100% Ceaikovski

George Costin şi orchestra

Astă seară la Filarmonica Piteşti a fost un eveniment. 

Am avut din nou un program Ceaikovski, complet toate piesele aparţineau marelui compozitor romantic rus. Programul ales de dirijorul timişorean George Costin a fost cu adevărat deosebit.

După terminarea concertului îi spuneam lui Radu Vişinescu că dacă Rusia ar fi arătat după sufletul şi muzica lui Ceaikovski Rusia ar fi arătat azi cu totul altfel. Pentru că din păcate peste Rusia a pogorât dezastrul bolşevic cu criminalul Lenin şi ce expresia cea mai sinistră a Rusiei, Stalin!

Ioana Goicea

Concertul a debutat cu Poloneza din opera Evghenii Oneghin. Este dansul pe care-l executa marea aristocraţie rusă în saloane şi este de o frumuseţe şi sensibilitate deosebită.

George Costin, Ioana Goicea şi orchestra 

A urmat apoi Concertul pentru vioară şi orchestră în re major op. 35 având-o ca solistă pe tânăra şi extrem de talentata Ioana Goicea, fiica marii violoniste Cristina Anghelescu, care a fost oaspetele Piteştiului nu cu mult timp în urmă.

Acum nu pot să spun care este mai frumos, concertul pentru pian şi orchestră sau cel pentru vioară şi orchestră. Cel de pian l-am audiat acum 3 săptămâni cu Vlad Dimulescu. 

Probabil că cel de pian este mai maiestuos, mai solemn, concertul pentru vioară este mai dramatic, este sfâşietor de frumos! Nu ştiam ce să admir frumuseţea dumnezeiască a muzicii, frumuseţea, talentul şi prestanţa tinerei violoniste. A fost un regal muzical.

Mi-am amintit şi de Le Concert al lui Mihăileanu care are punct central acest concert, interpretat de o tânără solistă la fel de frumoasă.

După pauză miracolul a continuat, am audiat Suita Lacul Lebedelor op.20 Scenă şi Vals. Este muzica unui din cele mai celebre balete, poate cel mai celebru, unde muzică te cuprinde de o frumuseţe misterioasă.

În final dirijorul George Costin a evocat un turneu în Germania unde a condus Filarmonica din Iaşi şi a cântat în faţa marelui Celibidache pe 10 martie 1995 la Munchen.

Şi ne-a avertizat maestrul Costin să ascultăm cu evlavie debutul ultimei piese Uvertura solemnă 1812 unde ascultăm partidele de violoncel şi de violă ca să ne îndumnezeim! 

Muzica acestei uverturi este dedicată marii bătălii dintre armata lui Napoleon şi a ţarului Alexandru la Borodino.  Se aud explicit în acest sens notele specifice ale Marseillesei care evocă armata franceză.

Aş vrea să remarc tonul marţial şi solemn al muzicii care aminteşte de bătălii clasice, unde se respecta codul onoarei şi ofiţerii nu erau împuşcaţi, ei se confruntau cu sabia împotriva inamicilor. Mai vreau să menţionez că îmi amintesc de faptul că doar compozitorii ruşi au scris piese muzicale dedicate unor bătălii, aceasta a lui Ceaikovski şi Simfonia Leningradului dedicată de Şostakovici apărării eroice a acestui oraş împotriva trupelor naziste. Dar această ultimă piesă muzicală are un acut expresionism, o puternică notă de inconfort şi temere, faţă de magnificenţa muzicii ceaikovskiene.

A fost o seară de muzică minunată.