Cafeneaua literară

Luat de treburi culturale şi profesionale, de gâlcevi politice n-am avut timp să scriu despre revista care poartă acest titlu.

Am primit câteva numere de la directorul publicaţiei, domnul Virgil Diaconu, prin amabilitatea prietenului meu Sandu Crişcotă.

În primul rând vreau să spun că este o revistă foarte bine tipărită, fiecare copertă fiind o operă de artă, având reproducerea unei lucrări plastice. Şi hârtia revistei este velină, de bună calitate.

Sunt un cititor neîntrerupt al revistei România Literară din octombrie 1968. Citeam pe sărite şi precedenta Gazetă literară. Cafeneaua Literară este o revistă de provincie, care reflectă viaţa literară şi culturală piteşteană, dar nu este o revistă provincială!

Am citit cu interes grupajul lui Mircea Handoca despre Mircea Eliade. Handoca este editorul român a operei eliadeşti. Un îndrăgostit de această operă fiind doar un simplu profesor de liceu, nu o personalitate literară de prim rang, Handoca ne descrie avatarurile editării lui Eliade în România comunistă. 

Am fost cititorul entuziast al nuvelelor eliadeşti din  În curte la Dionis, al lui Maitreyi, Nuntă în cer şi cam dezamăgit de Noaptea de sânziene. Am citit cu interes şi din eseistica şi istoria religiilor ale lui Eliade. 

Şi de aceea sunt extrem de mefient la Ioan Petru Culianu care l-a cancerizat pe Eliade, care i-a fost mentor şi acesta, în schimb i-a fost un trădător ticălos şi un arogant, care a declarat că în vremea comunismului nu s-a creat nimic literar de valoare în România. 

Am citit cu simpatie şi opiniile lui Alex Ştefănescu cu care poţi să nu fi de acord politic, dar nu şi literar!

Este multă poezie în Cafeneaua Literară, dar aici nu am un organ dezvoltat. 

Oricum nu mi-am pierdut timpul citind Cafeneaua Literară.