Mărturisesc că probabil este prima dată
când văd Năpasta la teatru. Noi îl vedem pe Caragiale cel vesel și simpatic.
Aici este abisal, a scris o dramă naturalistă, cum scriau nordici precum Ibsen,
el mediteraneeanul Caragiale.
Drama Năpasta i-a provocat necazuri și ca
rezultat a plecat din România. A fost acuzat de plagiat și a fost strălucit
apărat de alt dramaturg Barbu Delavrancea.
În comediile lui Caragiale femeile sunt
chestiune de traducere, aici este o femme
fatale care duce la crimă. Nu mai suntem în periferiile bucureștene, în
zone urbane, ci la țară, printre țărani bogați. Anca este o femeie puternică,
măritată cu Dragomir, pe care îl bănuiește că i-a omorât primul sot, pe
Dumitru. În același timp învățătorul Gheorghe face o pasiune pentru ea. Apare
și bietul Ion nebunul, care a scăpat de la ocnă, acuzat că l-ar fi omorât
pe Dumitru. Ion se sinucide și Anca îl acuză că l-a omorât Dragomir, care recunoaște finalmente crima cu uciderea
lui Dumitru.
Distribuția este:
Anca - Ludmila Gheorghiță
Dragomir - Ion Grosu
Gheorghe - Gheorghe Gusan
Ion - Alexandru Crîlov
Regia este a lui Alexandru Grecu, iar
muzica extrem de expresivă aparține lui Anatol Ștefăneț și formația Trigon.
Punerea în scenă subliniază drama Ancăi,
sunt și scene erotice, dezbrăcate, în penumbră, muzica care constă în special
din toacă accentuează atmosfera sumbră. Actorii sunt în rol, accentuează
dramatismul acestei piese. O bună reprezentație!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu