Parabolele lui Iisus - Adevărul ca poveste de Andrei Pleşu

Am terminat această carte deosebită despre conţinutul căreia am citit doar două reacţii, una din Observator cultural şi cea a lui Neagu Djuvara. 

În intervenţia din Observator cultural reacţia era de dezaprobare a cărţii lui Pleşu pe motivul că Evangheliile se adresează tuturor credincioşilor şi nu ar conţine sensuri care trebuie dezvăluite, deci parabolele christice sunt clare şi fără dedesubturi. 

Neagu Djuvara face un comentariu absolut savuros la Parabola bunul samaritean.

De fapt mai trebuie să menţionez şi dialogul purtat la librăria Humanitas între autor şi Horia Roman Patapievici în cadrul emisunii Înapoi la argument care se găseşte pe internet.

Cartea lui Andrei Pleşu este un mare succes de librărie şi mare succes de stimă.

Îl urmărisem pe Andrei Pleşu în dialogurile sale Gabriel Liiceanu de la TVR. Ştiu că aceste dialoguri fuseseră subiectul unor glume cretine ale lui Mircea Badea, care au avut ca rezultat schimbarea scenografiei ambientului acestor dialoguri. Ei bine, în aceste dialoguri se regăseau teme privind Parabolele lui Iisus. 

Am fost surprins însă să citesc o carte extrem de doctă cu foarte multe referinţe bibliografice care, la lectură   pot să deranjeze, dând atenţie notelor. 

Am aflat că parabolele Evangheliei sunt subiectul a multor teologi şi studioşi ai textelor sacre începând cu Sfinţii Părinţi.

Rezultă o carte interesantă şi dificilă la lectură care încearcă să descopere înţelesul Parabolelor lui Iisus. La sfârşitul cărţii sunt enumerate parabolele cu locul unde au fost povestite, tema lor şi sursa evanghelică. Dacă te-ai lua după aceasta, ai fi tentat să te întrebi la ce bun cartea? 
Parabolele sunt extrem de populare în literatura vetero-testamentară şi alte surse scrise iudaice.

Aflu în concluzii că cei mai numeroşi comentatori ai parabolelor sunt cei catolici şi cei protestanţi, ortodocşii rezumându-se la omiletică adică la elocvenţă.

Pe mine m-au surprins unele din parabole care la prima vedere au un mesaj şi concluzii  care pun în încurcătură bunul simţ comun. 

Andrei Pleşu scrie o carte interesantă în care literatura nu primează, cât argumentul teologic sau investigaţia filosofică.

Este o carte grea, dificilă la lectură care însă dă mari satisfacţii celor care reuşesc să o termine.