În această seară am
avut din nou plăcerea să-l avem în mijlocul nostru pe simpaticul dirijor
olandez Theo Wolters.
Și
ca de obicei programul a fost deosebit.
Concertul
a debutat cu Concertul pentru pian și orchestră în do minor nr. 24, KV
491 de Mozart. Solista acestui concert a fost tânăra pianistă
Monica Florescu. Concertul lui Mozart scris prin 1785/86 și a fost admirat
pentru compoziția lui de către Beethoven și Brahms.
Monica Florescu, Theo Wolters și orchestra Filarmonicii Pitești |
Interpretarea Monicăi
Florescu a fost cuceritoare și ne-a oferit și un bis cu o Nocturnă de Chopin.
În primul rând al
sălii se află un domn în vârstă foarte elegant îmbrăcat cu un sacou vânătoresc
bavarez, care este obscen de scump și care o încuraja pe solistă. Am aflat la
pauză că este tatăl Monicăi Florescu, un distins avocat. M-am bucurat pentru că
de departe de la balcon îmi părea a fi unul din dezagreabilii jurnaliști
locali, care se gudură pe lângă putere.
În
partea a două a concertului am audiat Simfonia
în re minor de Cesar Franck.
Este o compoziție
complicată, romantică și sumbră chiar în prima parte, care apoi să fie mult mai
luminoasă spre finalul care mi-a părut extrem de cunoscut.
Simfonia scrisă de
belgo francezul Franck a fost rău primită în epocă anii 1880. De ce? Pentru că
simfonia era apanaj german și în Franța post Războiul franco-prusac din 1871
domina un antigermanism vehement.
Theo
Wolters a condus cu fermitate și siguranță orchestra Filarmonicii Pitești și a
rezultat un spectacol foarte reușit.
Theo Wolters, Monica Florescu și cu mine |
N-ai mai postat demult ... Imi place cum inserezi cate o piscatura cu iz poltic, de ex "gudura"!
RăspundețiȘtergere