Acest roman de
spionaj pare a fi ultimul din trilogia lui Charles Cumming dedicată agentului
SIS Thomas Kell.
Două teme se
împletesc în roman, a confruntării spionajului vestic cu spionajul rusesc,
moştenire a Războiului Rece şi terorismul islamic.
Povestea lui Thomas
Kell continuă în confruntarea cu Alexander Minasian, spionul rus. Thomas Kell
vrea să răzbune moartea iubitei sale Rachel.
Kell face o
descoperire aiuritoare, Minasian este homosexual! Acest lucru este un blam
pentru homofobii de la SVR rusesc din care face parte şi Minasian ;i poate s[/i
termine cariera.
Minasian este
capturat în Londra de Kell şi are o discuţie pe alocuri plictisitoare despre
avantajele societăţii libere occidentale şi de valorile în care a fost crescut
Minasian, care abia se născuse când comunismul se prăbuşea în Rusia.
Minasian acceptă
şantajul lui Kell de a colabora cu el şi implicit cu SIS, dar doar pe tema terorismului.
Îi dă detalii amănunţite despre iminenţa unui atac terorist în Marea Britanie.
Informaţiile nu sunt luate în serios de cei de la SIS şi Kell decide se ia
afacerea pe cont propriu. Îl găseşte pe terorist la Brighton şi îl
neutralizează cu ajutorul iubitei acestuia, teroristul sinucigându-se cu o
grenadă. Este un final fericit, care din păcate nu a fost confirmat de
realitatea atacului cu bombă de la Manchester şi acţiunile teroriste ulterioare
din Londra.
Kell devine un erou
şi are o ultimă întrevedere cu Minasian la Varşovia. Şi aici scriitorul remarcă
că Varşovia spre deosebire de Londra este înţesată de spioni ruşi SVR şi FSB.
Cât de real este
acest lucru, mă întrebam? În fond sunt ţări slave şi probabil polonezi dispuşi
să trădeze. Dar la noi în România? Şi am realizat că sunt destui dacă
priveşti la Republica Moldova, mai ales cu un Dodon pe post de preşedinte, care
confirmă că sunt destui vorbitori de română care detestă România şi pot intra
în serviciul spionajului rus!
Întâlnirea din
Varşovia clarifică anumite lucruri, succesul acţiuni antiteroriste de la
Brighton cu ajutorul informaţiilor furnizate de Minasian îl dezleagă pe acesta
de colaborări ulterioare. Minasian mărturiseşte că vrea să părăsească SVR şi să
intre în afacerile socrului, important oligarh rus. El se confesează lui
Kell că ordinul uciderii lui Rachel la dat un superior, dar că putea să-l
anuleze el. Nu a făcut-o ca să se răzbune pe insuccesul operaţiunii
Kleckner.
Finalul romanului
ţine de paranoia serviciilor secrete. Dacă în cazul teroristului musulman, SIS
reacţionase iresponsabil, cum se pare că mai acţionează birocratic şi formalist
aceste servicii, acum SIS află pe canale secrete că socrul oligarh vrea să-l
execute pe Minasian pentru că părăseşte SVR şi nu-i va mai fi de folos. Dar staţia
SIS locală din Varşovia crede că ar putea fi o capcană pentru Kell şi că el
urmează să fie victima. Realitatea este că Minasian este ţinta, este salvat în
ultima clipă de Kell cu cooperarea polonezilor. Acesta îşi calcă pe inimă şi nu
mai se răzbună pe Minasian pentru moartea lui Rachel.
Dar aceste probleme
de etică îl divizează pe spion, de unde şi titlul romanului. Un spion poate să
se lase condus de principii morale, chiar dacă meseria lui este de a înşele pe
alţii?
Şi Kell decide să
abandoneze meseria de spion!
Romanul este
interesant, alert şi bine scris, ca toate romanele de spionaj englezeşti,
se face referinţă la marea literatură, la 1984 a lui Orwell, la poezia contemporană
engleză, la Shakespeare, la Graham Green maestrul şi tatăl romanului de spionaj
englezesc. Aşa că nu mi-am pierdut vremea citindu-l!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu