Jagten, un film extraordinar

Acum am terminat de văzut un film danez care poate sta foarte bine prin concepţie şi realizare lângă filmul lui Cristian Mungiu: După dealuri.

Cinematograful danez este unul dintre cele mai lăudate şi premiate din Europa.

Există, probabil, de la Hans Christian Andersen o înclinaţie specială a danezilor pentru copii şi problemele lor.

Acest film este cu copii, dar cu problemele oamenilor mari.

Lucas, interpretat formidabilul actor Mads Mikkelsen, Le Chifre din Bond - Casino Royale este pedagog la un cămin de copii. Lucas este într-o gaşcă de prieteni, şi toamnele le petrec la vânătoare de cerbi. Această distracţie o practică pe domeniul naşului fiului său Marcus. Asta îmi aminteşte de tradiţiile medievale din nordul Europei. Lucas este despărţit de soţia sa şi fiul său Marcus insistă să se mute la tatăl său. Lucas este un foarte bun prieten al copiilor din cămin, se joacă cu ei, este mereu în mijlocul lor. Lucas poartă atenţie deosebită pentru micuţa Klara, fiica cea mică a lui Theo, prietenului său din copilărie, pe care îl aduce beat de la chefurile vânătoreşti.

Şi deodată se declanşează drama! Neinspirata Grethe, şefa căminului ia de bune spusele micuţei Klara, cum că Lucas ar fi comis agresiuni sexuale asupra ei. Şi dintr-o dată Lucas devine un paria al comunităţii în care trăieşte. Până şi noua sa iubită Nadja, o străină care vorbeşte mai mult englezeşte pare a lua de bune aceste alegaţii. Singurul care crede în el este fiul Marcus, un tânăr de aproape 16 ani. Minciuna Klarei face pui şi toţi puştii inventează minciuni despre Lucas. Lucas este arestat, dar norocul lui Lucas este că minciunile pot fi uşor dovedite.

Vine Crăciunul şi Lucas merge la biserică unde are o explicaţie violentă cu  Theo.  Theo are o revelaţie şi se hotărăşte să se ducă la în vizită la Lucas, să-i ducă ceva de mâncat şi de băut, după ce micuţa Klara mărturiseşte din nou că tot ce spusese erau doar minciuni. 

Trece un an şi la castelul moşierului Johan, naşul lui Marcus este o mare petrecere în care Marcus este declarat vânător şi primeşte puşca bunicului său. Lucas, împreună cu Nadja şi Marcus sosiseră la castel, din noul loc unde se mutaseră. 

Lucas şi Marcus pleacă dimineaţa la vânătoare şi Marcus se avântă după cerbi. Lucas, rămas singur priveşte cum trece prin apropiere un cerb frumos şi-l lasă să treacă fără a-l împuşca gândindu-se parcă la situaţia sa de persoană devenită un vânat hăituit. Dar, unii îl urăsc încă şi aproape este împuşcat de  cineva care încă îl consideră vinovat!

Filmul este o înşiruire de tăceri fiind o foarte bună realizare de tip minimalist. 

Un film sfâşietor de trist, un film al neînţelegerii, al creditării fanteziilor copilăreşti care pot deveni periculoase câteodată!