În această seară am avut un concert
interesant. A revenit Cristian Lupeş la pupitru Orchestrei Filarmonicii din
Piteşti. Şi programul a început cu Beethoven care este o constantă a
repertoriului său.
De această dată a
fost sprijinit de pianistul italian Antonio di Cristofano.
Am audiat în prima
parte Concertul pentru pian şi
orchestro nr. 3 în do minor op.37 de Beethoven.
Antonio di
Cristofano este un pianist prezent la Carnegie Hall New York şi Musikverein din
Viena.
Şi muzica pianului
şi a orchestrei te cuceresc pentru că se simte geniul beethovenian. Compoziţia este scrisă în anul 1800 al celei de-a Doua Simfonii şi a Oratoriului Cristos pe
Muntele Măslinilor. Este o piesă care are şi sursă de inspiraţie mozartiană şi
este dedicată unuia din puternicii zilei, Prinţul Louis Ferdinand de Prusia.
Orchestra condusă de Lupeş l-a acompaniat pe solistul di Cristofano,
rezultând o interpretare în general corectă.
În partea a doua
Dirijorul Lupeş şi-a propus şi ne-a propus o încercare deosebită, Simfonia nr.2 în re major de Jean
Sibelius.
Am şi avut o controversă pentru prenumele
compozitorului finlandez. El se numeşte Jean, pronunţat ca în franceză şi nu
Ian ca în limbile germanice. Sibelius este un romantic influenţat de
Wagner, Ceaikovski, Rezultatul este o muzică fondatoarea a şcolii naţionale finlandeze.
 |
| Cristian Lupeş, Antonio di Cristofano şi cu mine |
Simfonia nr. 2
este considerată de finlandezi ca expresia afirmării naţionale în faţa brutalităţii
imperiale ruse care stăpânea în acea vreme Finlanda. Este o simfonie care cere
un efort de interpretare a tuturor partidelor, coarde, alămuri, percuţie.
Orchestra a răspuns îndrumărilor lui Lupeş şi a ieşit un concert reuşit pentru
care-i mulţumim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu