Influenţa anglo-saxonă

Schimbul de opinii de pe forum mă face să revin asupra ideilor discutate de Cioran şi de forumişti.

Este clar că Anglia şi-a fost suficientă până pe la sfârşitul secolului XIX şi s-a extins în coloniile de pe un sfert de glob, în exteriorul Europei. Este la fel de adevărat că tot ei au inventat turismul în Italia şi Grecia.

Dar cultura engleză nu a influenţat Europa.

Fenomenele de aculturaţie de limbă engleză le-a produs victoria SUA în Al Doilea Război Mondial, care a adus imperialismul blue jeans şi al Hollyoodului, combinate cu fenomenul muzical englez de la începutul anilor '60. De atunci a început un imperialism al culturii de limbă engleză. Marii scriitori americani interbelici erau fascinaţi de Paris, la fel ca Cioran! Să ne reamintim de celebrul muzical  Un american la Paris al lui Gene Kelly din 1951

Nazismul a alungat spre Statele Unite pe cei mai importanţi intelectuali europeni, unii de origine evreiască care au produs o supremaţie ştiinţifică şi tehnică americană, care în perioada interbelică era disputată de Germania. Acum în literatura ştiinţifică exişti doar dacă publici în reviste de limbă engleză.

Europa postbelică este un produs al tipului de democraţie anglo-saxonă. Sunt într-adevăr ideile democraţiei engleze transplantate peste Ocean.

Dominaţia aceasta au acceptat-o cu greu şi Franţa şi mai ales Germania, care sunt probabil cele mai antiamericane ţări din Europa!

În schimb noi cei din est îi privim pe americani ca pe garanţii libertăţii şi democraţiei! 

Cred însă că ideile democraţiei pe care le-am visat în cei 45 de ani de dictatură comunistă erau americane, bătrânii visau să vină americanii, iar generaţia mea de la mijlocul anilor '60 era extrem de americanizată. Exemplu este chiar nickname-ul pe care mi l-au dat colegii de Politehnică. Am rămas de atunci Joe (pronunţat totuşi Gioe), nu Georgică sau George cum îmi ziceau ai mei, rude care au reţinut noul meu prenume, cu toate că prin Ardeal mai eram Gheorghiţă!