Astăzi am trăit un
moment deosebit, am văzut în fine o piesă regizată de Bobi Pricop, pe care Oana
Stoica îl tot laudă în Dilema
veche.
În primul rând piesa Autorul scrisă de Tim Crouch dramaturg
englez a fost o mare provocare cu un subiect strict contemporan.
Este un teatru al
cruzimii, care violentează spectatorul, am observat cum unii din spectatorii au
părăsit sala.
 |
| Vlad Udrescu |
Aş porni de la
intrarea în teatru. Am urcat din nou pe gradenele situate exact pe scenă. Ce
era diferit de ziua de ieri era faptul că acestea erau poziţionate diferit acum
gradenele erau cu spatele la sală. Mai curios, că ajungând la zona gradenelor
am constatat că mai erau poziţionate alte gradene paralele cu cele montate pe
scenă cu spatele la sală. Între cele două rânduri de gradene nu era decât u
spaţiu în care să întinzi picioarele tu şi cel de vis a vis.
 |
| Claudiu Bleonţ (cu ochelari) |
Deci toţi spectatorii
aşteptam nerăbdători să vedem actorii şi pe unde se vor desfăşura în condiţiile
în care spaţiul de joc posibil nu depăşea un metru.
Stăteam în tensiune
şi aşteptam, ca deodată un spectator începe să dialogheze cu spectatorii, care
unii erau nedumeriţi de ce se petrece, alţii, precum inegalabilul Găluşcă scotea
perle nici măcar de cultură.
Personajul spectator
Vlad (Vlad Udrescu) se conversa foarte relaxat cu spectatorii, ca după
acea autorul Tim Crouch (Claudiu Bleonţ), alt spectator începe să vorbească
despre piesă.
 |
| Vlad Drăgulescu |
Urmează apoi alt
spectator, actorul Vic (Vlad Drăgulescu) să povestească despre dilemele lui de
actor.
Intervine şi actriţa
Esther (Ioana Florentina Manciu) să şi le povestească pe ale ei. Din când în când
intervenea Tim cu dilemele lui de dramaturg.
Totul într-un
crescendo de cuvinte tari, de situaţii dure precum cele din Irak, sau despre
scene de sexualitate absolut nerecomandabile celor cu sensibilităţi, de cuvinte
din acest spectru, unde eu am plasat după cuvântul muie ...PSD!
Între monologurile
actorilor se auzea când o muzică lugubră de mare intensitate când se stingea
lumina.
Spre final actorul
Vic care era vis a vis de spectatorul Vlad foarte nervos începe să-l înjură de
morţii mă-sii şi sare de pe scaun vrând să-l bată, ca apoi să iasă din sală.
Piesa se sfârşeşte
după ce Tim descrie o scenă absolut dezgustătoare întreabând pe spectatori dacă
să continue, mai mulţi rugându-l să se oprească şi acesta îşi părăseşte locul
de pe scaun şi pleacă din spectacol.
Final cam în coadă de
peşte, că nu ştii să aplauzi, sau eventual să înjuri.
Imediat după
spectacol l-am felicitat pe spectatorul Vlad pentru puterea de improvizaţie cu
oameni la care nu ştii ce replică îţi pot da. Vlad care îndemna pe spectatori
să vină la teatru.
L-am întrebat dacă
este prezent şi regizorul Bobi Pricop şi am aflat că este în sală.
Am dat de el şi l-am
felicitat şi m-am ofticat când am aflat că modalitatea scenică absolut inedită
este o indicaţie dramaturgică aparţinând lui Tim Crouch.
M-am conversat cu tânărul
regizor care a făcut şi actorie şi regie. Aştept să mai văd piese puse în scenă
de acest regizor talentat.
 |
| Cu regizorul Bobi Pricop |
Pozele au fost
proaste, smartfonul era spre final, plus era greu să îi descoperi pe actori
între spectatori.
Am avut noroc că Vlad
şi Vic erau în proximitate, dar Tim era mai departe, iar Esther sus undeva, de
abia o vedeam şi o auzeam.
Piesa va trezi
probabil multe discuţii şi comentarii, dar se pare că acesta este trendul, teatrul
cruzimii care să-ţi trezească oroarea sau empatia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu