duminică, 3 noiembrie 2013

Festivalul Serile Lipatti la Ateneu

Iată că, în final Festivalul Serile Lipatti s-a mutat la Ateneu. În fapt a mai avut loc un concert al Alexandrei Silocea la Ateneu după recitalul dat pe scena Filarmonicii din Piteşti.

Acesta s-a desfăşurat în două reprize, unde protagonist a fost pianistul rus Nikolai Demidenko.

Am plecat la Bucureşti cu un autocar pus la dispoziţie de autorităţile Consiliului Judeţean.
Adăugaţi o legendă
Am ajuns pe un trafic infernal la 6 în parcarea de la Cina. Aveam timp să ne învârtim prin împrejurimi împreună cu doctorul Radu Vişinescu. Am ajuns lângă Ateneu şi vis a vis de casa de bilete se află un magazin de delicatese careeste fabulos, Comtesse du Barry. Găseşti pathe de fois gras, icre negre, jamon iberico şi o varietate aiuritoare  de băuturi franţuzeşti, Chateau Petrus sau Armagnac, fabulosul rachiu franţuzesc de struguri. Era o sticlă din 1940, care costa doar...peste 42000 lei, deci 10000 Euro, bun cadou pentru nunta lui Tăriceanu, că venii vorba!

La intrarea în sală l-am abordat pe domnul Maşala pentru invitaţia promisă sorei mele Elena. Am obţinut biletul şi am intrat împreună cu ea şi cu  domnul Vişinescu.
Foaierul Ateneul era decorat cu afişe ale marilor creatori, dirijori şi interpreţi români: Sivestri, Lipatti şi alţii. 

Am intrat apoi în sală şi am admirat din  nou fresca piteşteanului Costin Petrescu, una din cele mai frumoase reuşite artistice monumentale româneşti. Când te gândeşti că fresca a fost acoperită în perioada anilo 50 pentru că la finalul ei în stânga sunt pictaţi marii regi ai României: Carol I şi Ferdinand cu regina Maria şi de asemenea figura marelui om de stat Ion I. C Brătianu! Apoi pe cupolă se află numele unora din numele mari ale cultură. Am observat că dintre clasici erau numele lui Creangă şi Eminescu. Lipsesc numele altor doi clasici Caragiale şi Maiorescu! Am tras câteva imagini din frescă şi una cu începutul romanizării dacilor.

Concertul de pe 31 octombrie a fost complex. Acesta aniversa şi 100 de ani de la naşterea dirijorului şi compozitorului Constantin Silvestri.
Eu cu sora mea Elena
Aşa că acest concert a început cu trei piese pentru orchestră de coarde de Silvestri. La pupitru s-a aflat Christian Badea, dirijor care are o frumoasă carieră în Statele Unite. Această creaţie are rezonanţe de muzică folclorică românească. 

Cu Radu Vişinescu
A urmat apoi Concertul  nr. 1 în mi minor pentru pian şi orchestră de  Chopin. La pian a luat loc solistul Nikolai Demidenko. A fost o surpriză pentru mine obişnuit cu Chopin doar în compoziţii pentru pian exclusiv. Aflu că a fost scris înainte ca Chopin să părăsească Polonia.
Domnul Demidenko este un pianis rus, elev al marelui Başkirov şi confirmă clasa înaltă a pianiştilor ruşi dintr-o îndelungată tradiţie marcată de Rubinstein, Rahmaninov, Richter şi mulţi alţii. Demidenko este actualmente profesor de pian în Anglia. Interpretarea lui a fost fără cusur cu o tehnică sigură care a entuziasmat asistenţa.
Generos, Demidenko a oferit două bisuri, o Nocturnă de Chopin şi o compoziţie de Rahmaninov. Asta pentru că mi-a fost dezvăluit de către vecinul din spate, Vinicius Moroianu!

După pauză Orchestra Filarmonicii George Enescu ne-a oferit, sub bagheta maestrului Badea, Simfonia a 8-a în sol major. Simfonia cu influenţe ale folclorului din
Boemia are teme pe care mi-a reamintit de următoarea sa simfonie, Din lumea nouă. A fost o interpretare la nivelul acestui ansamblu instrumental şi a siguranţei baghetei maestrului Christian Badea.

Audiţia a fost perfectă şi acustica Ateneului este excelentă. Ultima oară am audiat la Ateneu recitalul lui Liviu Prunaru acompaniat de Dana
Protopopescu la pian cu piese din George Enescu. Era în iulie 2009 cu ocazia vizitei regelui Belgiei la Bucureşti. Audiţia era perfectă vioara Guarneri a lui Prunaru a sunat magnific. Acelaşi lucru îl pot confirma şi acum. Asta pentru că noi la Piteşti avem o sală precară pentru audiţiile simfonice la Filarmonica Piteşti de la Casa Sindicatelor.
Nikolai Demidenko şi Christian Badea


 Aşa că a fost un regal pentru noi melomanii piteşteni.

Un comentariu: