Wagner la Filarmonica din Piteşti

Am hotărât să valorific şi noul blog negutjoe.blogspot.com. În el voi scrie despre chestiuni exclusiv culturale. 

În această seară de 4 aprilie s-a produs un eveniment deosebit, un concert dedicat lui Wagner cu prilejul a 200 de ani de la naştere.

Anton Niculescu şi cu mine

Însă înainte de acest dedicaţie muzicală am avut onoarea şi plăcerea să ascultăm un mare violoncelist român, pe Anton Niculescu. 

Anton Niculescu şi eu

Braşovean de loc, locuitor al Germaniei, un obişnuit al Scalei din Milano, în relaţii cu Abado şi Mutti, domnul Anton Niculescu ne-a oferit un concert în primă audiţie. Este de fapt o transcriere pentru violoncel şi orchestră realizată de un important violoncelist spaniol Gaspard Cassado al unui cunoscut concert Sonata Arpeggione de Schubert. După cum observă spaniolii şi catalanii au dat mari violoncelişti, dacă l-am aminti şi pe Pablo Casals. Concertul a fost o încântare pentru că Anton Niculescu stăpâneşte o tehnică impecabilă şi pentru că orchestra  Filarmonicii condusă de Tiberiu Oprea l-a acompaniat cu succes solist.

În partea a doua a concertului orchestra Filarmonicii condusă de Tiberiu Oprea ne-a oferit pagini de mare succes din opera wagneriariană. Ascultând preludiile şi uverturile dramelor muzicale mi-a revelat marele succes la anumiţi decidenţi ai destinelor Germaniei. Wagner pune în valoare mitologia precreştină germanică, zeii naţionali aveau un mare succes şi au gâdilat orgoliile de mare putere ale Germaniei de sfârşit de secol XIX până la mijlocul secolului XX. Muzica wagneriană are un mare dramatism, alămurile sunt puse în valoare, decibelii orchestrei depăşesc cota obişnuită. Aşa că am urmărit dezlănţuirile sonore din Preludiul la Lohengrin, apoi Uvertura la Olandezul zburător, ca să se încheie cu dramatismul emoţional al Cavalcadei Walkiriilor. A fost şi un intermezzo de mare tragism al Preludiului şi Moartea Isoldei din Tristan şi Isolda.
Ce ironie, finalul Preludiului la Lohengrin se termină cu acordurile Marşului Nupţial al lui Mendelssohn Bartoldy, având în vedere atitudinea antisemittă a lui Wagner!

Am avut o nouă seară magică pentru melomanii piteşteni.

Meloman cu pălărie

Adaug şi nişte videoclipuri din concert pe care le dedic amicului meu Valeriu care m-a dus prima oară la Ateneu. Cred că, totuşi, primul concert la care am fost era la Sala Radio, Valeriu cedându-mi biletul din cauza zadarnicelor chinuri ale dragostei...hahaha...

Anton Niculescu in Arpeggione Sonata

Preludiu la Lohengrin

Uvertura la Olandezul zburător

Cavalcada walkiriilor