Valsul Hazardului de Victor Haim, Teatrul Underground Comedy Studio şi Teatrul Montage Bucureşti

Festivalul Internaţional al Teatrului de Studio Ediţia XVII-lea şi Festivalul Balcanic al Teatrului de Studio Ediţia a IV-a 22-27 noiembrie 2013 Piteşti

Astă seară am revenit la Sala Mare a Teatrului Davila Piteşti. Scena era amenajată iarăşi cu scaune pentru spectatori direct pe scenă între actori şi spectatori  fiind o interacţiune directă. Este genul de teatru care se joacă în Bucureştiul vechi unde se combină teatrul cu cârciuma într-o atmosferă decontractată. Am făcut din nou gugăleală să dau de actori şi regie.

Piesa de astă seară aparţine dramaturgului francez Victor Haim în 1986. Este pusă în scenă de cele două trupe sus menţionate de Ingrid Bonţa şi scenografia minimalistă a lui Daniel Divrician. Actorii sunt Ruxandra Bălaşu şi Mihai Căpăţînă.

La urcarea pe scenă pentru a lua loc am fost întâmpinaţi de un domn care ne-a rugat să luăm câte un carton cu numere. Mă şi gândeam că vom avea iarăşi parte de implicarea în spectacol. A trebuit să bâjbâim  ca să luăm loc. Am prins şi eu un colţ de bancă. Pe scenă pe un scaun înalt stătea un tip care sugerea ceva cu arhangheli, îngeri sau cam aşa ceva, cu o figură cristică şi plete negre. Actorul ne-a cerut pe un ton marţial numerele pe care trebuia să le memorăm. După aceea s-a apucat să scrie într-un ceaslov cu o pană, evident!

Şi apoi a strigat numărul trei şi dintre spectatori a ţâşnit actriţa îmbrăcată cu o rochie de cocteil. Tot timpul am avut senzaţia de deja vu la această actriţă. Şi verificând Google am aflat că este una din actriţele din piesa Mondenităţi pe care am avut ocazia să o văd în ediţia de anul trecut..Ce vremuri, eram în plină campanie electorală uslinoasă!

Îngerul a chestionat-o pe tânără şi rezulta ca s-a făcut praf într-un automobil cu 200 km/oră. Şi Îngerul începe un joc al hazardului cu tânăra aflată pe undeva prin purgatoriu. Trebuia ca ea să atingă 100 de puncte pentru a reveni înapoi pe pământ. Şi pentru asta tânăra trebuie să-şi povestească viaţa şi Îngerul să o puncteze sau din contră să o depuncteze. Şi jocul continua fără nicio logică, tânăra ajunge la 95 de puncte, dar este depunctată apoi complet ilogic. Şi jocul continuă aşa cu întorsături, atunci când ai impresia că punctează, Îngerul o depunctează! Ca în finalul complet supus hazardului tânăra să fie declarată la rândul ei ...înger. Şi tânăra se instalează în scaunul înalt şi strigă patru... Degeaba, cortina!

Vreau să subliniez jocul excelent al frumoasei şi expresivei actriţe Ruxandra Bălaşu, pe care cineaşti nu ar trebui să o ocolească, cu o dicţie de invidiat, mai ales de Mihai Căpăţînă care nu o prea are, dar măcar este prezentabil!

Un spectacol foarte reuşit şi nu-mi pare rău că am fost din nou la Teatru!