Această carte este reproducerea anastatică a volumului
apărut în 1915. Este o carte de strictă actualitate la acel moment. Izbucnise
Primul Război Mondial și România era în stare de neutralitate, Antanta și
Puterile Centrale căutau să atragă România de partea lor. Spre cinstea și
prevederea lor oamenii politici în frunte cu Ionel I C Brătianu au optat corect
și cu toate jertfele umane, retragerea din Moldova, victoriile de la Mărăști,
Oituz și Mărășești au respins armatele germano-austro-ungare. Și așa s-a ajuns
în 1918 la România Mare prin întregirea cu Basarabia, Bucovina și
Transilvania.
Cartea celor doi intelectuali ardeleni face o
trecere în revistă a evenimentelor de trei secole de la luarea în stăpânire a
Transilvania de către Habsburgii austrieci.
Autorii sunt Ion Rusu Abrudeanu și Vasile Stoica.
Pentru mine mai interesant și cunoscut era Vasile Stoica, avrigean, de unde se
trage și mama mea. Militant pentru unirea Transilvaniei cu România, a fost în
Statele Unite ale Americii pentru a promova interesele românești în
Transilvania, diplomat și a sfârșit în închisorile comuniste. Abrudeanu a fost
și el un intelectual ardelean, care a refuzat să se înroleze în armata
austro-ungară și a trecut munții în România unde a fost jurnalist, a făcut
politică liberală, fiind deputat. A murit în 1934.
Cartea se ocupă în primul rând de relațiile
românilor cu împăratul de la Viena, care a tratat aceste relații tipic iezuit.
A mințit mai tot timpul pe români. I-a îndemnat să facă unirea cu catolicii,
prin înființarea Bisericii Unite cu Roma - Biserica Greco-Catolică. Probabil
s-a sperat ca românii să se despartă în Ardeal. Complet greșit! Biserica Unită
are meritul apariției Școlii Ardelene, intelectuali care au militat pentru
afirmarea națională a românilor, a
latinității limbii și împreună cu ortodocșii au emis la finalul secolului al
XVIII-lea Supplex Libellus
Valachorum, memorandum adresat împăratului dec la Viena pentru susținerea
cauzei românești în Ardeal. Este interesant că în epocă Iosif al II-lea a
insistat pentru germanizarea administrației Imperiului Austriei. De aici și
sufixul germanizat al importantului episcop român unit Ion Inochentie
Micu-Klain.
În secolul XIX pe fondul resurgenței pretențiilor
ungurești și a eforturilor de unire a Ungariei cu Transilvania, românii au
reacționat vehement. În timpul Revoluției de la 1848 s-a produs marea adunare a
românilor de la Câmpia Libertății Blaj (pe care am văzut-o în vara trecută!).
Este reprodus in extenso discursul lui Simion Bărnuțiu cu acest prilej privind
drepturile românilor. Românii conduși de Avram Iancu și Axente Sever au luptat
împotriva ungurilor, dar și de aceasta dată au fost mințiți de administrația
imperială. După constituirea Imperiului Austro-Ungar, Transilvania a fost unită
cu Ungaria și a început prigoana împotriva limbii române, dorindu-se
maghiarizarea tuturor etniilor din Regatul Ungariei. Dintre cele mai
periculoase au fost constituirea la Hajdu Dorog a unei episcopii unite
greco-catolice maghiare și încercarea impunerii și la ortodocși a limbii
maghiare. Efectele maghiarizării au fost observate de limba ascuțită a lui
Caragiale. Intelectuali români de peste munți, ironizați de Caragiale, precum
Mariu Chicoș Rostogan sau alții înjură ungurește!
Izbucnirea Primului Război Mondial renaște
speranțele autorilor în Unirea Ardealului cu România și cartea este dedicată
acestui țel.
Este de meditat citind această carte. Una este
patriotismul, alta naționalismul îngust. Cât de eronat și distructiv a fost
fenomenul de maghiarizare încercat de elita maghiară în perioada 1867-1918,
contribuind decisiv la prăbușirea Imperiului Austro-Ungar. De aceea este
necesară o politică inteligentă față de minorități, la noi și uite în Ucraina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu