Chemarea cucului de Robert Galbraith

După atâta lectură în engleză, iată că m-am orientat spre un roman în limba română. Este una din cărţile cumpărate de Adriana şi întâmplarea face că este tot un roman poliţist!

Romanul Chemarea cucului este scrisă de o celebră romancieră engleză J. K. Rowling care scrie scrie acest roman sub pseudonimul Robert Galbraith. Într-un fel mă mir că doamna Rowling publică romanul sub un pseudonim masculin, dat fiind că cea mai celebră romancieră englezoaică de romane poliţiste este Agatha Christie.

Mărturisesc că am mai citit un romanul Moarte subită, scris de această doamnă, autoarea seriei de imens succes Harry Potter.

Aş vrea să spun încă ceva, sunt romancieri pentru care nu contează atmosfera şi peisajul social, caracterele, ci doar acţiunea. Din acest tip i-aş indica pe Lee Child, sau mai tânărul Tom Wood.

Şi romanul mai sus menţionat este în tradiţia victoriană a romanul englez în care observaţia socială este extrem de amănunţită. Şi în acest roman unde majoritatea personajelor sunt din cei privilegiaţii marii metropole londoneze nu lipsesc şi cei normali din clasa mijlocie, sau defavorizaţii.

Personajul principal este Cormoran Strike, un tip la 35 de ani, un gigant cu aer hirsut, care este detectiv particular. El este fiul unei super-groupie, frumoasele însoţitoare ale rockerilor din deceniile 7, 8, unde exemplul este Bebe Buell, mama frumoasei actriţe Liv Tyler.

Cormoran nu poartă numele tatălui un alt rocker celebru (fictiv) Rokeby, ci al mamei. Cormoran renunţă la Oxford şi intră în poliţia militară, face Afganistanul şi pierde laba piciorului într-un atentat. Din acest motiv continuă ca detectiv particular. În ziua când Robin, o tânără frumoasă şi inteligentă vine la biroul lui Strike ca secretară angajată temporar. Strike tocmai se certase definitiv cu iubita sa care-l părăseşte.

Strike primeşte un client pe John Bristow, un avocat la o firmă de succes care îi cere să investigheze moartea prin sinucidere a sorei lui, un fotomodel de imens succes, Lula Landry.

Lula, ca şi John sunt copii adoptaţi de familia Bristow, din gentry-ul londonez. Strike îl cunoscuse şi fusese prieten cu Charlie, fratele mai mare, tot adoptat, în şcoala primară, acest murind însă într-un accident. Acest lucru a declanşat adoptarea micuţei Lula, o mulatră, fiica unei englezoaice şi a unui student african dispărut. 

Lula era de o frumuseţe specială şi ajunsese fotomodel multimilionar. Locuia în cea mai scumpă zona a Londrei într-o casă cu trei etaje, ea la ultimul. La primul etaj stătea un cuplu, el producător de cinema, care dorea să o convingă pe Lula să facă o carieră de actriţă de film. 

Lula se sinucide aruncându-se de la balconul apartamentului, dar soţia producătorului declară poliţiei că ea crede că a fost o crimă pentru că a auzit o ceartă violentă. Poliţia nu ia în considerare această declaraţie, pentru că nu se putea auzi nimic din apartamentul lor de la 1 până la apartamentul de la 3 din cauza izolaţiei fonice. 

Strike care este obligat să locuiască la birou, fiind dat afară de frumoasa lui iubită. Robin, tânăra lui secretară se ataşează de Strike şi îl ajută neprecupeţit să rezolve cazul. 

Romanciera ne plimbă prin zona celebrităţilor  de show business, urmărite obsesiv de paparazzi fotografi care intră în viaţa lor intimă, dar fără de ei aceste vedete nu pot trăi. Apoi ne deplasăm prin lumea bună a aristocraţiei londoneze, dar şi prin zonele celor năpăstuiţi de soartă. 

Strike ajutat de Robin reuşesc să rezolve crima, care este ca de obicei surprinzătoare.

Trebuie să remarc că aceşti scriitori de romane poliţiste, de thriller au o ştiinţă a scrisului care îi face să fie atât de vânduţi şi citiţi. Am observat stilul elegant şi elaborat al lui John Le Carre, probabil la fel sună în englezăşi J. K. Rowling aka Robert Galbraith. 

Mi-a plăcut romanul pentru fresca socială a Londrei contemporane.