Concluzii după Festivalul de Teatru de la Davila Piteşti

Acest festival îmi dă anual posibilitatea să văd care ar fi tendinţele teatrului contemporan românesc. 

Nu am fost martor la toate spectacolele, cele pe care le-a lansat Teatrul din Piteşti le voi vedea ulterior. Spectacolele au avut preţul modic de 15 lei de spectacol (că mă tot întreba o prietenă cât cost un bilet) ;i mi-am putut face o imagine despre starea actual[ teatrului şi tendinţele sale. 

Am văzut nu numai teatru de studio, ci şi montări făcute la Sala Mare, nu numai în studioul Liviu Ciulei, sau pe gradenele de pe scena sălii mari.

Am văzut o piesă să zicem mai clasică cu frustrările tipic anglo-saxono-irlandeze în în Regina frumuseţii din Leenane jucat de teatrul Jeam Bart din Tulcea.

Am văzut şi o comedie clasică în Zeul măcelului de Yasmina Reza jucat de Teatrul Mihai Eminescu din Botoşani, care a şi fost ecranizată de Polanski.

Piesa cea mai bine jucată şi pusă în scenă a fost piesa de la Naţional, Orchestra Titanic a lui Hristo Boichev dramaturg bulgar cu cotă la Londra. Este o piesă din genul teatrului absurdului, Boicev fiind urmaşul lui Ionesco, dar mai ales al lui Beckett.

Dar pentru mine spectacolul care m-a încântat pus şi simplu a fost muzicalul Cats de la Teatrul Matei Vişniec Suceava. Este un spectacol original, cu actori care cântă, dansează, dar şi interpretează la diverse instrumente. Cred  că a fost cea mai simpatică replică la muzicalul londonez.

Am urmărit şi două monodrame recitaluri de actriţe în Cinema Curcubeu şi The Show must go on, tipice pentru teatrul de studio, cu resurse scenice reduse. 

Acum privind la teatrul experimental am avut spectacolul trupei din Chişinău cu Hamlet. Mai exact cu o punere în scenă după Hamlet. Ideile au fost interesante privind scenografie cu două platforme metalice mobile pe care urcau şi coborau actorii, apoi costumaţia care aducea cu a trupelor Omon de represiune din Rusia. Altă idee interesantă este ipostaza lui Polonius în cea de ofiţer de KGB şi faptul că Hamlet este urmărit şi supravegheat de kaghebişti. M-a deranjat faptul că i-au zis Hamlet, mai bine zis se putea numi o adaptare după Hamlet.

Şi acum ajung la punctul culminant al teatrului experimental, piesa Autorul pusă în scenă de Bobi Pricop, regizor din noul val la Teatrul din Craiova.  Totul a fost incitant şi interesant cu actorii vorbind din mijlocul spectatorilor, până la finalul în care dramaturgul englez cade într-o pornografie oripilantă. După mine Pricop putea găsi o altă finalizare a piesei, tot în registrul cruzimii minus oribilitatea finală. 

A fost deci un festival interesant şi incitant şi aştept cu nerăbdare viitorul festival, cu piese curajoase şi incitante cu alternative la teatrul clasic.