Schimbarea la faţă a României de Emil Cioran

Se ia un tânăr exaltat, debutant în literele româneşti, cu studii tocmai făcute prin Germania, plin de patos şi patriotism şi aşa apare o carte extrem de provocatoare.  
Recunosc că mi-a luat ceva timp să o citesc, este o carte plină, grea, ce trebuie citită şi meditat la ce se scrie. Pe culmile disperării o împrumutasem de la bibliotecă, era ferfeniţă şi plină de sublinieri, la fel şi această carte este toată plină de citate ce ar trebui subliniate.

Emil Cioran compune a doua sa carte, scrisă la 24-25 de ani, de fapt a treia după Wikipedia, Cartea Amăgirilor a apărut în acelaşi an, 1936!

Schimbarea la faţă a României este o carte de  de istoria ideilor şi a culturii, puternic influenţată de Spengler cu Declinul occidentului şi Keyserling cu a sa Analiză spectrală a Europei. Stagiul german îl umple de admiraţie pentru dictatura, regeneratoare în opinia sa, a lui Hitler. Cioran este un admirator şi a lui Lenin şi revoluţia din Rusia, pe care o recomandă românilor. Ambele sale admiraţii au umplut lumea de victime şi retrospectiv Cioran regretă cele scrise, dar astea-s doar o parte din cartea sa.

Cartea este o analiză comparativă a românilor faţă de vecini şi despre români şi aspiraţiile lor. Cioran îşi doreşte o Românie cu un destin ca al Franţei şi populaţia Chinei, idei duse în derizoriu de Ceauşescu, rodul revoluţiei de inspiraţie bolşevică. 

Este interesant ce scrie despre români în pag. 66, ediţia Humanitas 2011:

"Mulţi români, nesfârşit de mulţi, mărturisesc zilnic că România este ultima ţară din lume. Multora le dă această afirmaţie o satisfacţie rece şi indiferentă."

Ce este dureros este  că această afirmaţie este riguros exactă şi azi când prea mulţi intelectuali se lamentează mai mult sau mai puţin ipocrit, cât de rău am ajuns şi nu fac decât să se pună în postura contemplativă.

Cred că românii nu sunt mai buni sau mai răi, mai harnici sau mai leneşi decât vecini. Există doar o plăcere a compromisului care de multe ori ne compromite. Vorbind de vecini acest defect este mult mai atenuat la maghiari, chiar dacă şi ei, minoritarii maghiari s-au molipsit în convieţuirea de aproape 100 de ani cu românii. 

Despre polonezi Cioran are opinia cea mai bună dintre vecini, eram vecini la Hotin cu ei, dar Stalin s-a îngrijit să ne schimbe fruntariile şi acum profită ucrainienii. Polonia are o problemă este blocată între doi giganţi: Rusia şi Germania. 

Exemplul de cultură majoră după care se extaziază Cioran este Franţa. această admiraţie l-a condus, finalmente, să devină scriitor francez. Culmea că Anglia apare mai puţin ca o cultură şi civilizaţie majoră pentru Cioran care conţine ceva adevăr! Regii Angliei s-au implicat în problemele continentului când erau şi pretendenţi la tronul Franţei ca Plantageneţi, consumându-se în Războiul de 100 de ani. Rolul lor a devenit secundar, au învins naval Spania care le-a deschis calea spre cuceririle extra-europeană. Au revenit în Europa abia ca să blocheze   aspiraţiile napoleoniene şi apoi la mai bine de 100 de ani în cele două războaie mondiale să contracareze revanşismul german. 

Cioran ne vede ca un fel dominatori ai Balcanilor cu Bucureştiul un nou Constatinopole. Doar fulgurant după războiul balcanic din 1913 am avut un rol important în Balcani. În rest am avut un noroc fenomenal în Marele Război când s-au reîntregit românii din  toate provinciile istorice. A urmat dezastrul comunist, iar azi putem avea din nou un rol major, dacă dăm dovadă de mai multă încredere în forţele noastre şi nu ne predăm populismelor de orice fel!