stat american le confirmă că acest submarin sovietic fusese cumpărat ilicit de jihadiștii islamici și că aceasta era o încercare iresponsabilă de declanșare a unui conflict nuclear. 

Filmul continuă cu odiseea lui Formidabil care intră în starea de invizibilitatea și pregătește contalovitura.

În acest cazuri când ordinul fusese dat și confirmat nu se mai putea contramanda.

În această situație disperată amiralul șef al Marinei Franceze, Alfost (excelentul Mathieu Kassowitz) încearcă să intercepteze pe Formidabil.

Începe un schimb de torpile care distrug pe Titan, dar Șosetă reușește să transmită mesajul prin care comandantul Granchamp reușește să stopeze lansarea rachetei nucleare înainte de muri și el.

Formidabil fusese doar puțin avariat, însă protagoniștii pier în incident, supraviețuind doar Șosetă, care se combinase cu o tînără străină (Paula Beer, nemțoaica din serialul Bad Banks).

Exact acum s-a desfășurat drama submarinului nuclear rusesc în aceeași Mare Barents, un incendiu în care au murit 14 marinari ruși. Viața copiază arta!

Cărți citite la Skala Potamia

O prietenă mi-a scris că nu am postat nimic despre lecturile de vacanță, așa că uite mă apuc de scris.

Shadow de James Swallow

Prima carte citită este un roman de acțiune. Se numește Shadow și este romanul #4 din seria Marc Dane.

Marc Dane este un fost spion britanic care alucrat pentru MI6. Acum deja este angajatul Serviciului Special al firmei Rubicon, care este în război cu o asociație foarte obscură numită Combine care ațâță la război și acțiuni teroriste.

În acest roman rolul principal îl are o organizație fascistă condusă de Noah Verbeke, un flamand din Bruxelles care organizează acțiuni împotriva emigranților.

Detectivul Jakobs îl transportă cu trenul din Slovacia unde a fost arestat spre Bruxelles, În tren sunt atacați de un komando condus de japonezul Saito, angajat de Combine care îl eliberează și-l împușcă pe Jakobs.

Amanta lui Verbeke, franțuzoaica Axelle cu un alt grup terorist capturează o cercetătoare din Singapore, împreună cu familia. Ea este de fapt o nord coreeană care a fost ajutată să evadeze din Coreea de Nord de Lucy Keyes, partenera lui Marc Dane în echipa Rubicon. Ea este un biolog care lucrase la dezvoltarea unor viruși pentru războiul biologic. Bioloaga lucra acum în Singapore la niște cercetări privind cancerul și dezvoltase niște bioprintere care puteau reproduce viruși foarte periculoși. De fapt aceasta este ținta teroriștilor albi ai lui Verbeke.

Începe o goană prin toate lumea pentru a recupera aceste bioprintere folosite pentru terorismul biologic.

Verbeke și ai lui reușesc să răspânească viruși mortali în Benghazi, Libia și pregătesc un atac la Bruxelles.

Marc Dane și Lucy Keyes reușesc să zădărnicească acțiunea lui Verbeke, containerul cu viruși mortali ajunge în fundația de ciment a unei clădiri în construcție.

Sunt momente foarte tensionate în roman, bine descrise de autor, dar sentimentul este de déjà vu.

Acesta este defectul tipului de roman care are un același personaj principal care trece prin noi aventuri.

Este exact romanul de vacanță pe care doream să-l citesc.

Cuvintele Fraților Grimm de Gunther Grass

Această carte este ultima achiziție de la Târgul de Carte de la Pitești la prețul de 10 lei!

Această carte este un omagiu adus limbii germane, dar are și caracter de memorii, precum volumul Descojind ceapa.

Frații Grimm pe care noi îi știm din copilărie pentru basmele care ne-au încântat copilăria. Un lucru mult mai important făcut de cei doi frați Grimm a fost  că la oferta unei edituri din Dresda au început un dicționar la limbii germane. Cei doi, Jakob și Wilhelm Grimm erau în acel moment profesori la Gotingen, faimoasa universitate germană, dar au fost alungați de acolo împreună cu alți profesori pentru că au refuzat un jurământ de credință față de regele Hanovrei.

Se mută la Kassel, în Hessen de unde originau și se apucă de această imensă întreprindere. Limba germană a exercitat după părerea mea o influență foarte importnată asupra limbilor Europei Centrale, fiind model pentru scrierea cu litere latine a limbii  cehe, maghiare, sau poloneze.

Exemplu este litera C care în germană ca și în aceste limbi are valoarea lui Ț! C este foarte sărac în vocabularul german ca literă care începe un cuvânt. C este înlocuit în germană de K.

Efortul intelectual al fraților Grimm a fost imens, pentru că fiecare cuvânt avea sute de citări literare. Grass ne face un excurs prin toată literatura germană care începe cu  faimoșii minesangeri germani din secolul al XIII-lea. Am aflat de exemplu că numele de german Deutsch vine de la teuton - Teutsch.

Grass, cașubianul german Grass, pentru că la fel de cașubian este și polonezul Donald Tusk evocă în romane și memorii Danzigul pe care eu l-ma revăzut anul trecut sub numele polonez de Gdansk, locul unde a început prăbușirea comunismului cu grevele conduse de Walesa.

Gdanskul de azi, refăcut, cel puțin zona veche este un superb oraș olandez de secol XVII.

Dar nu despre Gdansk/Danzig este vorba în carte ci despre munca minuțioasă a celor doi frați Grimm este vorba în această carte privind cuvintele limbii germane.

Jacob fratele supraviețuitor se oprește la ultimul cuvânt Frucht - fruct. Dicționarul va fi continuat și finalizat de abia prin 1933.

Jacob a făcut și politică fiind delegat în Parlamentul de la Frankfurt din 1848, cel care declanșează și unificarea Germaniei.

Și că am trecut la politică, Grass împletește povestea dicționarului fraților Grimm cu propriile sale amintiri politice. Grass a fost un foarte hotărât social democrat. A lucrat în campaniile lui Willy Brandt importantul cancelar german care a reluat legăturile cu Estul, România fiind prima țară în 1968 care reia relațiile diplomatice cu Germania Federală.  

Omagiul meu se îndreaptă și spre traducătorul Alexandru Șahighian care a muncit foarte mult să echivaleze anumite cuvinte românești cu cele germane. 

Citind această carte realizezi vastitatea literaturii germane care începe de la Conrad von Wurzburg la literatura medievală târzie, la cea renascentistă, cu cel care a influențat decisiv evoluția bisericii catolice prin Reforma lui Luther, traducătorul Bibliei în germană. Nu este uitat nici Wulfila, traducătorul în limba gotă, cea care precede germana. 

Pentru noi românii literatura germană este cea în care s-a educat geniul lui Eminescu, a influențat poezia lui Blaga și a altor scriitori români importnați.

O carte care mi-a făcut o mare plăcere să o citesc, chiar dacă cunoștințele mele de germană sunt foarte slăbuțe.