Hamlet, varianta de la Chişinău sau Cursa de şoareci

Da, în această seară în cadrul Festivalului de teatru de la Davila Piteşti am urmărit un Hamlet într-o variantă prescurtată, probabil extrasă din poveştile cuplului Charles şi Mary Lamb din William Shakespeare.

Aşa că domnul Sandu Grecu o fi aflat că sala va fi plină de elevi de liceu şi este mai bine să facă un rezumat de o oră jumate.

Regizorul Grecu a fost inventiv a construit nişte platforme mobile pe care tot urcă şi coboară artiştii. Este multă mişcare scenică personaje propriu-zise fiind doar Hamlet, Ophelia, regina mamă Gertrude, regele Claudius, Polonius, Laertes, Horatio şi Bufonul care nu scoate o vorbă că d'aia e bufon. 

Toţi actorii sunt îmbrăcaţi în negru cam în stilul trupelor Omon. Polonius este un fel de cîgîbist şef (Kaghebist în pronunţie basarabeană) care lucrează mână în mână cu regele Claudius. 

Nu este evitat monologul cu a fi sau a nu fi fără craniu în mână, în schimb în final se prăbuşesc din cer zeci de cranii de plastic. 

Biata Ofelia îl iubeşte pe Hamlet care o respinge şi ea ca să se răzbune se dezbracă nud şi din acest motiv o trimite la mânăstire.

Din când în când regina şi regele se ocupă de mimarea plăcerilor sexuale. 

Marea învălmăşeală scenică. Se face şi teatru în teatru, punându-se în scenă Cursa de şoareci care povesteşte cu un rege la Viena este otrăvit ca tatăl lui Hamlet. 

Cel mai mult m-a impresionat chelia actorului care îl interpreta pe regele Claudius. 

Şi în toata harababura asta însoţită sonor de cântece gregoriene se auzeau replicile esenţiale ale lui Hamlet cu inimitabilul accent de Basarabia. 

Finalul este duelul dintre Hamlet şi Laertes când mor toţi inclusiv regina şi regele. 

Final fără Rosenkrantz şi Guildenstern, ce să faci cu indivizii ăştia cu nume cam dubioase?

Sala a aplaudat cu entuziasm, probabil că elevii au aflat Hamlet esenţial, scurt cât trebuie şi s-au bucurat că s-a terminat, poate şi domnul regizor Grecu ştia ceva despre răbdarea spectatorilor.

Eu aş fi preferat un Hamlet normal. Deh am avut lecţia lui Brook cu Visul unei nopţi de vară acum vreo 45 de ani la Bucureşti la Operă.