Dunkirk

M-am dus cu plăcere şi interes la cinema să văd filmul Dunkirk. Recunosc că mă duc rar acum în sala de cinema, dar filmul ăsta m-a interesat.

M-am dus pentru că în studenţie am văzut un film pe aceeaşi teamă cu Jean Paul Belmondo, numit Weekend la Zuydcoote.

Pe plaja de la Dunkerque se strânsese Corpul Expediţionar Britanic împreună cu rămăşiţele armatei franceze după dezastrul din mai iunie 1940. Dacă filmul cu Belmondo de acum 60 de ani era un film franţuzesc, acest film este un fel de docudramă britanică, deci punctul de vedere britanic, englezesc.

Este poveste retragerii de pe plajele de la Dunkerque a acestei armate. După cum spune cineva Churchill miza să ajungă pe insula Marii Britanii măcar a 300 de militari. În final au fost retraşi 335000 de militari din care erau 120000 de francezi. 

Singurul actor cunoscut în film este Keneth Branagh în rolul unui comandor marin englez. În rest sunt actori tineri mai puţin cunoscuţi pentru că şi militarii erau tineri. 

Sunt foarte spectaculoase scenele cu atacurile aviaţiei hitleriste care reuşeşte să scufunde mai multe nave, dar şi replica avioanelor britanice Spitfire. De fapt luptele aeriene sunt cele mai spectaculos filmate. În final un pilot englez după ce doboară bombardiere şi aparate de vânătoare rămâne fără benzină şi este obligat să aterizeze pe plaja ocupată, fiind arestat de nemţi.

Este un film spectaculos, genul patriotic şi melodramatic care mie îmi place foarte mult!

Filmul este subiectul articolului de fond din revista TIME!